O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
DICȚIONAR SPECIAL
„ADEVĂRATA POEZIE!”: Exclamaţia aparţine lui Delavrancea, iar contextul în care a fost pronunţată este descris de criticul literar Constantin Cubleşan în revista „Cafeneaua literară” nr. 1 din 2023: „Tânărul Delavrancea a scris şi el versuri, pe care le-a adunat într-o plachetă: „Poiana lungă”. În zilele când volumul a ajuns în vitrina unei librării din Bucureşti, în „Convorbiri literare” au apărut câteva poezii de Eminescu. Citindu-le, Delavrancea a exclamat: ACEASTA E ADEVĂRATA POEZIE. Şi s-a dus şi şi-a retras volumul de peste tot. Aşa că, doamna Emilia Şt. Milicescu, care a îngrijit ediţia de „Opere” Delavrancea, a umblat ani de zile ca să poată găsi placheta. A găsit, în fine un exemplar, pe undeva, singurul care există acum în Biblioteca Academiei”.
MANGAFAUA: Scrie Ioan Holban (vezi „România literară” nr. 12 – 13 din 2023) într-o cronică la volumul lui Horia Gârbea „Zuliari şi mangafale. Viaţa fascinantă a personajelor” (Editura „Neuma”, Cluj-Napoca, 2023): „Mangafaua, aflăm de la Horia Gârbea, nu e doar în „indementicabilul bilet” al Miţei din „D`ale carnavalului”, ci un personaj frecvent în literatura română, „plină de mangafale care îşi suportă condiţia cu înţelepciune”. La Camil Petrescu, de exemplu, la Mateiu I. Caragiale, Bacalbaşa, G. Călinescu, Ionel Teodoreanu, Petru Dumitriu, G. Brăiescu şi Al. Cazaban: mangafalele sunt fixate în umor, care e şi „la qualite maîtresse” a scrisului lui Horia Gârbea, prin simpla evocare a înţelesului originar al termenului: turcescul MANKAFA, adică greu de cap, lipsit de inteligenţă.”
INVAZIA NISIPULUI: Concept artistic ce aparţine regizorului Dragoş Golgoţiu bazat pe credinţa sa că: 1. „peste toate o lopată de ţărână se depune”; 2. „imaginarul, obiectele, emoţiile… toate sunt supuse fanării invaziei nisipului”. El realizează, în 2018, la 40 de ani de la debut, în foaierul Teatrului Odeon, expoziţia „Camera de nisip – spectacole, desene, obiecte, prieteni”. Dana Pocea, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2023, explică: „Nisipul, în accepţiunea sa, este perceput şi interpretat ca echivalent al obliterării”.
ESTETICA GOTICĂ: Concept asociat subculturii care a proliferat peste tot. L-am găsit descris de Alexandru Călinescu în articolul „Vampiri şi strigoi în Rusia lui Putin” din „România literară nr. 23 – 24 din 2 iunie 2023: „Fiinţa umană este devalorizată, apare ca insignifiantă. Binele şi răul se echivalează, absenţa judecăţii morale face loc cultului forţei. Toate acestea sunt simptome clare ale crizei raţionalismului şi ale neîncrederii în valorile civilizaţiei. Situaţia nu este specifică doar Rusiei şi o serie de autori (printre ei, Umberto Eco), au arătat că e vorba de un fenomen global, observabil în literatură, în cinema, în serialele de televiziune, în jocurile video etc. Monstrul a ajuns să fie eroul timpului nostru, iar vampirul noul ideal estetic. Vampirii de azi sunt frumoşi, atrăgători, eleganţi, rafinaţi, au puteri magice care îi fac invulnerabili şi, mai ales, încarnează visul cel mai îndrăzneţ şi mai fascinant al omenirii: sunt nemuritori. În universul gotic, omul este o simplă pradă pentru creaturile non-umane”.
METAFORA CARULUI PENTRU SUFLET: Aparţine lui Platon şi am găsit-o reluată de Nicuşor Deciu în eseul său „Originalitatea concepţiei despre suflet în ortodoxie” din „Lumina” nr. 104(5319) din 9 iunie 2023. Reprezintă un mit platonician şi înfăţişează originea şi constituţia sufletului. Spune Platon: „Sufletul se aseamănă unui car înaripat tras de doi cai şi conduşi de un vizitiu. Unul dintre cai este de soi ales şi bun şi, de aceea, urmează ascultător îndemnurile vizitiului, pentru a trage carul înaripat spre spaţiul ceresc al ideilor eterne, unde sălăşluiesc Adevărul şi Frumosul în sine. Al doilea bidiviu este opusul celui dintâi, este neascultător şi de neam prost, drept care vizitiul se străduieşte să-l facă cu de-a sila să meargă pe calea ce duce în sus. Vizitiul este MINTEA (NOUS), partea aleasă a laturii raţionale care îndreaptă carul cu cai spre contemplaţiile de deasupra bolţii cereşti. Însă se întâmplă uneori ca vizitiul să nu izbutească să strunească bidivii carului (MÂNIA şi POFTA) şi atunci sufletul îşi pierde aripile, cade într-un trup muritor şi ia chip de vieţuitor pământesc”.
PARADOXUL LENEŞULUI PRODUCTIV: Aparţine scriitorului britanic Tom Hodgkinson (vezi „Ghidul leneşului. Mic tratat pentru leneşi rafinaţi”). Filosofia lui, în cărţile şi articolele sale publicate, este a unei abordări relaxate a vieţii. L-am găsit explicat de Ciprian Măceşaru în eseul său „Munca leneşului” din „Dilema veche” nr. 1004 din 6-12 iulie 2023: „Dulcea leneveală a gânditorului este în fond felul în care acesta munceşte, căci „răgazul” – scrie Andrei Pleşu – e valorificarea intensă a nonactivităţii, fiindcă „individul invizibil” poate fi pus la treabă doar dacă „individul vizibil” leneveşte”. Continuă Ciprian Măceşaru: 1. „dar pentru a putea lenevi productiv, individul trebuie să fie singur”; 2. „singurătatea acţionează în două direcţii, te îndepărtează de ceilalţi, dar te şi apropie de tine însuţi”.
MIRABILA CLEPSIDRĂ: Metafora aparţine lui Valeriu Stoica şi am întâlnit-o în eseul său „Mirabila clepsidră” din „Dilema veche” nr. 1005 din 13-19 iulie 2023. Ea pleacă de la constatarea că elemente din viaţa juridică şi chiar teme de drept au fost reflectate în operele literare. Explică autorul: „Ceea ce se scurge prin fanta care desparte cele două spaţii ale clepsidrei este altceva decât materia fragmentată în cristale de nisip. Este însăşi viaţa. Adunată în materia vie a cuvintelor, care-şi schimbă veşmintele în trecerea dintr-un spaţiu în altul. Măsură a timpului, trecerea este şi un proces de metamorfoză. Veşmintele literare se transformă în veşminte juridice, iar acestea devin din nou veşminte literare odată cu fiecare întoarcere a clepsidrei. Sămânţa vieţii încolţeşte când în cuvintele literaturii, când în cuvintele dreptului. Sintagmele LITERATURA DREPTULUI şi DREPTUL LITERATURII exprimă tocmai această metamorfoză, care i-a fascinat atât pe scriitori cât şi pe jurişti. Mirabila clepsidră a literaturii şi a dreptului îşi dezvăluie astfel legătura de rudenie cu MIRABILA SĂMÂNŢĂ a lui Lucian Blaga”.