Polițiștii botoșăneni efectuează verificări pentru localizarea unei femei, de 51 de ani, din satul Balinți, comuna Havârna, care, la data de 10 februarie a.c. a fost externată dintr-o unitate medicală, din Dorohoi, iar până în acest moment nu a ajuns la domiciliu.

Pomîrleanu Liliana are următoarele semnalmente:
1, 65 m înălțime, aproximativ 75 de kg, păr șaten închis, ochi căprui.

La momentul externării purta pantaloni de culoare neagră și o geacă de culoare verde.

Rugăm cetățenii care dețin informații cu privire la această persoană să apeleze 112 sau să se adreseze celei mai apropiate unități de poliție!

Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a avut miercuri o întrevedere cu reprezentanții Consiliului Național al Elevilor, pentru a discuta aspecte esențiale legate de sistemul de învățământ preuniversitar din România, printre subiectele abordate o atenție deosebită fiind acordată proiectelor de planuri-cadru pentru învățământul liceal.

Potrivit unui comunicat transmis presei, discuțiile au condus la o serie de concluzii comune, menite să sprijine ‘modernizarea’ educației și adaptarea acesteia la nevoile reale ale elevilor:

* susținerea descentralizării, astfel încât școala și elevii să aibă un cuvânt mai important de spus în curriculum, inclusiv printr-un ghid care să susțină decizii informate, valorizând astfel și planul individualizat de învățare;
* susținerea transversală a disciplinelor legate de cultura națională, în condițiile regândirii modelelor și programele, pentru a facilita asimilarea adecvată a acestora indiferent de filieră;
* reducerea încărcării curriculare pentru a permite o educație mai eficientă și personalizată, după principii psihopedagogice bazate pe dovezi;
* includerea unor materii relevante pentru viață, precum educația pentru sănătate, educație pentru media, educația civică și gândirea critică, nu doar ca unități de învățare în discipline din trunchiul comun, ci și ca discipline oferite prin curriculum la decizia elevului din oferta școlii.

‘Această întrevedere marchează un pas important spre un sistem educațional mai eficient și modern, care pune accent pe nevoile reale ale elevilor și pe dezvoltarea competențelor necesare pentru viitor’, se arată în comunicat. AGERPRES

Mircea Cărtărescu NU a fost admis ca membru corespondent în Academia Română: i-a lipsit un vot în cadrul procedurii de admitere care s-a desfășurat, miercuri, în Adunarea Generală a forului, scrie alba24.ro.

Membrii corespondenți ai Academiei Române sunt, teoretic, aleși dintre personalitățile cu activitate de creație de mare valoare, apreciată după impactul asupra dezvoltării științei, culturii, vieții sociale și economice a societății.

Mircea Cărtărescu este scriitorului român contemporan cu cea mai mare notorietate națională și internațională, dar

acest lucru nu pare a fi suficient.

Mai mult, de numele lui s-a vorbit și în contextul premiului Nobel, fiind considerat singurul scriitor român cu șanse să îl obțină în prezent.

„Din păcate, a căzut la votul Adunării generale, astăzi, la distanță de un vot. Trebuia să ia 74 de voturi ca să aibă două treimi din numărul votanților și a obținut numai 73. Este o mare părere de rău pentru noi, pentru că a fost susținut cu multă căldură de secție, dar…” a spus Zafiu.

Cine este Mircea Cărterescu

Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani români, cunoscut pentru stilul său complex, oniric și profund metaforic. S-a născut pe 1 iunie 1956 la București și este poet, prozator, eseist și profesor universitar.

Cărțile sale cele mai cunoscute includ:

• „Nostalgia” (1993) – o colecție de proze fantastice
• „Orbitor” (1996-2007) – o trilogie monumentală formată din Aripa stângă, Corpul și Aripa dreaptă
• „Solenoid” (2015) – considerat de mulți capodopera sa
• „Melancolia” (2019) – un volum de proză scurtă introspectivă
• „Theodoros” (2023) – un roman amplu cu elemente istorice și fantastice

Stilul lui Cărtărescu combină realismul magic, suprarealismul și literatura de factură autobiografică. A primit numeroase premii internaționale și este adesea menționat ca posibil laureat al Premiului Nobel pentru Literatură.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

„Cafeneaua literară” nr. 1 din 2025. Liviu Mățăoanu publică un articol însoțit  de o bogată iconografie și având titlul ”O ilustrare a debutului în literature română a lui Mihai Eminescu”. Rețin: „Ca un poet născut sub o stea norocoasă, Mihai Eminescu se luptă și azi cu data debutului său în literature română.  Unii istorici literari consideră că debutul real este publicarea poeziei „De-aș avea”, în Revista „Familia” din 25 februarie / 9 martie 1866, alții că debutul absolut a fost cel din revista gimnaziștilor din Cernăuți, care au străns șapte poezii pe care le-au publicat (probabil) în ianuarie 1866.  (Chiar mai mult, unii consider că a debutat în 1865, cu „Viața” și ”Stele-n cer”).  (,,,) „Poezia de debut a lui Mihai Eminescu, în Revista „Familia”, nr. 6, 25 februarie / 9 martie (stil nou), An 2, 1866, p. 11 (68), prin care  Eminescu devine, pentru totdeauna, Eminescu”;

„Cafeneaua literară” nr. 1 din 2025. Ion Simuț, adoptând un stil polemic, publică „Confesiunile unui opinioman”, având ca țintă pe Ștefan Borbely. Voi reține,însă,  un punct de vedere al lui Simuț despre revista  „România literară”: „Pe de altă parte, „România literară” își afirmă în ultima vreme un spirit mai deschis, ieșind treptat de sub zodia sectarismului și exclusivismelor. E ca un muribund, intolerant și antipatic până de curând, care,  aflat în declin de vitalitate, mulțumește tuturor pentru asistență și generozitate, face daruri în dreapta și în stânga (adică publică) peste orice așteptări”;

„Cafeneaua literară” nr. 1 din 2025.  Jean Dumitrașcu își continuă serialul său despre  ”Generația 60 – generația socialismului”.  Episodul 40 o are în vizor pe Victoria Ana Tăușan, văzută ca o proletcultistă păstrătoare a cadențelor comunismului.  Voi reține, și aici, doar punctual de vedere privind revista „România literară”: „… aceasta e o revistă  atemporală, de grup, care nu ține cont de scriitorii comuniști (îi publică pe Blandiana, Genaru, Zilieru etc.)”;

„Cafeneaua literară” nr. 1 din 2025. Dosarul revistei este semnat de Virgil Diaconu. Eseul se numește „Eminescizarea și dezeminescizarea poeziei și a criticii literare” și face parte din volumul în lucru „Arta poetică a lui Mihai Eminescu”. Rețin: 1. „Ca urmare a influențelor exercitate de marile modele literare, poetul a fost numit pe rând, fie GENERAȚIONIST – proletcultist, șaizecist, șaptezecist, optzecist, postmodernist, douămiist etc.; fie poet „CURENTIST” – neoclasic, romantic, naturalist, simbolist, poet purist, suprarealist, dadaist,  futurist, cubist, lettrist, postmodernist etc.; fie poet EMINESCIAN, ARGHEZIAN, BLAGIAN, BACOVIAN, MINULESCIAN, STĂNESCIAN, SORESCIAN etc.”; 2. Titu Maiorescu: „Tânăra generație română se află astăzi sub influența operei poetice a lui Eminescu.”;  3. Dobrogeanu-Gherea și G. Ibrăileanu), „eminescianism servil” (G. Ibrăileanu) sau „curent eminescian” (Alexandru Vlahuță). Cât despre poeții care imit„Poezia inspirată de Eminescu, dar și de alți poeți a primit numele de poezie „epigonică”, poezie „influențată”, poezie „mimetică” sau „pastișată”, poezie „textualistă”, iar poezia care imită în mod special poezia lui Eminescu i s-a spus  poezie „eminescizată” (C. ă poezia lui Eminescu, aceștia au primit numele de „epigoni”, „emuli”, poeți „eminescieni”, poeți „servil eminescieni” sau poeți „eminescizați”.”; 4. Alexandru Vlahuță: „ așa-numitul curent eminescian în poezia noastră actuală se mărginește numai la o combinare de cuvinte și de forme ale maestrului, care-a suferit în adevăr și a gamut pe coardele lirei, iată pentru ce ne și lasă reci vaietele atâtor tineri, cari se încearcă a cânta dureri străine de ei pe forme împrumutate.”; 5. Coonstantin V. Vasiliu, student în drept, ales de către Titu Maiorescu  să vorbească celor prezenți la Botoșani, la dezvelirea bustului lui Eminescu: „… privim zbuciumările neroade ale acelor pleiade ridicole de bocitori  fără lacrimi în versuri fără idei, cari au răsărit de pe urma lui Eminescu. Cine nu știe însă că aceeași ploaie, care poate împodobi câmpiile cu holde bogate, poate da viață efemeră și la sute de ciuperci. E chestier de teren.”;