Într-o lume grăbită, în care trecutul pare uneori uitat, județul Botoșani își descoperă și își onorează tăcut comorile vii: pensionarii centenari.

Oameni care au muncit din greu în câmp, au crescut familii în vremuri grele și au rămas, peste timp, piloni de echilibru ai comunităților din care fac parte.

În aceste zile, Casa Județeană de Pensii Botoșani desfășoară procesul de recalculare a pensiilor provenite din fostul sistem al agricultorilor, conform noii legi intrate în vigoare la 1 septembrie 2024. Printre dosarele analizate se află și peste 20 de pensii acordate unor botoșăneni care au trecut pragul vârstei de 100 de ani – un fapt rar și cu adevărat emoționant.

Lidera simbolică a acestor pensionari este Maria Pînzariu din comuna Durnești, o femeie care, în acest an, va împlini impresionanta vârstă de 109 ani, fiind născută la data de 1 august 1916. Pensionară din anul 1976, Maria Pînzariu este, potrivit autorităților locale, cel mai în vârstă locuitor al comunei și, cel mai probabil, al întregului județ.

„Ne mândrim cu cel mai în vârstă locuitor al comunei Durnești și, probabil, al județului Botoșani”, a declarat primarul comunei, Vasile Sasu. Pe durata iernii, bătrâna locuiește împreună cu fiica sa în Iași, acolo unde este îngrijită cu dragoste și grijă.

Pentru funcționarii Casei de Pensii, aceste dosare nu sunt simple hârtii. Sunt povești de viață, mărturii ale unor vremuri în care munca în agricultură însemna sacrificiu, dar și demnitate. Într-un gest simbolic de prețuire, reprezentanții instituției transmit un mesaj emoționant tuturor pensionarilor:

„Vă asigurăm de respectul nostru profund și vă urăm, din toată inima, PENSIE LUNGĂ! Mereu alături de voi”, a transmis Casa Județeană de Pensii Botoșani.

Într-un județ cu rădăcini adânci în istorie și tradiție, longevitatea acestor oameni este mai mult decât o statistică – este o lecție de viață.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

O PREUMBLARE LABIRINTICĂ A EULUI

Victor Tanasă este înainte de toate şi poet. Primul volum, “Melancolii juvenile”, a reprezentat strădania sa ca poet de a-şi pune ideile sub forma unor poeme. Acestea, spuneam la timpul respectiv (2017), “sunt rezultatul unor efecte de multiplicare pe două direcţii impuse de orizontul temporal al autorului”. Este un volum în care puseurile de melancolie lovesc ideile precum o fac bilele de billiard. Al doilea volum, “Şoapte târzii”, este  o carte a conştiinţei poetice, în sensul că nu se mai putea sta mult în starea de abstracţie mărginită de spleen-ul  şi dorul total.  Sunt  32 de poeme supuse reprezentării imaginii  clepsidrei despre care  spuneam atunci (2020) că Victor Tanasă are o “clepsidră cu o curgere inversă, de jos în sus, sugerând învingerea gravitaţiei prin poezie şi iubire”. “Caleidoscop” este a treia carte a unui poet cu un nerv ce-i creează  metanevoi ce nu mai pot fi stăpânite. O carte de poezii cu acest titlul te duce cu gândul la prezenţa unei acerbe lupte psihologice  între disonanţă şi consonanţă.

Am în faţă  un nou volum care se intitulează „Hora amintirilor” (Editura „Quadrat”, Botoșani, 2025) , ceea ce  înseamnă că autorul face o călătorie în trecut. M-am dus imediat la  ipoteza protecției cronologice  definită de savantul Stephen Hawking: „O călătorie în trecut este, ca atare, imposibilă, ea fiind pur şi simplu contrazisă de legile fundamentale ale fizicii. Dar e posibilă în domeniul literaturii sau istoriei”. Ceea ce se întâmplă și la Victor Tanasă.

Să te naşti în Urecheni, sat aflat între Creangă (Humuleşti) şi Sadoveanu (Paşcani), adică în ţinutul Neamţului, să copilărești printre patru confesiuni religioase, cu o pădure în care „intrai ca într-o cetate”, nu se putea ca la un moment dat să nu-ţi scrii amintirile. În text se simte spiritul locurilor natale, sentimentul contopirii cu natura, o viaţă trăită în comunism şi continuată în postcomunism, fiecare etapă cu „manualul ei de filozofie”. Sunt binevenite aceste volume de amintiri, pentru că raiul acela al copilăriei nu mai există pentru autori, iar, după cum spune autorul în discuţie „paşii copilăriei au murit din lumea reală, că raiul acela s-a închis şi vor trăi doar amintirile”.

Amintirile, având ca personaje bunicii, frații,  vaca (Bălana),  câinele (Haiduc), pădurarul (Ciolănosul), colega de liceu Tanța și altele, sunt niște „pauze între ecouri ale sinelui”. Ele alcătuiesc arhitectura unui demers  care respectă trei din cele cinci legi ale demersului diaristic: legea Eugen Simion (fragmentar, intermitent), legea sincerității a lui Roland Barthes (sinceritatea ca exigență) și legea triadei relaționale autor – povestitor –personaj (în sensul să fie una și aceeași persoană).

Victor Tanasă e, nu în puține momente ale scrisului,  un sinestezic, simțurile fiind folosite ca procedeu literar, punând experiențele sale trecute sub lupa unor noi experiențe de percepție de natură estetică. Reușește  să facă un joc între sinestezia proiectivă (accent pe  văz) și sinestezia asociativă (mirosul și auzul puse să relaționeze, dând efecte sublime). Sunt momente în care mișcarea obiectelor e văzută ca o scurgere a timpului, dând acestor lucruri calitatea de vehicule absolute.

Din rândurile așternute pe hârtie de Victor Tanasă transpare parfumul  timpului trăit: „mirosul iute de cal al hainelor bunicului”, „aroma bureților copilăriei prăjiți în eterna tigaie sau ceaun de tuci”, „mirosul parfumat al frăguțelor”, „parfumurile dulci otrăvitoare ale lemnelor de fag”, „mirosul de verde crud al primăverilor” și încă alte multe  amintiri  ce țin de domeniul olfactivului. Înțelegerea  celor întâmplate o face apelând  la memoria auditivă: „glasul de înger al părintelui Valerian Ciochină”, „susurul apelor Topolița, Moldova și Râiosul”, „spectacolul de culoare și zgomot al bulboanelor”, „urletul șuierat al vântului”, „zgomotul războiului din Ucraina”, „întrecerea în cântări a privighetorilor”, „ecourile curgerii albastre ale Moldovei și Siretului”, „susurul abia ghicit al izvoarelor”, „bocetul trist și prelung al caselor când plouă”  etc. Unele dedesubturi care au trecut proba clepsidrei sunt  clarificate apelând la simțul văzului: „holbatul în gol cu ochii săi albaștri asemenea unui visător”, „mama îmbrăcată într-o ie cusută de mâna ei, cu niște trandafiri roșii”, „ivirile de străluciri ale cioatelor de putregai”, „dansul jucăuș al luminilor și umbrelor făcute de soare și nori”, „pajiștile de culoarea verde-smarald”, „umoarea roz-gălbuie a rănii produsă de Haiduc” etc.

Textul propus de Victor Tanasă e un fel de deturnare a EU-lui la vârsta maturității într-o preumblare labirintică până ajunge un student întârziat, o formă de supraviețuire prin amintiri, alese fiind cele trăite cu intensitate în fiecare etapă a vieții.

Luptătorii de la Liceul cu Program Sportiv (LPS) Botoșani au obținut o performanță remarcabilă în cadrul Finalei Cluburilor Sportive Școlare, desfășurată în perioada 28–30 martie 2025, la Drobeta Turnu-Severin.

Competiția a reunit cei mai buni sportivi din țară – primii trei clasați din cele patru zone de calificare.

Sportivii botoșăneni au cucerit șase medalii și două locuri V, acumulând 125 de puncte și clasându-se pe locul I pe cluburi, în fața LPS Bihorul Oradea și LPS Pitești, ambele cu câte 85 de puncte.

Iată rezultatele LPS Botoșani:

• Medalii de aur:
  • Cîrlan Andrei – categoria 45 kg
  • Diaconu Răzvan Andrei – categoria 71 kg
• Medalii de argint:
  • Vasilică Denis – categoria 48 kg
  • Nichifor Denis-Alexandru – categoria 110 kg
• Medalii de bronz:
  • Dumitraciuc Gabriel – categoria 51 kg
  • Bocan Dragoș-Șerban – categoria 51 kg
• Locuri V:
  • Purav Patrik-Mădălin – categoria 65 kg

Performanța obținută confirmă valoarea școlii botoșănene de lupte și munca susținută a antrenorilor și sportivilor din cadrul LPS Botoșani, care continuă să se impună în competițiile naționale.

Tinerii artiști ai Liceului de Artă „Ștefan Luchian” din Botoșani își expun creațiile în cadrul unei expoziții de pictură intitulată „Obiecte însuflețite”, organizată în perioada 1 – 14 aprilie 2025, la Galeriile „Colecția de Artă” din Botoșani.

Evenimentul are loc sub egida ediției a III-a a proiectului educațional „Student pentru o zi”, derulat în parteneriat cu Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, Muzeul Județean Botoșani și Consiliul Județean Botoșani.

Lucrările expuse au fost realizate de elevii liceului botoșănean, sub îndrumarea profesorilor Genoveva Dolhescu, Adina Strugariu și Ciprian Andrușcă. Prin naturi statice pline de sensibilitate și expresivitate, aceștia propun o reinterpretare vizuală a obiectelor simple – flori, fructe sau vase – insuflându-le viață prin culoare, compoziție și formă.

Vernisajul expoziției va avea loc marți, 8 aprilie 2025, la ora 12:00, în prezența prof. univ. dr. Cristian Ungureanu, prorector al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, care va susține prezentarea evenimentului.

„Obiecte însuflețite” este mai mult decât o simplă expoziție – este dovada că pasiunea pentru artă înflorește încă din anii de liceu, iar moștenirea artistică a marelui pictor Ștefan Luchian este dusă mai departe cu rafinament și emoție de noile generații de artiști botoșăneni, au transmis organizatorii într-un comunicat.