Sfântul Patapie s-a născut în anul 380 în orașul Teba din Egipt. Tatăl lui era guvernatorul regiunii și urmașul unei binecunoscute familii egiptene. El și soția lui erau creștini evlavioși și l-au îndrumat pe fiul lor în citirea Scripturii. Când Patapie a ajuns la vârsta potrivită, părintii lui i-au adus profesori reputați din Alexandria, capitala Egiptului, pentru a-l instrui în domeniul științelor, matematicii, filosofiei și retoricii. Datorită educației sale, a înțeles repede cât de trecătoare era viața din lumea aceasta și s-a simțit atras de viața ascetică. În acest sens a fost inspirat mai ales de Clement, Atanasie și Origen. Tatăl său l-a dus și la Școala catehetică din Alexandria, unde a fost profund influențat de un profesor orb, pe nume Didim. Didim l-a inspirat și mai mult în dorința lui de a urma calea ascezei. Când și-a terminat studiile, Patapie s-a întors la Teba, unde a aflat că tatăl lui murise. Dorindu-și să urmeze o viață aspră a monahilor, a plecat atunci în pustia egipteană, unde a devenit binecunoscut pentru nevoințele lui. Pentru că faima lui se răspândise, iar el nu mai avea pace în pustie, a plecat la Constantinopol în anul 428. În timpul călătoriei, l-a întâlnit pe ucenicul său, Șenuta, care pe vremea aceea era vâslaș. S-au oprit la Corint, unde au rămas vreme de șapte ani la un schit. În anul 435, Patapie a plecat de la schitul său din munți, continuându-și drumul spre Constantinopol. L-a luat cu el pe de-acum monahul Șenuta. Când au ajuns la Constantinopol, cei doi s-au dus, fără să spună cine erau, la Mănăstirea Maicii Domnului din Vlaherne, unde au primit o chilie din cele construite chiar în zidul de apărare a orașului. Rămânând necunoscuți celorlalți, Patapie și ucenicul său și-au reluat nevoințele, petrecându-și vremea în posturi aspre, privegheri și rugăciuni, ca niște monahi de rând. A devenit făcător de minuni, vindecând pe mulți de bolile lor. A trecut la Domnul în anul 463, la vârsta de 83 de ani și a fost înmormântat de ucenicii săi în Biserica Sf. Ioan Botezătorul din Petra, Constantinopol, biserică ce s-a aflat mai târziu sub protecția familiei imperiale a Paleologilor, și mai ales a Sfintei Ipomoni, mama ultimului împărat al Bizanțului, Constantin Paleologul. După adormirea Sfântului, Biserica a strâns și păstrat cu grijă istoria vieții și a sfintelor sale moaște. La o mie de ani după adormirea Sfântului, când Constantinopolul a fost cucerit de turci, moaștele sfântului au fost luate din biserică și duse la micul schit săpat în stâncă din Corint, după cum sfântul o și ceruse când era încă în viață. Trupul sfântului a fost ascuns în spatele peretelui de apus al peșterii, înaintea iconostasului și a capelei construite acolo. La începutul secolului al XX-lea, un preot din zonă, Pr. Constantin Sosanis, a descoperit moaștele sfântului ascunse în perete. Pr. Constantin, care slujea de obicei în această capelă, era un om neobișnuit de înalt, și din această pricină a hotărât să facă unele modificări ale capelei. Cu o seară înainte să înceapă lucrările la zidul de apus, Pr. Constantin a visat că a venit la el un monah care l-a prevenit: „Fii atent când o să spargi peretele, căci eu mă aflu de cealaltă parte. Sunt Sfântul Patapie Egipteanul. A doua zi, trupul sfântului a fost descoperit: ținea la piept o cruce mare de lemn, un sul de pergament pe care era scris numele său, iar moaștele erau acoperite cu niște frunze mari, încă verzi, de parcă atunci ar fi fost culese. După descoperirea moaștelor sale, Sfântul s-a arătat mai multor oameni în vis sau în vedenie, cerându-le să-l viziteze la „casa lui din Loutraki”. Este cunoscut mai ales ca vindecător de cancer, săvârșind minuni în întreaga lume.

Mănăstirea „Sfântul Patapie”

Moaștele sfântului au fost descoperite în anul 1904. Trupul său răspândea o bună mireasmă. Mulți vizitatori au luat bucăți din moaștele sfântului, dorind să le păstreze pentru sine, însă sfântul li s-a arătat în vis, cerându-le să le aducă înapoi, ceea ce au și făcut. Pentru a le ocroti de asemenea profanări, cu permisiunea autorităților bisericești, pr. Constantin Sousanis a luat moaștele Sf. Patapie din peșteră și le-a păstrat o vreme în casa lui din Loutraki. În anul 1952, Pr. Nectarie, un preot din Soinikismos, în Corinth, a întemeiat o mănăstire în locul unde se găsea peştera unde fuseseră găsite moaştele sfântului, iar moaştele Sf. Patapie au fost reaşezate în peşteră. Începând din anul 1952 până în 1963, stareță a fost monahia Singlitichia. Următoarea stareță a fost monahia Patapia, care a ajutat foarte mult la construcția mănăstirii, dar aceasta a demisionat, din cauza unor probleme de sănătate, în 1970. Actuala stareță este sora Isidora. Pomenirea Sf. Patapie se face pe 8 decembrie, iar pomenirea aflării moaștelor sale se face în marțea Săptămânii Luminate (în amintirea zilei în care au fost găsite). Sfântul a săvârșit multe minuni, ajutând pe mulți bolnavi, familii și persoane aflate în diferite necazuri. Mănăstirea Sf. Patapie se găsește la Loutraki, un oraș-stațiune, la o oră de Atena. Sfintele Moaște sunt așezate într-o raclă de lemn, în partea din spate a peșterii.

Duminică, 7 decembrie, scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Botoșani a răsunat de colinde, în cadrul tradiționalului concert dedicat Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Evenimentul, organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a reprezentat și în acest an un moment de referință pentru Protopopiatul Botoșani, reunind numeroși credincioși și iubitori ai tradițiilor.

Ediția din acest an, intitulată „Bucuria Nașterii Domnului”, a adus laolaltă mai multe coruri și grupuri vocale din județ, într-o manifestare care a reamintit publicului că frumusețea colindului rămâne una dintre cele mai puternice mărturii ale credinței și ale identității spirituale.

Concertul a fost onorat de prezența Preasfințitului Nichifor Botoșăneanul, care a urmărit întreg programul artistic și s-a declarat profund impresionat de calitatea interpretărilor și de atmosfera creată de participanți.

Atmosfera serii a fost înălțată de participarea unor ansambluri corale reprezentative din întreg județul Botoșani:

Grupul vocal-instrumental „Anastasis” al Parohiei Joldești – Vorona
Corala de copii „Sfântul Antonie cel Mare” – Parohia „Sfântul Antonie cel Mare”, Botoșani
Corala de copii „Sfânta Irina” – Parohia Pacea
Corul Protopopiatului Botoșani „Emanuil Zmeu”

Corala Bisericii Militare Botoșani.

Concertul a fost încheiat de corul pe patru voci care a câștigat recent concursul „O, ce veste minunată!”, și anume Corala mixtă „Ștefan Voievodul” – Parohia Cătămărești-Deal care a electrizat atmosfera.

Publicul a răsplătit fiecare moment artistic cu aplauze îndelungate, multe dintre colinde fiind interpretate în aranjamente speciale sau în variante tradiționale transmise din generație în generație.

Concertul de colinde organizat anual de Arhiepiscopia Iașilor se înscrie în rândul manifestărilor îndrăgite care preced sărbătoarea Nașterii Domnului, aducând în fața publicului tineri și adulți dedicați păstrării tradițiilor și valorilor creștine, lucru evidențiat și de Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul, în cuvântul său de la finalul concertului.

La finalul concertului, întreaga sală, arhiplină, s-a ridicat în picioare și, într-un gest de respect și bucurie, l-a colindat pe PS Nichifor, intonând la unison binecunoscutul colind „O, ce veste minunată!”.

Evenimentul de la Botoșani a reușit, și în acest an, să aducă lumină, emoție și bucurie în sufletele celor prezenți. O adevărată pregătire duhovnicească pentru marea sărbătoare a Crăciunului.

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

Andreea-Cristina Alecu-Gireadă, candidata PSD, câștigă categoric alegerile din comuna Mihai Eminescu și își zdrobește adversarii într-un scrutin în care dominația sa a fost clară de la început până la final. După centralizarea voturilor din toate cele 7 secții, rezultatele sunt incontestabile: PSD a obținut o victorie uriașă, lăsând PNL mult în urmă.

Potrivit datelor finale publicate pe platforma Autorității Electorale Permanente, Andreea-Cristina Alecu-Gireadă a obținut 1.049 de voturi, adică 39,19%, un scor care îi asigură un avans covârșitor în fața contracandidatului PNL, Ionuț-Cristian Sigartău. Acesta a strâns 725 de voturi (27,08%), diferența fiind de 324 de voturi, una dintre cele mai mari înregistrate în istoria recentă a alegerilor din comună.

Pe locul al treilea se clasează Vasile-Cornel Zmău, candidat al Partidului Oamenilor Tineri, cu 377 de voturi (14,08%), urmat de candidatul independent Ioan Purice, care a obținut 276 de voturi (10,31%).

Florin-Daniel Buhă, candidatul AUR, a strâns 158 de voturi (5,90%), în timp ce Vasile Onofrei (SOS România) a încheiat cu 57 de voturi (2,13%). Ultimul clasat este candidatul USR, Iulian Toșcuță, cu 35 de voturi (1,31%).

În total, în comuna Mihai Eminescu au fost exprimate 2.677 de voturi, iar configurația este clară: PSD domină autoritar scena locală, în timp ce PNL suferă una dintre cele mai dure corecții electorale din ultimii ani la nivelul comunei.

Victoria Andreei-Cristina Alecu-Gireadă este cu atât mai semnificativă cu cât vine după o campanie intensă, într-o comună marcată de schimbări administrative și de plecarea fostului primar. Alegătorii au transmis un mesaj puternic, alegând continuitatea și experiența administrativă, în defavoarea experimentelor politice ale altor formațiuni.

Rezultatele urmează să fie validate oficial de Biroul Electoral de Circumscripție, însă diferențele uriașe dintre candidați nu lasă loc niciunei dubii: PSD a câștigat clar, decisiv și fără emoții Primăria Mihai Eminescu.

Comunitatea din Săveni a trăit duminică unul dintre cele mai emoționante și dureroase momente din ultimii ani, înmormântarea preotesei Maria Macuc, soția părintelui protopop de Săveni, Constantin Macuc, o figură luminoasă și profund respectată în întreg județul.

Slujba de înmormântare a fost oficiată de Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul, care a condus un impresionant sobor de preoți veniți din toate zonele Botoșaniului. Alături zecile de preoți, veniți să îl susțină pe protopopul de Săveni, s-au aflat și omologii din celelalte protopopiate ale județului, semn al prețuirii și solidarității frățești. Printre slujitorii Sfântului Altar prezenți s-a numărat și starețul Mănăstirii Știubieni, protosinghelul Melchisedec Sandu.

Răspunsurile la strană au fost oferite de Grupul Psaltic „Roman Melodul” al cântăreților bisericești din Protopopiatul Săveni, coordonat de Lică Dănilă, care a însoțit cortegiul cu cântări până la cimitirul din localitate. Vocile lor au adus un plus de solemnitate și emoție unui moment trăit cu lacrimi de întreaga comunitate.

Peste două mii de oameni, credincioși din Săveni și din împrejurimi, au venit să își ia rămas-bun de la preoteasa care, de-a lungul anilor, a sprijinit nenumărate familii, a fost aproape de cei în suferință și a susținut activ activitățile pastorale ale soțului său. Mulți au mărturisit că nu o vor uita niciodată pentru binele discret, dar neobosit, pe care l-a presărat în comunitate.

Nu s-a dezlipit de sicriu sora geamănă a preotesei Maria, care și-a plâns încetișor dorul. Copiii s-au sprijinit unii pe alții, înlăcrimați, dar și recunoscători. Au fost crescuți să pună pe primul loc în viața lor pe Hristos. Astfel că sunt convinși că nu au pierdut o mamă, ci au câștigat o rugătoare cu îndrăzneală mare la Tronul Împărătesc care va mijloci pentru ei ca să nu se abată de la drumul mântuirii oricâte obstacole le-ar pune viața.

În cuvântul său, Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul a subliniat calitățile preotesei și implicarea în viața parohiei: „Felul cum a trecut prin viață, doamna preoteasă Maria mărturisește această credință, delicatețea, buna cuviință, buna voință, ochii cu care îi privea pe cei cu care cărora le ieșea în întâmpinare, celor care era în biserică, mărturisit și prin aceasta un duh de pace, dar și de nădejde cu care a trăit. De aceea, Sfântul Apostol Pavel arată că în felul în care trăim se reflectă credința și roada Duhului. În epistola de la Galateni, că spune că roada Duhului este credința, bunăvoința, pacea, bucuria, împotriva unora ca acestora nu este o suferință neașteptată și grea”, a spus PS Nichifor.

În fruntea convoiului funerar s-au aflat tineri îmbrăcați în costume naționale, membri ai Ansamblului „Floarea Soarelui” din Săveni, un gest simbolic, menit să onoreze memoria preotesei care a susținut mereu tradițiile și viața culturală a comunității.

Unul dintre cele mai copleșitoare momente s-a petrecut la marginea gropii, atunci când sicriul a fost coborât în pământ și potrivit rânduieli, s-a rostit formula: „Se pecetluiește groapa roabei lui Dumnezeu Maria, până la a doua venire: În numele Tatălui. Amin. Și a Fiului. Amin. Și a Duhului Sfânt. Amin. Acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”

În clipa aceea, părintele Constantin Macuc, copleșit de durere, a izbucnit în lacrimi, iar copiii săi s-au apropiat imediat, formând un scut în jurul lui. L-au sprijinit cu blândețe și i-au oferit alinare, într-o imagine profund emoționantă care a demonstrat încă o dată unitatea, puterea și valorile acestei familii puternice și frumoase.

Preoteasa a lăsat în urmă nu doar o familie îndurerată, ci întreaga parohie pe care a slujit-o cu o implicare și o generozitate care au transformat-o într-un adevărat reper moral.

Pentru cei care au cunoscut-o, preoteasa Maria nu a fost doar soția preotului, ci inima comunității, un om care și-a dedicat întreaga viață slujirii aproapelui și creșterii în spirit creștin a celor cinci copii: patru fete și un băiat, pe care i-a născut, crescut și educat cu o răbdare și o blândețe deosebite.

Pe lângă responsabilitățile familiale, preoteasa Maria era asistentă medicală, profesie în care a manifestat aceeași bunătate și grijă. Mulți o descriu ca pe o mamă pentru toți copiii comunității, o femeie care nu știa să refuze ajutorul când cineva avea nevoie.

În biserică era un pilon de sprijin, dirijoarea corului, voce puternică la strană, organizatoare de activități parohiale și sprijin necondiționat pentru părintele Constantin Macuc. Pentru soțul ei, ea era „sufletul casei și al parohiei”, iar pentru credincioși un exemplu rar de modestie, credință și implicare.

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0

oplus_0