Connect with us

Actualitate

Cronica săptămânii: „Watch Dogs” la Teatrul Mihai Eminescu Botoșani

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de Vasile Iftime, scriitor:

„Parcă aș fi un personaj în povestea unui scriitor, parcă o minte bolnavă  ar scrie pentru mine toate astea…”

Plecând de la această paradigmă, dramaturgul  Lucian Băleanu își construiește piesa astfel încât hotarul dintre lumea textului și realitatea scriitorului, istorie și narațiune, temporalitatea textului și timpul scrierii, spațialitatea textului și dimensiunile realității se șterg, iar personajele, dacă nu dialoghează cu creatorul lor, îl invocă retoric, exclamând în autoreflecție:  „…parcă o minte bolnavă ar scrie pentru mine toate acestea”.

Și totuși într-un interviu, dramaturgul își rezumă scrierea ca fiind „nimic ieșit din comun, un cotidian aproape dureros de banal și plictisitor”. Însă când autorul ne introduce în text atât de direct, fără a ne lăsă, pe noi, spectatori avizați de teatru, să căutăm cheia, să identificăm și să parcurgem adevăratul labirint al absurdului și finalmente să descifrăm mesajul, suntem nevoiți să ne lăsăm captați de acel spațiu concret, de acel culoar lăuntric, în care „întâlnirile și despărțirile intersectează destine”, pur și simplu într-un firesc nonșalant, să asistăm „la niște întâlniri aparent ocazionale, nevinovate. Așa cum ni se întâmplă cu miile pe parcursul vieți și cărora nu le acordăm nici cea mai mică atenție”.

Despre întâlniri și despre despărțiri, despre prietenii și trădări, despre nevoia de a trece dincolo, ne vorbesc, uzitând diferite registre de comunicare, protagoniștii scenei (de la înțelept la ucenic, de la șef la subaltern, de la prieten la prieten, de la jurnalist, agent secret, femeie nenorocită la agent de pază).

Un prim  dialog este susținut în antiteză de personajele principale: Nea Gică (actorul Gheorghe Frunză), bătrânul înțelept, trecut prin viață, obosit, bolnav, nostalgic, și Paulică (actorul Răzvan Amitroaei), tânărul necopt, naiv, visător tupeist și oarecum prostănac. Exponenți ai două generații diferite, puse aparent în opoziție prin natura gândirii, crezului, manifestării, exteriorizării lor și în complementaritate când este vorba despre rigurozitatea profesiei, câini de pază sau – de ce nu? –  Watch Dogs.

Publicitate

Tema conflictului de idei între generații nu este neapărat inedită: Augustin Buzura, Aureliu Busuioc, Radu Aldulescu, Gheorghe Crăciun pun în opoziție astfel de personaje, fiecare în parte parcă conectate la propria realitate. „Ochii tăi tineri de îndrăgostiți sunt mincinoși, ei nu văd decât ce vrei tu să vadă”,concluzionează sarcastic nea Gică;  „merg să escaladez Vârful Omul”, se avântă cutezător Paulică. Doar că, în această piesă, antiteza dintre personajele dramaturgului Lucian Băleanu este oarecum de fond („Măcar din solidaritate nu mai râde” –  „Dar de ce să o ducă altul mai bine ca mine”),pentru că, pe măsura consumării actului dramatic, aceasta se disipă, se autoanulează, astfel încât, finalmente, personajele parcă vorbesc aceeași limbă sau – cum spune autorul – „se educă reciproc”.

În prim-planul scenei, dramaturgul ne propune să descoperim doi agenți de pază, prinși în conversații de tip tête-à-tête, doi watch dogs ce au primit  în consemn  un spațiu neutru al delimitărilor, două personaje conectate la propriile  realități tragico-comice, la propriile nevoi, frustrări, neîmpliniri, în care, comicul de limbaj și de situație, susținut de ironia, sarcasmul, zeflemeaua celui mai în vârstă, atenuează oarecum fondul de gri social. Doi indivizi, dispuși unul față de celălalt la un interval de aproximativ jumătate de secol, socializează, doar că viață se vede diferit când este privită de la capete și de capete diferite, iar actorii Gheorghe Frunză și Răzvan Amitroaei ne conving, fără drept de apel, că așa este. (Se spune că, în genere, la serviciu, oamenii vorbesc despre familie, iar în familie – despre serviciu; în posturile lor de santinele la poarta țării, câinii de pază își exhibiționează unul altuia viața conjugală, una ratată, distrusă, falimentată, alta, în curs de…) Viața, în complexitatea ei,  prietenii, căsătorii, divorțuri – iluzii, minciuni, moarte…

„Și moartea este o formă de viață”, spune Cioran. Iar în această piesă, moartea iscodește, își face loc, convinge, probând diferite identități.  Moartea, finalmente se concretizează în neființă, iar neființele vor fi pasagerii din aeronava București – Lisabona. În această piesă, moartea poartă pantofi cu toc, fustă, taior, cămașă. În acest text, moartea probează câteva profesii: reporter TV, agent al siguranței naționale, femeie părăsită, și, finalmente, păpușă gonflabilă, devenind câte puțin, tot mai convingătoare. Ultima asociere, artificială, înlesnește trecerea dincoloși încheind oarecum abrupt piesa, printr-un deznodământ imposibil de intuit. Moartea, la dramaturgul Lucian Băleanu, are nume de prințesă, parcă predestinat (ar spune Paulică), moartea are forme, „și  încă ce forme!”, spune nea Gicu. „Moartea este vai de mama ei, scrie Grigore Vieru, că îți vine să-i plângi de milă”. Și câinii de pază, paznicii aeroportului, înduioșați, îi fac loc pe banda rulantă. Actrița Gina Pătrașcu Zamfirache, joacă rolul unei morți veritabile… „S-a prăbușit un avion, zborul 52320, de Lisabona, a explodat la o mie de metri după decolare”, spune domnul Nelu.

Domnul Nelu, șeful câinilor de pază, expresivul Sorin Ciofu, actor al stărilor de maximă intensitate, materializate prin mai toate formele de comunicare nonverbale și paralimbaj: mimică, gestică, postura fizică, expresie, tonalitatea vocii, ritm, fluctuația, intonație, accente, etc. Sorin Ciofu, în rolul său, știe să fie maxim de profund, maxim de confuz, maxim de îndurerat, maxim de exigent, iar pentru a transmite aceste stări nu are nevoie de un arsenal de cuvinte. Pe aceste maxime psihologice a mizat regizorul artistic Alexandru Vasilachi, înainte de toate un expert al identificării personajelor, nașul de botez al protagoniștilor din respectiva piesă. Cine altcineva putea să-l ducă în inimă pe nea Gicu mai bine decât Gheorghe Frunză, pe cine ar fi stat mai strunit harnașamentul de Watch  Dogs decât pe Răzvan Amitroaie și ce teroristă mai convingătoare decât Gina Pătrașcu Zamfirache ar fi putut poza până și-n păpușă gonflabilă?!

Deosebită și scenografia maestrului Mihai Pastramagiu: banda rulantă a funcționat impecabil, păpușa gonflabilă a traversat scena călare pe situație, parcă imitând, parcă sfidând umbrele grăbite în ambele sensuri, reliefate pe celelalte două benzi proiectate pe fundal.

Și pentru ca spectatorii să meargă pe la casele lor, cu sentimentul că în buzunar au un bilet de călătorie, să zicem București – Lisabona, regizorul artistic mai născocește o chestie care în scriere s-ar numi intertextualitate. Mai exact, prin portavocea unei crainice de aeroport, invită personajele –  pardon, actorii –, pe scenă – pardon, în aerogară: Sorin Ciofu, Gheorghe Frunză, Gina Pătrașcu Zamfirache, Răzvan Amitroaie.

Iată și cheile piesei „Watch Dogs”: atemporalitate, aspațialitate, apersonalitate. Personajele și implicit actorii, scena și implicit aerogara, timpul narațiunii și implicit timpul dramatizării narațiunii, toate sunt într-o suprapunere definitivă. Și nu ar fi fost o surpriză dacă regizorul artistic Alexandru Vasilaschi ar fi invitat din sală, pe scenă, în aeroport, spectatorii, astfel încât să putem gândi o contopire tridimensională într-un „tot” universal.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Câte cazuri de metapneumovirus au fost confirmate în țară. Măsuri de prevenire a îmbolnăvirilor recomandate de INSP

Publicat

Publicitate

Au fost confirmate mai multe cazuri de metapneumovirus în țară. Institutul Național de Sănătate Publică a anunțat situația la nivel național, scrie alba24.ro.

Au fost confirmate două cazuri, ambele în Capitală, iar un altul, în Oradea, este în curs de validare. Este vorba despre Metapneumovirusul uman (HMPV).

„Primul caz detectat și raportat, în luna noiembrie, în cadrul sistemului de supraveghere a infecțiilor respiratorii acute severe (SARI) este din București. Un al doilea caz din București a fost confirmat ieri, 9 ianuarie 2025, de către Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” iar cazul din Oradea este în curs de validare”, a transmis INSP, potrivit Mediafax.

Ce este metapneumovirusul

Conform specialiștilor, HMPV este un virus respirator obișnuit care este urmărit în România în cadrul sistemului de supraveghere a infecțiilor respiratorii acute severe (SARI): „Acesta a fost detectat la un număr mic de cazuri, începând din sezonul 2013-2014. Atunci au fost doar 15 cazuri în intreg sezonul, în alți ani sub 10, iar în sezonul 2024-2025 au fost confirmate, până la această dată, două cazuri”.

„Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, nivelul infecțiilor respiratorii acute, inclusiv cauzate de Metapneumovirusul uman (hMPV), în China este în limitele așteptate pentru sezonul de iarnă, fără modele neobișnuite de izbucniri epidemice. Autoritățile chineze au confirmat că sistemul sanitar nu este copleșit, iar spitalizările sunt în prezent mai puține decât în perioada similară a anului trecut. Nu au fost declarate situații de urgență și, în consecință, nu au fost declanșate nici măsuri de răspuns la acestea”, arată INSP.

Publicitate

Măsuri de prevenire a îmbolnăvirilor
INSP recomandă respectarea următoarelor măsuri de prevenire a îmbolnăvirilor:

  •  spălarea regulată a mâinilor cu apă și săpun
  • respectarea igienei tusei și a strănutului: acoperirea nasului și a gurii cu un șervețel în timpul tusei și al strănutului și aruncarea lui după utilizare sau acoperirea în totalitate a nasului și a gurii în plica cotului în timpul strănutului
  • aerisirea zilnică a încăperilor
  • evitarea locurilor aglomerate
  • adresarea la medicul de familie la apariția simptomelor respiratorii, pentru a stabili recomandările necesar a fi urmate
  • evitarea intrării în colectivitate și în alte locuri aglomerate a persoanelor care au semne și simptome sugestive pentru gripă (febră, strănut, tuse, dureri în gât, dureri musculare) până la dispariția acestora și adresarea la medicul de familie.

Citeste mai mult

Economie

Piața chiriilor: Prețuri mai mari la apartamente. Unde sunt cele mai scumpe. Prețurile în orașe din România

Publicat

Publicitate

Prețurile chiriilor la apartamente au crescut cu 15% în 2024. Clujul rămâne orașul cu chiriile cele mai scumpe la locuințe. Cei mai mulți români și-au căutat chirie în luna august, scrie alba24.ro.

În 2024, prețul chiriilor a crescut cu 15% față de anul precedent, conform raportului anual realizat de Storia – platforma de imobiliare lansată de OLX.

Continuând trendul din 2023, apartamentele cu două camere au rămas cele mai căutate. Luna august a fost perioada în care cei mai mulți români au căutat chirie.

Datele sunt incluse în Rezumat de Storia, potrivit Agerpres.

Cât au crescut chiriile la apartamente
„Anul 2024 a adus schimbări interesante pe piața chiriilor – prețurile au crescut, în medie, cu 15% față de anul anterior, Cluj-Napoca fiind cel mai scump oraș. Un aspect notabil a fost că Iașiul a devenit orașul în care proprietățile s-au închiriat cel mai rapid, lăsând Bucureștiul pe locul 2.

Comparând piața chiriilor cu piața de achiziții, observăm că românii au manifestat un interes mai mare pentru achiziții decât pentru chirii. Deși contactările pe piața chiriilor au crescut, această creștere a fost mai moderată față de piața de achiziții, unde numărul contactărilor a crescut cu 43%”, a declarat Monica Dudău, Senior Marketing Manager Storia & OLX Imobiliare.

Publicitate

Piața chiriilor în 2024: Prețuri, tranzacții rapide și preferințe în căutări
Prețul mediu de cerere al unei garsoniere a ajuns la 324 de euro/lună (+13% față de 2023), iar un apartament cu două camere a ajuns la 493 euro/lună (+12%).

Apartamentele cu trei camere au înregistrat o creștere de 11% față de anul anterior, având un preț de cerere de 616 euro/lună, în medie.

Cele mai mari creșteri au fost înregistrate pentru apartamentele cu patru camere, unde prețul mediu a fost de 1.111 euro/lună, marcând o creștere de 23% față de 2023.

Cele mai scumpe chirii, la Cluj. Top orașe
Cluj-Napoca rămâne în topul orașelor cu cele mai scumpe chirii, având un preț mediu de cerere de 585 de euro/lună. Este urmat de București, unde chiria medie a fost de 565 de euro/lună. Sectorul 1 al Capitalei rămâne cel mai scump sector, unde chiria medie a fost de 765 de euro/lună, urmată de Sectorul 2 unde prețul solicitat pentru o chirie a fost de 601 euro/lună. Prețurile din Sectoarele 3 și 5 au fost relativ similare, cu prețuri medii de 511 euro/lună, respectiv 516 euro/lună. În Sectorul 4 prețul mediu a ajuns la 466 de euro/lună, iar Sectorul 6 din București a avut cel mai mic preț mediu solicitat – 471 euro/lună.

Pe locurile următoare în topul orașelor se situează Brașov, cu o chirie medie de 507 euro/lună și Constanța, cu 500 de euro/lună.

În Iași, chiria medie a fost de 427 euro/lună, în Sibiu de 425 euro/lună, iar în Timișoara – 405 euro/lună.

În contrast, cele mai prietenoase prețuri pentru închiriere s-au găsit în Drobeta-Turnu Severin, unde prețul mediu a fost de 238 de euro/lună.

Cea mai mare creștere de prețuri a fost înregistrată la Galați, (+21%), iar cea mai mică în Ploiești (+5%). În același timp, oferta a scăzut cu 10% față de anul trecut.

Cele mai căutate apartamente
Apartamentele cu două camere au rămas cele mai căutate tipuri de apartamente pentru închiriere (59%), la fel ca anul precedent.

Pe locul doi s-au aflat apartamentele cu trei camere (38%), iar pe locul trei, garsonierele (18%).

Procentajele totalizează mai mult de 100% deoarece mulți chiriași caută combinații de număr de camere, nu doar apartamente cu un anumit număr de camere.

Aceasta indică o tendință clară: românii devin din ce în ce mai interesați de proprietăți mai spațioase. Luna august a fost perioada de vârf pentru căutările de apartamente de închiriere, o tendință obișnuită pe piața imobiliară, având în vedere apropierea începutului anului universitar. Alte luni populare pentru căutările de chirii au fost lunile septembrie și iulie.

Dacă în 2023 cele mai rapide tranzacții aveau loc în București. În 2024, Iașiul a devenit orașul cu cele mai rapide închirieri, iar Bucureștiul a coborât pe locul al doilea. Dintre orașele mari ale României, proprietățile se închiriază mai lent în Timișoara.

Cea mai scumpă proprietate închiriată

Cea mai scumpă proprietate rezidențială închiriată pe Storia a fost o vilă din Piața Presei, București, cu un preț de cerere de 12.000 de euro pe lună. Ideală pentru o firmă, vila are 24 de camere, o curte de 1.600 mp, parcare subterană, lift și acces facil către zona de Nord și centrul orașului.

O altă proprietate închiriată prin Storia, la fel de scumpă (12.000 de euro), a fost o casă situată în Cotroceni, la doar două minute de stația de metrou Eroilor. Clădirea, cu trei etaje și o suprafață totală de 600 mp, este organizată pe 130 mp pe fiecare nivel, plus o terasă la ultimul etaj.

De asemenea, cea mai vizualizată proprietate rezidențială a fost un apartament cu două camere, decomandat, într-o zonă liniștită din Bacău, care avea un preț de cerere de 250 de euro/lună.

Citeste mai mult

Eveniment

VIDEO: O generație care apune: Văduva care a „păzit” credința în biserica ctitorită de Preafericitul Teoctist, plânsă de creștinii din două sate

Publicat

Publicitate

Oamenii din două sate s-au adunat, sâmbătă, să o petreacă pe ultimul drum pe bunica Lividenia Poamă-Neagră, un suflet blând, un trup plăpând, neostenit ostaș al lui Hristos, un vlăstar al comunității din care s-a ridicat Preafericitul Teoctist.

Ca o rânduială neînțeleasă de noi, creștina Lividenia a ales să slujească în biserica ctitorită de fostul patriarh al României, din satul Victoria, peste treizeci de ani, cu toate că locuința sa era în Tocileni. Slujba de prohodire a fost oficiată de un sobor de preoți, din care au făcut parte, alături de părintele paroh Bogdan-Ionuț Azamfirei, părintele stareț al Mănăstirii Cozancea, arhimandrit Cleopa Străchinaru, părintele Liviu Liteanu, părintele Andrei Costin, ultimii doi fiind în trecut duhovnici ai creștinilor din Victoria.

Generația care apune

Lividenia Poamă-Neagră a făcut parte dintr-o generație care apune, o generație care știe ce înseamnă Biserică, Liturghie, Sf. Maslu, post. A avut o viață grea, despre care ar fi prea dureros de povestit. A crescut două fete și doi băieți cu un boț de mămăligă și cu citirea la Psaltire. După ce a rămas văduvă, moment la care avea doar unul dintre copii așezat la casa sa, Lividenia Poamă-Neagră și-a dedicat restul zilelor lui Dumnezeu. A fost, în chip nevăzut, un om care a ținut comunitatea unită. În perioada în care Biserica din Victoria nu avea dascăl și strana era, practic, descoperită, ea prelua misiunea de a fi liant nevăzut între Sf. Altar și credincioșii care în duminici și în sărbători făceau biserica neîncăpătoare. Ba chiar a mers vestind Nașterea Domnului și Botezul Domnului, din casă în casă, alături de părintele Liviu, atunci când situația a impus acest lucru.

Locuința bunicii Lividenia era la aproape patru kilometri distanță de biserica din Victoria. Cu toate acestea, preoții care au slujit aici dau mărturie că nu a lipsit niciodată de la sfintele Liturghii în duminici și în sărbători. Au fost ierni grele, cu nămeți de poveste și nu au împiedicat-o pe creștina Lividenia să ajungă la slujbă. „Într-o iarnă, din cauza zăpezii, îmi era mie greu să ies din casă (situată în spatele bisericii n.r.) să merg la slujbă și când ajungeam, în fața bisericii mă aștepta mătușa Lividenia”, povestește cu lacrimi în ochi părintele Liviu, care a păstorit comunitatea din Victoria aproape zece ani, suficienți ca să lege o prietenie cu Lividenia Poamă-Neagră, care îi deschidea poarta cu mare bucurie, pe de o parte onorată că intră în casa sa un om al lui Dumnezeu.

„Bănuțul văduvei” și „Maica Domnului, ajută-mă!”

Publicitate

Sfințire de biserică, Vecernii de hram, slujire arhierească, toate erau bifate de prezența mătușii Lividenia. Nu este biserică în municipiul Botoșani unde tanti Lividenia să nu fi dat un pomelnic, mai ales pentru morți, în care punea un bănuț pentru ajutorarea Bisericii, convinsă fiind că Dumnezeu îi știe osteneala. Nu era „off” la Biserica din Victoria să treacă neauzit de creștina Lividenia. „Lasă, părinte, vedem cum facem. Se va rezolva cumva”, încuraja mereu.  Și chiar se făcea lumină, într-un fel. Bănuții câștigați la munca câmpului, zi-lumină, din vânzarea ouțelor din gospodărie sau, mai târziu, a unui boț de brânză, era socotit și parte din acesta era al bisericii. Îl dădea lui Dumnezeu.
„Am trecut într-o zi să o văd și am aflat că este pe câmp, undeva. Doi-trei pași…care s-au făcut câteva sute de pași. Am finalizat un ogor, apoi alt ogor și am găsit-o acolo, undeva, sub arșița soarelui, făcând fără să pară că nu era deloc greu ce face ea acolo. Pentru mine era greu doar mersul până acolo”, a povestit părintele Andrei Costin, la rândul său fost paroh.

În multe biserici, Lividenia Poamă-Neagră a lăsat ajutorul său, dar mai cu seamă la Biserica din Victoria, lăcasul său de suflet. În urmă cu două luni a fost binecuvântată de Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul , care i-a oferit și o diplomă de vrednicie pentru tot ce a dăruit, dar mai ales pentru că de numele său se leagă axionița pe care este așezată racla cu moaștele Sfântului Gheorghe. „Trei lucruri o caracterizau pe tanti Lividenia: credința, smerenia și rugăciunea. A plătit 6000 de lei pentru realizarea axioniței și deși nu avea toți banii la momentul discuției, a insistat să plătească ea integral realizarea acesteia A avut o singură rugăminte: Să nu spunem nimănui, pentru că știe Dumnezeu!”, a povestit părintele paroh Bogdan Azamfirei.

Rudele bunicii Lividenia au auzit-o de foarte multe ori cerând ajutor Maicii Domnului, când dădea de un obstacol. „Maica Domnului, ajută-mă!” a devenit un mod de viață, un instrument de a merge înainte pentru femeia mărunțică.

Starețul Mănăstirii Cozancea, arhimandritul Cleopa Străchinaru, a avut un cuvânt cutremurător în care a descris aceste vremuri care demontează tradiția creștină și devotamentul spiritual al poporului român de veacuri. Lacrimile se rostogoleau pe obrajii celor din Victoria, îngrămădiți în biserica ctitorită de PF Teoctist, alături de creștinii veniți de la Tocileni. Arhimandritul Cleopa o cunoștea pe tanti Lividenia de peste 20 de ani și poate fi un mărturisitor al credinței sale, care a fost oțelită în focul necazurilor și greutăților care i-au presărat drumul vieții. În ultimii ani a îngrijit o tânără cu dizabilități, ca pe propria ei fiică. Maria a rămas în grija rudelor care sunt chemate să continue misiunea celei ce a fost un stâlp al credinței strămoșești.

Cuvântul sună, fapta tună

Tanti Lividenia nu are studii superioare, nici măcar liceu, nu a avut funcții importante, dar a fost ceva pe cale de dispariție: un creștin autentic, un om de omenie, un adevărat ostaș al lui Hristos. Când sicriul a fost coborât în groapă, creștinii adunați au cântat „Hristos a înviat din morți”, care se dedică de obicei preoților la prohodire, în semn de cinstire a faptelor sale.

Lividenia Poamă-Neagră a făcut parte dintr-o generație care apune… Locul său în biserică a rămas gol. În strana sa ard lumânări. Familia nu a pierdut o mamă sau o bunică, ci a câștigat un rugător la Tronul Împărătesc. La fel și comunitatea din Victoria. Dintr-o rânduială neștiută, așa cum PF Teoctist nu a ales satul de baștină, Tocileni, ca să facă o biserică, Lividenia Poamă-Neagră a ales biserica din Victoria și nu cea din satul în care își creștea copiii. A vrut ca slujba de prohodire să fie la Victoria, cu toate că o regulă menționa biserica din Tocileni. Și a fost pe voia ei. Cu siguranță va avea avea îndrăzneala de a-I spune tot lui Dumnezeu!

 

Citeste mai mult

Eveniment

Ce așteptări au angajații de la anul 2025. Domeniile cele mai căutate și nivelurile de salarii

Publicat

Publicitate

În 2025, angajaţii nu se așteaptă la creșteri de salariu și vor încerca să-și păstreze locurile de muncă. Sunt concluziile unei analize pe piață, scrie alba24.ro.

Anul 2024 s-a dovedit a fi un an complicat pentru întreaga economie şi niciun sector nu a fost scutit de dificultăţi. Pentru 2025, prognozele din perspectiva angajărilor şi salariilor indică o stagnare mai ales în privinţa remuneraţiilor, scrie Ziarul Financiar.

Totuşi, Andrei Fruză, CEO-ul platformei de recrutări BestJobs, subliniază că sectorul comerţului electronic este singurul ce ar putea sfida regulile. Dezvoltarea sa rapidă ar permite şi în 2025 angajări şi creşteri semnificative de salariu.

”Într-o creştere structurală este e-commerce-ul, de exemplu, la fel şi nevoia de logistică, de echipe logistice care să acopere livrarea coletelor, a produselor. De asemenea, în zona de transporturi, de distribuţie ne aşteptăm să crească salariile.” a declarat Andrei Frunză, citat de Mediafax.

IT-ul, pe de altă parte, s-ar putea transforma în victima problemelor de ordin politic şi economic din 2025. Potrivit lui Andrei Frunză, aici noile recrutări s-ar putea realiza pe salarii mai mici. Singurii care vor încasa bani serioşi sunt specialiştii din IT, cum sunt cei pregătiţi pentru domeniul securităţii cibernetice.

„Cu siguranţă, recrutările noi se fac la un alt nivel salarial, mai jos, în general. Sunt şi poziţiile specifice, unde anumite competenţe rare rămân foarte căutate. Există creştere salarială şi există cerere mare în securitate cibernetică, de exemplu. Un interval salarial aici depinde de senioritate, dar este în jur de 3.000 de euro”, a mai spus CEO-ul BestJobs.

Publicitate

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending