Acest mare eveniment din viaţa Mântuitorului nostru s-a petrecut în anul treizeci şi trei al vieţii Domnului, ultimul al propovăduirii Sale. La vremea aceea, Iisus se afla în partea Cezareei lui Filip, unde Apostolul Petru L-a mărturisit ca fiind Fiul lui Dumnezeu cel adevarat. Înaintea acestui dumnezeiesc eveniment, Petru L-a mărturisit pe Iisus ca fiind Fiul lui Dumnezeu cel adevărat. Urcând pe Muntele Tabor, cei trei ucenici, şi prin ei şi ceilalţi, aveau să afle că El este, într-adevar, Dumnezeul cel adevărat. Moise era icoana şi închipuirea Mântuitorului care a condus poporul lui Israel prin pustie până la primirea Legii, mai înainte de venirea lui Hristos. Ilie era cel mai slăvit dintre prooroci, care va fi prezent printre noi şi va predica Evanghelia trei ani şi jumătate pe pământ, împreuna cu Enoh, pe vremea lui Antihrist, înainte de a doua venire a Mântuitorului. Aşa au înţeles ei că Hristos nu-i Ilie, ci Dumnezeul lui Ilie. Hristos nu e Ieremia, ci este Cel Care l-a sfinţit pe Ieremia în pântecele maicii lui, şi nu e nici Moise, ci este Cel Care a dat lege lui Moise, pentru că Dumnezeu anume a voit să se arate aceşti doi prooroci, că El este Dumnezeul proorocilor şi nu unul dintre prooroci. Dar schimbarea la faţă pe Muntele Tabor mai are încă o semnificaţie: Taborul însuşi luase forma Bisericii. Acolo se vedeau cele două Testamente: cel Vechi, prin Ilie şi prin Moise, şi cel Nou, prin cei trei apostoli: Ioan, Iacov şi Petru. Iar prin glasul din nor, Dumnezeu Tatăl mărturiseşte cine este Hristos, la fel cum făcuse şi la Iordan, când Iisus a fost botezat. Slava fiinţei lui Dumnezeu reflectă raze şi luminează ca soarele, pentru că El este Însuşi Dumnezeu şi din dumnezeirea Lui slobozea raze ca un soare intens dumnezeiesc. Ceea ce se vedea pe Tabor nu era lumina creată, ci necreată, lumina care izvora din dumnezeirea Lui şi era slava fiinţei lui Dumnezeu sau lumina slavei lui Dumnezeu. Aceasta este deosebirea între schimbarea la faţă a lui Hristos şi a sfinţilor Lui, prooroci, patriarhi şi cuviosi de mai târziu. Şi noi avem datoria să ne schimbăm la faţă. Daca ieri am fost păcătoşi, să ne mărturisim păcatele şi să nu mai fim. Daca am fost hoşi, să lasam hoşia. Daca am înjurat sau am fost beţivi, săa lăsăm răutăţile, să ne schimbăm nu la faţa cea din afară, ci la cea dinlăuntru a sufletului.

Minunea norului de pe Muntele Tabor

Creştinii vremurilor noastre care ajung pe Muntele Tabor, de praznicul Schimbării la Faţă, sunt martorii unei minuni ce aminteşte de momentul Schimbării la Faţă a Mântuitorului: pogorârea peste biserica ortodoxă de pe munte a unui nor deosebit. În noaptea de 5 spre 6 august, pe Muntele Sfânt al Taborului, în momentul în care începe Sfânta Liturghie, coboară asupra Mănăstirii ortodoxe „Sfântul Prooroc Ilie” de aici un nor luminos care nu are caracteristicile unui nor obişnuit. În momentul în care începe Privegherea, din vârful muntelui se vede pe cerul întunecat dinspre Nazaret, la o distanţă mare, o formaţiune noroasă portocalie ce vine aproape perpendicular spre biserică, unde rămâne până la miezul nopţii, sub forma unor limbi portocalii întunecate. La momentul Heruvicului, norul luminos ajunge deasupra Taborului, capătă diferite forme, din el desprinzându-se fâşii, mingi rotunde, lunguieţe, ce ajung deasupra turlei bisericii. Norul este ca o pară de foc cu miros nepământean. Fenomenul este perceput şi descris diferit de credincioşii pelerini, martori ai minunii. Ceea ce este relatat deopotrivă de toţi este faptul că în clipele acelea se răspândeşte în aer un extraordinar miros de tâmâie. Schimbarea la Faţă a Domnului, când „a strălucit faţa Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2), arătarea minunată a slavei dumnezeirii, este preînchipuită în Vechiul Testament în mai multe rânduri. Astfel, pe Muntele Sinai, Dumnezeu vorbeşte din nor cu Sfântul Prooroc Moisi, peste care se pogoară slava Sa (Ieşire 19, 9; 24, 16-18). În chip de stâlp de nor, Domnul Slavei călăuzeşte poporul ales prin pustie (Ieşire 13, 22; 16, 10). Tot stâlp de nor se arată stând la uşa cortului mărturiei (Ieşire 33, 9-10). La sfinţirea cortului mărturiei, se pogoară norul slavei lui Dumnezeu (Ieşire 40, 31-32), iar mai apoi, norul acoperea cortul mărturiei ziua, şi chipul de foc noaptea (Numerii 9, 16). La sfinţirea Templului lui Solomon, norul slavei dumnezeieşti umple din nou casa Domnului (3 Regi 8, 10-13). Când S-a schimbat la Faţă, Mântuitorul Hristos S-a arătat ca Fiu al lui Dumnezeu, strălucind de lumina dumnezeiască ca „Cel ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină” (Psalm 103, 2) şi înconjurat de norul luminos al slavei Sale. Aşa cântăm şi noi, ortodocşii: „Dătător de lumină şi Lumină neapropiată şi pururea veşnică fiind, Cel ce eşti fără început şi care Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, lumină în lume ai strălucit cu trupul umblând, şi lumină în munte ai luminat, arătând chipul slavei părinteşti”. Lumina de pe Muntele Tabor este o pregustare a veacului viitor al învierii, în care drepţii vor străluci ca soarele întru împărăţia Tatălui lor şi vor fi îmbrăcaţi în veşminte albe strălucitoare, veşmintele curăţiei şi sfinţeniei. Şi se vor bucura pururea privind la faţa lui Dumnezeu şi nu vor avea nevoie de soare, căci Dumnezeu îi va lumina pe ei.

Muntele Tabor a jucat un rol important în istoria biblică şi este pomenit de mai multe ori în Sfânta Scriptură. El este menţionat pentru prima oară când Isus Navi împarte Pământul Făgăduinţei celor 12 seminţii ale lui Israel. Aici a pustnicit Melchisedec, preotul Dumnezeului celui Preaînalt. Taborul este locul unde Mântuitorul S-a Schimbat la Faţă. În secolul al IV-lea, pe platoul din vârful muntelui, Sfânta Împărăteasă Elena a ridicat o biserică în cinstea Schimbării la Faţă a Mântuitorului. Actuala biserică ortodoxă a fost reconstruită în anul 1911. Ea aparţine Patriarhiei Ierusalimului şi este considerată prima mare ctitorie românească din Ţara Sfântă. Pe latura de nord-vest se află grota lui Melchisedec.

Biserica de lemn cu hramul „Schimbarea la Faţă a Domnului“ din Schit Orăşeni, unul dintre puținele lăcaşuri cu acest hram din zona Botoşanilor şi una dintre cele mai vechi vetre pustniceşti din județ, se află în sărbătoare. Rânduiala în această parohie devenită o adevărată fortăreață duhovnicească a început marți seară, cu slujba privegheri, savarsindu-se Vecernia Mare cu Litie și Utrenia, la care credincioșii au participat numeroși. 

Privegherea de la Schitul Orășeni – popas în cetatea de liniște a Botoșanilor

Marți seară, la Schitul Orășeni din Botoșani s-a așternut o liniște aparte, de rugăciune și smerenie. Deși zidurile sunt din lemn, iar clopotnița se pierde parcă printre crengile copacilor bătrâni, acest loc s-a dovedit din nou o adevărată fortăreață a credinței. Aici, la popasul duhovnicesc al Schimbării la Față, timpul nu curge ca în lume, ci se adună, clipă cu clipă, în sufletul celor care vin să se întâlnească cu Dumnezeu.

Pe cărările bătătorite de pașii monahilor de altădată, zeci de creștini din satele din jur s-au îndreptat, în seara de 5 august, spre bisericuța străjuită de codrii Botoșanilor. Oamenii au venit să-și aducă ofranda lor de rugăciune întru cinstirea Schimbării la Față a Domnului.

Un sobor de suflete adunate în rugăciune

Vecernia cu Litie și Utrenia au fost săvârșite de un sobor impresionant de preoți, în frunte cu părintele protopop Petru Fercal, un arhiereu al cuvântului rostit din inimă, care a știut să așeze în sufletele celor prezenți fiorul sfințeniei care ocrotește Schitul Orășeni. Părintele paroh Constantin Andrei-Ionuț și preoții din cercul misionar Cristești au întregit această slujbă care a făcut ca fiecare rostire să pară că se întoarce, amplificată, din bolțile cerului.

Răspunsurile liturgice au fost date de Corul Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Botoșani, iar glasurile lor, limpezi și rotunde, s-au revărsat peste adunarea de credincioși ca o ploaie lină de har.

Duhul pustnicilor este viu în inimile credincioșilor

La sfârșitul slujbei, părintele protopop a vorbit despre taina sfințeniei care dăinuie în acest loc. În Schitul Orășeni, fiecare bârna de lemn poartă amprenta monahilor care s-au nevoit cu sute de ani în urmă. Printre aceștia, Sfântul Sila, originar din aceste ținuturi, ale cărui moaște se păstrează cu evlavie în bisericuță, veghează ca o lumină nestinsă peste toți cei care se opresc aici să își odihnească sufletul.

Cuvintele despre nevoință, răbdare și rugăciune au învăluit soborul de credincioși, care au plecat din Schit cu sufletul împăcat, știind că aici, la Orășeni, cerul este mai aproape, iar istoria credinței nu a fost niciodată uitată.

Schitul Orășeni – o candelă aprinsă pentru Botoșani

An de an, Schimbarea la Față devine pentru Schitul Orășeni mai mult decât o sărbătoare. Este o mărturisire a credinței vii, o chemare tainică pentru toți cei care, în goana lumii moderne, încă mai caută liniștea și adâncul rugăciunii. Această cetate de lemn, străjuită de codri este dincolo de toate o stare de suflet. Aici, creștinii înțeleg că adevărata schimbare la față nu e doar a Mântuitorului, ci a fiecărui suflet care învață să privească mai sus, spre veșnicie.

Ziua de 5 august 2025 a fost una dintre cele mai scurte înregistrate vreodată, ca durată. Fenomenul se datorează unei modificări în viteza de rotație a Pământului, care a făcut ca planeta să se învârtă ușor mai rapid decât de obicei, relatează alba24.ro.

Ziua va fi mai scurtă cu doar 1,25 milisecunde sub pragul de 86.400 de secunde. Astfel, nu va fi sesizabil, dar face parte dintr-un fenomen ciudat care îi nedumerește pe oameni de știință: Pământul se învârte mai repede.

După decenii în care s-a încetinit, rotația planetei noastre s-a accelerat în ultimii ani, iar cei care măsoară timpul nu au o explicație clară, scrie Space.com.

Ziua de 24 de ore după care ne ghidăm este calculată în funcție de poziția soarelui pe cer. Practic, o zi începe la amiază și se termină la amiază a doua zi, având, în mod normal, 24 de ore sau 86.400 de secunde. Însă, în ultima vreme, această durată pare să fie puțin mai scurtă decât ar trebui.

În 2025, oamenii de știință au estimat că ziua va fi mai scurtă decât 24 de ore în trei zile:

• 9 iulie (cu 1,23 milisecunde mai scurtă),
• 22 iulie (cu 1,36 milisecunde),
• 5 august.

Cea mai scurtă zi înregistrată până acum a fost pe 5 iulie 2024, când ziua a fost cu 1,66 milisecunde mai scurtă decât 24 de ore.

Pentru majoritatea oamenilor, pierderea unei milisecunde trece neobservată. Însă computerele, GPS-ul, sistemele bancare, telescoapele mari și rețelele electrice se bazează pe sincronizarea precisă pentru a funcționa. Pentru aceste sisteme, fiecare milisecundă contează.

Ziua de 7 august 2025 a fost declarată zi de doliu național pe teritoriul României în semn de respect față de memoria fostului președinte Ion Iliescu, a stabilit Guvernul, marți seară, într-o ședință extraordinară, relatează agerpres.ro.

În conformitate cu prevederile legale în vigoare, în ziua de doliu național, toate instituțiile și autoritățile publice centrale și locale vor arbora drapelul României în bernă.

De asemenea, drapelul național în bernă se va arbora la sediile partidelor politice, organizațiilor sindicale și patronale, instituțiilor de învățământ de orice grad, instituțiilor de cultură și misiunilor diplomatice ale României, la punctele pentru trecerea frontierei, în aeroporturi, porturi, gări și autogări, precum și ca pavilion pe navele de orice fel și pe ambarcațiuni ce navighează sub pavilion românesc.

Aceeași obligație revine și persoanelor fizice, dacă arborează drapelul României la domiciliu sau la reședință.

Totodată, posturile de radio și televiziune, precum și instituțiile de cultură își vor adapta programul difuzat și activitățile organizate în mod corespunzător acestei zile.

Ion Iliescu a deținut funcția de președinte al României în mandatele 1990-1992, 1992-1996 și 2000-2004, fiind o personalitate marcantă în viața politică postdecembristă. A avut un rol important în perioada de tranziție de la regimul comunist la democrație, fiind primul președinte ales după Revoluția din 1989.

În timpul mandatului său, România a adoptat o nouă Constituție (1991), au fost puse bazele instituțiilor democratice și au fost inițiate reforme politice și economice.