Connect with us

Eveniment

De unde vine expresia „Pe vremea lui Pazvante“. Filă întunecată din istoria Principatelor Române

Publicat

Publicitate

„Din vremea lui Pazvante Chioru“ este o expresie cunoscută în limba română, dar care descrie realități cumplite pentru poporul român. Anii în care Osman Pazvantoglu a condus cetatea de la Vidin au fost cei mai crunți pentru populația din Țara Românească, marcați de jafuri, robie și sărăcie. De la sfârșitul secolului al XVII-lea și până aproape de jumătatea secolului al XIX-lea, Principatele Române au trecut printr-un calvar politic, economic și social. Este perioada despre care se spune că a facilitat crearea unui decalaj de aproape două secole față statele occidentale, scrie ADEVĂRUL.

Practic, în timp ce Europa vestică și centrală cunoștea apariția iluminismului, a progreselor științifice și a marilor explorării și colonizări, pășind mai apoi, în zorii epocii industriale, Principatele Române se zbăteau încă în Evul Mediu.

Jugul otoman tot mai greu, domnitori tot mai hrăpăreți, iar țara tot mai săracă

La începutul secolului al XVIII lea, Moldova și Valahia erau doar o tristă ruină a vremurilor voievodale – ale lui Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun sau Radu cel Mare.

Tot mai închinate turcilor, sufocate de controlul otoman, Principatele Române ajung de-a dreptul la cheremul Înaltei Porți, umilite, jefuite și lăsate fără niciun fel de apărare, atât în fața bandiților locali, cât și a celor proveniți din rândurile dezertorilor sau tâlharilor sud-dunăreni.

Această perioadă coincide în bună parte cu regimul domniilor fanariote. După ce Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu, ultimii mari domnitori ai Moldovei și Țării Românești, au trădat pe otomani, unul la ruși, celălalt la austrieci și la ruși, sultanul a decis instituirea unui nou sistem. Domnitorii pământeni au fost înlocuiți cu greci sau albanezi din cartierul Fanar din Istanbul.

Publicitate

Epoca fanariotă
Fiind supuși Înaltei Porți de secole, obișnuiți și crescuți în obiceiurile otomane, deși creștini, fanarioții păreau mai de încredere pentru turci.

În primul rând, otomanii aveau garanția că prin intermediul fanarioților vor primi tot ce vor cere de la țările române. Fanarioții plăteau sume uriașe pentru a fi numiți domnitori, iar mai apoi ajunși pe tronul Moldovei sau Țării Românești, mulți datori vânduți, trebuiau măcar să recupereze banii pentru plata datoriilor.

Cei mai mulți aveau de gând să se și îmbogățească. Așa că au jefuit cumplit țara – în primul rând prin tot soiul de taxe și biruri aberante. Angajau gărzi personale brutale formate din arnăuți sud-dunăreni, pentru a strânge cu forța aceste taxe. Arnăuții, la rândul lor, pe lângă birul datorat fanariotului, fie domnitor, fie mare boier, aveau grijă să-și facă și ei safteaua. Evident, pe spinarea omului de rând.

La rândul lor, obligațiile către Imperiul Otoman erau nenumărate, de la birul care creștea constant până la obligațiile în muncă pentru repararea cetăților otomane sau aprovizionarea imperiului cu grâne și vite.

În plus, negustorii români nu puteau vinde marfa decât otomanilor și la prețurile impuse de aceștia, mult sub valoarea reală a pieței.

Răzeșii, adică acei țărani liberi, mai avuți, nu mai existau. Era o populație formată în mare parte din țărani aserviți, sărăciți, care trebuiau să muncească pe domeniile feudale, fie laice, fie mănăstirești, aproape ca niște robi.

Peisajul era completat de târguri orientalizate, slab dezvoltate și mănăstiri constituite ca niște enclave fortificate în fața bandiților care bântuiau țara.

De altfel, Principatele nici nu mai aveau armată. Singurele forțe înarmate erau ale domnitorului sau câțiva oameni ai boierilor. Paza țării o făceau doar soldații otomani din cetățile situate pe talvegul Dunării.

Locul unde nimeni nu și-ar fi dorit să trăiască

Secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, în Principatele Române a fost probabil cel mai cumplit veac din istoria poporului român, relatează ADEVĂRUL.

Moldova, dar mai ales Valahia au fost efectiv cuprinse de sărăcie endemică, de boli, foamete, turcizate aproape la toate nivelurile.

„Sub acest aspect al mărturiilor contemporane, secolul al XVIII-lea valah (1716-1828), care se suprapune în mare perioadă domniilor fanariote (1716-1821), este marcat în primul rând de o serie de experienţe ticăloase, nefericite şi nenorocite recurente (care au adus grave prejudicii, dacă nu chiar prejudicii insurmontabile în timp, dezvoltării armonioase şi durabile a principatului valah pe termen lung, atât din perspectivă politică, cât şi economică sau socială, precum şi în materie de moravuri, maniere şi mentalităţi)“, precizează Bogdan Bucur în „Devălmășia valahă (1716-1828): o istorie anarhică a spațiului românesc”.

Autorul arată că prima consecință (absolut traumatizantă pentru memoria colectivă valahă) este de ordin politic.

„Constă în exercitarea actului guvernamental în Ţara Românească în mod tiranic, arbitrar şi samavolnic de către nişte străini – greci din Fanar puşi exclusiv pe căpătuială la Bucureşti. Unicul lor obiectiv a fost administrarea coruptă a treburilor publice în statul valah (în dorinţa de a acapara şi secătui resursele naturale şi financiare de care dispunea Ţara Românească pentru ca acestea să fie risipite în achiziţii nemăsurate de lux, dar mai cu seamă în scopul licitării şi contra-licitării permanente la Constantinopol a tronului valah)”, scrie Bogdan Bucur.

Spoliate și de fanarioți și de otomani, și de boierii locali, dar și de bandiți sau armatele care traversau teritoriile lor, Țările Române au ajuns un loc al sărăciei lucii. Călătorii străini erau șocați de viața inumană a țăranilor valahi, cei care alcătuiau de altfel majoritatea populației. Desculți, murdari, săraci lipiți și îngrămădiți în bordeie. Din cauza silniciilor și a jafurilor erau semisălbăticiți, fuga în pădure fiind singura lor apărare.

„Ridică niște construcții din trunchiuri de copaci în vârful cărora așează coșuri uriașe de răchită cu capacul drept acoperiș. Aceste locuințe n-au decât o singură deschidere la care ajungi cu scara. În ele stau familii întregi cu păsări cu tot. Adesea se văd câte zece cuști din acestea așezate lângă alta, înfățișând un adevărat sat suspendat. Aș fi vrut să văd una dintre aceste locuințe, dar scările erau atât de stricate, încât mi-a fost cu neputință”, scria Christine Reinhard, după o călătorie de la București către Iași în anul 1806.

Sărăcia extremă a localnicilor din Țara Românească era remarcată până și în 1830 de croitorul german P.D. Hotlhaus: „Satele stau ascunse în văi şi nu pot fi văzute din depărtare deoarece casele sunt în pământ. Acestea sunt ciudat clădite. Cobori, de obicei, opt trepte în pământ şi intri printr-o mică deschidere în două sau trei încăperi separate care se numesc camere. Deasupra se află un mic acoperiş făcut din buruieni sau papură şi cu pământ îndesat. Coşul, din spini împletiţi cu trestie, serveşte în acelaşi timp şi de geam prin care coboară lumina zilei. În aceste vizuini subpământene nu e nicio oală, niciun vas; locuitorii nu ştiu ce va să zică un pat, ei au mai degrabă un culcuş alcătuit din papură, se culcă îmbrăcaţi în hainele pe care nu le scot niciodată de pe ei. I-am văzut adesea culcaţi în vizuinile lor în faţa unui foc mare, uscându-şi hainele, prăjindu-şi porumbul sau grâul turcesc şi fumând”

Mărturiile vremii arată că orașele erau puține și prăpădite, iar oamenii erau mereu amenințați de boli și incendii dese, mai ales din cauza asistenței medicale precare, a mizerie, mai scrie ADEVĂRUL.

În schimb, boierii trăiau în case fortificate și continuau același mod de viață feudal. Pentru a obține favoruri și pentru a fi în pas cu vremurile o parte, ei s-au turcizat și au luat modul de viață oriental prin preajma domnilor fanarioți.

Situația era și mai complicată de faptul că în secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, pe teritoriul Principatelor au avut mai multe războaie ruso-austro-turce. Toate armatele care treceau pe aici s-au dedat la jafuri. În special oștile otomane care făceau ravagii. Nesiguranța era cuvântul de ordine, poate și disperarea. Călătoria pe drumurile românești era o aventură aproape mortală.

„Ar fi greu să te poţi lipsi de escortă. Călătorul e veşnic hărţuit de tâlharii români, turci şi unguri. Aceşti hoţi sunt foarte numeroşi; e foarte primejdios să te depărtezi singur de oraş. Am petrecut zile întregi în codri mari şi întunecoşi fără a lăsa armele din mână. Nu găseşti în cale decât sate păcătoase, locuite de greci, hoţi de meserie, care împânzesc drumurile ca să jefuiască pe trecători“, preciza Jean Claude Fachat, un negustor și industriaș francez călătorind prin Valahia către Istambul prin anul 1740.

Ca-n vremea lui Pazvante

Cea mai dificilă perioadă din acest veac îngrozitor a fost totuși stăpânirea lui Osman Pazvantoglu la Vidin. În timpul său, Țara Românească era aproape de nelocuit, din cauza jafurilor, crimelor și răpirilor.

Pe scurt, Osman Pazvantoglu a fost un ienicer otoman care a reușit printr-o uriașă ambiție să devină pașă. S-a născut prin 1758, se presupune în Bosnia sau zona Vidinului. Tatăl său a fost la rândul său ienicer, mai precis agă de ieniceri la Vidin.

Osman Pazvantoglu și-a început de altfel cariera de ienicer sub comanda tatălui său. Odată cu domnia lui Selim al III-lea, un sultan reformator, totul s-a schimbat în viața ienicerilor din neamul Pazvantoglu.

Selim al III-lea dorea reformarea armatei pentru a face față noilor provocări ale războiului. Ienicerii, trupe de elită extrem de conservatoare s-au opus. Ba chiar s-au revoltat în zone precum Ioanina, Belgrad și Vidin, zone ceva mai îndepărtate de Istanbul.

Printre revoltați s-a aflat și Osman, dar mai ales tatăl său.

Inițial, depășit de situație, sultanul a făcut concesii, dar imediat ce revoltele s-au mai liniștit, liderii acestora au fost pedepsiți. Tatăl lui Pazvantoglu a fost spânzurat.

Osman Pazvantoglu a rătăcit ca mercenar ajungând inclusiv ca gardă de corp a lui Nicolae Mavrogheni, domnitorul Țării Românești. După ce ajunge șef peste arnăuți, fiind un personaj inteligent și totodată foarte bun în meseria armelor, Pazvantoglu complotează mazilirea lui Mavrogheni. Complotul este desconspirat, iar Osman abia scapă de decapitare cu ajutorul poetului grec Rigas Feraios, prietenul său.

Pazvantoglu ajunge din nou pe câmpul de luptă, participând voluntar la războaiele turcilor cu austriecii. Se remarcă prin faptele sale de arme, iar sultanul îl iartă.

Pazvantoglu nu renunță însă la ambițiile sale. Strânge bande de tâlhari balcanici, fie sârbi, bosnieci, bulgari sau turci și îi organizează militar. Aceștia vor purta denumirea de cârjalii sau pazvangii. Cu ajutorul lor cucerește Vidinul și se proclamă independent față de sultan. Bate monedă proprie și încheie relații diplomatice cu alte state. Pazvantgolu ocupă tot mai mult teritoriu, pașalâcul său ajungând să se întindă de la Dunăre până la Munții Balcani.

În 1789, sultanul trimite o armată rușie pentru a cuceri Vidinul, dar Pazvantoglu îi respinge atacurile cu soldații-bandiți din slujba sa. Obligat de împrejurări, Selim îl recunoaște oficial ca pașă de Vidin.

Dacă pentru supușii săi, Pazvantoglu a fost un lider onest, pentru locuitorii Țării Românești a fost un dictator. Acesta a cerut domnitorilor români să-i plătească tribut și să-i ofere toate bunurile de care are nevoie.

De cealaltă parte, domnitorii români erau somați de otomani să nu dea nimic lui Pazvantoglu. Supărat că nu a primit lucrurile cerute, Pazvantoglu a declanșat mai multe campanii de jaf la nordul Dunării. Armate întregi de cârjalii au trecut în Țara Românească și au făcut pagube incredibile. Incendiau sate, jefuiau, omorau și mai ales luau femei și copii drept robi, pentru a fi vânduți în piețele de sclavi.

„La 15 noiembrie 1800, într-un raport adresat de către ambasadorul Spaniei la Constantinopol, Don Ignacio Maria cavaler del Corral y Aguirre ministrului spaniol de stat Mariano Luis de Urquijo, se menţionează că Pazvantoglu s-a făcut stăpân pe întreaga Bulgarie. Valahia Mică [Oltenia] este pustie din cauza terorii pe care o împrăştie [Pazvantoglu], şi chiar din Bucureşti au plecat multe familii din aceeaşi cauză“, amintește Bogdan Bucur în lucrarea sa.

Câteva luni mai târziu se întâmplă din nou. „La 4 februarie 1801, acelaşi ambasador al Spaniei la Constantinopol, Don Ignacio Maria cavaler del Corral y Aguirre, raportează următorului ministru spaniol de stat Pedro de Cavallos faptul că trupele de bandiţi ale lui Pazvantoglu atacă, fură şi devastează totul în calea lor şi că acelaşi lucru îl fac şi rămăşiţele mizerabile ale armatelor turceşti, pe care Pazvantoglu le-a înfrânt, şi care s-au împrăştiat şi făptuiesc mii de excese“, precizează Bogdan Bucur în aceeași lucrare.

În perioada 1800-1803, cârjalii au prădat cumplit Țara Românească. Fără o armată, domnitorii fanarioți au încropit miliții, au tocmit arnăuți și au reușit să oprească grosul atacurilor cârjaliilor prin 1801.

Dar prin țară rămăseseră mici bande de cârjalii care luau sat cu sat, incendiau și jefuiau. Zvonul că o mare armată a fost trimisă de Pazvantoglu să atace Bucureștiul a creat o panică fără precedent. Inclusiv domnitorul a fugit la Brașov, capitala fiind abandonată. În București, arnăuții, bandiții de toate felurile au comis jafuri și atrocități fără precedent.

Din cauza cârjaliilor care făceau legea, satele se depopulau în ritma amețitor, oamenii preferând să fugă cât mai departe. Atacurile s-au mai rărit odată cu organizarea la disperare a boierilor și domnitorilor, tocmind sau constituind cete de arnăuți, panduri sau miliții. Abia în 1807, când Pazvantoglu a murit din cauza unei boli, teroarea a luat sfârșit.

Sursa: ADEVĂRUL

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

28 februarie: Execuția prin tragere pe roată a lui Horea, Cloșca și Crișan. Povestea unei zile triste în istoria moților

Publicat

Publicitate

28 februarie: Execuția prin tragere pe roată a lui Horea, Cloșca și Crișan. Răscoala țărănească din Transilvania din 1784, condusă de Horea (Vasile Ursu Nicola), Cloșca (Ion Oargă) și Crișan (Gheorghe Marcu), reprezintă unul dintre cele mai importante momente de revoltă socială din istoria românilor din Transilvania, scrie alba24.ro.

Finalul dramatic al acestei mișcări s-a concretizat prin execuția brutală a doi dintre liderii săi, în timp ce al treilea s-a sinucis înainte de a fi supus aceluiași tratament.

Contextul istoric al răscoalei

Răscoala a izbucnit în toamna anului 1784, în regiunea Munților Apuseni, într-un context social și economic tensionat.

Țăranii români iobagi sufereau din cauza:

  • Obligațiilor feudale excesive
  • Abuzurilor nobilimii maghiare
  • Lipsei drepturilor politice și religioase

Refuzului autorităților imperiale habsburgice de a implementa reforme
Sub conducerea lui Horea, Cloșca și Crișan, mii de țărani s-au revoltat împotriva nobilimii și a autorităților, atacând conace, distrugând documente care consemnau obligațiile iobăgești și cerând drepturi egale.

Înăbușirea răscoalei și capturarea liderilor

După aproximativ trei săptămâni de lupte, răscoala a fost înăbușită de armata imperială habsburgică.

Publicitate

În decembrie 1784, Horea și Cloșca au fost capturați prin trădare în pădurea Scorăcet, fiind predați autorităților. Crișan a fost prins ulterior, în ianuarie 1785.

Cei trei lideri au fost închiși în fortăreața din Alba Iulia, unde au fost supuși interogatoriilor și torturilor pentru a obține mărturisiri.

Sinuciderea lui Crișan

În timpul detenției, în noaptea de 13 februarie 1785, Crișan s-a sinucis în celula sa, folosind o bucată de sfoară improvizată din hainele sale pentru a se spânzura.

Prin acest gest, el a evitat supliciul public la care urmau să fie supuși ceilalți doi lideri.

Totuși, corpul său neînsuflețit a fost târât pe o targă la locul execuției pentru a fi expus alături de ceilalți doi conducători.

Execuția conducătorilor răscoalei țărănești din Transilvania: Horea, Cloșca și Crișan

Execuția lui Horea și Cloșca a avut loc pe 28 februarie 1785, pe platoul Dealului Furcilor (Câmpia Libertății) de lângă Alba Iulia.

Ceremonia macabră a fost organizată ca un spectacol public pentru a intimida populația:

  • Mii de țărani din satele învecinate au fost aduși cu forța să asiste la execuție
  • A fost aplicată metoda de execuție considerată cea mai crudă la acea vreme – tragerea pe roată
  • Conform protocolului de execuție, Horea, ca lider principal, a fost forțat să asiste mai întâi la execuția lui Cloșca

Metoda tragerii pe roată este una dintre cele mai teribile torturi din Evul Mediu.

Ce presupune această metodă:

  • Legarea condamnatului de o roată mare de lemn
  • Zdrobirea sistematică a membrelor cu o bară de fier, începând de la picioare spre cap
  • Frângerea oaselor se făcea în mod deliberat lent, pentru a prelungi suferința

Cloșca a fost executat primul, suportând 20 de lovituri înainte să moară. Apoi a urmat Horea, care, conform mărturiilor, a îndurat supliciul cu demnitate.

Trupurile lor au fost ulterior tăiate în patru bucăți, iar părțile expuse în diferite localități din Transilvania pentru a servi drept avertisment.

28 februarie: Execuția prin tragere pe roată a lui Horea, Cloșca și Crișan: Mărturii ale participanților

În dimineaţa zilei de 28 februarie 1785, Horea şi Cloşca au fost traşi pe roată. Despre acest eveniment există o serie de documente care descriu, cu amănunte dintre cele mai atroce, martiriul.

Profesorul universitar doctor Cloşca L. Băluţa redă, într-un studiu, frangmente din scrisori, trimise în acea vreme, de persoane care au asistat la execuţie.

Una este cea a profesorului Iosif Gabri, din Alba Iulia adresată prietenului său Daniel Emeric de la Roma, scrisă în pe 2 martie 1785, în limba maghiară şi păstrată la Biblioteca Documentară Batthyaneum din Alba Iulia.

  • „Sentinţa prevede ca aceştia să fie duşi până sub furci (locul execuţiei) şi acolo de vii să li se frângă oasele cu roata, mai întâi lui Cloşca, apoi lui Horea; iar după ce vor fi frânţi, să fie tăiaţi în bucăţi, măruntaiele să fie îngropate sub furci, câte o bucată din trupul lor să fie pusă aici pe roată, iar celelalte părţi să fie expuse în acele locuri unde au săvârşit atâtea crime, aprinderi şi prădăciuni.
  • După cum prevedea sentinţa, întocmai aşa, în dimineaţa zilei de 28 februarie pe la ceasurile 9 şi jumătate, Horia şi Cloşca au fost aşezaţi separat pe câte un car special, fiecare fiind însoţit de câte un preot schismatic. Este cu neputinţă să descriu convoiul şi mulţimea care a fost de faţă.
  • Ei au fost însoţiţi de un excadron de cavalerişti din Ioscana în ţinută de paradă, cu mare pompă, de aproximativ trei sute de pedestri orăşeni şi de haiduci.
  • Batalionul pedeştrilor i-a încadrat într-un careu, iar călăreţii s-au aşezat pe cele două aripi. Eu, prin bunăvoinţa unui locotenent de cavalerie, am stat călare între batalionul în formă de careu şi între cavalerie şi, astfel, am văzut de la început execuţia şi parada, cum văd această foaie de hârtie în faţa mea.
  • În afară de nobili şi oameni mai deosebiţi din comitate, au trebuit să fie de faţă mulţi oameni proşti şi asta se poate aprecia din faptul că din fiecare sat a celor patru comitate au trebuit să ia parte, după o grea poruncă, câte şase oameni proşti, trei bătrâni şi trei tineri, prin urmare a trebuit să fie cel putin cinci mii de oameni. Cloşca a primit cel putin 20 de lovituri până şi-a dat sufletul.
  • În timp ce Cloşca era frânt cu roata, Horea, legat, a fost ţinut în picioare de doi ucenici ca să vadă de ce moarte şi prin ce chinuri grozave a trebuit să moară ucigaşul său tovarăş.
  • După ce s-a terminat execuţia lui Cloşca şi i-a dat leşul la o parte, l-au urcat pe Horea pe patul său şi l-au legat; în vaiete au început să-i sfarme picioarele cu roata, iar, după patru lovituri, din porunca domnului Eckard, au început să-i lovească pieptul şi, astfel, după opt-nouă lovituri a murit.[…]
  • Despre prinderea lui Gheorghe Crişan şi aducerea lui aici, ştiu că v-am scris deja. Dar faptul că s-a sugrumat într-o noapte în închisoarea de sub Gardă cu legătoarele de la izmene, poate că nu v-am comunicat şi că gâzii l-au dus sub furci şi l-au tăiat în patru; o bucată au lăsat-o aici, iar celelalte le-au dus în alte părţi.”

Un alt document al vremii este scrisoarea lui Iohan Andreas Maetz din Alba Iulia către fratele său, Michael, din Sighişoara, redactată în limba germană, la 31 martie 1785 şi păstrată în Muzeul din Sighişoara. Iată cum este descrisă execuţia lui Horea şi Cloşca, respectiv moartea lui Crişan:

  • „În ceea ce priveşte execuţia căpeteniilor răsculaţilor din ţara noastră, a fost complet îndeplinită tocmai într-o formă cu totul militară. Delicvenţii au fost transportaţi până la locul execuţiei, sub paza unei trupe de 300 de soldaţi infanterişti şi a unui excadron de husari din Ioscana.
  • Acolo domnul general auditor le-a citit, în public, în limbile germană şi română, sentinţa pentru faptele lor groaznice şi barbare. După aceea, Cloşca a fost cel dintâi zdrobit cu roate de jos în sus, până la moarte, apoi Horia, prin intervenţia contelui Iankovitsch a primit, în numele Majestăţii Sale, cele două lovituri de graţie în piept, iar după aceea a fost zdrobit cu roata de jos în sus.
  • După îndeplinirea execuţiei cele două trupuri au fost tăiate în patru bucăţi, capetele au fost fixate pe casele lor proprii, iar celelalte părţi ale trupului au fost expuse în locurile în care au comis fapte de adevăraţi câini turbaţi fiind fixate pe lângă drumuri, spre învăţătura celorlalţi răsculaţi români.
  • Al treilea căpitan de oaste, cu numele de Crişan, s-a sugrumat el însuşi în închisoare, sub (poarta) Gărzii principale, în cetate, dar cadavrul lui a fost târât la locul execuţiei şi tăiat în patru părţi: capul a fost fixat pe casa lui proprie, iar celelalte părţi ale trupului au fost trimise să fie expuse pe marginea drumurilor.
  • Ceilalţi (răsculaţi) care au fost prinşi au fos pedepsiţi, unii la moarte, alţii la închisoare pe viaţă, iar alţii cu până la 90 de lovituri (de baston) şi apoi lăsaţi în libertate; dar mai sunt câţiva deţinuţi despre care nu se poate afla nimic sigur, despre care va fi soarta lor”.

Execuția lui Horea, Cloșca și Crișan: Semnificația istorică

Execuția brutală a conducătorilor răscoalei a rămas în conștiința colectivă românească ca un simbol al sacrificiului pentru dreptate socială și identitate națională. În ciuda înfrângerii mișcării, revendicările lor au influențat evoluția ulterioară a mișcării de emancipare a românilor din Transilvania.

Autoritățile habsburgice, deși au reprimat violent răscoala, au fost totuși forțate să ia în considerare o parte din revendicările țăranilor. Împăratul Iosif al II-lea a emis, la scurt timp după răscoală, câteva decrete care ameliorau situația iobagilor.

Moartea martirică a celor trei conducători a contribuit semnificativ la transformarea lor în eroi naționali și figuri emblematice ale luptei pentru dreptate socială și națională în conștiința românilor din Transilvania.

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfântul Cuvios Ioan Casian din Dobrogea

Publicat

Publicitate

Sfântul Cuvios Ioan Casian s-a născut pe la anul 360, într-o familie de oameni cu stare materială bună, căci acesta a agonisit o aleasă educație intelectuală, pe care nu o putea obține decât la o școală tomitană de înalt nivel. Cunoștea bine literatura latină și greacă, având preferințe pentru clasicii latini: Virgiliu, Horațiu, Cicero.

Sfântul Ioan Gură de Aur l-a hirotonit diacon la Constantinopol în anul 399.

Nici aici n-a avut parte de liniștea la care râvnea, pentru că în anul 404 marele său părinte duhovnicesc a fost arestat și trimis în exil în Armenia, unde a și murit (407). Întristați de cele întâmplate, în anul 405 Casian și Gherman au plecat la Roma, prezentând papei Inocențiu I rugămintea clerului și a credincioșilor din Constantinopol de a-l ajuta pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Intervenția papei n-a avut însă nicio urmare.

În această situație, cei doi daco-romani au rămas un timp la Roma. După șederea lor aici, nu mai avem nicio știre despre Gherman; probabil că a murit aici, în fosta capitală a Imperiului Roman. Tot aici cunoaște și pe Sfântul Leon, viitorul episcop al Romei. În anul 415 Sfântul Cuvios Ioan Casian era deja la Marsilia unde, cu binecuvântarea episcopului Castor de Apt, a fondat două mânăstiri, una pentru monahi și una pentru monahii.

În aceste locuri a încercat să introducă în viața de obște sau comună a viețuitorilor mânăstirilor, aspectele esențiale ale vieții duhovnicești singuratice pe care le-a deprins în ucenicia îndelungată la părinții pustiei din Răsărit. În anul ziua de 29 februarie 435 trece la cele veșnice la Marsilia.

Obștea creștină de acolo, ca și numeroase alte comunități bisericești din Galia care l-au cunoscut, l-au cinstit ca sfânt îndată după moarte.

Publicitate

Biserica Răsăriteană a așezat ca zi de prăznuire data de 29 februarie, iar atunci când nu este an bisect, pomenirea sa se face la 28 februarie.

Privit din perspectiva veacurilor, Sfântul Ioan Casian este o personalitate culturală de mărime europeană, fiind unul din primii mesageri ai spiritualității românești de peste hotare.

 

Citeste mai mult

Eveniment

După ei prăpădul: Parlamentarul POT Botoșani Gheorghe Petru Pîclișan a votat împotriva burselor pentru copiii din cluburile private

Publicat

Publicitate

Majoritatea parlamentarilor din Partidul Oamenilor Tineri (POT) au votat ”contra” unui proiect de lege care ar urma să sprijine sportivii activi în cluburile private. Proiectul a fost supus votului la Camera Deputaților, pe 26 februarie, iar scopul său principal este de a permite cluburilor sportive private să primească finanțări de la stat pentru grupele de copii și juniori, relatează alba24.ro.

Printre parlamentarii care au votat împotriva acestui proiect se numără și deputatul POT de Botoșani, Petru Gheorghe Pîclișan, alături de colega sa din Alba, Bianca Eugenia Gavrilă. Doar un singur deputat de la POT a susținut inițiativa prin votul ”pentru”. Proiectul rămâne un subiect de dezbatere, cu un impact semnificativ asupra finanțării sportului privat din România.

Mai exact, din cele 311 voturi date de deputați, 21 au fost ”contra” (POT) și 21 de voturi au fost ”abțineri” (SOS, partidul Dianei Șoșoacă). Proiectul a trecut cu 269 de voturi ”pentru”, date de PNL, PSD, USR, AUR, UDMR și minorități.

Proiectul votat în cameră decizională va oferi o pârghie legală ca sportivii cu rezultate bune și foarte bune, legitimați la cluburi sportive private, să primească burse din fonduri publice.

În condițiile în care elevii aproape că nu mai practică sporturi fie individuale fie de echipă la școală, alternativele sunt cluburile private. Însă pentru a face performanță într-un club sportiv privat, de cele mai multe ori finanțarea cade în slujba părinților și a familiei. Este nevoie de sute, poate mii de lei lunar pentru ca un sportiv să facă performanță într-o ramură sportivă.

Publicitate

Prin acest proiect care va merge către promulgare, statul va oferi un cadru legal ca sportivii de performanță de la cluburile private să primească burse din partea statului român.

Ce prevede OUG-ul care va merge spre promulgare

”a1) alocații de la bugetul de stat acordate cluburilor sportive de drept privat de către organele administraţiei publice centrale, destinate exclusiv sprijinirii și dezvoltării activității sportive la nivel de copii și juniori”.

Articolul 2 din OUG prevede: „(1) Alocațiile bugetare prevăzute la art. I se acordă pe baza clasificării grupelor de copii și juniori din cadrul secțiilor pe ramură de sport ale cluburilor sportive de drept privat, realizate de către federațiile sportive naționale. Clasificarea se va realiza prin raportare la normele și criteriile de selecție specifice fiecărei ramuri de sport, în scopul promovării sportivilor la loturile naționale, care vor fi adoptate prin hotărâre a Guvernului în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului act normativ.

(2) Modul de alocare a fondurilor publice pentru grupele de copii și juniori din cadrul secțiilor pe ramură de sport ale cluburilor sportive de drept privat, se stabilește printr-un mecanism de sprijin financiar aprobat prin hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (1). (3) Măsurile prevăzute la alin. (1) se acordă cu respectarea legislației în domeniul ajutorului de stat”.

Articolul 3 – „Acordarea alocațiilor de la bugetul de stat pentru cluburile sportive de drept privat se va realiza cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate anual cu această destinație, în bugetul ordonatorilor de credite implicați”.

80% dintre români nu au practicat vreun sport

Notele de fundamentare care au stat la baza proiectului sunt urmtoarele:

  • „Statistica europeană relevă că România este între ultimele trei țări UE în privința practicării vreunui sport (6,3%). 80% dintre români nu au practicat niciodată un sport sau au participat foarte rar la activități sportive. Spre comparație, țările nordice au cifre de până la 25% (sursa: Eurobarometer # 472/may 2022)”.
  • „Potrivit Obiectivului 15 „Reforma finanțării sportului” din Programul de guvernare 2023-2024, aprobat de Parlament prin Hotărârea nr.22/2023 pentru acordarea încrederii Guvernului, Agenția Națională pentru Sport își propune reforma modului şi a mijloacelor de finanţare a activităţii sportive atât prin bugetul public, cât şi prin fonduri private.
  • Alte obiective ale Agenției Naționale pentru Sport au în vedere susținerea activității sportive la nivel de copii și juniori, asigurând parcursul coerent al sportivilor către înalta performanță, precum și promovarea de programe la nivel naţional pentru creşterea bazei de selecţie pentru sportul de performanţă şi a numărului sportivilor legitimaţi prin promovarea sportului de performanţă la nivel de copii şi juniori”.

Citeste mai mult

Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de joi, 27 februarie 2025

Publicat

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, joi, 27 februarie 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase joi, 27 februarie 2025:

Loto 6/49: 20, 11, 16, 41, 17, 46

Loto 5/40: 24, 10, 36, 38, 27, 14

Joker: 8, 23, 30, 38, 32 + 7

Noroc: 2 0 7 1 9 2 5

Publicitate

Noroc Plus: 7 4 9 7 0 4

Super Noroc: 9 3 2 1 6 9

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending