O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
CITIND „CAFENEAUA LITERARĂ” (NR. 3 DIN 2025)
Ion Simuț și „Diagrama unei redresări”: Autorul constată o nouă direcție a revistei „România literară” care constă în: 1) „o tendință împăciuituristă din ce în ce mai apăsată în programul său de redresare”; 2. „proclamă o politică a destinderii, ca răspuns la o conflictualitate extinsă, profund nocivă”. Analizând „declarația patetică” a lui Gabriel Chifu, Ion Simuț evidențiază trei chestiuni: 1) „începe strădania de a înlocui ura și egoismul cu civilitatea și respectul”; 2) „redacția va publica textele bune indiferent de cine sunt scrise, fără opreliști și prejudecăți”; 3. „cronicarii revistei vor scrie despre toate cărțile ajunse la redacție”. Interesantă este lista lui Simuț a scriitorilor care, sub directoratul lui Nicolae Manolescu, nu puiblicau în „România literară”: Nicolae Breban, Dumitru Țepeneag, Petru Popescu, Norman Manea, Sorin Alexandrescu, Eugen Uricaru, Mircea Cărtărescu, Mircea Dinescu, Doina Ruști, Stelian Tănase, Cristian Teodorescu, Petru Cimpoeșu, Dan Lungu, Cristian Tudor Popescu, Simona Antonescu, Aura Christi, Mirela Roznoveanu, Radu Țuculescu, Radu Pavel Gheo, Bogdan Alexandru Stănescu, Cristian Fulaș sau Octavian Soviany;
Ion Simuț în „Scriitori noi la porțile Academiei”: 1) „Gabriela Adameșteanu, propusă în secție într-o primă etapă, s-a retras înaintea votului în plen”; 2) „La o primă încercare, în urmă cu trei-patru ani, Mircea Cărtărescu nu a întrunit în secție numărul de voturi necesare pentru a ajunge în etapa confirmării în plen”; 3) „Acum, în februarie 2025, a obținut 9 voturi în secție, dar nu a obținut majoritatea în plen (a obținut 73 de voturi, față de 74 necesare). Episodul a stârnit multe discuții. Principalii opozanți ai validării au fost Nicolae Breban și Valeriu Matei, acuzându-l pe Mircea Cărtărescu de „atac grosolan la Cioran”, pe care l-ar fi considerat fascist, când relația lui cu teologia legionară înseamnă altceva”; 4) Marta Petreu a fost blocată de intervenția severă a lui Nicolae Breban”; 5) Sigur că în etapa imediat următoare pot fi luate în seamă numai două-trei nume de scriitori, la paritate cu propuneri noi de lingviști sau filologi. Membrii secției vor hotărî care vor fi acelea. Eu am ținut să sugerez numai extinderea bazei de selecție a candidaților înspre creatori cu o opera convingătoare”;
Virgil Diaconu ia în discuție teoria „ARTEI POETICE A INFLUENȚELOR” a Florinei Ilis. Această teorie a fost lansată de prozatoarea Florina Ilis la deschiderea „Festivalul de Literatură” de la Cluj-Napoca, din 13-14 iunie 2024, prin intervenția cu titlul „Cuvânt despre Eminescu”. Autoarea ar fi urmărit să își convingă ascultătorii și eventual cititorii, spune Virgil Diaconu, „… de faptul că poezia/literatura română are continuitate și că această continuitate este realizată în mod expres prin arta poetică a influențelor literare, care afirmă că poezia se creează din poezia predecesoare; sau, în formularea prozatoarei: „poezia original, adevărată, înseamnă traducerea/copierea în stil propriu, de către fiecare generație de poeți a marii poezii a generației anterioare”. Printr-o intervenție pe trei pagini de revistă,clădită pe un fir logic susținut de exemple, Virgil Diaconu demontează teoria Florinei Ilis. Rețin concluzia finală: „A legitima arta poetică a influențelor literare înseamnă a legitima o artă poetică minoră, pseudoestetică, și implicit o poezie modestă, înseamnă a susține că poezia românească de valoare este, de fapt, o poezie imitativă, pastișantă, livrescă, deci eșuată estetic. Și mai înseamnă, desigur, a nu înțelege, de fapt, poezia autentică”;
Suplimentul „Arte poetice”, îngrijit de Virgil Diaconu, este dedicat „Zilei internaționale a poeziei” (21 martie.). Nicolae Mușa traduce din autorii francezi Victor Hugo, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Charles Baudelaire și Alphonse de Lamartine, iar din traducerile lui George Lesnea antologatorul a ales „Focul vânăt” de Serghei Esenin. Dintre poeții români, Virgil Diaconu s-a oprit la Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Nicolae Labiș, Eusebiu Camilar, George Stanca., Marian Barbu, Marius Chelaru și două poeme ale antologatorului. De fapt, Virgil Diaconu. Lucrează de 25 de ani la o antologie de poezie universal cu titlul „Nu atingeți Duhul”, pe care o va finalize în acest an”;
Jean Dumitrașcu își continuă (a ajuns deja la episodul 42) „atitudinile” sale față de generația `6o pe care o consideră „generația socialismului”; Acest episod este intitulat „Niculae Stoian, cântărețul fără limite al lui Ceaușescu”. Punând accent pe volumele „Răsunet peste țară” și „Tânăr peste țară”, rețin căteva puncte de vedere ale lui Jean Dumitrașcu: 1) „modelul său declarat e Maiacovski”; 2. „spiritual definitoriu al lui Niculae Stoian este „entuziasmul veșnic”; 3.) „nu e poezie, ci vomă comunistă”; 4) „e o poezie lozincardă”;
La rubrica „Actualitate” este prezentat volumul Mihai Eminescu, Sonete/Sonnets”(Editura „Eikon”, 2025), în traducerea Dianei Cârligeanu. Rețin: „Antologia din poezia lui Mihai Eminescu cuprinde toate cele 31 de sonete scrise de către poet. O antologie asemănătoare a fost alcătuită de către Petru Creția în annul 1991. Traducerea de față reprezintă primul volum dintr-o proiectată integrală bilingvă, română-engleză, a poeziilor lui Mihai Eminescu, ne spune traducătoarea în prefața volumului. Însă sensul integralei este totuși schimbat, pentru că prin el autoarea traducerilor înțelege„toate poiemele care sunt la un nivel rezonabil de șlefuire și pot fi considerate reale creații artistice”. Această decizie pertinentă nu este totuși respectată în cazul prezentului volum, pentru că Diana Cârligeanu traduce toate sonetele, iar în acest calup se cuprind atât două prelucrări ale unor sonete străine (Shakespeare și Gaetano Cerri), cât și 26 de sonete nepublicate de Mihai Eminescu, deci negirate artistic de el. Poetul nu a publicat el însuși decât trei sonete. Celelalte 26 sunt amestecate valoric și impuneau, și ele, o selecție”;
Google News
