Din totalul beneficiarilor de pensii speciale, cei mai mulți sunt foști angajați în aviația civilă, personal auxiliar din justiție, artiști sau revoluționari. Spre exemplu, un revoluționar primește în medie o indemnizație de aproximativ 2.135 de lei lunar, conform datelor CNPP, scrie alba24.ro.

În schimb, veteranii de război primesc o indemnizație medie lunară de 1.735 de lei, sumă care variază în funcție de vechime și gradul de invaliditate.

Astfel, în luna iunie, revoluționarii au încasat o indemnizație medie de 2.173 de lei, în timp ce veteranii de război au încasat în medie 918 lei. 

Cel mai mare număr de persoane, respectiv 196.350, se înregistra în cazul beneficiarilor de indemnizații conform D.L. nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, cu modificările și completările ulterioare. Indemnizația medie era de 1.517 lei, scrie Agerpres.

Un număr de 12.487 de persoane beneficiau de o indemnizație medie de 918 lei, conform Legii nr. 49/1991 și Legii nr. 44/1994 – privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război.

63.524 de persoane erau beneficiare de indemnizații conform Legii nr. 189/2000 – privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, suma medie plătită fiind de 859 lei.

În ceea ce privește beneficiarii de indemnizații conform Legii nr. 309/2002 – privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, aceștia erau în număr de 39.082, suma medie plătită fiind de 68 de lei.

Beneficiarii de indemnizații conform Legii nr. 341/2004 – recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 erau în număr de 12.509, aceștia primind o sumă medie de 2.173 lei.

De asemenea, în iunie 2025, erau înregistrați 543 de beneficiari conform Legii 109/2005 – Artiști, indemnizația medie fiind de 345 lei, 13.950 beneficiari de indemnizații conform Legii 8/2006 – Uniuni de creații, cu o indemnizație medie de 1.922 lei, și 70.174 beneficiari conform Legii 578/2004 – Soț Supraviețuitor, cu o indemnizație medie de 128 lei.

Există oameni pe care Dumnezeu îi alege în taină să fie sprijin, lumină și alinare pentru cei din jur. Nu întreabă dacă vor, nu le cere părerea, doar le încredințează o misiune, iar ei, cu inimă smerită, primesc crucea și merg mai departe. Așa este și povestea preotesei Maria-Cătălina Mateciuc, primul ajutor, sprijin și mângâiere în misiunea părintelui Dumitru Mateciuc, parohul Bisericii Sfântul Gheorghe din municipiul Botoșani. Dar mai presus de toate, o inimă mare în care a încăput o parohie întreagă și încă una, și încă alta…

„Nu eu am vrut să fiu preoteasă, Dumnezeu m-a ales” – spune cu o sinceritate dezarmantă doamna Maria-Cătălina. De 35 de ani, împarte viața între biserică, familie și comunitate, fără să facă distincție între acestea. Le trăiește pe toate cu aceeași dăruire, cu aceeași bucurie simplă și firească, așa cum doar sufletele mari știu să o facă. Când părintele Dumitru propovăduia prin cuvânt, ea predica prin faptă, prin exemplul discret, dar puternic, de soție, mamă și preoteasă.

O candelă aprinsă în mijlocul unei comunități vii

La doar 20 de ani, când a pășit în parohia Sârbi alături de tânărul preot Dumitru, Maria-Cătălina a înțeles că misiunea nu este doar a părintelui. O biserică se zidește întâi în suflete, iar pentru aceasta era nevoie de blândețea, răbdarea și bunătatea ei. Cu o răbdare „ca pâinea lui Dumnezeu”, a știut să adune oamenii, să-i asculte, să le aline durerile, să le ofere un cuvânt bun atunci când poverile vieții păreau de nesuportat.

În timp ce părintele Dumitru ridica biserici de piatră, ea ridica biserici de suflete. Gătea pentru muncitori, alina bătrânii singuri, îi învăța pe tineri să iubească Biserica nu prin vorbe, ci prin gesturi simple, de o frumusețe tulburătoare.

„Când cădeam în deznădejde, ea îmi spunea: Lasă, că va fi bine și va ieși soarele și pe strada ta!” , mărturisește părintele Mateciuc. Și așa a fost. Soarele a ieșit de fiecare dată, pentru că preoteasa a știut să-l aducă în casele și sufletele oamenilor.

Dragoste neobosită și statornicie în slujire

Viața lor nu a fost un drum lin, dar a fost un drum plin de sens. Au trecut prin multe încercări, iar greutățile nu i-au ocolit. Și totuși, niciodată nu s-au plâns. Dacă ar fi să-i cauți regretele, Maria-Cătălina ar spune, zâmbind, că poate doar lipsa concediilor ar fi unul dintre ele. Dar pentru ea, adevăratul „concediu” era atunci când reușea să aline o inimă întristată sau când vedea că familia parohială înflorește.

Astăzi, la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Botoșani, preoteasa Mateciuc continuă aceeași misiune tăcută, dar neobosită. De la copii la bătrâni, de la tinerii pe care i-a cununat până la cei cărora le-a fost alături în clipe grele, toți o numesc „mama spirituală”. Pentru că a știut să fie prezentă cu discreție, să dea fără să ceară, să iubească fără să aștepte recunoștință.

O preoteasă care a zidit familii, nu doar biserici

Rodul muncii și al dragostei sale nu se vede doar în zidurile sfințite ale bisericilor, ci mai ales în familiile pe care le-a călăuzit. Printre „fiii” spirituali ai doamnei preotese se numără părintele Daniel Dascălu, directorul Seminarului Teologic din Botoșani, și soția sa, un medic iubit de comunitate. Lor li se adaugă părintele Lucian Marcu, dar și alte zeci de familii frumoase, cărora le-a fost sfătuitoare, sprijin și prieten.

Maria-Cătălina Mateciuc rămâne o prezență statornică, o candelă aprinsă care nu se consumă, ci se dăruiește continuu.

O lecție vie despre curaj, smerenie și iubire

La 35 de ani de slujire alături de părintele Dumitru, doamna preoteasă nu-și asumă merite, nu-și ridică laude. Tot ceea ce face consideră a fi „voia lui Dumnezeu”. Poate că tocmai această smerenie adâncă o face să fie atât de iubită. Este modelul de preoteasă care nu a ales această cale, dar care a împlinit-o cu o frumusețe care nu poate fi cuprinsă în cuvinte.

„Dacă ar fi să mă mai căsătoresc o dată, tot pe ea aș alege-o…” , spune părintele Dumitru, iar în ochii săi se citește nu doar recunoștința, ci o iubire adâncă, așezată pe temelii de credință și jertfelnicie.

Preoteasa Maria-Cătălina Mateciuc nu este un personaj, nu este un simbol abstract al soțiilor de preoți. Este un OM. Un om ales de Dumnezeu, care a știut să spună „Da” fără să întrebe „De ce eu?”. O femeie care a transformat „greul” în har și „oboseala” în bucurie.

Astăzi, când o privești cum pășește în biserică și printre cei care depind de prezența ei nu vezi doar o preoteasă. Vezi o candelă vie, care arde tăcut, dar luminează până departe.

La mulți ani, doamna preoteasă Maria-Cătălina Mateciuc! Dumnezeu să vă dăruiască sănătate, răbdare și lumină ca să continuați să fiți balsam pentru sufletele celor din jur. Gesturile mici, vorbele calde și inima deschisă pe care le oferiți zi de zi sunt neprețuite.

Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte în zilele de 4 august şi 22 octombrie pe cei 7 tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin.

În timpul împăratului Deciu (249-251), în toamna anului 249, a fost emis un edict de persecuţie generală a creştinilor. Împăratul Deciu a venit în anul 250 în Efes şi a impus aplicarea imediată a Edictului. Între cei identificaţi ca fiind creştini, au fost şi cei 7 tineri pe care îi pomenim. Împăratul a încercat printr-un interogatoriu direct să-i determine să se lepede de credința creștină, însă, văzând că aceştia refuză, le-a dat un timp de gândire. Cei 7 tineri s-au retras într-o peşteră din muntele Ohlon (azi muntele Pion) din imediata apropiere a Efesului.

Cel mai tânăr dintre ei, Iamvlih, cobora din când în când în Efes pentru a cumpăra hrană şi pentru a aduce haine de schimb. Împăratul Deciu, întorcându-se în Efes, şi aflând că cei şapte nu au părăsit credința, ci din contră s-au ascuns într-o peşteră din imediata apropiere a oraşului, a ordonat să fie zidită intrarea în peşteră pentru ca cei 7 tineri să moară prin asfixiere şi prin lipsa hranei. Timpul a trecut, aceste persecuții au încetat, la conducerea imperiului au venit împărați creștini.

După 372 de ani, în anul 622, când Imperiul Bizantin era condus de împăratul Heraclie (610-641), un anume Adolie care stăpânea muntele Ohlonului a luat pietrele cu care fusese zidită intrarea în peşteră şi a descoperit intrarea. Trezindu-se ca dintr-un somn de o noapte, cei 7 tineri l-au trimis ca de obicei pe Iamvlih să cumpere de mâncare şi pentru a mai aduce veşti. Foarte uimit de schimbările pe care le vedea în oraş, dar mai ales de bisericile şi crucile mari care stăteau la vedere, Iamvlih socotea că este într-un alt oraş, şi nu în Efes.

Negustorii erau miraţi să vadă o monedă de argint atât de veche, cu chipul împăratului Decius pe ea, aşa încât l-au dus pe Iamvlih în faţa proconsului şi a episcopului, sub motivul că au găsit o comoară de demult. Realizând din convorbirea cu episcopul Ştefan, cel care păstorea cetatea Efesului în acea vreme, că nu mai trăieşte sub domnia lui Decius, Iamvlih i-a condus pe toţi cei de faţă la peşteră. Ajuns la peşteră, episcopul a găsit tăbliţele cu viaţa lor şi a dat laudă lui Dumnezeu pentru că în acest fel le-a fost luminată mintea şi le-a fost arătat adevărul despre învierea morţilor. Chemat de către episcop, împăratul a venit şi el la peşteră, s-a închinat sfinţilor şi I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru ceea ce le-a descoperit.

Cei şapte tineri au mai trăit încă şapte zile, iar apoi au adormit întru Domnul, fiind înmormântaţi cu mare cinste de către întregul popor.

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) informează cetățenii români care se află, tranzitează sau intenționează să călătorească în zona de nord a Angliei și a Țării Galilor asupra riscului ridicat de perturbări ale transportului rutier, feroviar și aeronautic pentru data de 4 august, în contextul condițiilor meteorologice nefavorabile (furtuna Floris).

MAE recomandă cetățenilor români să verifice în permanență comunicările oficiale ale companiilor de transport, precum și pagina de Internet a autorității meteorologice locale Met Office (https://www.metoffice.gov.uk).

Cetățenii români pot solicita asistență consulară la numerele de telefon ale Consulatului General al României la Manchester: 00441612360478; 00441612369687; 00441612371546; 00441612375513; 00441612368995; 00441619234947, apelurile fiind redirecționate către Centrul de Contact și Suport al Cetățenilor Români din Străinătate (CCSCRS) și preluate de către operatorii Call Center în regim de permanență.

De asemenea, cetățenii români care se confruntă cu o situație dificilă, specială, cu un caracter de urgență, au la dispoziție telefonul de permanență al oficiului consular: 00447535604342.

MAE recomandă consultarea paginilor de Internet https://mae.ro și https://manchester.mae.ro/. AGERPRES