O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

O  CARTE  CARE  ÎNDEAMNĂ  COPILUL  LA  JOC

O privire asupra creaţiei scriitoarei Maria Baciu (a cărei zi de naștere este 4 martie) relevă şi o predilecţie pentru literatura pentru copii: poezie (“Bună dimineaţa, Puf!” – 1994, “Daruri de Crăciun” – 1996, “Lume îndrăzneaţă” – 1998, “Fetiţa cu buline – 2000, “Vremea fragilor” – 2000, “Caii soarelui” – 2003, “Vara copilăriei” – 2004, “Copilărie de lux” – 2005, “Antologie de poezii pentru copii” – 2010, şi  “Anii mici cu…mult sclipici” – 2013); proză (“Concertul de pe Mitropolitan Imaş” – 2008, “Ghetuţele copilăriei” – 2009, şi  “Childhood Boots” – 2013); teatru (“Tigrişorul Pietrek” – 2000 şi “Vara lui Dănel” – 2005). Acestora li se adaugă “anotimpul Copilărie” (Editura “Geea”, Botoşani, 2015, grafica de Carmen Ionel, referinţe: Lucia Cifor, Dan Lungu, Luminiţa Stoica).

Cu ceva timp în urmă, “Dilematica” (anul VII, nr. 69, ianuarie 2012) a propus un “Dosar” cu tema “Literatura pentru copii între aventură şi rezistenţă”, titlu care se potriveşte perfect şi Mariei Baciu, fiindcă ce altceva decât “aventură”, “rezistenţă” şi “încăpăţânare creatoare” este  să tot continui să scrii şi literatură pentru copii? În sursa citată, Adela Rogojinaru  a ţinut să precizeze că: “Un anume estetism păstrat în teoriile artei pentru artă şi în studiile de fenomenologie a operei literare a făcut ca literatura  pentru copii să fie considerată  inautentică şi utilitară, neînsemnată din perspectiva teoriei formei şi neclasificabilă într-o ierarhie critică a valorilor literare. Fiind privită mai curând ca o formă de artizanat decât ca o formă de artă, literatura pentru copii se conservă prin grija exclusivă a autorilor de manuale şi de auxiliare didactice.  În mod cu totul regretabil, rămâne singura formă de literatură care are nevoie de justificări şi de motivări circumstanţiale exterioare actului artistic”. Mai mult, Adela Rogojinaru dă vina pe  “nefericita utilizare prepoziţională care indică atribuirea obiectului literar, “pentru copii”, absentă în definirea altor forme literare” fapt ce a făcut să contribuie la “deprecierea sensului şi a valorii actului literar, făcându-ne să uităm că ne referim totuşi la literatură, ca fapt exceptional de creaţie”.

Dacă Nicolae Manolescu, o autoritate în domeniul criticii, nu considera literatura pentru copii ca gen separat, Lucian Blaga era de altă părere.  Autorul “poemelor luminii” şi a poeziei “Copiii” (“O Dumnezeule!  / Copiii tăi cei mai aleşi, copiii / Cu suflet rupt din strălucirea ta: /  Ei nu trăiesc în lumea /  De tine  createă / Ci-n lumea  /  Creată de ei înşişi… / Le-o ierţi? /  Eu ştiu ceva: /  Ştiu că le-o ierţi, ştiu că te bucuri chiar / De îndrăzneala  / Copiilor tăi mari şi buni şi visători…”),  nu considera acest gen ca fiind unul minor şi de scos dintr-o posibilă clasificare. Adrian Marino transferă literatura pentru copii domeniului paraliteraturii, pe când scriitorul şi traducătorul Florin Bican o recunoaşte ca gen separat, doar că ar trebui să se numească  “literatură cu copii”. Indiferent cum ar trebui să se numească, important este că ”poezia pentru copii” există prin: Passionaria Stoicescu, Pandelica Radeş, Ana Blandiana, Adina Popescu, Maria Baciu şi mulţi alţii, unii dintre ei plecaţi deja “dincolo”.

Revenind la cartea Mariei Baciu, e de remarcat un merit: deşi profesoară, nu exacerbează accentul pedagogic. Sun foarte dese momentele de limbaj poetic autentic,  demersul pedagogic abia sesizându-se: “Într-o cioară stă o nucă. / Râul s-a ascuns în ştiucă. / Umblă prin pădurea deasă / Cerbii, căutându-şi casă. / Într-o ramă, pe perete, / E bunicul, care vede / În trecut. Dar ăsta nu-i / Decât un tablou în cui… / Ce se-ascunde e cuprins / Sub zăpada care-a nins…/ Toate ale lumii stau / Într-o încăpere sau / Într-un gând, ascuns în cap, / Şi de care nu mai scap…” (“Ce se vede”) sau “Mai mulţi Sori / Atârnă-n crengi / Şi sunt tineri / Şi întregi. / Par că râd / Şi par să spună / Că n-au frică / Nici de Lună, / Nici de Stele, /  Nici de Noapte, / Că sunt doar / Gutuie coapte…” (“Gutuiele”).

Privită dintr-o abordare psihologică, această carte se adresează celei de-a treia copilării, ce corespunde vârstei şcolare când copilul e apt de efort intelectual şi emotional, învaţă să scrie şi să citească, îşi face  prieteni, socializează. Astfel că fiecare poezie  se supune , parcă voit, unei observaţii argheziene: “Nicio jucărie nu e mai frumoasă ca jucăria de vorbe”. Poezii ca nişte jucării, care îndeamnă la joc, domină  conţinutul acestei cărţi: „Cine-i mai …”drumeţ” ca el? / Aţi ghicit! E Şotronel! / El e prieten cu oricine / Vrea să-l joace, ca şi mine! // E drăguţ şi e cochet, / Şi mă trage de şiret, / Dacă trec pe lângă el / Şi nu-l joc în nici un fel.” („Şotronel”); „Ninge! Ninge! / David stă cu-n ochi pe minge / Tot gândindu-se la meci / Şi la cei unşpe „zevzeci” / Care se vor sfătui / Să renunţe…Dar ce-ar fi / Să cadă la învoială: / Să joace meciul la şcoală, / Iar după aşa un duş, / Să meargă la săniuş?! / David, ce-nţelept mai eşti! / Zău, ne place cum gândeşti!” („Fotbaliştii”). Şi exemplele ar putea continua cu „Ziua copacilor”, un exemplu de neafectare a inocenţei: „Era ziua Nucului. / Noi jucam arşice / Chiar pe Creasta Cucului / Şi pocneam din bice. // Era ziua Prunului. / ne jucam cu beţe, / Iar Cireşul ne chema / Alt joc să ne-nveţe. // Era ziua Mărului / Şi ne-mpodobise / Cu lumina Cerului / Şi cu-n car de vise… // Şi-a Livezii, ce-a-nflorit, / Era ziua toată… / Gâzuliţe au venit  / Şi-am făcut o roată. // Şi-am jucat pân-am căzut / peste flori şi iarbă! / Cerul însuşi ne-a văzut, / Chiar şi noaptea oarbă, // Iar copacii s-au distrat / Pentru prima dată / Şi, de drag, au sărutat / Ceata noastră toată”.

Asemenea lui Blaga, cel care aşeza copilul în sat, ca  „paradis al copilăriei”, Maria Baciu procedează la fel, dar prin universul şcolii şi familiei, locurile unde copilul poate experimenta realitatea raportată la  anotimpurile anului: „Singurică eu m-am dus / Pe colina cea de sus / Să-l întreb pe tatăl meu / Unde şade Dumnezeu? // „Unde-i Doamne – Doamne, tată? / Tu i-ai spus că ai o fată / Care vrea să-i cear-un sfat?” / „E plecat, tată, plecat…”// „Şi mai vine?” „Sigur vine, / Nu la mine, ci la tine, / Că el fi-va-ţi de folos / Pe-al tău drum anevoios…” („Căutare).

Ritmul şi rima accesibile unei posibile memorări, desele tuşe de om al cetăţii (vezi „Scrisoare” şi alte poezii),  precum şi  interjecţiile onomatopee şi predicative ce produc efecte de îmbogăţire a versului, fac din fiecare poezie o picătură ce cade firesc, precum doza unui medicament, peste sufletul inocent al copilului. Volumul  „anotimpul Copilărie”, ieşit în lume sub semnul culorii preferate de autoare, verdele crud,  îndeamnă la joc, relaxare şi creativitate. (GEORGICĂ MANOLE)

Silviu Urioc a purtat uniforma militară în ziua nunții, simbolizând curajul și dedicarea sa. Momentul a devenit o declarație emoționantă a angajamentul față de profesie și iubita sa. Cu alte cuvinte, astăzi, iubirea a îmbrăcat uniforma de ceremonie.

Într-o zi care a fost senină de primăvară, când razele soarelui mângâiau simplu, dar blând pământul, Silviu Urioc și-a unit destinul cu aleasa inimii sale, Ramona. În atmosfera plină de emoție și speranță, fiecare clipă părea să vibreze sub farmecul noului început.

“Pentru Silviu, colegul nostru din cadrul Inspecției de Prevenire, nunta nu era doar o sărbătoare a iubirii, ci și ocazia de a-și onora profesia și curajul de zi cu zi. De aceea, a ales să poarte în ziua cea mare uniforma militară, simbol al dăruirii și dedicării sale față de oameni. Astfel, uniforma, de obicei martoră a provocărilor și responsabilităților, a devenit parte a unei povești de dragoste scrise cu lumină și bucurie”, a transmis ISU Botoșani.

Ramona l-a întâmpinat cu un zâmbet cald și cu inima plină de nerăbdare. În clipa în care s-au privit, întreaga lume a dispărut, lăsând loc doar pentru ei doi și promisiunea unui drum parcurs împreună. Bucuria lor a fost împărtășită de familie, prieteni și colegi, care au vibrat la unison cu fiecare emoție, fiecare privire și fiecare răsuflare de fericire.

Florile proaspete ale primăverii au împodobit sala, răspândind parfumul speranței și al prospețimii. Glasurile celor prezenți au rostit urări de bine, iar aplauzele au însoțit pașii lor spre viitor. Fiecare gest a fost încărcat de semnificație: jurămintele rostite au vorbit despre iubire, respect și sprijin necondiționat, punând bazele unei vieți petrecute umăr lângă umăr.

În uniforma sa, Silviu a încorporat nu doar onoarea și responsabilitatea profesiei, ci și devotamentul față de Ramona. Îmbrățișarea lor, sub privirile emoționate ale celor dragi, a fost pecetea unui legământ menit să reziste în timp.

Toți pompierii ISU Botoșani îl privesc cu bucurie pe Silviu și Ramona, trimițându-le gânduri bune pentru un viitor luminos. Să le fie casa de piatră, să rămână mereu sănătoși și să se iubească la fel de mult ca în această zi de primăvară în care destinul lor s-a unit.

“O zi specială, un nou început și o viață plină de fericire împreună – aceasta e povestea de dragoste care ne inspiră și ne emoționează pe toți. Felicitări, Silviu și Ramona, și drum bun în călătoria voastră spre toate bucuriile vieții!”, au transmis reponsabilii ISU Botoșani.

Un bărbat de 47 de ani a fost rănit în urma unui incendiu care a izbucnit astăzi într-o gospodărie din localitatea Borosoaia, comuna Plugari, județul Iași.

Incendiul a cuprins bunurile dintr-o bucătărie de vară, după ce bărbatul a încercat să aprindă focul folosind benzină.

La fața locului au intervenit pompierii de la Punctul de Lucru Flămânzi cu o autospecială de stingere, dar și echipaje de la ISU Iași, respectiv două autospeciale de stingere și o ambulanță SMURD. Primii ajunși la locul incidentului au fost pompierii din Flămânzi, care l-au găsit pe bărbat în afara anexei.

Echipajul medical l-a preluat pe bărbat și l-a transportat la spital pentru îngrijiri de specialitate. Pompierii au intervenit rapid, prevenind extinderea flăcărilor la alte construcții din gospodărie și eliminând riscul de explozie, scoțând două butelii din interiorul anexei.

Pentru evitarea unor astfel de evenimente ISU Botoșani recomandă să nu aprindeți focul cu benzină, gaz sau motorină! Vă puneți viața în pericol, dar și lucrurile pentru care ați muncit de-a lungul timpului.

Benzina, gazul sau alte lichide inflamabile nu trebuie folosite niciodată pentru aprinderea focului în sobă. Acestea sunt foarte periculoase și pot produce incendii.

Aveți grijă să nu folosiți alte materiale  combustibile în afară de cele pentru care a fost destinată soba.

Debutul primăverii a adus emoție și slujire arhierească la biserica care se înalță semeață în Parohia cu hramul „Sfântul Ilie” din Manolești Vale, Botoșani, o comunitate micuță care numără câteva zeci de familii foarte evlavioase. În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau „Duminica iertării”, zeci de credincioși din trei sate au venit pentru împreună rugăciune la slujba de hirotonie a noului paroh, preotul Ionuț Andrei Cașcaval. Momentul memorabil pentru comunitate, dar și pentru familia și prietenii părintelui, a fost marcat de prezența Presfințitului Nichifor Botoșăneanul care a slujit în fruntea unui sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile la strană au fost oferite de mai mulți psalți din Iași, interpretarea într-un autentic stil bizantin sporind emoția celor prezenți .

După o rugăciune de dezlegare a păcatelor, ierarhul prezent a dat binecuvântare de începere a slujbei Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii. A urmat Taina Hirotoniei care nu este o slujbă independentă, de sine stătătoare, ci se încadrează în slujba Sfintei Liturghii depline. Hirotonia în preot se săvârşeşte înainte de sfinţirea Darurilor (îndată după intrarea cu Cinstitele Daruri), deoarece preotului i se dă puterea de a sfinţi Darurile, adică de a sluji Sfânta Liturghie.

Acesta a fost momentul care a adus emoții de neuitat pentru părintele Ionuț Andrei Cașcaval și preoteasa  Maria. Rostirea troparelor „Isaie, dănţuieşte; Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu şi Omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu‑L, pe Fecioara o fericim.”; „Sfinţilor mucenici, care bine v‑aţi nevoit şi v‑aţi încununat, rugaţi‑vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre.” și „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule; lauda apostolilor şi bucuria mucenicilor, a căror propovăduire este Treimea Cea Deofiinţă” a precedat rugăciunile de hirotonie.

„Să vă ajute Bunul Dumnezeu să păstrați această zi în istoria parohiei cu bucurie și cu lumină, iar părintele Ionuț să-și împlinească slujirea preoțească, dar ce este de la Dumnezeu, cu bucurie și cu hărnicie”, a spus PS Nichifor după ce l-a „îmbrăcat” pe diaconul Ionuț Cașcaval în treapta preoțească, reprezentată de veșmintele: epitrahil, brâu și felon, primind și cartea de cult Liturghierul, cartea de slujbă prin excelență a slujirii preoțești, în timp ce strana și zeci de credincioși care au asistat la slujbă au cântat „Vrednic este”. Proaspăta preoteasa Maria a oferit PS Nechifor un superb buchet de flori, primind la schimb binecuvântări arhierești și putere divină să poată ține piept ispitelor ce intervin în misiunea nobilă primită de părintele IONUȚ, la care familia este chemată să aducă sprijin.

Emoții mari au trăit și părinții noului preot, părintele Ioan Cașcaval și preoteasa sa, dar și părinții prezbiterei Maria, îndrăgitul părinte Emanoil-Vasile Crețu și soția sa.

Părintele Ionuț Cașcaval a rostit  un cuvânt emoționant , în care a mulțumit tuturor celor care au contribuit la formarea sa ca OM al lui Dumnezeu. Preoteasa Maria, care se pregătește să devină medic, fiind încă studentă, a făcut un cadou muzical enoriașilor Bisericii din Manolești Vale, interpretând memorabil priceasna „Ce folos…”, reușind să facă oamenii să plângă.

La finalul Sfintei Liturghii a urmat cuvântul de învățătură al Preasfințitului Nichifor Botoșăneanul, care a evidențiat jertfa depusă de predecesorii  părintelui Ionuț Cașcaval, invitând enoriașii să aibă încredere în preotul lor.

La final, a urmat tradiționala agapă frățească care a șters lacrimile de emoții, a adus bucuria comuniunii și a dat nădejde în rodnicia lucrării ce va să fie, sub coordonarea preotului paroh Ionuț Cașcaval, cunoscut ca fiind un om sensibil, dar extrem de hotărât, iubitor de oameni și de tradițiile satului, pe care le-a promovat în orice împrejurare.