O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Sorin Lavric, în „România literară” nr. 26 din 2020, publică o cronică la cartea lui Mihai Neagu Basarab, „Ultima boemă bucureşteană (1964-1978)”. Autorul cronicii sistematizează: a) trei ritualuri caracterizează adevărata boemă: 1. şueta cu ştaif intelectual (conversaţia cu farafastâc cultural); 2. asmuţirea spiritului de frondă (împotrivirea mai mult sau mai puţin sfidătoare faţă de regim); 3. crasa inadecvare la contextul istoric (neputinţa de a se acomoda în matca unei cariere reuşite); b) există opt însuşiri ale fiinţei înrăite în boemă; 1. o inadaptare socială cronică; 2. o înclinaţie marcată spre inactivitate; 3. o lipsă uimitoare a grijii pentru ziua de mâine; 4. o inteligenţă adesea peste medie; 5. o mare indiferenţă faţă de mizerie; 6. un optimism perpetuum; 7. o atracţie vie faţă de arte; 8. o uşurinţă morbidă în a face datorii;

Citesc suplimentul „Dilemei vechi” nr. 847 din 2020, care are ca temă întrebarea „Cum ne amintim ce-am trăit?” Dana Bunescu publică o serie de amintiri sub titlul „Ce-am lăsat în urmă”. La un moment dat îşi aminteşte cum se pregăteau pentru primirea lui Ceauşescu („un spectacol pe care îl repetam într-o intimitate de câteva mii de juni olteni vreo trei săptămâni, pe stadion, vară, soare, căldură, eu fiind petală de floare”). Îmi amintesc şi eu cinci astfel de situaţii, pentru că în atâtea am fost implicat: 1. S-a întâmplat în satul meu natal Popeşti (Vrancea), undeva pe E85. Eram elev de gimnaziu. Urma să vină Ceauşescu. Un grup de elevi trebuia să lege cravate roşii la gâtul conducătorilor iubiţi, eu urmând să-i pun o cravată lui Ilie Verdeţ. „Şi cum îl cunosc?”, îl tot necăjeam pe diriginte. Nici azi nu sunt sigur că a mea cravată a ajuns la cel pomenit, dar a ieşit bine; 2. A doua situaţia s-a întâmplat câţiva ani mai târziu. Eram la Panciu într-un cantonament sportiv. Am defilat în Focşani în cinstea lui 23 August ducând, împreună cu alţi trei, o placă mare pe care erau înscrise rezultatele sportive ale Vrancei; 3. Eram student la Suceava. Venea Ceauşescu şi ne-a scos pe toţi studenţii să întărim marginea. Eu am picat pe undeva prin Burdujeni. Cum stăteam de vorbă, numai ce aflu că a trecut. N-am apucat să-l văd; 4. După facultate am făcut armata la Bacău. August 23 m-a prins şi aici. Repetiţii interminabile pe platoul unităţii şi prin centrul Bacăului, eu ocupând un loc în coada lui R din componenţa PCR; 5. Profesor în Botoşani. L-am aşteptat şi aici pe Ceauşescu întărind o margine pe undeva prin Zona Industrială. De data aceasta l-am zărit fluturând alene (a lene?) o mână.

Marius-Cristian Ene, în „Ramuri” nr. 7 din 2020, prezintă câteva calambururi specifice celor de la revista „Unu”, preluate dintr-o carte semnată de Vladimir Pană: 1. „Unu şi cu unu fac unu”; 2. „Nihil sine Unu”; 3. „Citiţi Unu, unu câte unu”; 4. „Dumnezeu e Unu şi Unu îl scriem noi”;

Simona-Grazia Dima, în „România literară” nr. 32-33 din 2020, publică poemul săptămânii intitulat „Făt-Frumos”: „De veacuri, Făt-Frumos / ucide zmei şi nu mai isprăveşte, / poate aşa e-un pic mai limpede / această lume de care-aproape a uitat, / iar fata împăratului, demult eliberată / din copac, s-a dus, lăsându-şi diadema / în poiană. Bătrân acum, viteazul / se apleacă şi vede cum înfloreşte / roua pe rubine şi diamante, / fără ştire, fără caznă, singurul martor / al avuţiei mereu în creştere e greierul, / marea lucrare se va împlini în somn.”;

 Constantin Cubleşan ne îndeamnă să „vedem”: 1. „picanterie pipărată” la Arghezi; 2. „exotism de sorginte balcanică” la Ion Barbu; 3. „portretizări şi peisagistică absurdă” la Urmuz;

Leonid Dimov despre poetul oniric: „…nu descrie visul, el nu se lasă stăpânit de halucinaţii, ci, folosind legile visului, creează o operă de artă lucidă, cu atât mai lucidă şi mai desăvârşită cu cât se apropie mai mult de vis.”;

Dumitru Ţepeneag despre onirism: „În opoziţie cu suprarealismul, onirismul refuză dicteul automat, sclavia inconştientului şi a incoerenţei, cultivând totuşi ambiguitatea, dar lucid şi riguros calculat.”;

Sintagme, termeni, concepte…: George Călinescu:”fantasticul lucrurilor umile”; Carl Sagan: „miez de stele stinse; Ioan Bogdan Lefter: „turbion imagistic”; William Blake: „fete de argint suav şi aur vehement”; Florin Hălălău: „tăcere a rostirii”;

În revista „Cultura” nr. 4 din 2012, Ioan Bogdan Ştefănescu publică un interviu cu dirijorul Ludovic Bacs. Fiind întrebat cât de dificilă este muzica lui Enescu pentru un dirijor, acesta răspunde: „Foarte dificilă. Enescu nu e de nasul oricui. Este un elitist. Cu toate că a trăit în plină vâltoare componistică, cu schimbări radicale de curente şi opţiuni estetice, în care compozitorii se ghidau după anumite metode, el a rămas credincios principiilor sale estetice, nu a avut ambiţia să fie în pas cu noile tendinţe muzicale. Cred că scria greu, foarte laborios: fiecare nuanţă, agogica sunt minuţios notate. Cvartetele, simfoniile sunt capodopere. Nu mă dumiresc de ce muzica lui Enescu nu este şlagăr în România, aşa cum muzica lui Bartok este în Ungaria. Simfoniile lui ar trebui să fie în repertoriul oricărei orchestre româneşti şi, în fapt, se cântă atât de rar.”;

Ana Blandiana, în “Tribuna” nr. 429 din 2020, despre scriitorul Hans Bergel: “Am scris cândva că Hans Bergel este cel mai important scriitor al specificului transilvan, al Transilvaniei ca pământ al mai multor etnii, culturi şi tradiţii, privite dintr-o perspectivă comună, profund umană şi integratoare. Iar, în acest context, personajul aproape mitologic al ciobanului dansând cu lanţuri la picioare şi mâini este nu numai cea mai puternică imagine artistică a împotrivirii la communism, ci şi un tulburător omagiu adus poporului roman.”;

Citind “Luceafărul de dimineaţă” nr. 8 din 2020 am reţinut: Alex Ştefănescu: “Laurenţiu Ulici îi considera pe români o combinaţie nefericită de Mitică şi Hyperion. Petre Ţuţea era o combinaţie de Mitică şi Hyperion fericită”; Ion Barbu într-o discuţie cu Felix Aderca: „Linia liricii mele o faci să treacă prin provincial Expresionism. Nu vrei să vezi mai degrabă în această a treia fază o incursiune în sfânta rază a Alexandriei?”; Iosif Kişinenevski cerîndu-i actorului Ion Iancovescu să definească şampania: “Şampania este băutura pe care poporul o consumă prin reprezentanţii săi aleşi în mod democratic”; Andrei Şerban: “Din păcate, teatrul nu mai stârneşte aceleaşi pasiuni azi. Este inferior celui care se făcea înainte. Nu mai contează atât de mult. Actorii vin la teatru ca la serviciu şi abia aşteaptă să fugă la o telenovelă. Publicul, la Bucureşti, se scoală-n picioare şi aplaudă orice tâmpenie”; Câteva versuri de Lucian Gruia: „Din cei trei muncitori care locuiesc pe scara blocului meu, / unul a devenit şomer şi după o vreme s-a aruncat de la / etajul patru. / El nu a murit atunci, ci mult mai devreme, / când şi-a pierdut locul de muncă. // Din cei trei ţărani bătrâni, vecinii soacrei mele din satul Buştenari, / niciunul nu poate să-şi mai lucreze pământul, / unul a plecat în pădure şi s-a aruncat în puţul unei / sonde vechi, / el nu a murit atunci, / ci mult mai devreme, / când nu-i ajungea pensia să plătească aratul şi / insecticidele.”; Horia Gârbea definind eruditul: „Un erudit este un ins cu mintea şi simţirea polisate; tot ce e rudimentar a fost erodat; asprimile bolovănoase s-au netezit”;

În „Apostrof” nr. 8 din 2020, citesc un interviu al Eugeniei Sarvari cu actriţa Miriam Cuibus. Ajungându-se la problematica confruntării dintre civilizaţia Gutenberg (homo cogitans) şi civilizaţia imaginii (homo videns), actriţa Miriam Cuibus comentează: „În aceste circumstanţe, spaima că poţi deveni o imagine înregistrată, că fiinţa ta se reduce doar la atât, este justificată. Am acceptat şi ne-am obişnuit cu intruziunea ochiului unei camere de captat imagini în vieţile noastre. Pe de altă parte, trăim într-o eră când comunicarea este la „un clic distanţă” şi totuşi, în mod paradoxal, comunicarea autentică este departe de a se realiza. Problema este cum folosim produsele progresului, ele sunt ca acele substanţe farmaceutice ambigue şi cu dublă folosinţă, care, în funcţie de gramaj, pot deveni leac sau otravă. Aşadar, să ne străduim să le folosim ca instrumente şi să încercăm să nu devenim sclavii noilor media, să ne ferim, pe cât putem, de a fi manipulaţi de ele.”;

În „Apostrof” nr. 8 din 2020, Iulian Boldea reia reperele şi ideile de forţă ale echinoxismului (revista „Echinox” şi „Cenaclul de Luni”) în prezentarea făcută de Ion Pop în volumul său „Cărţi la alegere” (Editura „Tracus Arte, 2020): 1. „unitate în diferenţă”; 2. „dialog intercultural”; 3. „comunicare devenită comuniune”; 4. „curiozitate intelectuală”; 5. „deschidere spre universalitate”; 6. „febrilitate a informaţiei culturale, istorice şi filosofice”; 7. „atenţie la noutate şi renovare metodologică”; 8. „promovarea unei pedagogii a libertăţii de spirit individuale reale”;

Andrei Pleşu, în „Formula AS” nr. 596 din 2003, despre îngeri: 1. „îngerul este o instanţă care îţi e vecină, dar care într-un fel e mai misterioasă decât instanţa supremă, care are, ca să spun aşa, o suveranitate aproape autosuficientă”; 2. „în mod paradoxal, e mai uşor să vorbeşti despre Dumnezeu decât despre îngeri. Dumnezeu e un summum, e un absolut, şi gândul absolutului e oarecum mai uşor de substanţiat, de argumentat, de reprezentat”; 3. „îngerii, fiinţele acestea intermediare, care nu sunt nici la polul suprem, nici printre noi, ci sunt în spaţiul de mijloc, sunt mai greu de aproximat, deşi ne sunt mai aproape”;

În perioada 24–28 noiembrie, un reprezentant al Școlii Gimnaziale „Dan Iordăchescu” Hlipiceni, profesor Adrian Tomniuc, a participat la o mobilitate de tip job shadowing în Polonia, organizată în cadrul proiectului Erasmus+ „Construind Comunitatea Verde: incluziune, motivație și sustenabilitate în educație” (cod 2023-1-RO01-KA121-SCH-000146241).

Stagiul s-a desfășurat la Școala Publică „H. Sienkiewicz” din Mysliszewice, unde profesorul român a fost primit cu deschidere și profesionalism, având ocazia să observe direct modul de lucru al cadrelor didactice poloneze și să cunoască îndeaproape practicile educaționale din această instituție.

Pe durata mobilității, au fost observate cursuri dintr-o varietate de discipline, precum limba engleză, limba germană, limba polonă, biologie, genetică, educație civică și activități remediale, oferind astfel o imagine amplă asupra practicilor didactice utilizate în școala gazdă. Unul dintre cele mai surprinzătoare și memorabile momente a fost participarea la o lecție trilingvă (polonă–germană–engleză), în cadrul căreia cele trei limbi au fost integrate cu naturalețe, demonstrând un nivel remarcabil de competență lingvistică și o abordare pedagogică modernă și flexibilă.

Pe lângă metodele de predare, profesorul român a observat și atmosfera colaborativă din școală: pauze organizate eficient, relații profesionale relaxate și deschise între cadrele didactice și un ritm de lucru care pune accent pe echilibru și bunăstare. Aceste aspecte contribuie la un climat educațional sănătos, centrat pe cooperare și sprijin reciproc.

Un element central al vizitei l-a reprezentat educația pentru mediu, în deplină concordanță cu tema proiectului Erasmus+. Școala gazdă dispune de un sistem exemplar de colectare selectivă, cu prese manuale pentru doze și PET-uri amplasate pe holuri, pubele colorate pentru sortare și containere mari amplasate strategic în curte. Implicarea elevilor în procesul de reciclare, precum și eficiența întregului sistem, a constituit o sursă de inspirație pentru implementarea unui model similar în școala de proveniență.

Mobilitatea a cuprins și o sesiune de co-planificare alături de profesorii polonezi, prilej pentru un schimb aprofundat de idei și perspective pedagogice. Discuțiile s-au concentrat pe dezvoltarea unor activități interactive și inclusive, capabile să răspundă nevoilor diverse ale elevilor, precum și pe modalități de integrare interdisciplinară a sustenabilității, prin proiecte tematice, activități ecologice și colaborări între mai multe arii curriculare. Un alt punct important l-a reprezentat analiza tehnicilor eficiente de gestionare a claselor eterogene, profesorii gazdă împărtășind strategii prin care sprijină participarea activă și progresul fiecărui elev.

În cadrul sesiunii au fost prezentate și resurse digitale, platforme educaționale și instrumente didactice utilizate în România, completând astfel schimbul de bune practici. Dialogul rezultat a fost deschis, profesionist și constructiv, oferind tuturor participanților oportunitatea de a reflecta asupra propriilor metode și de a identifica direcții noi de dezvoltare. Această colaborare a demonstrat încă o dată valoarea reală a mobilităților Erasmus+ în consolidarea legăturilor între școli și în stimularea inovației în practica educațională.

În ultima zi a mobilității, a fost prezentată o sinteză a întregii experiențe, însoțită de feedback și de evidențierea aspectelor considerate relevante pentru a fi aplicate în școala de origine. Au fost conturate direcții clare de acțiune, precum introducerea unor activități interactive inspirate din modelul polonez, integrarea sustenabilității în demersul didactic și implementarea unui sistem eficient de colectare selectivă în cadrul Școlii Gimnaziale „Dan Iordăchescu” Hlipiceni.

Întreaga activitate derulată în cadrul mobilității a fost documentată zilnic pe blogul proiectului, unde au fost publicate impresii, reflecții, fotografii și exemple de bune practici observate în școala gazdă. Cei interesați pot urmări parcursul complet al experienței accesând platforma online: https://odiseea-educatiei-nonformale.blogspot.com/. Blogul rămâne o resursă valoroasă pentru diseminare, pentru inspirație profesională și pentru toți cei care doresc să descopere cum poate fi integrată învățarea europeană în practica educațională din România.

Iată și câteva imagini surprinse cu această ocazie:

NOMINALIZÃRI / GALA UZPR EXCELENȚA ÎN JURNALISM 2025
(comunicat de presă Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România)

Stimați colegi,

Un moment de vârf în viața UZPR, totodată și de bilanț al creației jurnalistice, îl reprezintă decernarea premiilor de excelență. Datorită numărului mare de propuneri făcute de filiale, juriul a prelungit, cu acordul Consiliului Director, perioada de analiză și de selecție a acestor propuneri.

Juriul a încheiat această etapă de evaluare și este în măsură să prezinte NOMINALIZÃRILE pentru fiecare categorie a PREMIILOR UZPR ‘Excelența în jurnalism’.

Anunțarea și decernarea premiilor se vor face în cadrul unei gale dedicate. Urmează să dăm amănunte și informații despre acest eveniment, după ce se vor rezolva detaliile de organizare. (Dan Constantin, președinte al UZPR)

PRESÃ SCRISÃ
– Graiul Maramureșului (apariție 1989), Filiala Baia Mare
– Revista Moldova – Chișinău – condiții grafice
– Ateneu Bacău – 100 ani

CARTE
– Ștefan Melinte – Jurnalismul freelancer – Filiala Olt
– Valentina Mic – Învățarea comunicării, ghid jurnalism, Filiala Serbia
– Mircea Pospai și Rodica Pospai Păvălan – volum N. Dragoș, filiala Dolj

RADIO
– Petronela Cotea – Radio Iași
– Radio France International (Moldova zoom, țările din jur)
– Maria Măndiță – RRA Galați

TELEVIZIUNE
– Euronews – Adriana Stoian ‘Euroeducația
– Alina Grigore – TVR Info, emisiunea Front
– Vâlcea TV – Daniela Ștefăneț, emisiunea ‘Sănătatea azi’

ONLINE
– Ecaterina Ignat, Agerpres Brăila
– Romeo Dorian Crâșmaru, Filiala Gorj Mehedinți
– HotNews – proiectul transfrontalier ‘Pulse’

TINERET
-= Diana Godea – DC TV, Filiala Bacău
– Victor Vreme – România TV, București
– Școala de jurnalism ‘Buzz media’ – Filiala Botoșani

FOTOREPORTAJ
– VEM – Victor Eugen Mihai, Filiala Bacău
– Constantin Dina – Romania Pitorească
– Lucian Tudose – Expo Muzeul Țăranului Român

CORESPONDENT DE RÄZBOI
– Cristian Lupașcu – Agerpres – reporter Ucraina, premiat Montecatini
– Alex Buzică – Radio România Actualități
– Vitalie Cojocariu – Euronews

MANAGEMENT PRESÃ
– Lucia Baki – Monitorul de Făgăraș
– Florin Brușten – Radio România Regional
– Luiza Fulea – TVR

FILIALA ANULUI
– Filiala Roman – președinte Cornel Paiu
– Filiala Presa Culturală – președinte Marian Nencescu
– Filiala Iași – președinte Grigore Radaslavescu

OPERA OMNIA
– Mario H. Balint – Filiala Caraș-Severin

PREMIUL SPECIAL
– ‘Literatura și Arta’ – Doina Dabija

Andreea Esca – ProTV (30 ani de presă)

Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani invită în acest sfârșit de săptămână, la spectacolele „Bani din cer” de Ray Cooney și „Desculț în parc” de Neil Simon.

Sâmbătă, 6 decembrie de la ora 19⁰⁰, iubitorii de teatru sunt învățați la spectacolul „Bani din cer” de Ray Cooney, în regia lui Alexandru Vasilachi.

Regia artistică şi coloana sonoră: Alexandru Vasilachi

Scenografia: Mihai Pastramagiu

Distribuția:

Jean Perkins – Dana Bucătaru

Henry Perkins – Sorin Ciofu

Bill – Ioan Crețescu

Davenport – Gheorghe Frunză

Betty Johnson – Lorena-Petronela Chiribuță

Vic Johnson – Răzvan Amitroaei

Slater – Vali Popa

Un trecător – Petruț Butuman

„Orice situaţie de acest fel te învaţă ceva, te reface!”

Ray Cooney, autorul textului este, în primul rând, actor. El ştie ce înseamnă pentru un actor o situaţie foarte incitantă, explozivă. El ştie ce înseamnă replica. A scris un şir de piese ştiind toate cele spuse şi „Bani din cer” nu face excepţie de la „regulă”. Este o piesă scrisă pentru actori. Textul aduce la rampă, în primul rând, actorii. Situaţiile se schimbă din trei în trei minute, dacă nu şi mai repede. Şi actorul şi personajul sunt puşi în situaţii limită. Este vorba de limita comediei, să ne înţelegem, nu de limita umanului! Iar echipa de actori de la Botoşani a probat reacţii deosebite, evident, în situaţii cu totul şi cu totul deosebite!

Orice situaţie de acest fel – când capeţi, surprinzător – o sumă mare de bani – te învaţă ceva, te reface! Chiar dacă, până la urmă, nu vei avea parte de acei bani!

Duminică, 7 decembrie de la ora 19⁰⁰, vă invităm la spectacolul „Desculț în parc” de Neil Simon.

Regia artistică: Vlad Cepoi
Scenografia: Vladimir Boca

DISTRIBUŢIA:
PAUL: Alexandru Dobynciuc
CORIE: Oana-Maria Tudoran
MAMA: Irina Mititelu
VICTOR: Florin Aionițoaei
INSTALATORUL: Bogdan Muncaciu
COMISIONARUL: Radu Dragoș

Ce se întâmplă când dragostea urcă zece etaje fără lift? Răspunsul nu e doar o glumă romantică, ci o lecție despre răbdare, despre imperfecțiunile care ne apropie și despre frumusețea de a construi un „acasă” pas cu pas, uneori cu zâmbetul, alteori cu lacrima. Poate că nu există dragoste perfectă, dar există dragoste adevărată — și, uneori, ea urcă zece etaje fără lift… desculță prin parc.
Acest spectacol este un exercițiu de sinceritate scenică: cum poți să râzi fără să pierzi profunzimea, cum poți să arăți tandrețea fără să o îndulcești, căutând în fiecare scenă firescul, acea emoție mică ce face publicul să zâmbească pentru că se recunoaște.
„Desculț în parc” este despre iubirea care învață să respire. (Vlad Cepoi)

Durata spectacolului: 2h 30 min. (cu pauză)

  Biletele se găsesc la Agenția teatrală din Teatrul „Mihai Eminescu”, intrarea din strada Cuza Vodă.

Preț bilet : 50 lei – stal; 60 lei – lojă;

Preț bilet elevi – 20 lei ; pensionari – 25 lei

Tel. 0735.779.821 ▪marți-vineri: 10°°-18°° ▪ sâmbătă, duminică: 13°°-19°°

 https://eventbook.ro/program/teatrul-mihai-eminescu-botosani Vă așteptăm cu drag la TEATRU!