Axești Mucenici s-au nevoit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305). Sfântul Mucenic Ieron, unul dintre aceștia, s-a născut în Tyana Capadociei într-o familie creștina.
Când a crescut a devenit un bărbat puternic la trup și viteaz, dar bun și blând la suflet. Refuză să intre în serviciul militar, deoarece nu voia să-și părăsească mama, care era oarbă, și pentru că nu dorea sa aducă jertfe idolilor, precum li se impunea militarilor. Datorită refuzului lui au fost trimiși slujitorii regelui care l-au găsit la ogor și vrând să-l prindă ca pe un tâlhar, nu au putut, căci plugarul scoțând fierul plugului, și-a făcut din grindeiul aceluia armă. Și pornindu-se asupra lor i-a gonit pe toți.
Deci, a mers Sfântul Ieron de bună voie la dregător, iar acela i-a tăiat mâna dreaptă din cot și l-a întemnițat. În închisoarea din Melitina se aflau închiși mai mulți creștini care mărturisind credința lor în Hristos Iisus, împreună cu Sfântul Ieron, au fost osândiți la grele chinuri. Toți au mărturisit până la moarte credința în Hristos, în afară de unul singur, Victor, rudă cu Ieron.
Îngrozit de suferințe, după ce Sfântului Ieron i se tăiase mâna din cot, iar ceilalți creștini au fost bătuți fără milă, acesta a făcut o înțelegere cu paznicul său să fie lăsat liber în schimbul moșiei pe care o deținea. A murit după ce a trecut de poarta închisorii.
Iată numele celor care împreună cu Ieron au primit moarte mucenicească la anul 298: Isihie, Nicandru, Athanasie, Mamas, Varahia, Callinic, Theoghen, Nikon, Longhin, Theodor, Valerius, Xanthius, Theodul, Callimah, Eugen, Theodoh, Ostrichius, Epifanie, Maximian, Duchitius, Claudian, Theofil, Gigantius, Dorotei, Theodot, Castrichius, Anicletus, Themilius, Eutihie, Ilarion, Diodotus si Amonitus.