Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul s-a născut în jurul anului 540, într-o familie de patricieni romani, cu o veche tradiție creștină, din cetatea Roma. Familia sa locuia într-o casă deosebită, așezată pe colina Celius, pe actuala strada „Sfântul Grigorie”, care, în nord, merge spre Coloseum, iar în sud, spre Circus Maximus. Familia sa deținea proprietăți însemnate în jurul Romei și în insula Sicilia.

În timpul copilăriei sale, Italia a fost recucerită, de împăratul bizantin Iustinian cel Mare, de la goți. Mai înainte însă, un bunic de-al său, anume Felix al III-lea, fusese numit episcop al Romei, de către regele got Teodoric cel Mare. Tatăl său, Gordian, a deținut o funcție bisericească, necunoscută nouă în ziua de astăzi, iar mama sa, Silvia, a fost canonizată de Biserică, fiind prăznuită în ziua de 4 noiembrie. Mai mult, două surori ale tatălui său, anume Tarsila și Emiliana, care au viețuit ca maici, au fost și ele canonizate de Biserică.

Într-un fel familia Sfântului Ierarh Grigorie Dialogul se aseamănă cu familia Sfântului Ierarh Vasile Cel Mare, fiind și ea plină de sfințenie. Sfântul Grigorie a avut parte de o pregătire intelectuală completă, pe lângă studiile laice, constând în autorii latini, științele naturii, istoria, matematică și muzică, el fiind îndrumat și de Sfântul Grigorie de Tours (serbat la 17 noiembrie), care îl socotea pe învățăcelul său drept „cel mai învățat om al vremii, mai ales la gramatică, dialectică și retorică”.

Deoarece cunoștea foarte bine și dreptul imperial, imediat după terminarea studiilor, tânărul Grigorie a îmbrățișat cariera politică, având parte de o ascensiune rapidă în administrația romană. Astfel, în anul 573, la vârsta de numai 33 de ani, el a fost numit prefect al Romei, de către împăratul bizantin Iustin al II-lea. În anul 575, însă, după moartea tatălui său, Sfântul Grigorie a renunțat la funcția politică înaltă pe care a deținut-o timp de doi ani și a transformat casa părinteasca într-o mănăstire de călugări. După ce își vinde moștenirea și împarte mulți bani săracilor, Grigorie întemeiază șase mănăstiri pe pământurile familiei, în insula Sicilia. Apoi, renunțând la hainele lumești, el îmbracă haina monahală, intrând ca simplu monah în mănăstirea înființată în casa părintească, închinată Sfântului Apostol Andrei.

În aceasta mănăstire se vor adăposti și călugării alungați din Mănăstirea Monte Cassino, de către longobarzi. În anul 579, după ce Episcopul Pelagius al II-lea îl hirotonește în slujirea de diacon, Sfântul Grigorie este trimis în Constantinopol, în calitate de delegat al Bisericii din Roma. Timp de șase ani, Sfântul a cunoscut în profunzime creștinismul și monahismul răsăritean. În aceasta perioadă, Sfântul Grigorie cel Mare a consemnat în scris „Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite”, care, până atunci, circula numai pe cale orală. În anul 585, Sfântul Grigorie Dialogul se întoarce la Roma, aducând cu sine cinstitul Braț al Sfântului Apostol Andrei și cinstitul Cap al Sfântului Evanghelist Luca. Odată ajuns în mănăstirea de metanie, de pe colina Celius, el este rânduit stareț, acest lucru neputând să-l împiedice să trăiască în cel mai simplu-sărac mod cu putință.

Cu toate acestea, Episcopul Pelagius al II-lea îl numește secretar-consilier al său, cel dintâi având mare nevoie de ajutor în încercarea lui de a-i uni cu Biserica Romei pe episcopii din nordul Italiei. În anul 590, însă, în toiul unei epidemii de ciumă, când Episcopul Pelagius trece la cele veșnice, Sfântul Grigorie Dialogul este ales episcop al Romei, de către popor, cler și senat. Deși, vreme de șapte luni de zile, Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul s-a împotrivit și a încercat să fugă, socotindu-se nevrednic de aceasta cinstire, el a fost găsit și adus înapoi în cetate.

Apoi, în pofida insistentelor sale către împăratul bizantin, de a nu semna numirea sa, în ziua de 3 septembrie 590, împăratul îl numește episcop al Romei. Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul a fost primul călugăr ales episcop al Romei. În calitate de episcop, el a condus Biserica vreme de peste 14 ani, în timpul unor mari încercări, precum inundațiile, foametea, rătăcirile donatiste și maniheiste, ciumă și invaziile longobarzilor. În anul 591, noul episcop a cerut credincioșilor din cetatea Romei să țină post și să se pocăiască, pentru a atrage mila lui Dumnezeu și a fi îndepărtată ciuma.

A luptat pentru apărarea dreptei credințe, împotriva ereziei donatiste, și a lucrat mult la convertirea goților și a păgânilor britanici. Tot el a negociat o pace cu lombarzii care asediau Roma. Se știe ca Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul a refuzat toate titlurile și onorurile, cu excepția titlului de „servus servorum Dei”, adică „slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu”. În anul 590, însă, în toiul unei epidemii de ciumă, când Episcopul Pelagius trece la cele veșnice, Sfântul Grigorie Dialogul este ales episcop al Romei, de către popor, cler și senat. Deși, vreme de șapte luni de zile, Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul s-a împotrivit și a încercat să fugă, socotindu-se nevrednic de aceasta cinstire, el a fost găsit și adus înapoi în cetate. Apoi, în pofida insistentelor sale către împăratul bizantin, de a nu semna numirea sa, în ziua de 3 septembrie 590, împăratul îl numește episcop al Romei. Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul a fost primul călugăr ales episcop al Romei.

În calitate de episcop, el a condus Biserica vreme de peste 14 ani, în timpul unor mari încercări, precum inundațiile, foametea, rătăcirile donatiste și maniheiste, ciumă și invaziile longobarzilor. În anul 591, noul episcop a cerut credincioșilor din cetatea Romei să țină post și să se pocăiască, pentru a atrage mila lui Dumnezeu și a fi îndepărtată ciuma. A luptat pentru apărarea dreptei credințe, împotriva ereziei donatiste, și a lucrat mult la convertirea goților și a păgânilor britanici. Tot el a negociat o pace cu lombarzii care asediau Roma. Se știe ca Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul a refuzat toate titlurile și onorurile, cu excepția titlului de „servus servorum Dei”, adică „slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu”.

Sfântul Ierarh Grigorie cel Mare a trecut la cele veșnice în ziua de 12 martie 604, în Roma. În pofida averilor aflate oricând la îndemâna sa, Sfântul Grigorie a fost caracterizat toată viața de iubirea sărăciei de bună voie. El a fost recunoscut ca Sfânt imediat după moartea sa. Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, papă al Romei este socotit între cei șase Părinți apuseni ai Bisericii, alături de Sfântul Ambrozie al Milanului, Fericitul Augustin, Fericitul Ieronim, Tertulian și Sfântul Ciprian din Cartagina. Sfântul Grigore a fost singurul episcop al Romei care a mai primit supranumele de „cel Mare”, după Sfântul Leon cel Mare.

Cinstitele sale Moaște în prezent se află în Bazilica „Sfântul Petru”, din Vatican.