Simularea Evaluării Naționale 2026 pentru elevii de clasa a VIII-a se va desfășura în luna martie și reprezintă una dintre cele mai importante etape de pregătire înaintea examenului final. Prin aceste testări, elevii au ocazia să își evalueze nivelul real de cunoștințe acumulate până în prezent, să se familiarizeze cu structura subiectelor și cu condițiile de examen, dar și să identifice eventualele lacune în vederea unei pregătiri mai eficiente, relatează alba24.ro. Rezultatele obținute în cadrul simulării sunt esențiale și pentru orientarea corectă în procesul de admitere la liceu.

Sesiunea de simulare a examenului va fi în perioada 16-18 martie. Rezultatele vor fi comunicate de către profesori, în 30 martie.

Testările sunt organizate la nivel național, cu aceleași subiecte pentru toți elevii, prin probe scrise la Română și Matematică. Elevii care învață limba maternă vor avea probă și la această materie.

Simulare Evaluare Națională 2026. Calendar

• 16 martie 2026: Limba și literatura română – probă scrisă
• 17 martie 2026: Matematică – probă scrisă
• 18 martie 2026: Limba și literatura maternă – probă scrisă
• 30 martie 2026: Comunicarea rezultatelor

La sesiunea de simulare, elevii vor trebui să respecte aceleași reguli ca și cele din examen. Nu vor avea voie să comunice între ei sau să utilizeze surse din care să se inspire pentru rezolvarea subiectelor.

Examenul de Evaluare Națională 2026

În anul școlar 2025-2026, elevii de clasa a VIII-a vor termina cursurile în 12 iunie. Aceștia vor fi înscriși la examen de către secretariatele școlilor, automat, în perioada  10-12 iunie. Examenul se desfășoară în perioada 22-26 iunie.

Elevii vor avea o zi liberă între proba de Română și cea de Matematică. De asemenea, vor avea dreptul să-și vadă lucrările înainte să depună contestații.

Evaluare Națională 2026. Calendar

• 10-12 iunie 2026: Înscrierea la Evaluarea Națională
• 12 iunie 2026: Încheierea cursurilor pentru clasa a VIII-a
• 22 iunie 2026: Limba și literatura română – probă scrisă
• 24 iunie 2026: Matematică – probă scrisă
• 26 iunie 2026: Limba și literatura maternă – probă scrisă
• 1 iulie 2026: Afișarea rezultatelor inițiale până la ora 12:00, vizualizarea lucrărilor scrise și depunerea contestațiilor (14:00 – 18:00)
• 2-3 iulie 2026: Vizualizarea lucrărilor scrise și depunerea contestațiilor
• 4-7 iulie 2026: Soluționarea contestațiilor
• 8 iulie 2026: Afișarea rezultatelor finale

Reguli pentru elevi

• Interzis accesul cu telefoane, materiale de studiu sau dispozitive electronice
• Comunicarea cu alți candidați sau cu exteriorul = eliminare din examen cu nota 1
• Corectare digitalizată de doi profesori; la diferențe >1 punct, lucrarea se reevaluează
• Nota după contestații este definitivă
• Rezultatele se afișează anonimizat
• Elevii își pot vizualiza lucrările înainte de contestații

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 14 decembrie 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 14 decembrie 2025:

Loto 6/49: 41, 23, 12, 48, 32, 43

Loto 5/40: 36, 39, 6, 19, 15, 33

Joker: 40, 25, 5, 28, 42 +18

Noroc: 2, 9, 8, 5, 4, 7, 5

Noroc Plus: 4, 8, 7, 9, 7, 4

Super Noroc: 9, 4, 9, 7, 5, 5

Un obiect minuscul, dar cu un impact uriaș, continuă să atragă atenția iubitorilor de cultură și literatură. Este vorba despre celebrul „bob de orez” pe care a fost gravată integral poezia „La mijloc de codru…”, una dintre creațiile emblematice ale lui Mihai Eminescu.

Lucrarea, realizată de artistul Florin Pavel, reprezintă o adevărată performanță de micro-artă. Întreaga poezie a fost gravată cu răbdare și precizie extremă pe un singur bob de orez, cu dimensiuni de doar 4 milimetri pe 1,5 milimetri. Textul este dispus pe șapte rânduri, iar fiecare literă are aproximativ 150 de microni, echivalentul grosimii unui fir de păr.

După ce a fost expusă o perioadă în biblioteca muzeului, donația unică își schimbă acum locul de prezentare. Bobul de orez poate fi admirat în prezent în Muzeul Mihai Eminescu, într-un spațiu special dedicat vizitatorilor, care permite punerea în valoare a acestei piese spectaculoase.

Reprezentanții Memorialului Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” îi invită pe toți cei interesați să descopere această lucrare rară, care reușește să aducă poezia eminesciană într-o formă neașteptată și memorabilă.

Memorialul Ipotești este deschis publicului de luni până duminică, între orele 8:00 și 16:00.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Costin Tuchilă, în “Luceafărul de dimineaţă” nr. 8 din 2020,  scrie despre  “Impresii din copilărie pentru vioară şi pian, op.28” de George Enescu: “Alcătuită din zece secţiuni înlănţuite într-o ordine thematic-afectivă, urmărind ca într-un exerciţiu al contemplării de sine evoluţia sentimentului, suita enesciană s-a impus prin bogăţia ei de imagini şi tonuri, de nuanţe extreme şi rafinamente, de sugestii imitative. E o piesă plină de efecte onomatopeice, făcând din bucuria crepusculară de a “traduce” vraja existenţei primare unul dintre mijloacele de a caracteriza cât mai expresiv satul copilăriei. O abundenţă de cerinţe de virtuozitate inundă textul, în primul rând ân partida violinei, pentru a evidenţia cu cu subtilitate şi nobleţe un evantai de gânduri topite în nostalgia care învăluie treptat fibra cea mai intima a “Impresiilor”. Un interpret are de “înfruntat” de altfel suficiente dificultăţi pentru a găsi sonorităţile cerute de compositor, acea plasticitate a fiecărui detaliu, care, trecut cu vederea sau redat superficial, poate conduce la o versiune plată, lipsită de sensibilitate. Sunt aici imponderabile legat-ouri. Detache-uri energice, duble coarde sever-expresive, dar şi triluri visătoare, accente de culoare şi atmosferă, fără reliefarea cărora sugestiile atât de bogate ar avea de suferit”;

Sintagme, termeni, concepte…: Virgil Todeasă: „maşina de ţesut chipuri”; Mateiu I. Caragiale: „atâta nebunie slobodă”; Carmen Secere: „izolată în propriul trup”; Carmen Secere: „fericirea e un drum în lucru”; Mihaela Arhip: „obosită de povara unei dezamăgiri”; Mihaela Arhip: „pleoapele cerului se desprind cioburi de ploaie”;

Ce şi cine a zis: 1. „sfârşitul nu-i aici” – un cântec de Bob Dylan, apoi tradus şi cântat de Florian Pitiş; 2. „un fel de Marseillaise-ă română” – a spus-o o publicaţie maghiară despre poezia „Noi vrem pământ” de George Coşbuc (informaţie dintr-un articol al lui Octavian Goga intitulat „Ţăranul în literatura română” şi publicat în 1907); 3. „vânător de capete”– este titlul romanului scris de Jo Nesbo, scriitor norvegian.  „Vânătorul de capete” este cel care „recrutează manageri”;

Emil Cioran explicând ce popoare au reuşit în istorie: „Numai popoarele care s-au desfăcut de real. Nu raţionalitatea în sensul ei cartezian conferă un sens devenirii umanului, ci ieşirea din real, din cauzalitate, din imanenţă şi din determinaţii, realizarea saltului dincolo şi dincoace de istorie, în vid, în ideal, în transcendent, în iluzie, în nostalgie, în vag, într-o stare de splin sau de sublim. (…) În istorie sunt importante numai perioadele de declin, deoarece numai atunci se pun toate problemele existenţei în general şi cele ale istoriei ca atare”;

Ion Pop, în „Apostrof” nr. 1 din 2020, preia nişte puncte de vedre ale lui Arghezi cu referire la multiplele „însuşiri materiale” ale cuvintelor. Ele au fost exprimate încă din 1927 în „Scrisoare cu tibişirul”: 1. „Cuvinte fulgi, cuvinte aer, cuvinte metal. Cuvinte întunecate ca grotele şi cuvinte limpezi ca izvoarele pornite din ele. Într-un cuvânt se face ziuă şi alte cuvinte amurgesc. Cuvintele scapără ca pietrele sau sunt moi ca melcii. Ele te asaltează ca viespile sau te liniştesc cu răcoarea; te otrăvesc precum bureţii sau te adapă ca roua trandafirie. Chimia  aplicată la culori şi parfume este o copilărie, comparativ cu magiile foarte vechi, pe care le realizează cuvintele”; 2. „ Cuvântul construit poate să aibă gust şi mireasmă; poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe o singură latură lustruită: el dă impresii de pipăit aspru sau catifelat, după cum sapă-n lespezi sau se strecoară prin frunze”; 3. „Mai pe scurt, m-a posedat intenţia de a împrumuta vorbelor însuşiri materiale, aşa încât unele să miroasă, unele să supere pupila prin scânteiere, altele să fie pipăibile, dure sau muşculate şi cu păr de animal”;

Dacă  tot vorbim despre cuvinte, iată un poem frumos al poetei Bianca Vişan şi intitulat „Cel mai frumos cuvânt”: „Unele cuvinte sunt precum ceştile de cafea, au / mici tortiţe în care să-ţi strecori degetele / le apuci cu grijă şi bei din ele sensuri aburinde / amare, negre / alte cuvinte sunt ca nişte sfere alunecoase / încerci să le prinzi şi îţi scapă, se izbesc de pământ / şi ricoşează unde nici nu te aştepţi / dar cele mai multe cuvinte sunt ca nişte mici cârje / în care oamenii se sprijină, numai bune de scos ochii / da, dar eu mai ştiu un fel de cuvinte, / eu am văzut un cuvânt care arată / ca o piatră verde, şlefuită, era / atât de frumos şi îmi vedeam faţa / în el, cum mi-o văd în balta din grădină, / era cel mai frumos pe care l-am văzut vreodată / îmi vine să plâng / îmi vine să plâng, iartă-mă, / l-am ascuns, apoi nu m-am putut abţine / şi l-am înghiţit / de atunci nu am mai văzut unul ca el / lumea e atât de săracă din cauza mea / cum am putut fi atât de lacomă / să înghit cel mai frumos cuvânt care a existat vreodată / înainte ca oricine altcineva să-l vadă”(vezi „Apostrof” nr. 1 din 2020);

Ca un laitmotiv,  cuvântul se interpune şi  în conflictul dintre gând şi tăcere  în poezia Mihaelei Arhip, cea din volumul „Vitraliu cu fluturi” (Editura „Eikon”, Bucureşti, 2019): 1. ”cuvintele mele vor desena cercuri la nesfârşit, căzând pe suprafaţa sufletului tău”; 2. „am ridicat cuvintele pe care le-ai aruncat”; 3. „gândul să devină cuvânt, cuvântul să devină gest”; 4. „dacă ai cuvinte, nu eşti niciodată singur”; 5. „toate câte se întâmplau erau doar cuvinte şi gesturi”; 6. „suntem blocaţi între cuvintele celorlalţi”; 7. „aruncând umbre în după-amiaza fiecărui cuvânt”; 8. „nopţi fără somn cu fruntea sprijinită pe umerii cuvintelor”; 9. „ne vom retrage amândoi într-un cuvânt”; 10. „cuvintele mi se arcuiesc deasupra ta ca un semn de întrebare”; 11. „şi m-am aplecat să ridic şi să uit cuvintele”; 12. „mi s-au scuturat atunci aripile, cuvânt după cuvânt”; 13. „rămâne prins de ramuri doar ecoul în care au trăit cândva cuvintele”; 14. „mi-am trimis cuvintele să te caute”; 15. „timpul ninge în cuvinte”; 16. „adunând cuvinte lângă tâmpla Lumii”;

Wagner despre cum i-a apărut motivul preludiului la „Aurul Rinului”: „Înapoindu-mă în cursul după amiezii acasă, m-am întins pe o canapea tare, aşteptând somnul dorit.  Dar somnul nu a venit şi am simţit cum alunec numai într-o somnolenţă în timpul căreia mi s-a părut că mă cufund într-un repede curent de apă. Murmurul acestei ape a luat curând un caracter muzical: era acordul în mi bemol major  plutind în arpegii neîntrerupte. Mai târziu aceste arpegii s-au schimbat în figuri mai accelerate, dar acordul în mi bemol major nu s-a modificat şi persistenţa acestuia părea că dă semnificaţia profundă elementului lichid în care mă cufundasem.  Deodată, am avut senzaţia că undele mă acoperiră în cascadă şi înspăimântat m-am trezit.  Mi-am dat seama că îmi apăruse  motivul preludiului din „Aurul Rinului”, aşa cum îl purtasem în mine, fără să fi izbutit să-i dau până atunci o formă”;

Iolanda Malamen, în „Luceafărul de dimineaţă” nr.  2 din 2020, despre cum te construieşti ca artist: „Scormoneşte în eul tău profund, să scoţi la suprafaţă acel „altfel” care te construieşte ca artist”;