Nu mai puțin de două cutremure de peste 3 grade au avut loc astăzi în mai puțin de 12 ore în zona seismică Vrancea.

Cel mai recet cutremur, cu magnitudinea 3 pe scara Richter, s-a produs duminică, la ora 14:39, în zona seismică Vrancea, județul Buzău, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP). Seismul a avut loc la o adâncime de 149,8 kilometri și a fost localizat în apropierea următoarelor orașe: 57 km nord-vest de Buzău, 59 km sud-est de Sfântu-Gheorghe, 59 km vest de Focșani, 65 km est de Brașov și 77 km nord-est de Ploiești.

Acesta este al doilea cutremur consemnat astăzi în aceeași zonă. Primul, cu magnitudinea 3,3, s-a produs în cursul nopții, la ora 02:22, tot în județul Buzău, la o adâncime de 141,3 kilometri. Epicentrul a fost localizat la 55 km est de Brașov, 57 km sud-est de Sfântu-Gheorghe, 57 km nord-vest de Buzău, 63 km nord de Ploiești, 74 km vest de Focșani și 89 km nord-est de Târgoviște.

Cele mai puternice cutremure din acest an au avut magnitudinea 4,4 și au fost înregistrate pe 13 februarie, în județul Buzău, respectiv pe 11 mai, în județul Vrancea. În 2024, cel mai semnificativ seism a avut loc pe 16 septembrie, în județul Buzău, cu magnitudinea 5,4.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

BOTOȘĂNENI ÎN „ROMÂNIA LITERARĂ” NR.  38 din 2025

Gabriel Chifu în „Misterul creativității” amintește, în treacăt, și de Eminescu: „Mie acest mod de a fi al autorului magnificei PIETA îmi amintește de un alt creator exceptional, de data aceasta din domeniul literaturii și roman, Eminescu. Să fie vocația suferinței, a neadaptării o poartă spre genialitate? Nu e cazul să ne hazardăm cu un răspuns”;

Paul Cernat, în articolul său dei storie literară, „Dintr-un șantier eminescian”, aduce în discuție ultima narațiune a marelui poet, „Moartea lui Ioan Vestimie”.  Paul Cernat dorește prin eseul său să ne lămurească de faptul că interesul științific al lui Eminescu poentru „sterile modificate ale conștiinței” nu e de subestimat. Sistematizăm: 1) „reprezintă singura descriere medical/clinică a simtomatologiei unui personaj din proza eminesciană”; 2) „un funcționar banal moare ca urmare a unui accident vascular cerebral și se trezește la o viață postumă din care își contemplă cadavrul, urmărind apoi, dintr-o „irealitate imediată” mersul vieții celorlalți”; 3) „e de remarcat identitatea de funcționar a personajului (prezentă și la „sărmanul” Dionis), care-l plasează pe Eminescu în prozimitatea tipologică a „literaturii de funcționari” mic-burghezi în criză a Europei momentului (prezenți inclusiv la amicul Caragiale, în „Două loturi” sau „Inspecțiune”); 4) „idea central a acestei proze apropiate de formula lui Edgar Allan Poe e data de supraviețuirea și migrația conștiinței spre alte corpuri în condițiile în care „viața de apoi” rămâne tot „viața de aici”; 5) „ne aflăm într-un caz de conștiință dedublată a personalității, la fel ca în trecerea de la  Dionis la Dan și viceversa – ori ca în cazul tranziției spre noua identitate postumă a „avatarilor faraonului Tla”, cu diferența că la Vestimie nu mai avem de-a face cu o explicație magico-spirituală, ci cu una fiziologică”.

Articolul lui Paul Cernat este  susținut de  puncte de vedere ce aparțin  Ilinei Gregori și lui George Călinescu. Precizează autorul: 1) „Cercetătoarea Ilina Gregori a atras atenția asupra frecventării de către Eminescu a „filosofiei inconștientului”, prin lucrările lui Rudolf Haym, trecute prin concepția schopenhaueriană a visului ca nucleu misterios și subversive, dar sustra numai partial explicațiilor „positive”. Iar preocupările eminesciene pentru „sterile modificate de conștiință” pot fi urmărite inclusive pe calea experiențelor medicale”; 2) „George Călinescu face în acest sens, o distincție importantă:  „Oniric… visul a început prin falsa impresiune de a fi treaz. Eroul se simte înstrăinat de eul fiziologic…” 

Ioana Tătărușanu, în „Politica derizoriului”, comentează volumul „Dulce și ieftin” (Polirom, 2025) al botoșăneanului Dan Sociu.  Reținem: 1) „Prima parte a volumului  alătură într-o schema improbabilă personaje din folclorul pop al anilor 80-90, precum Sandra, de protagoniștii școlii romantice de la Jena. Împreună cu naivitățile programatice, virajele stilistice bruște, posturile ironice cu despletiri neașteptate, fac parte din harnașamentul postironiei  antrenate de Sociu”; 2. „…partea a doua a cărții începe astfel: „În realul arbitrar/ zarul nu rămâne zar/ zero e orez invers/ numărul cel mai pervers”.  Interesante sunt de urmărit, aici, și spațiile alese de Sociu pentru a puncta exasperarea omului de rând…”; 3) „A treia parte a cărții începe în tonul unui umor negru intensificându-și efectul prin redarea agale a întâmplării cotidiene, precum mersul la bibliotecă, și sfârșește în dialoguri absurd purtate cu naturalețe și degajare”.

Redăm concluzia Ioanei Tătărușanu care, paradoxal, nu e la sfârșitul articolului, ci chiar la început: „Mai pronunțat bășcălios decât în „Cum reușești, viața mea” (Polirom, 2024), tonul din „Dulce și ieftin”(Polirom, 2025) a lui Dan Sociu continua jocul degajat cu distincția amicului său Schiller, între poezia naivă și cea sentimentală”; 

Dumitru Avakian scrie despre festivalul „George Enescu”, amintindu-ne că se împlinesc 70 de ani de la plecarea maestrului în eternitate: „Nu poți să nu realizezi, astăzi, la mai bine de o jumătate de secol ce a trecut de la plecarea dintre noi a maestrului, identitatea sa rămâne emblematică.  Sunt aspecte cunoscute. Iar distanțarea în epocă clarifică și adâncește anume aspecte privind artistul, privind omul George Enescu. Am în vedere laturi esențiale, general apreciate, privind personalitatea maestrului drept artist al patrimoniului spiritual national, drept creator de aleasă semnificație al culturii europene din prima jumătate al secolului XX. Nu poți să nu observi, sunt aspect definitorii ale personalității maestrului, aspect care găsesc, la noi, în continuare, ecouri generoase în climatul artistic, muzical, actual”;

România, statul european cu cel mai mare număr de victime în accidente rutiere cauzate de viteză excesivă, va rămâne fără radare fixe cel puțin încă doi ani. Proiectul Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), care prevedea instalarea a 400 de radare pe autostrăzi și drumuri naționale, a fost suspendat pe termen nedeterminat, relatează alba24.ro. Cauza: lipsa fondurilor alocate de Guvern.

Ce prevedea proiectul radarelor fixe

Planul CNAIR avea ca obiectiv creșterea siguranței rutiere prin instalarea unui sistem de radare fixe conectate la platforma e-SIGUR. Aceste camere urmau să:

• monitorizeze viteza instantanee și viteza medie între două puncte,
• trimită automat amenda la domiciliul șoferului surprins că depășește limita legală,
• funcționeze permanent, pe sectoarele cu risc ridicat de accidente.

Tronsoanele vizate erau printre cele mai periculoase șosele din România:

• DN1 București – Oradea,
• DN2 București – Siret,
• DN6 București – Timișoara,
• DN7 București – Nădlac,
• segmente de autostrăzi și drumuri expres.

Bugetul estimat era de aproximativ 79 de milioane de lei fără TVA (circa 100 milioane lei cu TVA și cheltuieli conexe).

De ce a fost amânat proiectul

Potrivit Mediafax purtătorul de cuvânt al CNAIR, Alin Șerbănescu a declarat că procedura de licitație nu a fost lansată deoarece nu există o sursă concretă de finanțare. Fără bani alocați în buget, proiectul nu poate fi demarat.

Inițial, autoritățile anunțau că radarele ar fi trebuit să fie funcționale încă din 2025. Acum, termenul realist pentru implementare este 2027, dacă finanțarea va fi aprobată și licitația va fi lansată cât mai curând. CNAIR estimează că doar procedura de achiziție și montajul ar dura cel puțin 18 luni.

Finanțarea, principala piedică

Compania de Drumuri nu poate lansa procedura de achiziție a camerelor de supraveghere din cauza lipsei banilor. Bugetul estimat pentru proiect este de 79 de milioane de lei fără TVA, iar sursele de finanțare vizate erau atât PNRR, cât și fondurile de la bugetul de stat. Până când acestea nu vor fi clar stabilite, licitația nu poate fi pornită.

România rămâne doar cu radarele mobile

În prezent, România nu are niciun radar fix funcțional. Poliția Rutieră folosește 1.186 de aparate mobile, cu ajutorul cărora a aplicat peste 350.000 de sancțiuni pentru viteză doar în primele șase luni din 2025. Tot în aceeași perioadă, au fost suspendate circa 33.000 de permise de conducere.

Specialiștii atrag atenția că viteza excesivă rămâne principala cauză a accidentelor grave. Iar câștigul real pentru șoferii grăbiți este nesemnificativ: la o depășire cu 20 km/h a vitezei legale, un drum de 100 km se parcurge doar cu 8 minute mai repede.

Consecințele amânării instalării radarelor fixe

• România rămâne singurul stat din UE fără un sistem național de radare fixe,
• Crește riscul ca șoferii să ignore regulile, știind că doar radarele mobile pot fi întâlnite pe traseu,
• Proiectul de aproape 100 de milioane de lei riscă să fie blocat ani la rând, în lipsa finanțării clare,
• Experții în siguranță rutieră avertizează că întârzierea va menține România pe primele locuri în topul țărilor cu cele mai multe accidente rutiere mortale.

De sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, comunitatea din Ibănești a trăit astăzi un moment cu totul special: sfințirea Monumentului Crucii ridicat pe Dealul Măgura.

Evenimentul, încărcat de emoție și simbolism, a adunat numeroși credincioși, localnici și invitați, care au participat la slujba oficiată de Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Noua Cruce, vizibilă de la mare distanță, a fost ridicată ca semn al credinței, dar și ca omagiu adus eroilor neamului. Monumentul devine astfel nu doar un reper vizual, ci și unul spiritual, menit să aducă împreună generațiile de ieri și de azi în jurul valorilor creștine și tradițiilor strămoșești.

Primarul comunei Ibănești, Romică Magopeț, este cel care a coordonat acest proiect de suflet pentru comunitate. Realizarea Crucii de pe Dealul Măgura este văzută ca o expresie a dorinței de a păstra vii valorile naționale și creștine și de a oferi locuitorilor un spațiu de reculegere și rugăciune.

Prefectul județului, Dan Nechifor, prezent la eveniment, a apreciat inițiativa și a subliniat că „realizarea unor astfel de lucrări arată dorința de a menține vii valorile noastre creștine și naționale, oferind comunității un reper spiritual și un loc de reculegere pentru generațiile de azi și cele viitoare.”