Connect with us

Eveniment

Credincioșii ortodocși au intrat în Săptămâna Patimilor

Publicat

acum 2 ani

Publicitate

Săptămâna Patimilor este  cea mai marcantă săptămână din cursul unui an bisericesc, daca ţinem cont de faptul că este punctul culminant al unor strădanii spirituale, începute în prima săptămână a Postului Mare, dar şi dacă privim retrospectiv la evenimentele trăite de Mântuitorul Iisus Hristos împreună cu Apostolii Săi în săptămâna premergătoare Învierii Sale.

Este săptămâna în care au loc cele mai importante evenimente din istoria mântuirii, începand cu ultimele învăţături trimise de Hristos ucenicilor Săi şi sfârşind prin Jertfa de pe cruce, punct culminant al întregii activităţi a Mântuitorului – iertarea păcatelor omenirii. Postul început în urmă cu patruzeci de zile este în această săptămână mai aproape ca niciodata de adevăratul său sens. Patima (sau păcatul devenit obişnuinţă) se defineşte drept un ataşament „iraţional” faţă de trup. Trupul nu este  rău din fire; el însă, a fost creat pentru a-i sluji sufletului.

Acesta este şi scopul exerciţiilor ascetice ale Postului Mare: să impună treptat trupului o amprentă spirituală, duhovnicească, „înfrânând mişcările cărnii” prin raţiune (văzută în acest context ca partea spirituală a omului). Asceza este calea prin care revenim în raiul închis de Adam. Prima poruncă dată lui Adam în rai a fost aceea de „a păzi postul”, adică de a-şi stăpâni pofta, nemâncând din pomul cunoştinţei binelui şi răului. La sugestia şarpelui (diavolului), el a încălcat singura limită care i-a fost impusă de Dumnezeu, devenind victima lăcomiei. De aceea, pentru că lăcomia ne-a făcut să ieşim din rai, antidotul ei, postul, ne face să revenim în el.

Practica postului nu este una recenta. Exemplul cel mai dezvoltat de imnografi este cel al lui Moise, care s-a depărtat de popor şi a postit timp de patruzeci de zile pentru a putea primi cele 10 porunci şi însăşi vederea lui Dumnezeu. La fel, fiecare credincios trebuie să se retragă în sine însuşi şi să postească patruzeci de zile pentru a se învrednici „să vadă pe Dumnezeu”, să vadă divinitatea lui Hristos, în momentul Patimii-Învierii Lui. Modelul cel mai bun, însa, temeiul Postului Mare, este postul lui Hristos în pustie timp de patruzeci de zile.

El a instituit astfel postul şi asceza creştină, învăţându-ne să ne cunoaştem limitele: cu alte cuvinte, să realizăm efectiv acel „Cunoaşte-te pe tine însuţi”. Postul Mare este imitarea vieţii pământeşti a lui Hristos. Privind din acest punct de vedere, participarea la slujbele bisericeşti din Săptămâna Patimilor nu înseamnă nimic altceva decât participarea reală la evenimentele trăite de Hristos: Cina cea de Taina, patimile şi învierea Lui. Aceste trei momente sunt cele trei puncte care marchează săptămâna ce începe odată cu Duminica Floriilor, sărbătoarea intrării triumfale a Mantuitorului în Ierusalim.

Faptul ca Săptămâna Patimilor este o săptămână deosebită este arătat şi de puternicul caracter de priveghere, după îndemnul dat de Mântuitorul apostolilor Săi în grădina Ghetsimani: „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită, căci duhul este osârduitor, dar trupul, neputincios”. Una dintre cele mai importante zile din această săptămână este ziua de joi. Acum se aduce aminte de ritualul în care Mântuitorul a spălat picioarele ucenicilor Săi la Cina ce de Taină, dând astfel exemplu de slujire a oamenilor. Tot acum, la Cina cea de Taină are loc instituirea Tainei Euharistiei. La Denia de joi seara se citesc 12 evanghelii în care se relatează vinderea Mântuitorului de către Iuda, prinderea Lui în grădina Ghetsimani, lepădarea lui Petru, judecata Mântuitorului de către farisei, condamnarea lui la moarte, sub privirile neputincioase ale romanului Pilat din Pont. Ziua de vineri este caracterizată de un post deosebit, este o zi de profundă tristeţe, întrucât este ziua răstignirii Mântuitorului, a morţii şi a îngropării Lui.

Publicitate

Denia de vineri seara sau slujba prohodului, ne poartă în procesiune alături de cei care l-au îngropat pe Mântuitorul. Participarea la aceste evenimente, dincolo de forma rituală în care ele sunt îmbrăcate, nu înseamnă nimic altceva decât identitatea drumului pe care îl urmăm cu modelul drumului Crucii parcurs de Mântuitorul. Binenţeles, creştinii răstignesc patimile, mor păcatului şi înviază deodata cu Hristos, îmbrăcaţi într-o noua „haină” sufletească, cea a luminii, după cum se va numi şi săptămâna ce urmează Învierii – Săptămâna Luminată.

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

Am fost și eu acolo – pagină de jurnal din ziua descoperii moaștelor Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria.

Publicat

acum 1 minut

miercuri, 30.04.2025

de

Publicitate

Privesc către călugării care sapă și la efortul lor. Privesc către călugării care duc pământul. Îi fericesc! Muncesc. E greu. Devine cald. Și mai cald decât arată orice termometru. E osteneală. Dar e atâta viață în ei și atâta har, că nu se poate să nu îți dorești să fi fost în locul lor. Sunt frumoși! Sunt luminoși. Sunt veseli și-n fiecare picătură de sudoare e o binecuvântare. 

După doar o săptămână de la Paști, mi-am reamintit cât sunt de rea. De creștină cu numele și de păcătoasă cu fapta. De nemerituoasă. Și de binecuvântată. În toiul tulburărilor mele, am primit un telefon. Și o întrebare: „Vrei să mergi mâine la Sihăstria?”. Doamne… cum să nu vreau?! Dar cu ce curaj să merg eu acolo, să mă apropii de Sfinții Paisie și Cleopa, să asist la deschiderea mormintelor și să fiu în preajma sfintelor moaște?… Doamne, iartă-mă! Iertați-mă, Sfinților! Primiți-mă, Sfinților! Doamne, slavă Ție! 

Mâine devine, în câteva ore și-n puțin timp de somn, azi. Iar pe drumul de la Iași la Sihăstria simt că zbor… deși în multe etape se merge bară la bară, maxim în viteza a doua. E un moment istoric. E un moment-document. Mai presus de toate, e un moment de suflet. De emoție. De bucurie cu ochii în lacrimi!

La Mănăstirea Sihăstria e liniște. Călugări, maici, preoți, credincioși – câte puțini din fiecare – așteaptă. La timpul potrivit, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul și Preasfințitul Părinte Veniamin al Basarabiei de Sud binecuvântează și încep urcarea spre cimitir. Spre grădina cu Sfinți! Spre un colț de Rai atât de la îndemână, atât de palpabil.

Rugăciuni. Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Cântări. Inimi care bubuie în piept. În numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Amin. Timpul trece fără să-l simți. Și timpul, parcă, se oprește. Două morminte, unul lângă altul. Doi părinți. Doi prieteni care și-au făgăduit să rămână împreună de-a lungul vieții și să se îngroape cel care moare ultimul la umbra primului. Două suflete unite în Veșnicie. Doi rugători. Doi Sfinți.

Lopețile încep să lucreze. La un mormânt și la celălalt, concomitent. Patru roabe se umplu constant, iar un celofan uriaș de la marginea cimitirului devine sălaș pentru pământul Sfinților. Pământ sfințit de atâtea lacrimi și de rugăciuni, de atâtea minuni. 

Publicitate

Privesc către călugării care sapă și la efortul lor. Privesc către călugării care duc pământul. Îi fericesc! Muncesc. E greu. Devine cald. Și mai cald decât arată orice termometru. E osteneală. Dar e atâta viață în ei și atâta har, că nu se poate să nu îți dorești să fi fost în locul lor. Sunt frumoși! Sunt luminoși. Sunt veseli și-n fiecare picătură de sudoare e o binecuvântare. 

Se scurge o oră într-un du-te-vino continuu. Ceva se aude. Sunet de lemn. Primele lespezi care acoperă sicriele încep să iasă la lumină. Și soarele e din ce în ce mai dogoritor. Din nou, sunet de lemn. Și-un vânt care intră în oase. Apoi, soare din nou. Puternic. Neobosit. Se face liniște. De mormânt, îmi vine să spun. Parcă oamenii nu-și mai aud respirația. Iar păsările ciripesc. Tare. Din ce în ce mai tare. Cântă Părinților așa cum au făcut-o întotdeauna. E slujba lor acum. 

„Aduceți cizmele de cauciuc! Aduceți găleți!”, se strigă. Credincioșii care înconjoară cimitirul încep să murmure. Ce se întâmplă? Din mormântul Părintelui Cleopa se scot, rând pe rând, găleți cu apă curată și limpede ca de izvor. Părinții se spală cu apă pe față și udă mormintele din jur. Credincioșii cer și ei o picătură. Se agită. Nedumerirea continuă. Zeci de găleți. La fel: cu apă curată și limpede ca de izvor! Cum e posibil așa ceva?… Spre final, dintr-o găleată se scurge mâl. Săvârșitu-s-a. Ierarhii, călugării, toți cei responsabili de constatarea momentului și a descoperirii sfintelor moaște sunt acolo, la Sfântul Cuvios Cleopa. Se aduc cutii în care se pun, cu grijă, obiecte găsite. Se aduce o pânză mare, albă. Se aduce și un sicriu nou, de lemn, pentru sfintele moaște. O părticică rămâne la Preasfințitul Nichifor, pe o tăviță acoperită cu un ștergar. Și oamenii se așază în rând, la închinare.

La final merg și eu, cu bucurie și cu sfială. Ajung față în față cu Sfântul Cleopa. Mă închin, mă aplec, sărut. Îmi doresc să rămân acolo, contopită cu acel moment. Dar fac un pas. Al doilea pas. Mă îndepărtez… Și când trag aer în piept, simt în nări belșug de bună mireasmă. Refac traseul cu ochii minții. Mă închin, mă aplec, sărut. Mai fac doi pași. Iar mirosul acela e atât de profund și de dătător de viață încât îmi vine să zburd. Eu, puțin merituoasa… eu, reaua… eu, cea plină de daruri…

La mormântul Sfântului Cuvios Paisie s-a tot lucrat cât s-au descoperit moaștele Sfântului Cleopa – așa că procedura e mai rapidă acum. Și vine rândul unor noi cutii în care se pun cu grijă obiecte. Încălțările. Dar și veșmintele și metanierele – la ambii Părinți, intacte. Și vine rândul unui nou sicriu de lemn pentru sfintele moaște. Și-o nouă tăviță, de data asta în mâinile Preasfințitului Veniamin. Sfinte moaște și un ștergar. Mă așez la rândul de închinare, dar văd cum se pornește procesiunea către biserica cea mare. Aș vrea să mă supăr. Să mă întristez că nu am apucat să sărut sfintele moaște. Nu-mi iese. Sunt atât de fericită că, oricum, am fost acolo, în preajmă, că nici nu contează că nu m-am atins fizic de Sfânt. Oricum, am deja atâtea daruri!

Din cimitir și până spre biserică mă însoțește o doamnă. Povestește că urmărește Doxologia, că-mi urmărește munca. Mă felicită. Mă codesc, ca de obicei. Slavă lui Dumnezeu pentru toate. Apoi, mărturisește cum de-a ajuns acolo fix într-un asemenea moment. De la Galați, de acasă, unde venise cu familia în vizită. Căci casa ei, copiii și soțul, înseamnă acum Franța. Și spre Franța se îndreaptă, dar cu un scurt pelerinaj înainte – în care s-a întâmplat să participe la un moment la care n-ar fi putut visa într-o mie de ani. Ce minunate-s potrivirile de întâmplări! Ce dar mare a primit familia aceasta de la Sfinții Paisie și Cleopa!

Ajungem în biserică. Și-i slujbă. Și-i bine. Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Ascult un cuvânt de folos – apoi ies afară și las să treacă pe lângă mine părinții. Și Sfinții. Sunt atât de aproape. Pot pune mâna pe locul în care scrie Sfântul Paisie. Sunt moaștele lui acolo. Nu îndrăznesc, însă, a tulbura cu vreo mișcare momentul acesta.

Sfintele moaște și toate obiectele sunt duse în aghiasmatar. Acolo nu mai sunt primiți credincioșii. Acolo urmează spălarea sfintelor moaște cu apă, vin și untdelemn. În zonă, îmi reîntâlnesc colegii care au filmat și au fotografiat. Care au fost acolo, aproape. Atât de aproape! Și aud mărturiile lor pline de bucurie. „La Sfântul Cleopa mirosea delicat, a scorțișoară.” „Când s-a descoperit sicriul Sfântului Paisie, a ieșit un miros bun și puternic, de trandafiri!”, „Se vedea, nu doar se simțea! Am văzut mireasma aceea ca un abur”. Mă bucur pentru ei. Și simt ceva – dar încă nu pricep.

Unii călugări intră și alții ies din aghiasmatar. Aerul bun de Sihăstria se „parfumează” de fiecare dată când ușa se deschide. De parcă înăuntru s-ar desface capacul unui butoi cu tot felul de miresme. Nu mi se pare. Lumea simte. Lumea se minunează. Toți tragem aer puternic în piept în cele câteva secunde cât avem privilegiul ușii care se mișcă. E impresionant! E dar peste dar peste dar…

Povestesc cele întâmplate, cele simțite, cele trăite. Continui să mulțumesc. Și să mă întreb ce-am făcut eu ca să merit o asemenea bucurie, când nimic nu merit… Cum am ajuns eu, ca o păcătoasă ce sunt, să particip la un asemenea moment. O bucurie ca o palmă. O smerire. Zâmbesc. Oare aș fi putut să mă smeresc dacă mergeam acolo netulburată, crezând că toată lumea e a mea și că-s un bun creștin? Oare aș fi putut să duc atâta binecuvântare fără să am ochii rușinați și în pământ? Oare aș fi putut să povestesc fără să mă mândresc că am participat la un eveniment la care tot sufletul creștin ar fi dorit să participe și n-a putut?

Iartă-mă, Doamne! Mulțumesc, Doamne! Slavă Ție, Doamne, pentru Sfinții Tăi! Sfinte Paisie și Sfinte Cleopa, iertați-mă! Sfinte Paisie și Sfinte Cleopa, vă mulțumesc! Rugați-vă pentru mine, păcătoasa! Rugați-vă pentru noi! Ajutați-ne să vă urmăm în cele bune. Fără de răutate, fără de mândrie, fără de păcat. Ajutați-ne să ne îndreptăm viața și să iubim pe Dumnezeu. Să avem răbdare, răbdare, răbdare… și gândul la moarte, ca să trăim frumos. Și să murim frumos, spre mântuire. Ajutați-ne și ghidați-ne spre poarta Raiului. Să ne mănânce Raiul pe toți și să se bucure Domnul de noi!

În cimitir, două morminte au rămas goale. Și unii ajung abia acum să se închine. Aud un glas stins: „Am pierdut momentul”. Și mai aud o voce: „N-ați pierdut nimic, ați ajuns ca femeile mironosițe, să vedeți mormântul gol. Hristos a înviat!”.

Sursa: Doxologia

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfântul Ignatie Briancianinov

Publicat

acum 23 de minute

miercuri, 30.04.2025

de

Publicitate

Sfântul Ignatie Briancianinov s-a născut în anul 1807, într-o familie de nobili ruși, în provincia Vologda. Din botez s-a numit Dimitrie. De mic se arăta foarte înțelept și evlavios, iubind mai ales liniștea, rugăciunea, slujbele Bisericii și citirea cărților sfinte.

Dotat cu o inteligență de excepție, tânărul Dimitrie este remarcat în scurtă vreme de marele duce Nicolae, viitorul țar, și este luat sub protecția acestuia. Totuși, succesul său în cercurile înalte ale societății nu îi dădea împlinire sufletească. Mângâierea sa o găsea doar în slujbele Bisericii și în scrierile Sfinților Părinți, în care afla îndrumări sigure spre mântuire.

În cele din urmă, demisionând din funcția de ofițer în armata țarului, părăsește lumea și în anul 1827 intră împreună cu un prieten în nevoința monahală, la Mănăstirea „Sfântul Alexandru Svirski”, sub povățuirea Sfântului Leonid, viitorul stareț de la Optina. La început a făcut ascultare la bucătărie, sub porunca unui fost iobag al tatălui său, gustând pentru prima oară din roadele adevăratei smerenii. Fiind supus întru totul tuturor, tânărul ucenic era iubit de toți părinții din mănăstire pentru smerenia și ascultarea sa. În anul 1829 se stabilește, împreună cu starețul său, în obștea Mănăstirii Optina, o vestită sihăstrie a Rusiei pravoslavnice.

Este nevoit apoi să treacă prin mai multe mănăstiri, suferind de boli, de foame, de frig, însă fără să cadă în deznădejde. În anul 1832 a primit tunderea monahală sub numele de Ignatie și a fost numit egumen la Mănăstirea Lopotov. Apoi, în 1834, este numit stareț la Mănăstirea „Sfântul Serghie”, aproape de Petersburg, unde a înnoit în întregime viața duhovnicească și a crescut mai mulți fii sufletești. Lucrarea sa nu a fost lipsită de multe osteneli, necazuri, ispite și dușmani – o cruce pe care arhimandritul Ignatie a purtat-o cu multă răbdare și despre care avea să scrie mai apoi: „Acolo m-a învrednicit Domnul Cel Milostiv să cunosc această bucurie și această pace a sufletului, pe care cuvintele nu pot să o exprime. Acolo m-a învrednicit să gust iubirea și dulceața duhovnicească, chiar în momentul în care îmi întâlneam dușmanul care voia să-mi ia viața și fața dușmanului se făcea în ochii mei ca fața unui înger luminat… Ce privilegiu să fii jertfă, asemenea lui Hristos, sau mai degrabă, ce privilegiu să fii răstignit lângă Mântuitorul…”.

Dobândind darul lacrimilor, al smereniei și al sfintei rugăciuni cea din inimă, Cuviosul Ignatie a adunat în jurul său multe suflete cu viață aleasă, arzând ca o făclie nestinsă în mijlocul lor, fiind căutat de toți ca un mare dascăl al rugăciunii lui Iisus. Încă a scris cu mare înțelepciune și câteva cărți de zidire duhovnicească, arătând tuturor calea dobândirii sfintei rugăciuni a inimii. În anul 1857 a fost hirotonit episcop de Stavropol, un oraș din Caucaz. Însă după patru ani, din cauza bolii se retrage iarăși la liniște, devenind doctor iscusit de suflete, căutat de mulți fii.

La 30 Aprilie 1867 își dă duhul în mâinile Domnului, lăsând în urmă numeroși ucenici. După sfârșitul său fericit, Sfântul Ignatie a apărut în mijlocul unei lumini orbitoare unuia dintre fiii săi duhovnicești, spunându-i: „Tot ce am scris în cărțile mele este adevărat!”.

Publicitate

Pentru sfințenia vieții lui, Sfântul Ierarh Ignatie a fost canonizat în anul 1988 de Biserica Ortodoxă Rusă, cu zi de prăznuire la 30 Aprilie.

Citeste mai mult

Eveniment

FOTO: „Lumina credinței străbătând veacul”, proiectul care a adus Parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul” premiul al doilea la Concursul Național Catehetic

Publicat

acum 9 ore

marți, 29.04.2025

de

Publicitate

În această dimineață, 29 aprilie, în Sala „Sinaxar” a Muzeului Mitropolitan Iași, a avut loc etapa eparhială a Concursului Național Catehetic „Mărturisirea jertfelnică a dreptei credințe – moștenirea unui secol de Patriarhat pentru copii și tineri”, ediția a XVII-a. Evenimentul a adunat în Capitala Moldovei 13 echipe catehetice, câștigătoare ale etapelor pe protoierii. 

Evaluarea lucrărilor înscrise în cadrul concursului a fost realizată de către prof. univ. dr. Carmen Bolocan – președinte, prof. dr. Denisia Elena Mănoiu, inspector școlar pentru disciplina religie ISJ Neamț și prof. dr. Mihai Giosan,  inspector școlar pentru disciplina religie ISJ Neamț.

Profesorii și copiii din Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” au reușit să transforme credința în acțiune, istoria în lecție vie și sfințenia în sursă de inspirație pentru toate vârstele, obținând un onorant și binemeritat premiu II, după o parohie din județul Iași. În cadrul proiectului „Lumina credinței străbătând veacul”, s-a lucrat cu inimă curată, cu talent dăruit de Dumnezeu și cu rugăciune neîncetată. Astfel, fiecare lucrare a devenit o mărturie vie a iubirii lui Hristos și a frumuseții negrăite a Ortodoxiei. Fiecare cateheză rostită, fiecare icoană zugrăvită, fiecare rugăciune înălțată și fiecare pas făcut în pelerinaj s-au împletit într-o lucrare comună, spre zidirea sufletelor și întărirea credinței.

 

„Cu recunoștință și bucurie, felicităm echipa proiectului „Lumina credinței străbătând veacul”!
Dragi profesori, părinți, copii și tineri,
Vă transmitem alese mulțumiri și calde felicitări pentru implicarea deosebită în proiectul catehetic care a adus atât lumină sufletelor, cât și recunoaștere binemeritată: Locul I la etapa pe Protopopiat și Locul II la etapa Eparhială!
Ați reușit, prin dăruirea voastră, să transformați credința în fapte, istoria în lecție vie, iar sfințenia în inspirație pentru cei mici și mari. Ați lucrat cu inimă, cu talent și cu rugăciune, reușind să faceți din fiecare activitate o mărturie vie a iubirii lui Hristos și a frumuseții Ortodoxiei.
Fiecare cateheză, fiecare icoană, fiecare rugăciune și fiecare pas făcut în pelerinaj a devenit parte dintr-o lucrare comună, cu adevărat ziditoare de suflete.
Mulțumim părintelui coordonator Petru Fercal, profesorilor implicați și copiilor minunați din grupul Prietenii Sfântului Ioan Botezătorul, care au arătat că se poate lucra în comuniune, cu folos și cu har.
Să vă fie răsplătite osteneala și credința, iar bucuria roadelor să vă însoțească mereu”, se arată pe pagina Parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul”.

Cele 13 protopopiate din Arhiepiscopia Iașilor au fost reprezentate și anul acesta la concurs, iar membrii juriului, care au mai avut experiențe în evaluarea dosarelor în cadrul etapei eparhiale în alți ani, au constatat o creștere calitativă a proiectelor.

Publicitate

„Etapa eparhială a Concursului Național Catehetic a privit spre cei 100 de ani de patriarhat, dar nu cu o privire retrospectivă, ci cu învățămintele care sunt sprijin pentru următorii ani care ne cheamă la lucrare în Biserică și, totodată, a privi spre acele modele de mărturisire a credinței în vremuri de prigoană, în vremuri grele, a spus. Cele 13 protopopiate din Arhiepiscopia Iașilor au fost reprezentate și anul acesta la concurs, iar membrii juriului, care au mai avut experiențe în evaluarea dosarelor în cadrul etapei eparhiale în alți ani, au constatat o creștere calitativă a proiectelor, poate și din faptul că au avut loc întâlniri cu cei care își doresc să participe încă de la începutul anului, când mai mulți specialiști din zona media, din zona catehetică, și din zona alcătuirii unui portofoliu, a reprezentării succinte a ideilor și mesajul care se dorește a fi transmis, au fost alături de participanți cu gânduri, cu sfaturi, cu modele, cu acele exemple de bună practică, fiindu-le sprijin pe tot parcursul competiției, ne-a declarat părintele inspector Bogdan Racu, de la Biroul de catehizare al eparhiei”, a spus părintele Bogdan Racu, de la Biroul de catehizare al eparhiei.

În urma analizei proiectelor a fost desemnată câştigătoare Parohia „Sfânta Treime” din municipiul Iași, cu proiectul intitulat Bucuria mărturisirii credinței.

Citeste mai mult

Actualitate

Casa Verde Plus: Finanțare de până la 40.000 de lei pentru renovarea și izolarea locuințelor

Publicat

acum 11 ore

marți, 29.04.2025

de

Publicitate

Programul „Casa Verde Plus”, derulat de Administrația Fondului pentru Mediu (AFM), a anunțat condițiile de eligibilitate pentru cei care doresc să obțină finanțare. Prin acest program, orice persoană poate beneficia de până la 40.000 de lei, respectiv 120 lei/mp, pentru lucrări de renovare sau izolare a locuințelor.

Potrivit informațiilor publicate de Fanatik, se pot înscrie cetățenii români sau ai statelor membre ale Uniunii Europene care au domiciliul stabil în România. De asemenea, sunt eligibile și persoanele fizice care dețin o autorizație de construire pentru o locuință unifamilială nouă sau care au preluat legal o astfel de autorizație.

Cine poate beneficia de acest program

Pe lista cheltuielilor eligibile, specialiștii reamintesc ”achiziţia de materiale specificate în ghid şi utilizate pentru izolarea şi finisarea locuinţelor aflate în faza de construcţie sau renovarea locuinţelor existente, inclusiv TVA aferentă”, precum și ”servicii manoperă, inclusiv TVA aferentă. Profitul, cheltuielile indirecte şi TVA aferentă acestora nu sunt eligibile”.

Legea menționează că serviciile de proiectare sunt acoperite, mai exact elaborarea proiectului tehnic în procent de 5% din investiția de bază, doar pentru proiectele care presupun izolarea unei locuințe existente. Finanțarea se va acorda sub forma unei prime de eficiență în valoare de 40.000 de lei.

Această sumă trebuie să acopere cheltuielile eligibile, dar nu mai mult de 120 lei/mp izolat și finisat. Acest lucru fiind valabil în cazul izolării locuințelor aflate în faza de construcție și pentru izolarea locuințelor existente. Beneficiarul va fi obligat să suporte eventualele diferențe până la acoperirea integrală a costurilor.

Firmele pot primi până la 500.000 de lei

”Procentul finanţării poate fi până la 100% însă nu va putea depăşi valoarea de maximum 40.000 lei”, mai este menționat în lege. Cât despre persoanele juridice, acestea pot fi unități administrativ-teritoriale, instituții publice, organizaţii neguvernamentale. unitate administrativ-teritorială este şi subdiviziunea administrativ-teritorială a municipiului, conform Adevărul.

Publicitate

În cazul firmelor, cheltuielile eligibile sunt cele care acoperă costurile unor materiale de izolaţie organic-naturale, sisteme de acoperiş verde, perete vegetal, sisteme de eficientizare a consumurilor (BMS), geam termopan cu tâmplărie din lemn. De asemenea, sunt decontate sisteme de iluminat pe bază de LED și cheltuielile cu montajul sistemelor.

Valoarea finanțării în cazul firmelor este de 500.000 de lei pe proiect, în timp ce bugetul AFM pentru 2025 este de 16,42 miliarde de lei, în creștere cu 18% față de anul trecut. Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP) mai anunță că în 2025 a mai lansat programul privind panourile fotovoltaice (buget de 1,5 miliarde de lei), programul ”Rabla” (1,43 miliarde de lei), eficiență energetică în clădiri publice sau rabla pentru sobe.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending