Multipla medaliată la Europene şi Mondialele de haltere Loredana Toma, născută la 10 mai 1995, la Botoșani, cu tatăl de la Ibănești și mama de la Pomârla, halterofila română care a devenit campioană mondială prima dată în 2017, la categoria 63 kg, și de patru ori campioană europeană, va deveni astăzi cetățean de onoare al comunei Pomârla, cu ocazia inaugurării stadionului „Andrei Dumitraş” din localitate. 

Anunțul a fost făcut de primarul comunei Pomârla, Dumitru Chelariu, în emisiunea “Invitatul Zilei” la Botoșani24.ro.

Loredana Toma a fost desemnată cea mai bună halterofilă europeană a anului 2021, iar pentru multipla medaliată la Europene şi Mondialele de haltere va fi o mare bucurie mai ales că recent într-un interviu acordat AGERPRES a explicat că după retragere, ea şi-ar dori să continue în haltere pentru că îi place acest sport, dar nu şi „mizeriile din jur”.

Iată interviul:

AGERPRES: Ai fost aleasa cea mai bună halterofilă a anului 2021, cât de important e pentru tine acest titlu ţinând cont că ai concurat doar în primele 4-5 luni ale anului trecut?

Loredana Toma: Mă bucură acest titlu, dar nu foarte tare, pentru că acest clasament nu s-a bazat pe coeficienţii Sinclair. Acum am fost nominalizată datorită rezultatelor mele de la Europenele de la Moscova de anul trecut. Acolo am câştigat titlul de cea mai bună halterofilă din concurs, iar acel clasament a fost unul Sinclair. Adică o formulă matematică care se aplică ţinând cont de greutatea fiecărui sportiv şi de greutatea ridicată. Şi asta mă bucură mai tare, pentru că e o chestiune matematică. Acest titlu primit la Tirana l-am primit în urma unor voturi… şi multă lume nu înţelege fenomenul. Sau poate m-au votat doar pentru că le sunt dragă… aşa că mai tare mă bucură titlul de cea mai bună halterofilă din concursul Campionatelor Europene de la Moscova.

AGERPRES: A trecut mai mult de un an de la ultima ta competiţie, cum a fost la Campionatele Europene de la Tirana ştiind că nu poţi să participi?

Loredana Toma: Acum la Tirana, nu ştiu, deja parcă nu am mai simţit nimic. Dar anul trecut când au avut loc Jocurile Olimpice şi la Mondialele a fost greu pentru mine să nu particip, foarte greu. Am suferit o depresie… ce pot să spun… Dar acum, la Tirana, aproape că am uitat că nu particip, am fost foarte OK. Poate şi pentru că am câştigat Campionatele Europene de patru ori şi miza să particip nu o mai simţeam atât de mare. Dar la Mondiale şi la Jocurile Olimpice e altceva… pentru că eu încă îmi doresc să mai câştig titlul mondial, să urc pe podium la Olimpiadă… acolo e miza care mă interesează pe mine.

AGERPRES: Eşti de departe cel mai în formă sportiv al Federaţiei Române de Haltere, dar cu toate acestea un an nu ai putut concura după ce România a fost suspendată pentru încălcarea regulamentului antidoping. Cât de mare a fost frustrarea pentru tine?

Loredana Toma: Frustrarea a fost foarte mare. Foarte, foarte mare… a fost şi depresia, m-am luptat cu ea… nici nu ştiu de câte ori am vrut să mă retrag şi să o las baltă în perioada asta. Am vrut să renunţ la haltere de multe ori, dar am avut noroc şi încă am cu antrenorul meu care mă mai ţine pe linia de plutire. Altfel aş fi renunţat de mult la sport. Am avut câteva tentative bune şi anul ăsta, pentru că pare că nu se mai termină suspendarea. Şi încă mai e o perioadă lungă, pentru că deşi suspendarea se ridică în iunie, Mondialele sunt tocmai în decembrie. Deci o competiţie care să mă scoată din zona de confort e abia în decembrie, iar până atunci se face un an şi jumătate de inactivitate. Am avut săptămâna trecută Campionatele Naţionale şi m-am simţit foarte ciudat.

AGERPRES: Ai luat în calcul atunci şi participarea la Tokyo sub steag neutru?

Loredana Toma: Da, am încercat să concurez sub steagul alb la Tokyo, nu sub drapelul României… am sperat oarecum că se va rezolva măcar aşa. Îmi pusesem toate speranţele în acest lucru, dar răspunsul de la Tribunalul de Arbitraj Sportiv a fost negativ. De fapt, cei de acolo au spus că nu este un caz de jurisdicţia lor. Eu am depus acolo dosar împotriva deciziei Federaţiei Internaţionale de Haltere, dar degeaba. Depresia atunci am suferit-o, înaintea Jocurilor Olimpice.

AGERPRES: Ai avut nevoie şi de ajutorul unui psiholog?

Loredana Toma: Nu, nu am cerut ajutorul unui psiholog. Asta pentru că nu simt că m-ar ajuta un psiholog. Cred că doar eu singură pot să mă ajut pe mine.

AGERPRES: Cum ai trecut peste acele momente?

Loredana Toma: Nu ştiu… sincer, nici acum nu ştiu dacă am trecut peste… Nu ştiu dacă am acceptat situaţia. Pur şi simplu merg mai departe pentru că nu am ce să fac, trece timpul… Încă mă chinui să accept, lucrez la asta.

AGERPRES: Te-ai putut uita la televizor la concursul de haltere de la Jocurile Olimpice?

Loredana Toma: Da, m-am uitat. Îmi place să mă chinui singură… De plâns nu am plâns în faţa televizorului. Am plâns suficient atunci când am primit vestea că nu pot să merg la Tokyo şi că rămân acasă. Am plâns mult, mult, foarte mult…

AGERPRES: În afară de faimă şi consacrare, un titlu olimpic aduce automat sportivilor români şi o sumă importantă de bani prin renta viageră după retragerea din activitate, te-ai gândit la aceste lucruri la momentul respectiv? În sensul în care viitorul tău este afectat din vina altora, nu din vina ta.

Loredana Toma: Asta aşa este… Dar nu m-am gândit neapărat la asta. Eu aş fi fost dispusă să concurez la Tokyo fără să primesc nimic. Adică dacă mergeam la Jocuri sub steagul alb oricum beneficii financiare aveam zero, e clar, pentru că nu reprezentam România. Dar eu voiam să merg acolo şi să dau tot ce pot pentru mine, pentru cât am muncit la antrenamente cinci ani de zile. Pe mine m-ar fi ajutat maxim să merg la Tokyo, chiar dacă anul acesta de suspendare curgea, adică tot nu aş fi participat perioada asta… Ar fi însemnat enorm să urc pe podium la Tokyo.

AGERPRES: Bănuiesc că ai discutat cu preşedintele Nicu Vlad despre suspendare şi despre situaţia în care eşti, ce ţi-a spus?

Loredana Toma: Prea multe nu am discutat pentru că domnul Nicu e în Australia, nu prea ne-am întâlnit. Iar acum a ieşit din lumea asta, aşa cred… nu prea se mai implică aproape deloc. Deci lucrurile au rămas aşa. Nu ştiu… eu îmi doresc doar să se regleze lucrurile şi să nu mai ajungem niciodată în situaţia de a fi suspendaţi. Aşa sper…

AGERPRES: Cum te simţi fizic şi psihic în momentul de faţă?

Loredana Toma: Fizic sunt bine, psihic am avut şi zile mai bune.

AGERPRES: Care va fi prima competiţie la care vei participa după ce se ridică suspendarea?

Loredana Toma: Sunt competiţii, sunt Grand Prix-uri… competiţii mici. Prima la care particip va fi un Grand Prix la Luxemburg la sfârşitul lunii iunie (n.r. – 30 iunie – 3 iulie). Dar e ca şi cum m-aş duce la Naţionale pentru mine. Nu se compară cu o ediţie de Campionate Mondiale, unde vin sportivi din Asia şi aşa mai departe. Aia e competiţia cea mai puternică… de multe ori mai puternică şi decât concursul de la Jocurile Olimpice.

AGERPRES: Ce obiective ai la concursurile din 2022?

Loredana Toma: Obiectivul principal e să urc pe podium la Mondiale. Dar până atunci vreau să urc în categorie de la 64 la 71 kg, pentru că s-au schimbat categoriile. Şi va fi o provocare destul de mare, trebuie să mă îngraş până la 71 kilograme. Trebuie să urc în categorie, nu am ce să fac, pentru că 64 kg nu va mai fi categorie olimpică, iar eu vreau să merg la Paris. Deci sunt obligată… aşa că urmează mai multă muncă, mai mult de mâncat. Asta e… sper totuşi să mă întorc de la Mondiale cu o medalie într-o categorie nouă.

AGERPRES: Spui că motivaţia ţi-a lipsit, ai ajuns şi la stadiul în care să întrerupi pregătirea anul ăsta?

Loredana Toma: Nu, nu am sărit nicio şedinţă de pregătire. Asta nu am făcut. Dacă ajungeam chiar în stadiul ăla de a opri antrenamentele, atunci chiar m-aş fi lăsat de haltere. Am fost la antrenament zilnic, doar că motivaţia mea a fost scăzută… mult scăzută. Mai ales când apare câte-o durere… e greu, greu de tot.

AGERPRES: Ai fost aproape de a te lăsa de haltere, te-ai gândit şi ce ţi-ar plăcea să faci în continuare?

Loredana Toma: Asta e o întrebare foarte grea. Mi-ar plăcea să rămân în domeniu, dar în acelaşi timp nu mi-ar plăcea. Îmi place sportul ăsta, îmi place tot ce ţine de haltere, dar nu îmi plac mizeriile din jur. Aşa că nu ştiu dacă merită să îmi dedic timpul şi munca în continuare în acest sport… pentru că dezamăgirea este acolo în suflet şi va rămâne mereu.

AGERPRES: Cine crezi tu că este de vină pentru tot ce s-a întâmplat în halterele româneşti?

Loredana Toma: Nu ştiu, nu pot să răspund la întrebarea asta. Nu ştiu… cred că toată lumea.

***

Loredana Toma (27 ani) are trei medalii de aur la Mondiale (2017) şi 12 la Europene (2017, 2018, 2019, 2021).

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Sursa: Agerpres