Sfântul a trăit în secolul al IV-lea, pe vremea împăraților Constantin cel Mare (306-337), Constantius II (337 – 361) și Iulian Apostatul (361-363). Sfântul Constantin cel Mare, a oprit prigoanele împotriva creștinilor, dând deplină libertate Bisericii lui Hristos, prin Edictul de la Mediolanum (Milano) din anul 313. Sfântul Sfințit Mucenic Marcu încuviințat fiind cu o credință creștină de neclintit a reușit să dărâme mai multe temple păgâne, zidind pe locul lor nenumărate biserici, fapt pentru care păgânii îl urau de moarte.

Astfel a adus mulțime de popor pe calea mântuirii, atât prin predicile sale pline de har, cât și prin pilda propriei sale vieți curate. Pentru aceasta, a fost sfințit Episcop în cetatea Aretuselor, din Siria. După pe tronul împărătesc a ajuns împăratul păgân Iulian Apostatul, a urmat o perioadă grea pentru creștini, deoarece au urmat multe persecuții împotriva acestora. Între cei care au suferit atunci a fost și Sfântul Sfințit Mucenic Marcu, Episcopul Aretuselor, care a fost torturat cu cruzime pentru faptul că nu a renunțat la credința în Hristos. Într-o prima fază, Sfântul Marcu s-a ascuns de cei care îl căutau și voiau sa îi facă rău.

Însă, aflând că foarte mulți semeni de-ai săi sunt torturați și trași la răspundere pentru faptele sale, decide să se predea păgânilor. Aceștia, ne având nici o teamă față de Dumnezeu, îl iau și îl dezbracă după care încep sa îl tortureze, aruncându-l în locuri pline de murdărie. niște ace lungi și groase care se foloseau la tricotatul manual. Ulterior îl acoperă din cap în picioare cu saramura, și îl ung cu miere. Îl ridică la cer folosind niște frânghii, lăsându-l pe Sfântul Sfințit Mucenic Marcu să fie ars de soarele verii.

Mierea de pe trupul sfanțului era menita să atragă toate insectele și albinele pământului. Supus la torturi inimaginabile, Sfântul Sfințit Mucenic Marcu a reușit să le biruie pe toate cu tărie, datorită evlaviei sale, refuzând totodată să ofere bani păgânilor să își rezidească templele idolești pe care acesta, împreună cu creștinii le dărâmaseră și pe locul lor construiseră biserici. Pentru răbdarea lui a reușit să biruie prin gând și prin faptă deoarece, păgânii, văzând că Marcu suferă toate chinurile la care este supus cu putere și credință, se convertesc la creștinism.

Murind împăratul Iulian într-o campanie militară, persecuțiile au încetat, iar Sfântul Sfințit Mucenic Marcu, Episcopul Aretuselor, a fost eliberat. Însă, din cauza multor suferințe îndurate, Sfântul Sfințit Mucenic Marcu și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu la scurt timp după eliberare în data de 29 martie.