Connect with us

Actualitate

Calendarul înscrierilor la creșă și grădiniță pentru 2025-2026, APROBAT de Ministerul Educației. Când se pot depune cererile

Publicat

Publicitate

Ministerul Educației a stabilit calendarul oficial pentru înscrierile în învățământul antepreșcolar și preșcolar în anul școlar 2025-2026. Reînscrierile vor începe pe 19 mai, iar înscrierile noi se vor desfășura începând cu 26 mai. Conform reglementărilor ministeriale, în grupele antepreșcolare (creșe) pot fi înscriși copiii cu vârste cuprinse între 3 luni și 3 ani, în funcție de locurile disponibile rămase după finalizarea etapelor de reînscriere, relatează alba24.ro.

În grupele de nivel preșcolar (grădiniță) pot fi înscriși copiii cu vârste între 3 și 6 ani, în limita locurilor disponibile după etapa de reînscrieri.

În cererile-tip de înscriere părinții pot trece trei opțiuni, în ordinea preferințelor. Cererea se depune la unitatea de învățământ aleasă ca primă opțiune.

Grupa mare și grupa mijlocie fac parte din învățământul obligatoriu. Înscrierea la grădiniță se va face acordându-se prioritate cuprinderii în grădinițe a copiilor de 4 și 5 ani.

Inspectoratele școlare și unitățile de învățământ au obligația de a asigura permanent informarea și consilierea părinților referitor la înscrierea copiilor în unități de învățământ cu grupe de nivel preșcolar și/sau antepreșcolar și în servicii de educație timpurie complementare.

Înscrieri la creșă și grădiniță 2025 – calendar

Etapa de reînscrieri

19-23 mai: sunt reînscriși, pentru anul școlar următor, copiii care frecventează unitatea de învățământ în anul școlar curent, ca urmare a exprimării acestei opțiuni printr-o cerere scrisă

Publicitate

Pentru unitățile de învățământ care au și grupe de nivel antepreșcolar, copiii de 3 ani din grupa mare de la creșă pot fi reînscriși în grupa mică de la grădiniță. Reînscrierea se face în limita locurilor disponibile și în ordinea descrescătoare a vârstei, dacă părinții solicită acest lucru

23 mai: afișarea rezultatului și a numărului de locuri libere, după finalizarea etapei de reînscrieri

Înscrieri la grădiniță și creșă 2025: etapa I de înscrieri

26 mai – 13 iunie: înscrieri în baza celor trei opțiuni exprimate, în limita locurilor disponibile după etapa de reînscrieri

26-30 mai; depunerea cererilor

2-4 iunie: procesare cereri faza I – prima opțiune

6-10 iunie: procesare cereri faza doua – a doua opțiune

11-12 iunie: procesare cereri faza a treia – a treia opțiune

13 iunie: afișarea rezultatului și numărului locurilor libere rămase după prima etapă de înscrieri

Înscrieri la grădiniță și creșă 2025: etapa a II-a de înscrieri

16 iunie 7 iulie: înscrierea copiilor pe locurile libere rămase în urma primei etape, pe baza celor trei opțiuni exprimate în noile cereri de înscriere, astfel:

16-20 iunie: depunere cereri

24-26 iunie: procesare cereri faza I – prima opțiune

30 iunie – 2 iulie: procesare cereri faza a doua – a doua opțiune

3-4 iulie: procesare cereri faza a treia – a treia opțiune

7 iulie: afișarea rezultatului și a numărului de locuri libere rămase după a doua etapă de înscrieri

Înscrieri la grădiniță și creșă 2025. Etapa de ajustări

18-28 august: înscrierea pe locurile libere în baa solicitărilor părinților depuse la ISJ a copiilor care nu au fost înscriși în primele două etape.

Pot fi înscriși, în această etapă:

  • copiii nerepartizați în cele două etape anterioare, cu prioritate cei de 4 ani și de 5 ani
  • copiii ai căror părinți au solicitat înscrierea în clasa pregătitoare din învățământul primar și nu au fost admiși, ca urmare a avizul negativ CJRAE
  • copiii de peste 2 ani ai căror părinți solicită înscrierea în grupa mică de la grădiniță

29 august: afișarea rezultatului și a numărului de locuri libere după ajustări

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Ziua Drapelului Național: Tricolorul care ne aduce împreună

Publicat

Publicitate

Ziua Drapelului Național este celebrată în fiecare an pe 26 iunie, fiind un moment de cinstire a unuia dintre cele mai puternice simboluri ale identității noastre naționale – tricolorul românesc. Instituită prin Legea nr. 96/1998, această zi marchează amintirea anului 1848, când guvernul revoluționar a adoptat oficial drapelul tricolor, alături de deviza „Dreptate și Frăție”, ca simbol al națiunii române, scrie alba24.ro.

Drapelul României este tricolor: roşu vermillon, galben crom şi albastru cobalt, plasate vertical, albastrul fiind aşezat la lance, galben la mijloc şi roşu în exterior.

Acest tricolor este identic ca structură cu cel adoptat în timpul Revoluției de la 1848, potrivit unui documentar realizat de Rador.

Stema naţională actuală a României a fost realizată după Revoluţia din Decembrie 1989. Ea este constituită din:

Vulturul de aur cruciat – ca element central care simbolizează dinastia întemeietoare a Basarabilor, nucleul în jurul căruia a fost organizată Ţara Românească, una dintre cele trei provincii din Evul Mediu (Ţara Românească, Moldova şi Transilvania).

Scutul pe care stă este azuriu şi simbolizează cerul. Vulturul ţine în gheare însemnele suveranităţii: un sceptru şi o sabie, care reamintesc de domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt şi de domnitorul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul, primul unificator al celor trei Ţări Române.

Publicitate

Un blazon împărţit în câmpuri heraldice prezintă simbolurile provinciilor istorice româneşti de la stânga la dreapta:

  • Ţara Românească pe azur: un vultur ţinând în cioc o cruce ortodoxă de aur
  • Moldova: un bour negru cu o stea între coarne.
  • Banatul şi Oltenia, un pod galben cu două arce de boltă (simbolizând podul peste Dunăre al împăratului roman Traian) şi un leu de aur.
  • Transilvania: deasupra se află un vultur negru cu gheare de aur; dedesubt se găsesc şapte turnuri crenelate simbolizând cele şapte oraşe principale ale Transilvaniei.
  • Teritoriile adiacente Mării Negre (provincia istorică Dobrogea) sunt reprezentate de doi delfini afrontaţi.

Imnul României

Imnul naţional al României – are la origini poemul „Un răsunet“ al lui Andrei Mureşanu, scris şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848 şi cântat pentru prima oară în iulie 1848. Ulterior poemul a devenit imn, sub titlul „Deşteaptă-te, române!“, pe muzica lui Anton Pann (1796-1854), poet şi autor de manuale de muzică.

După 1848, „Deşteaptă-te, române!“ a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul atât în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în luptele din Primul şi cel de-al Doilea Război Mondial.

La 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, cântecul s-a auzit spontan pe străzi, ca un simbol al libertăţii câştigate, devenind oficial imn naţional.

Potrivit unor mărturii, împăratul bizantin Justinian a înfinţat în anul 535 d.H., două cetăţi dunărene, Recidava şi Literatta, locuite de luptători descendenţi ai dacilor care şi-au păstrat emblema stindard de luptă a strămoşilor, în culorile roşu, galben şi albastru, aceasta fiind prima atestare a folosirii celor trei culori pe teritoriul actual al României.

O altă prezenţă a celor trei culori datează din anul 1185, când fraţii valahi Petru, Asan şi Caloian, au condus o armată contra bizantinilor, ai cărei oşteni aveau pe suliţe flamuri cu reproducerea dragonului-lup al dacilor, plus cele trei culori.

Albastrul, galbenul şi roşul se regăsesc mai târziu şi pe diplomele de înnobilare emise de Mihai Viteazul, apoi, în anul 1821, celetrei culori se regăseau pe drapelul de luptă al lui Tudor Vladimirescu.

Tot de atunci moştenim semnificaţia celor trei culori: Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor) şi Frăție (roșul sângelui).

Când Revoluţia a fost înăbuşită, căpitanii lui Tudor au hotărât arderea steagului. Însă în anul 1882, steagul a fost găsit, recondiţionat şi adus la Bucureşti, capitala ţării, fiind depus, în urma unei ceremonii speciale, la Casa Armatei, Cercul Militar Central de astăzi.

Ziua Drapelului Național

În anul 1834, tricolorul a fost adoptat întâi în Țara Românească, ca drapel de luptă, după ce domnitorul reformator Alexandru D. Ghica a supus aprobării sultanului Mahmud al II-lea modelul drapelelor și pavilioanelor navale de luptă.

Acesta era un steag cu fața roșie, albastră și galbenă, având și stele și o pasăre cu cap în mijloc, ulterior ordinea culorilor fiind schimbată, astfel încât galbenul să se afle în centru – în 1840, iar ca să diferențieze drapelul de luptă de cel de război, domnitorul Ghica a adoptat un nou model, cu roșul în partea superioară și lățimi egale ale benzilor, iar  în centru se afla un scut alb bordat cu aur și mobilat cu acvila valahă, încoronată princiar și cruciată.

Steagul a fost adoptat de revoluţionarii de la 1848, apărând în aceeaşi perioadă şi în Moldova – la 27 martie 1848 la hotelul Petersburg din Iași, la Adunarea constituantă prezidată de Vasile Alecsandri -, în Ardeal, la Adunarea de la Blaj – 3/15 mai – 5/17 mai 1848 – și la Paris, unde a fost arborat pentru prima dată la la 26 aprilie 1848.

Apoi, Guvernul provizoriu al Ţării Româneşti stabilea, prin Decretul nr. 1 din 14/26 iunie 1848, că steagul naţional are trei culori – albastru, galben, roşu, iar pe flamuri este înscrisă deviza “Libertate, Dreptate, Frăţie”.

Deşi la început poziţionarea culorilor era pe orizontală, cu albastrul în partea superioară, în scurt timp s-a trecut la dispunerea culorilor pe verticală, în forma cunoscută astăzi.

În anul 1849 domnitorul Barbu Știrbei a adoptat un nou model pentru drapelele de luptă, păstrând însă aşezarea orizontală a culorilor și schimbând doar elementele decorative, model care se va păstra până în anul 1856.

După Unirea Principatelor, la 6 februarie 1859, în primul său drum către București de când fusese ales domnitor al Țării Românești, Alexandru Ioan Cuza a fost întâmpinat la marginea orașului Buzău de către comandantul dorobanților, care purta un steag tricolor.

În anul 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca drapel oficial al Principatelor Unite, afirmând că: „Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii voştri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinţei, ordinei şi al disciplinei ce reprezintă oastea”.

În 1866, imediat după detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, drapelele de luptă ale unităților militare au fost schimbate cu unele noi, pe stindard apărând, în loc de stemă, numele companiei, acvila fiiind păstrată, totuși, în vârful hampelor.

În anul 1867 este adoptat drapelul cu forma pe care o are şi astăzi, în timpul domniei lui Carol I. Astfel albastrul apare lângă hampă, galben în mijloc, roşu în partea exterioară, culorile fiind aşezate pe verticală, în cele patru colţuri se aflau ghirlande din frunze de laur, cifrul domnitorului Carol I, iar în centru era aşezată stema ţării.

În timpul Războiului de Independență din 1877-78, eroismul ostașilor români a fost stimulat permanent de drapelul românesc, în Primul Război Mondial au avut loc jertfe pentru apărarea drapelului de luptă, ca simbol al datoriei de apărare a pământului țării și al onoarei militare, iar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, drapelele unităților evidențiate în luptă au fost decorate la rândul lor, pentru acțiunile de pe frontul de vest.

În 9 ianuarie 1948, comuniştii au interzis însemnele regatului şi au aşezat pe steag noua stemă a republicii, cu elemente sovietice, fără nicio legătură cu tradiţia stemelor sau cu heraldica.

În timpul Revoluției de la Timișoara, încă din 17 decembrie 1989, stema Republicii Socialiste România a fost îndepărtată de pe drapele prin decupare, gest simbolic privit ca rupere de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.

La sfârşitul anului Revoluţiei, Decretul-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naționale prevedea, la articolul 1, între altele, faptul că „drapelul țării este tricolorul tradițional al României, având culorile așezate vertical, în următoarea ordine, pornind de la lance: albastru, galben, roșu.”

Conform legii, drapelul României are formă dreptunghiulară, laţimea lui fiind egală cu 2/3 din lungimea acestuia, iar dimensiunile fîşiilor culorilor sunt egale.

Drapelul României se arborează în mod permanent pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice, la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituţiilor de învăţământ şi cultură, la punctele pentru trecerea frontierei, precum şi la aeroporturile cu trafic internaţional şi ca pavilion pentru navele de orice fel şi alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilion românesc.

Drapelul României se arboreaza temporar cu prilejul zilei naţionale a României şi al altor sărbători naţionale, cu ocazia festivităţilor şi ceremoniilor oficiale cu caracter local, naţional şi internaţional, cu prilejul vizitelor oficiale întreprinse în România de şefi de stat şi de guvern, sau de alte înalte personalităţi politice, sau în cazul unor ceremonii militare, competiţii sportive, ori în timpul campaniilor electorale.

Drapelul României se arborează, de asemenea, la sediul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale statului român din străinătate.

Tododată, drapelul României în bernă se arborează în zilele de doliu naţional, stabilite de Guvern.

Dacă drapelul României se arborează alături de unul sau mai multe drapele de stat străine – neapărat toate de aceleaşi dimensiuni şi la aceeaşi înălţime – , drapelul României se arborează în stânga, privind drapelele din faţă (dacă se arborează două drapele) sau în mijloc (dacă se arborează mai multe drapele).

Ziua Drapelului Național: Simbolistica culorilor tricolorului

Culorile drapelului nu sunt alese întâmplător, fiecare având o semnificație profundă care reflectă valorile și istoria poporului român:

  • Albastrul simbolizează cerul, adevărul și loialitatea.
  • Galbenul reprezintă câmpurile roditoare ale țării, dar și dreptatea.
  • Roșul evocă sângele vărsat pentru libertate, curajul și dragostea de țară.

Această interpretare este adânc înrădăcinată în conștiința națională și este transmisă de-a lungul generațiilor ca parte a educației patriotice.

Ziua Drapelului Național este o zi în care fiecare român poate privi spre tricolor cu respect, recunoștință și speranță.

Este un simbol care ne unește dincolo de diferențe, ne amintește de sacrificiile strămoșilor și ne inspiră să păstrăm demnitatea și valorile poporului nostru.

     

Citeste mai mult

Eveniment

Atenție! DNSC avertizează: Escrocii folosesc numele CEC Bank pentru a fura date personale

Publicat

Publicitate

O serie de apeluri telefonice frauduloase care pretind că sunt reprezentanți CEC Bank vizează, în aceste zile, diverse persoane, avertizează Directoratul Național pentru Securitate Cibernetică (DNSC).

‘Diverse persoane sunt contactate de indivizi care pretind a fi reprezentanți CEC Bank, susținând că s-ar fi depus o cerere de credit în numele acestora. Scopul real este obținerea de informații sensibile și compromiterea conturilor bancare. CEC Bank subliniază: nu solicită niciodată PIN-uri, parole sau date de card prin telefon, SMS sau e-mail’, notează Directoratul.

În acest context, recomandările DNSC pentru a evita capcanele de acest tip sunt: nu furnizați niciodată informații personale prin telefon, mai ales dacă nu ați inițiat apelul; verificați autenticitatea apelurilor doar prin canale oficiale (site, call-center, rețele sociale verificate); dacă simțiți presiune sau aveți suspiciuni, scuzați-vă politicos și spuneți că reveniți telefonic; închideți apelul și apelați înapoi numărul, iar dacă apelul a fost efectuat prin spoofing, veți fi redirecționat către adevăratul titular al acelui număr; nu accesați linkuri primite prin SMS sau e-mailuri suspecte, înainte de a le testa cu o soluție de securitate; activați alertele de tranzacții și autentificarea în doi pași pentru conturile bancare.

Reprezentanții Directoratului menționează că, în cazul în care ați fost victima unei fraude, puteți obține informații utile despre pașii de urmat și autoritățile pe care le puteți contacta pe platforma sigurantaonline.ro/ce-fac-in-caz-de-frauda. AGERPRES

Citeste mai mult

Eveniment

FOTO: Incendii la Trușești și Coțușca. Au ars mai multe deșeuri, 200 metri de vegetație uscată și o anexă.

Publicat

Publicitate

În ultimele ore, pompierii au intervenit pentru stingerea a două incendii, în următoarele localități:

 

✔ Trușești – a ars vegetația uscată de pe aproximativ 200 de metri pătrați.

 

Pentru stingerea incendiului au acționat pompierii din cadrul Gărzii de Intervenție Trușești, cu o autospecială de stingere. Au fost protejate de foc clădirile din gospodărie.

 

Publicitate

✔ Coțușca – au ars o anexă și mai multe deșeuri. Pompierii de la Punctul de Lucru Coțușca au intervenit rapid astfel încât flăcările să nu se extindă la construcții.

 

Cauza probabilă a celor două incendii a fost stabilită ca fiind utilizarea focului deschis în spații deschise.

 

ISU Botoșani atrage atenția cetățenilor asupra pericolelor generate de arderea necontrolată a vegetației uscate, a resturilor menajere sau a altor materiale combustibile. Aceste practici, deseori considerate inofensive, pot conduce la incendii de proporții, mai ales în contextul temperaturilor ridicate, al secetei și al vântului.

 

 

 

Focul se poate propaga cu rapiditate pe suprafețe întinse, mai ales dacă se manifestă în apropierea locuințelor, a culturilor agricole, a depozitelor de furaje, a instalațiilor electrice sau a spațiilor cu potențial exploziv.

 

În continuare, pompierii militari rămân mobilizați, 24 de ore din 24, pentru gestionarea operativă a situaţiilor de urgenţă şi acordarea primului ajutor medical specializat persoanelor aflate în dificultate.

 

Evenimentele înregistrate la nivel județean rămân în atenția Centrului Operațional pentru dispunerea imediată a măsurilor menite să asigure optimizarea misiunilor de răspuns orientate spre salvarea vieții.

 

Nu uitați! Informații despre modul de comportare în cazul producerii unor situații de urgență pot fi obținute prin accesarea platformei naționale de pregătire în situații de urgență https://fiipregatit.ro și din aplicația de mobil DSU care poate fi descprcată gratuit din APP Store și Google Play.

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfântul Cuvios David din Tesalonic

Publicat

Publicitate

Cuviosul David s-a născut în jurul anului 450 în nordul Mesopotomiei. Fiind deja monah, din motive pe care nu le cunoaştem, a venit în Tesalonic împreună cu un alt monah, Adolá. Conform autorului vieţii acestor sfinţi, Cuviosul a venit mai întâi în mănăstirea Sfinţilor Mucenici Teodor şi Mercurie, cea numită Koukouliatōn, a cărei aşezare era „în marginea cetăţii, în apropierea zidurilor, lângă poarta Aproítōn”.

Supranumele de Koukouliatōn face referire la monahii care purtau culionul într-un mod aparte, dacă judecăm după reprezentările iconografice ale Cuviosului, oarecum aruncat peste umeri. Aşezarea mănăstirii trebuie căutată la nord-est de Acropole, în locul identificat prin toponimul „Grădina lui Provatás”.

Exemplele sfinţilor din Vechiul Testament, mai ales acela al Proorocului şi regelui David, care vreme de trei ani a cerut „bunătate, ştiinţă şi pricepere”, l-au îndemnat pe Cuviosul David să ia hotărârea de a trăi vreme de trei ani într-un migdal, până când Domnul Îi va arăta voia Sa şi-i va dărui pricepere şi smerenie. La capătul celor trei ani, un înger al Domnului i s-a arătat Cuviosului, spunându-i că cererea sa a fost auzită şi că nevoinţa sa de a trăi într-un copac vreme de trei ani a luat sfârşit. Îngerul i-a spus să coboare din copac şi să-şi continue viaţa ascetică într-o chilie, slăvind şi binecuvântând pe Domnul. Sfântul a împărtăşit această vedenie ucenicilor săi, cerându-le să-l ajute la ridicarea unei chilii. Vestea aceasta a ajuns repede la urechile Arhiepiscopului Tesalonicului, Dorothei, fiind apoi aflată și de locuitorii orașului.

Prin Decretul său din anul 535, Neará 11, Împăratul Iustinian a mutat provinciile regiunii Illyricum de sub jurisdicția Arhiepiscopului de Tesalonic și a ridicat regiunea sa natală la rangul de arhiepiscopie, cu numele de Iustiniana Nova. Arhiepiscopul Aristides de Tesalonic a acceptat această schimbare, încercând, în schimb, să salveze importanţa politică a oraşului prin aducerea înapoi a sediului guvernatorului provinciei Illyricum, din Iustiniana Prima, în Tesalonic. Cu toate că întreruperea administraţiei eclesiastice nu a afectat cu nimic statutul Tesalonicului, mutarea sediului administraţiei provinciei a reprezentat o lovitură serioasă dată prestigiului orașului. Prin urmare, dorinţa cetățenilor oraşului, precum şi a guvernatorului Domnicus, a fost aceea de a readuce la Tesalonic sediul administraţiei, idee îmbrăţişată cu entuziasm de arhiepiscopul Aristides.

În acel moment a fost cerut și ajutorul Cuviosului David, pentru a aduce această problemă în atenţia împăratului Iustinian, căci, potrivit datelor din Viaţa Cuviosului, arhiepiscopul nu putea „lăsa oraşul fără păstor”, drept pentru care s-a hotărât trimiterea Sfântului David la Constantinopol. Alegerea [de către Arhiepiscop a] Cuviosului David arată importanţa misiunii precum şi dificultăţile prezentării unei asemenea cereri înaintea Împăratului Iustinian, având în vedere faptul că acesta abia sfârşise ridicarea celor două oraşe, Iustiniana Nova şi Iustiniana Prima.

După atâţia ani de viaţă de zăvorât, Cuviosul David a ieşit la lumina zilei. Înfăţişarea sa se schimbase: părul îi cădea până la brâu, iar barba îi ajungea până la tălpi, în vreme ce chipul îi strălucea ca soarele. Însoţit de doi ucenici ai săi, Teodor şi Dimitrie, Cuviosul a pornit către capitală.
Faima sa mergea înainte, aşa că, la sosirea în Constantinopol, întreg oraşul i-a ieşit în întâmpinare. Primirea sa de către Împărăteasa Teodora, soţia lui Iustinian, onorurile şi respectul ce i se arătau au impresionat întreaga asistenţă. Teodora a intrat repede în acţiune, aşa că, la întoarcerea lui Iustinian dintr-o călătorie oficială, i-a prezentat acestuia o imagine favorabilă a Cuviosului. Ca urmare, Iustinian l-a invitat să apară în faţa senatului. Cuviosul David s-a prezentat în faţa Senatului ţinând în mână tămâie şi foc care nu-i ardeau carnea. Înfăţişarea Sfântului precum şi minunea pe care o văzuseră cu ochii lor au contribuit la crearea unui climat de teamă şi străpungere, iar împăratul a răspuns prompt cererii Cuviosului David.
Purtând aceste veşti bune, Cuviosul a plecat către Tesalonic, dar nu avea să vadă cetatea decât de departe, căci, abia trecând vasul cu care călătorea de peninsula Halkidikí, Cuviosul şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Aceasta s-a întâmplat cândva între anii 535 şi 541 d.H.
Vestea aducerii sfintelor moaşte ale Cuviosului a uimit întregul oraş. Trupul Cuviosului David a fost depus mai întâi în locul în care odihniseră sfintele moaşte ale Sfinţilor Mucenici Theodoulos şi Agathópodos, la est de port. Cu mare durere, Arhiepiscopul Aristides a anunţat funeralii publice. Trupul Cuviosului a fost îngropat în mănăstirea Aproítōn, după dorinţa sa.

Publicitate

La 150 de ani de la adormirea Cuviosului, între 685-690 d.H., s-a făcut o încercare de a deschide mormântul, căci egumenul Mănăstirii Aproítōn, Dimitrie, „a dorit, din multă credinţă, să afle locul unde se aflau moaştele sfântului”. Însă, de îndată ce a fost începută această lucrare, placa ce acoperea mormântul s-a spart, iar această întâmplare a fost socotit un semn din partea Sfântului, cum că nu doreşte să fie scos. Sfintele sale moaşte au rămas în locul în care au fost depuse până în epoca cruciadelor. În vremea stăpânirii casei de Montferrat asupra Tesalonicului (1204-1222), sfintele sale moaşte au fost mutate în Italia, iar în 1236 sunt consemnate ca găsindu-se la Pavia, unde au şi rămas până în anul 1967.

În cele din urmă, sfintele moaşte ale Cuviosului David au fost mutate în Tesalonic, fiind așezate în Basilica Sfântului Dimitrie în data de 16 septembrie 1978.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending