Connect with us

Administratie

Campioana Loredana Toma va deveni astăzi CETĂȚEAN de ONOARE al comunei Pomârla

Publicat

Publicitate

Multipla medaliată la Europene şi Mondialele de haltere Loredana Toma, născută la 10 mai 1995, la Botoșani, cu tatăl de la Ibănești și mama de la Pomârla, halterofila română care a devenit campioană mondială prima dată în 2017, la categoria 63 kg, și de patru ori campioană europeană, va deveni astăzi cetățean de onoare al comunei Pomârla, cu ocazia inaugurării stadionului „Andrei Dumitraş” din localitate. 

Anunțul a fost făcut de primarul comunei Pomârla, Dumitru Chelariu, în emisiunea “Invitatul Zilei” la Botoșani24.ro.

Loredana Toma a fost desemnată cea mai bună halterofilă europeană a anului 2021, iar pentru multipla medaliată la Europene şi Mondialele de haltere va fi o mare bucurie mai ales că recent într-un interviu acordat AGERPRES a explicat că după retragere, ea şi-ar dori să continue în haltere pentru că îi place acest sport, dar nu şi „mizeriile din jur”.

Iată interviul:

AGERPRES: Ai fost aleasa cea mai bună halterofilă a anului 2021, cât de important e pentru tine acest titlu ţinând cont că ai concurat doar în primele 4-5 luni ale anului trecut?

Loredana Toma: Mă bucură acest titlu, dar nu foarte tare, pentru că acest clasament nu s-a bazat pe coeficienţii Sinclair. Acum am fost nominalizată datorită rezultatelor mele de la Europenele de la Moscova de anul trecut. Acolo am câştigat titlul de cea mai bună halterofilă din concurs, iar acel clasament a fost unul Sinclair. Adică o formulă matematică care se aplică ţinând cont de greutatea fiecărui sportiv şi de greutatea ridicată. Şi asta mă bucură mai tare, pentru că e o chestiune matematică. Acest titlu primit la Tirana l-am primit în urma unor voturi… şi multă lume nu înţelege fenomenul. Sau poate m-au votat doar pentru că le sunt dragă… aşa că mai tare mă bucură titlul de cea mai bună halterofilă din concursul Campionatelor Europene de la Moscova.

Publicitate

AGERPRES: A trecut mai mult de un an de la ultima ta competiţie, cum a fost la Campionatele Europene de la Tirana ştiind că nu poţi să participi?

Loredana Toma: Acum la Tirana, nu ştiu, deja parcă nu am mai simţit nimic. Dar anul trecut când au avut loc Jocurile Olimpice şi la Mondialele a fost greu pentru mine să nu particip, foarte greu. Am suferit o depresie… ce pot să spun… Dar acum, la Tirana, aproape că am uitat că nu particip, am fost foarte OK. Poate şi pentru că am câştigat Campionatele Europene de patru ori şi miza să particip nu o mai simţeam atât de mare. Dar la Mondiale şi la Jocurile Olimpice e altceva… pentru că eu încă îmi doresc să mai câştig titlul mondial, să urc pe podium la Olimpiadă… acolo e miza care mă interesează pe mine.

AGERPRES: Eşti de departe cel mai în formă sportiv al Federaţiei Române de Haltere, dar cu toate acestea un an nu ai putut concura după ce România a fost suspendată pentru încălcarea regulamentului antidoping. Cât de mare a fost frustrarea pentru tine?

Loredana Toma: Frustrarea a fost foarte mare. Foarte, foarte mare… a fost şi depresia, m-am luptat cu ea… nici nu ştiu de câte ori am vrut să mă retrag şi să o las baltă în perioada asta. Am vrut să renunţ la haltere de multe ori, dar am avut noroc şi încă am cu antrenorul meu care mă mai ţine pe linia de plutire. Altfel aş fi renunţat de mult la sport. Am avut câteva tentative bune şi anul ăsta, pentru că pare că nu se mai termină suspendarea. Şi încă mai e o perioadă lungă, pentru că deşi suspendarea se ridică în iunie, Mondialele sunt tocmai în decembrie. Deci o competiţie care să mă scoată din zona de confort e abia în decembrie, iar până atunci se face un an şi jumătate de inactivitate. Am avut săptămâna trecută Campionatele Naţionale şi m-am simţit foarte ciudat.

AGERPRES: Ai luat în calcul atunci şi participarea la Tokyo sub steag neutru?

Loredana Toma: Da, am încercat să concurez sub steagul alb la Tokyo, nu sub drapelul României… am sperat oarecum că se va rezolva măcar aşa. Îmi pusesem toate speranţele în acest lucru, dar răspunsul de la Tribunalul de Arbitraj Sportiv a fost negativ. De fapt, cei de acolo au spus că nu este un caz de jurisdicţia lor. Eu am depus acolo dosar împotriva deciziei Federaţiei Internaţionale de Haltere, dar degeaba. Depresia atunci am suferit-o, înaintea Jocurilor Olimpice.

AGERPRES: Ai avut nevoie şi de ajutorul unui psiholog?

Loredana Toma: Nu, nu am cerut ajutorul unui psiholog. Asta pentru că nu simt că m-ar ajuta un psiholog. Cred că doar eu singură pot să mă ajut pe mine.

AGERPRES: Cum ai trecut peste acele momente?

Loredana Toma: Nu ştiu… sincer, nici acum nu ştiu dacă am trecut peste… Nu ştiu dacă am acceptat situaţia. Pur şi simplu merg mai departe pentru că nu am ce să fac, trece timpul… Încă mă chinui să accept, lucrez la asta.

AGERPRES: Te-ai putut uita la televizor la concursul de haltere de la Jocurile Olimpice?

Loredana Toma: Da, m-am uitat. Îmi place să mă chinui singură… De plâns nu am plâns în faţa televizorului. Am plâns suficient atunci când am primit vestea că nu pot să merg la Tokyo şi că rămân acasă. Am plâns mult, mult, foarte mult…

AGERPRES: În afară de faimă şi consacrare, un titlu olimpic aduce automat sportivilor români şi o sumă importantă de bani prin renta viageră după retragerea din activitate, te-ai gândit la aceste lucruri la momentul respectiv? În sensul în care viitorul tău este afectat din vina altora, nu din vina ta.

Loredana Toma: Asta aşa este… Dar nu m-am gândit neapărat la asta. Eu aş fi fost dispusă să concurez la Tokyo fără să primesc nimic. Adică dacă mergeam la Jocuri sub steagul alb oricum beneficii financiare aveam zero, e clar, pentru că nu reprezentam România. Dar eu voiam să merg acolo şi să dau tot ce pot pentru mine, pentru cât am muncit la antrenamente cinci ani de zile. Pe mine m-ar fi ajutat maxim să merg la Tokyo, chiar dacă anul acesta de suspendare curgea, adică tot nu aş fi participat perioada asta… Ar fi însemnat enorm să urc pe podium la Tokyo.

AGERPRES: Bănuiesc că ai discutat cu preşedintele Nicu Vlad despre suspendare şi despre situaţia în care eşti, ce ţi-a spus?

Loredana Toma: Prea multe nu am discutat pentru că domnul Nicu e în Australia, nu prea ne-am întâlnit. Iar acum a ieşit din lumea asta, aşa cred… nu prea se mai implică aproape deloc. Deci lucrurile au rămas aşa. Nu ştiu… eu îmi doresc doar să se regleze lucrurile şi să nu mai ajungem niciodată în situaţia de a fi suspendaţi. Aşa sper…

AGERPRES: Cum te simţi fizic şi psihic în momentul de faţă?

Loredana Toma: Fizic sunt bine, psihic am avut şi zile mai bune.

AGERPRES: Care va fi prima competiţie la care vei participa după ce se ridică suspendarea?

Loredana Toma: Sunt competiţii, sunt Grand Prix-uri… competiţii mici. Prima la care particip va fi un Grand Prix la Luxemburg la sfârşitul lunii iunie (n.r. – 30 iunie – 3 iulie). Dar e ca şi cum m-aş duce la Naţionale pentru mine. Nu se compară cu o ediţie de Campionate Mondiale, unde vin sportivi din Asia şi aşa mai departe. Aia e competiţia cea mai puternică… de multe ori mai puternică şi decât concursul de la Jocurile Olimpice.

AGERPRES: Ce obiective ai la concursurile din 2022?

Loredana Toma: Obiectivul principal e să urc pe podium la Mondiale. Dar până atunci vreau să urc în categorie de la 64 la 71 kg, pentru că s-au schimbat categoriile. Şi va fi o provocare destul de mare, trebuie să mă îngraş până la 71 kilograme. Trebuie să urc în categorie, nu am ce să fac, pentru că 64 kg nu va mai fi categorie olimpică, iar eu vreau să merg la Paris. Deci sunt obligată… aşa că urmează mai multă muncă, mai mult de mâncat. Asta e… sper totuşi să mă întorc de la Mondiale cu o medalie într-o categorie nouă.

AGERPRES: Spui că motivaţia ţi-a lipsit, ai ajuns şi la stadiul în care să întrerupi pregătirea anul ăsta?

Loredana Toma: Nu, nu am sărit nicio şedinţă de pregătire. Asta nu am făcut. Dacă ajungeam chiar în stadiul ăla de a opri antrenamentele, atunci chiar m-aş fi lăsat de haltere. Am fost la antrenament zilnic, doar că motivaţia mea a fost scăzută… mult scăzută. Mai ales când apare câte-o durere… e greu, greu de tot.

AGERPRES: Ai fost aproape de a te lăsa de haltere, te-ai gândit şi ce ţi-ar plăcea să faci în continuare?

Loredana Toma: Asta e o întrebare foarte grea. Mi-ar plăcea să rămân în domeniu, dar în acelaşi timp nu mi-ar plăcea. Îmi place sportul ăsta, îmi place tot ce ţine de haltere, dar nu îmi plac mizeriile din jur. Aşa că nu ştiu dacă merită să îmi dedic timpul şi munca în continuare în acest sport… pentru că dezamăgirea este acolo în suflet şi va rămâne mereu.

AGERPRES: Cine crezi tu că este de vină pentru tot ce s-a întâmplat în halterele româneşti?

Loredana Toma: Nu ştiu, nu pot să răspund la întrebarea asta. Nu ştiu… cred că toată lumea.

***

Loredana Toma (27 ani) are trei medalii de aur la Mondiale (2017) şi 12 la Europene (2017, 2018, 2019, 2021).

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Sursa: Agerpres

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (421)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Alex Ştefănescu, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 11-12 din 2020, continuând să explice de ce scrie cu „â” din „a”: „Scriu cu „â” din „a” şi din alt motiv: pentru că vreau să contest în felul acesta, în fiecare zi, o normă ortografică instituită abuziv în timpul stalinismului. Instituită nu din raţiuni lingvistice, ci din raţiuni politice. Prin renunţarea la „â” din „a” se extrăgea cu, penseta, nervul latin al limbii române. După 1989 ar fi trebuit să ne scuturăm repede de tot ceea ce amintea de un stil de viaţă impus de o forţă de ocupaţie. Dar noi ne-am îndrăgostit – se pare – de lanţurile noastre. Ni le-am desfăcut încet, cu un fel de părere de rău, iar câteva verigi le mai păstrăm şi azi, intrate adânc în carne. Academia Română a salvat situaţia, ne-a obligat să fim demni. În sfârşit, scriu cu „â” din „a” pentru că aşa scriau, înainte de instaurarea comunismului, aproape toţi clasicii noştri, de la care am învăţat limba română. Am îndrăgit încă din adolescenţă nu numai textele lor, ci şi imaginea textelor lor. Dacă Eminescu scria „Veronică dragă, îţi sărut mâinile”, cu „â” din „a”, cum să scriu eu „mîinile” cu „î” din „i”?

 Sintagme, termeni, concepte: Georg Trakl: „îngeri cu aripi pătate de glod”; Lucian Vasiliu: „umbra cu capul spart”; Ana Stan Popescu: „dorită de nimeni, tu însăţi să-ţi fii”; Cristean Petre Argeş: „blând, dimineaţa mă prinde în braţe”;

Poetul Dan David despre poezie: „Pe cer în locul lunii, poezia / Harul se păstrează prin smerenie, / Poezia e însăşi viaţa care nu poate să moară, / Cea dintâi poezie va fi cea de pe urmă / şi cea de pe urmă va fi cea dintâi. / Căutaţi necurmat faţa poeziei, / muriţi un pic / aduceţi-vă aminte. / Poezia ne binecuvântează şi toate marginile pământului / se tem de ea. / Poezia te adună, îţi aprinde lampa, te ocroteşte. / Cei ce stau la poalele muntelui vestesc poezia de la poalele muntelui” (din volumulPoeme torenţiale”, Rditura „Eminescu”, Bucureşti, 1994);

Publicitate

Valentin Ciucă, în „Cronica” din mai 2001, despre nudurile botoşăneanului Constantin Piliuţă: „…între două reprize prelungite „la una mică”, cu confraţii de pahar, află răgazul de afi inspirat, chir dacă exaltarea se transformă în veritabile Afrodite nişte banale femei de cartier”;

Patru idei ale regizorului Bocsardi Laszlo, directorul teatrului „Tamaşi Aron” din Sfântu Gheorghe. Emise la nivelul anului 2012, sunt valabile şi azi. Păcat că nu mi-am notat, atunci, şi sursa în care au fost publicate: 1. „Nu repet o idee din moment ce azi lucrurile obosesc foarte repede”; 2. „Nu mai suntem nişte cetăţeni din 2012, ci unii ai eternităţii”; 3. „România e tributară temperamentului şi nervozităţii noastre care aduc o anumită furie”; 4. „Scopul artei teatrale este să plaseze spectatorul într-o stare în care numai DRAGOSTEA, MOARTEA sau POEZIA pot să-l ducă;

Dorin Tudoran, în “România literară” nr. 1 din 2021, prezintă două poveşti din “folclorul” legat de Păltiniş şi din cel umoristic legat de politică: 1. “Folclorul legat de Păltiniş include şi o istorioară a cărei autenticitate nu am reuşit încă s-o verific, dar, vorba cumetrilor nostri italieni, “Se non e vero e ben trovato”. Ăntr-unul din dialogurile atât de neconvenţionale între C. Noica şi ucenicii săi, unul dintre cei din urmă ar fi adus vorba despre “subiectul zilei” – iminentul sfârşit al lumii. Noica ar fi ascultat ce aveau de spus tinerii săi prieteni, după care i-ar fi liniştit cam aşa:”Chiar dacă asta ne aşteaptă, e un motiv de glorie – vom fi generaţia care a prins sfârşitul lumii”; 2. “Istorioara tine de un Congres al C.C. al P.C.R. Oh, de neuitatele congrese! După cele trei ore ale discursului lui Ceauşescu, un bătrânel din primele rânduri tot încearcă să se ridice de pe scaun şi să spună ceva. “Şefii de rând” îl împing nu tocmai discret, înapoi pe scaun. Ceauşescu vede ce se întâmplă şi după o vreme cere ca omul să fie lăsat să spună ce are de spus. Şi omul spune: “Tovarăşe Ceauşescu, mă cunoaşteţi. V-am adus în partid. V-am deschis calea.” “Aşa este.” “Ştiţi că de la mine au auzit prim aoară că astăzi ne este mai greu, ca să ne fie mai bine în viitor.” Tocmai am împlinit 100 ani, nu ştiu cât voi mai trăi, aşa că vreau să vă întreb: totuşi, când o să fie mai bine?”;

Poemul săptămânii din „România literară” nr. 2 din 2021 aparţine lui Horia Gârbea şi se intitulează „Amintiri cu poduri”. Redau prima strofă: „Înţeleg că-s bătrân numărând / Podurile vieţii mele, pe rând. / A trece pe un pod oare să fie / Un păcat, o mare trufie? / Nici înotând, însă parcă / Ar fi mai firesc într-o barcă…”. Şi urmează strofa a doua care conţine o înşiruire de poduri importante ale lumii, în jur de douăzeci, pe care Horia Gârbea declară că le-a trecut. Nu sunt luate în calcul podurile mici sau medii. Urmează ultima strofă: „Dacă sunt bătrân, e firesc / Atâtea poduri să-mi amintesc. / Ce multe râuri am traversat / Şi nici unul nu m-a udat. / Iar acum îmi şopteşte unul din draci: / Dar cu Styxul cum ai să faci?”

Am intrat în rezonanţă cu poetul şi mi-am amintit şi eu două poduri pe care, trecându-le, mi-au produs fiori reci. Unul este cel care trece peste Putna, legând Burca de Vidra. Era prin 1968, plouase mult şi Putna venea învolburată, cărând din munţi copaci întregi. Apa ajunsese la partea de sus, copacii se izbeau cu putere, Am pus primii paşi pe pod, acesta vibra din toate încheieturile, însă am continuat fiindcă trebuia să ajung în Vidra. Mi-a fost o teamă cruntă. Cel de-al doilea pod este de fapt o punte peste Zăbala. O punte din aceea făcută pe nişte odgoane şi care se legăna la cea mai mică adiere. Lega satul Spulber de Tojani. Zăbala venea furioasă, trebuia să trec. Am trecut însoţit de aceeaşi spaimă cumplită. Azi n-aş mai face-o;

 

 Actorul Ion Caramitru, în „România literară” nr. 2 din 2021, acordă un interviu lui Cristian Pătrăşconiu. Reţinem câteva referiri la poezie: 1. „A spune poezie” înseamnă a înţelege poezie, a te confrunta cu ea, a extrage din ea ceea ce ţi se pare fundamental, a transmite şi emoţia ta legată de acel discurs poetic”; 2. „Nu se poate intra oricum într-o poezie şi nu orice poezie te poate incita”; 3. „Când spui poezie şi eşti singur pe scenă, sau când spui un monolog ori cânţi de unul singur eşti în cea mai fragilă situaţie posibilă; eşti tu cu tine însuţi, eşti dezbrăcat de toate”; 4. „Am cunoscut foarte, foarte puţini poeţi care îşi spun poeziile bine când sunt în public. De cele mai multe ori fie sunt comici, încercând energii şi patos inutile, fie sunt complexaţi că trebuie să spună o poezie”; 5. „Poezia te învinge când te convinge. Să te convingă: cu substanţa ei bogată, cu frumuseţea ei estetică, stilistică, apoi cu puterea, cu încărcătura ei emoţională. Te învinge şi te obligă, învingându-te, să îi fii supus. Trebuie să fii într-o relaţie de subordonare. Ea este superioară; 6. „Poezia poate ascunde foarte multe discursuri subversive”; 7. „Dacă nu rămâi împătimit de poezie, dacă nu te duci în bibliotecă zi de zi, se pierde ceva fundamental”; „Poezia poate fi o armă feroce într-un scenariu de seducţie”;

 

Citeste mai mult

Educație

FOTO Omagiu poetului Mihai Eminescu, prin vocile Corului Liceului Pedagogic „Nicolae Iorga”, la întâlnirea directorilor de școli din județ organizată de IȘJ Botoșani

Publicat

Publicitate

Inspectoratul Școlar Județean Botoșani a organizat miercuri, 14 ianuarie 2026, o întâlnire de lucru cu directorii și directorii adjuncți ai unităților de învățământ preuniversitar din județ. Evenimentul a fost dedicat marcării a 176 de ani de la nașterea poetului național Mihai Eminescu, aniversare care va fi celebrată oficial la data de 15 ianuarie.

Potrivit reprezentanților instituției, întâlnirea a urmărit nu doar abordarea unor aspecte administrative, ci și integrarea unei dimensiuni culturale, prin evidențierea valorilor care fundamentează sistemul educațional românesc. În acest context, a fost subliniată importanța educației ca vector de transmitere a patrimoniului cultural și identitar.

Programul a inclus momente artistice susținute de elevele Corului Liceului Pedagogic „Nicolae Iorga” Botoșani, coordonat de profesor dr. Laurențiu Palade. Intervențiile muzicale au fost dedicate operei și personalității lui Mihai Eminescu, originar din județul Botoșani, și au constituit un omagiu adus poetului național.

Reprezentanții Inspectoratului Școlar Județean au evidențiat rolul școlii în cultivarea respectului față de valorile culturale naționale și în menținerea memoriei culturale în rândul elevilor. La finalul întâlnirii, conducerea IȘJ Botoșani a mulțumit cadrelor didactice și elevilor implicați, apreciind contribuția acestora la desfășurarea evenimentului și reafirmând angajamentul instituției pentru promovarea excelenței în educație.

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Studiu îngrijorător: 45% dintre adolescenți petrec zilnic între două și patru ore din timpul liber în fața ecranelor

Publicat

Publicitate

Zilnic, 45% dintre adolescenți petrec între două și patru ore din timpul lor liber pe mai multe dispozitive (telefon, calculator, televizor), relevă studiul „Reziliența digitală a adolescenților”, realizat de către organizația Mind Education în rândul elevilor de 13-19 ani din școlile care fac parte din rețeaua Digitaliada.

Potrivit EduPedu, informațiile din studiu arată că cei mai mulți dintre adolescenții participanți la studiu, 23%, își verifică notificările sau accesează platformele de 6-10 ori/ zi, 17% o fac de 2-5 ori/ zi, iar 16%, de 11-40 de ori/ zi.

Petrecerea, în mod excesiv, a timpului în fața ecranelor are efecte negative la nivel cognitiv, precum scăderea capacității de concentrare și a performanței școlare.

În plan social, expunerea la conținut neconform cu realitatea le poate amplifica anxietatea, depresia și sentimentul de insuficiență.

Nu în ultimul rând, expunerea prelungită le afectează somnul, ceea ce duce la oboseală.

Răspunderea părinților

Publicitate

Studiul „Reziliența digitală a adolescenților” evidențiază un nivel scăzut de implicare a părinților în viața online a copiilor. 42% dintre adolescenți spun că părinții lor nu știu ce fac pe internet, iar 45% afirmă că aceștia nu sunt la curent cu ce postează sau ce mesaje trimit.

Potrivit autorilor studiului, această lipsă de conectare dintre părinți și copii crește riscul ca adolescenții să fie expuși la conținut nepotrivit, interacțiuni riscante și presiuni sociale.

Studiul arată, totodată, că relația dintre adolescenți și părinți are un impact direct asupra comportamentului online. Adolescenții care se simt apropiați de părinți și pot vorbi deschis cu ei sunt mai dispuși să împărtășească experiențele din mediul digital, să accepte îndrumarea adulților și să adopte un comportament mai echilibrat online.

În schimb, atunci când relația părinte–copil este rece sau conflictuală, adolescenții tind să își ascundă activitatea online, acționează mai impulsiv și devin mai vulnerabili la manipularea algoritmică sau la situații periculoase.

Citeste mai mult

Eveniment

Romfilatelia lansează o emisiune dedicată Zilei Culturii Naționale

Publicat

Publicitate

Romfilatelia și Poșta Română anunță introducerea în circulație, joi, a unei emisiuni de mărci poștale dedicate Zilei Culturii Naționale.

‘Ca în fiecare an, pe 15 ianuarie, timbrul românesc aniversează Ziua Culturii Naționale, în emisiunea cu același titlu, prin care aduce un omagiu unor personalități de seamă ale culturii naționale: Nicolae Iorga (marcă poștală cu valoarea nominală de 5,50 Lei), Andrei Mureșanu (marcă poștală cu valoarea nominală de 10 lei) și Ștefan Luchian (marcă poștală cu valoarea nominală de 25 Lei)’, a transmis, miercuri, Romfilatelia.

Emisiunea mai are în componență, alături de cele trei mărci poștale, un plic ‘prima zi’, un set de trei cărți poștale maxime pentru pasionații de maximafilie și o mapă filatelică cu produs special în tiraj limitat.

Aceasta va fi disponibilă de joi în rețeaua magazinelor Romfilatelia din București, Brașov, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, precum și online. AGERPRES

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending