Duminică, Biserica din Ionășeni a devenit altar de lacrimi și bucurie, găzduind un moment de înaltă trăire duhovnicească, ceremonia de învestire a noului preot paroh, părintele Dorin-Liviu Onciuleanu. A fost o zi în care sufletele credincioșilor s-au împărțit între recunoștința față de părintele Claudiu-George Crupă, cel care le-a fost păstor cu jertfelnicie timp de șase ani, și emoția primirii noului slujitor al altarului. Ceremonia, oficiată în prezența părintelui protopop Petru Fercal, a adunat o mulțime impresionantă de credincioși, care au umplut biserica de rugăciune și lacrimi, dând mărturie despre unitatea și statornicia acestei obști.

Popasul duhovnicesc a debutat cu slujba Paraclisului Maicii Domnului, un moment de adâncă smerenie și recunoștință, care a pregătit sufletele pentru evenimentul solemn al instalării noului păstor de suflete. Într-un an cu o semnificație aparte, când biserica din Ionășeni sărbătorește un secol de la sfințirea sa, Dumnezeu a rânduit ca această comunitate să primească un nou slujitor, hotărât să continue misiunea începută cu jertfelnicie de înaintași.

Părintele Claudiu-George Crupă, cel care a purtat cu dragoste și jertfelnicie grija acestei parohii în ultimii ani, a rostit un cuvânt emoționant, mulțumind enoriașilor pentru tot sprijinul, dragostea și osteneala împreună-lucrătoare:

„Tot ceea ce s-a realizat aici, fie că vorbim de clopotnița sfințită recent, fie de lucrările administrative și gospodărești, este rodul credinței și al jertfelniciei dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru că ați fost mereu alături, la bine și la greu”, a spus părintele Claudiu.

Proiecte de suflet, precum clopotnița parohială, visată de generații întregi și sfințită în acest an centenar de către ÎnaltPreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, au pecetluit legătura indestructibilă dintre trecut și prezent, între rugăciunea străbunilor și nădejdea urmașilor.

Părintele Dorin-Liviu Onciuleanu și misiunea în slujba comunității

Cu emoție și responsabilitate, Părintele Protopop Petru Fercal a înmânat noului preot, Părintele Dorin-Liviu Onciuleanu, simbolic, Sfânta Cruce, Evanghelia și cheia bisericii, semne ale slujirii și ale purtării de grijă pentru sufletele încredințate.

„Venirea Părintelui Dorin-Liviu aici, la Ionășeni, nu este o simplă schimbare administrativă, ci o chemare a Domnului. În acest an binecuvântat, când biserica voastră împlinește 100 de ani, Dumnezeu vă trimite un păstor tânăr, dornic să continue drumul început de Părintele Claudiu.”, a spus părintele protopop.

La rândul său, Părintele Dorin-Liviu Onciuleanu a mărturisit, cu smerenie, că primește această misiune cu inima deschisă și cu dorința de a sluji credincioșii cu aceeași dragoste și jertfelnicie care au caracterizat mereu această parohie.

„Mă încredințez în rugăciunile frățiilor voastre și vă asigur că voi căuta, cu ajutorul lui Dumnezeu și povățuit de Sfinții Împărați Constantin și Elena, să păstoresc această comunitate cu devotament, așa cum au făcut-o înaintea mea vrednicii slujitori ai acestui altar”, a spus părintele Dorin, care a slujit înainte în Parohia Coștiugeni

Un an al împlinirilor duhovnicești

Anul 2025 rămâne înscris adânc în istoria Ionășeniului: un veac de la sfințirea bisericii, finalizarea și sfințirea clopotniței, zvonița care va răsuna peste generații și investirea unui nou preot paroh. Fiecare dintre aceste momente nu este întâmplător, ci poartă amprenta proniei divine, care veghează asupra acestui colț de rai al Botoșaniului.

La final, cum se obișnuiește, a urmat o agapă frățească, cu bucate de post, pentru a marca momentul unui nou început pentru comunitatea creștină din Ionășeni.

Utilizatorii Instagram au acum nevoie de un cont public cu minimum 1.000 de urmăritori pentru a putea transmite live pe platformă, a confirmat rețeaua socială pentru TechCrunch.

Până în prezent, Instagram permitea oricui să transmită live, indiferent de numărul de urmăritori sau de faptul că aveau cont public sau privat, scrie Mediafax.

Această măsură va fi un șoc pentru creatorii mai mici de pe platformă care nu îndeplinesc cerința de 1.000 de urmăritori, precum și pentru utilizatorii obișnuiți cărora le plăcea să transmită live cu prietenii lor pentru distracție.

Utilizatorii care nu au conturi publice și au mai puțin de 1.000 de urmăritori vor vedea o nouă notificare atunci când vor încerca să transmită live, în care se menționează că contul lor nu mai este eligibil pentru Live. Notificarea continuă: „Am modificat cerințele pentru utilizarea acestei funcții. Numai conturile publice cu 1.000 de urmăritori sau mai mult vor putea crea videoclipuri live”.

Utilizatorii și-au exprimat nemulțumirea față de această schimbare pe rețelele sociale, unii dintre ei cerând ca aceasta să fie anulată.

Schimbarea aliniază funcția live a Instagram la cea a TikTok, deoarece aplicația de videoclipuri scurte impune, de asemenea, utilizatorilor să aibă cel puțin 1.000 de urmăritori pentru a putea transmite live. În comparație, YouTube impune canalelor să aibă minimum 50 de abonați pentru a putea transmite live.

Deși compania nu a oferit un motiv specific pentru această schimbare, a menționat că măsura are scopul de a îmbunătăți experiența generală de consum live.

Schimbarea ar putea limita fluxurile de calitate inferioară, permițând doar utilizatorilor cu un public stabilit să transmită live.

Ar putea fi, de asemenea, o modalitate pentru Meta de a economisi bani. Deoarece găzduirea fluxurilor live este costisitoare, Meta ar fi putut decide că nu dorește să susțină transmisiile cu doar o mână de spectatori.

sursa: Mediafax

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

AM CITIT, AM REȚINUT…

Sfântul Augustin: „Nu devenim fericiţi văzând îngerul, ci văzând adevărul plin prin care iubim îngerii şi-i lăudăm”; Sfântul Augustin: „Ceea ce venerează îngerul desăvârşit trebuie venerat până şi de cel mai de pe urmă om”; Bernard din Clairvaux: „Îngerul e cu sufletul, pe când Dumnezeu e în suflet”; Tudorel Urian: „Departe de a mă fi entuziasmat cartea lui Lucian Boia, „De ce este România altfel?”, superficială şi grăbită, , cu multe analize făcute după ureche şi cu nişte consideraţii despre Eminescu aproape de nivelul perlelor şcolare”; Ovidiu Forai: „Prostia are gradul ei de celebritate”; Simona Preda: „Consider că manifestările hedoniste reprezintă mai degrabă o chestiune de gust şi mai puţin de ierarhizare într-un podium utopic”; Graţiela Benga: „Tot mai multe voci deplâng criza ştiinţelor umaniste”; Martha Nussbaum: „Afirmarea, nu nostalgia este calea de urmat”; Nassim Nicholas Taleb: „Pe înţelept, educaţia îl face un pic mai înţelept, dar pe prost îl face infinit mai primejdios”; Gabriel Chifu: “Mediul literar mi se pare că s-a defectat şi e într-o evidentă suferinţă: domnesc ura, lipsa de respect şi de toleranţă, agresivitatea iraţională, încât parcă nu mai trăim într-o lume, ci într-o sublume şi chiar într-o nelume”; motto-ul Universităţii din Cracovia: “Mergeţi şi învăţaţi-i pe alţii!”; citat din “Odiseea”: “Însă trebuie mai întâi să faco o altă călătorie şi să ajungi la tărâmul lui Hades şi înfricoşătoarei Persefona, să te sfătuieşti cu sufletul tibetanului Tyresias, prooroczul orb cu mintea limpede; deşi e mort, Persefona i-a dăruit numai lui stăpânirea asupra minţii sale, în vreme ce umbrele sale sunt fără minte”; Grigore Moisil: “Idealul de fericire? Să trăiesc printre oameni care judecă correct”; Khaled Hosseini: “Copiii nu sunt cărţi de colorat. Nu poţi să-i “colorezi” cum îţi place ţie”; Iuliu Haţieganu: “Naţiunea însemnează unitate de generaţii. Patria însemnează unitate de viitor”; Brâncuşi la prima expoziţie americană: “Acestea sunt lucrările mele, nu sunt multe, deoarece drumul meu a fost greu, singur şi anevoios”; Maurice Duchamp: “Brâncuşi este un sihastru care îşi petrece tot timpul în atelier, aceasta fiind unica sa lume”; Lenin: “Intelectualii sunt şovăielnici şi, implicit, fără potential de conducător”; Abbe Sieyes: “Imaginea patriei este singura divinitate care ne este permis să o cultivăm”; Lucian Blaga: “Dar fără de-o rană, făptura e moartă”; Valentin Ajder: “Libertatea de exprimare nu ne face pe toţi scriitori”; Aura Christi: “Fiecare judeţ are un Shakespeare al lui”; Victor Potra: “Există un mare gol între studierea literaturii în şcoală şi creaţia contemporană. După şcoală, cei mai mulţi tineri pierd orice legătuiră cu viaţa literară”; Ligia Necula: Politicile cultural ear trebui să protejeze limba şi cultura de ispitele globalizării, de imitarea fără discernământ a unor modele”; Garabet Ibrăileanu: „Se zice că trece timpul. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp”; Friedrich Nietzsche: „Timpul acesta-i ca o femeie bolnavă, lăsaţi-l doar să ţipe, să răcnească, să înjure şi să spargă farfuriile şi masa”; Rainer Maria Rilke: „În mân unuia suntem cu toţii, / prin degete îi curge ca-n clepsidre”; Mircea Eliade: „Creştinismul trebuie să conserve cel puţin un comportament mitic: timpul liturgic, adică refuzul timpului profan şi recuperarea periodică a Marelui Timp, illud tempus al începuturilor”; Franz Kafka: „În gândurile tulburi bate un ceas / Ascultă-l atunci când intri în casă”; Mircea Eliade: „Noutatea lumii noi se traduce prin revalorizarea la nivel profan a vechilor valori sacre”; Nichita Stănescu în „Foamea de cuvinte”: În străfundul fiecărui lucru nu există / până la urmă decât un cuvânt /…/ Că până la urmă în lucruri nu este / În miezul miezului decât un cuvânt”; Bogdan Creţu: „Dacă pariul său ar fi fost unul prioritar literar, Mihail Kogălniceanu ar fi putut da cei dintâi roman balzacian din literatura română”; Mircea Platon: „În lumea postmodernă însă, în care identităţile sunt obligatoriu hibride şi în care normalitatea e considerată o simplă convenţie, trecutul e vinovat, întâmplător, sau „sub vremi”, şi viitorul nu are nici o legătură cu noi”; Mircea Platon: „Unul din semnele cele mai grave ale anormalitaţii nu e doar omul fără memorie, ci şi omul fără „urmaşi”; Rainer Maria Rilke: „Dă fiecăruia, Doamne, moartea lui”; Fericitul Augustin: „Lumea a fost făcută cu timp, nu în timp”; Vintilă Horia: „Portughezii sunt printre ultimii ţărani din Europa şi în asta constă frumuseţea lor. Ţara are aspectul unei ferme bine gospodărite, condusă de mâini pricepute”; Dimitrie Cantemir: „Unii tac din înţelepciune, alţii tac din prostie. Oricum ar fi, tăcerea lor vorbeşte”; Ioanid Romanescu: „Al dracului am fost, cu patimă în toate / – viaţa mea a curs întâmplătoare – / atâtea drumuri am avut în faţă / dar am ales mereu câte-o cărare”; Ioan Piso: „Prima datorie a şcolii româneşti ar fi să reintroducă limba latină. Latina te învaţă să-ţi cunoşti mai bine limba, limba maternă, apoi te învaţă să gândeşti”; Ioan Piso: „Matematica are două răspunsuri posibile: pozitiv sau negativ. Interpretarea unui text latinesc sau grecesc te deprinde cu nuanţele, care sunt atât de utile şi în carieră, şi în viaţă”; Ioan Piso: „Cine este capabil să urmărească o frază a lui Cicero sau o Fugă a lui Bach, este un om inteligent şi capabil”; Dan Grigore: „Europa este creuzetul şi modelul formării şi dezvoltării muzicii culte, cea care este limbajul universal de comunicare a emoţiilor şi gândurilor omeneşti”; Dan Grigore: „Muzica europeană a fost întotdeauna deschisă influenţelor, s-a îmbogăţit, s-a diversificat, dar, în acelaşi timp, a exercitat şi exercită o puternică înrâurire asupra tuturor celorlalte şcoli de muzică din lume”; Dan Grigore: „Eu percep viitorul Europei ca pe o simfonie în a cărei partitură fiecare instrument îşi are importanţa şi rolul său de neînlocuit”; Flore Pop: „Pilat din Pont a întrebat chiar aşa: „Ce e Adevărul”? Iisus nu i-a răspuns, l-a lăsat să caute, să se lămurească, i-a dat liber la reflecţie. Nu i-a interzis nimic. Chiar nimic. Deşi avea la dispoziţie ceva mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri…”; Flore Pop: „Gândul meu fuge în căutarea / unei ţinte, minunea de fiecare zi: / limpezimea albastrului”; Alexa Visarion: „Scopul Vechiului Testament a fost să-l facă pe om din nou om, pe când scopul Noului Testament este să-l facă pe om înger”; Vasilica Bălăiţă: „Îmi vine în minte graba umanităţii civilizate spre un imediat care devoră clipa mişcării.Graba spre mâine îmi înghite timpul interior, înecându-mi astfel fiinţa în uitare”; Alexa Visarion: „Fără o teorie a timpului nu este posibilă nicio teorie a istoriei şi a societăţii, nicio doctrină ezoterică a iniţierii şi a ritualului existenţial”; Piotr Uspenski: „Omul se identifică cu orice şi petrece mai mult de jumătate de viaţă în această stare ciudată în care totul îl absoarbe: ce vede, ce simte, ce crede, ce nu crede, ce doreşte, ce nu doreşte, ce îl atrage, ce îi repugnă”;

Poliția este în alertă după ce o femeie în vârstă de 73 de ani, Agafitei Silvia, a fost dată dispărută de familie. Aceasta a plecat de la domiciliul său din comuna Oroftiana în data de 2 august 2025, fără a mai reveni acasă.

Potrivit informațiilor furnizate de autorități, Silvia Agafitei este născută pe 15 noiembrie 1951, în localitatea Hudești, județul Botoșani. Are cetățenie română și locuiește în prezent în comuna Oroftiana.

Femeia are următoarele semnalmente: înălțime 160 cm, greutate aproximativă 60 kg, corpolență robustă. Nu se cunosc motivele dispariției, iar cazul este încadrat la categoria „alte fapte”.

Persoanele care pot oferi informații despre locul unde s-ar putea afla Agafitei Silvia sunt rugate să contacteze cea mai apropiată unitate de poliție sau să apeleze numărul unic de urgență 112.