Connect with us

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului

Publicat

Publicitate

Sfântul Ierarh Chiril, de neam din Palestina, s-a născut la Ierusalim în jurul anului 315, pe vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337) din părinți evlavioși care mărturiseau dreapta credință. Avea cu puțin peste 10 ani în timpul Primului Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325. În acele vremuri în Ierusalim se descopereau locul Golgotei și lemnul Sfintei Cruci, iar din porunca împăratului Constantin cel Mare se construiau Biserica Sfântului Mormânt și Biserica Învierii.

Primind o educație creștină aleasă, a intrat de tânăr în monahism și s-a dedicat studiului profund al Sfintei Scripturi. În anul 335 a fost hirotonit diacon de episcopul Macarie al Ierusalimului, iar peste zece ani episcopul Maxim l-a ridicat la treapta preoției. Nu peste mult timp (în anul 350), a fost ales în locul lui Maxim episcop al Ierusalimului. Cu toate că în anul 325 Sinodul I Ecumenic de la Niceea condamnase arianismul ca erezie, totuși această eroare de învățătură tulbura Biserica în continuare, iar Sfântul Ierarh Chiril se manifesta ca un puternic apărător al ortodoxiei niceene și al sfintelor dogme apostolice. Urmaș la tron al împăratului Constantin cel Mare a fost fiul acestuia, Constanțiu (337-361), care deși a luat numeroase măsuri împotriva păgânismului, susținea învățătura ariană, intrând astfel deseori în conflict cu Biserica.

În ziua de 7 mai 348 s-a arătat în Ierusalim pe cer cinstita Cruce. Pentru acea minune Sfântul Chiril l-a înștiințat în scris pe împăratul Constanțiu, sfătuindu-l spre dreapta credință de la care se abătuse. Episcop al Cezareei Palestinei era Acachie care, în urma sinodului ținut la Sardica în anul 343, a fost declarat eretic arian. În acel context, în anul 350 a apărut un conflict între episcopii Acachie al Cezareei Palestinei și Sfântul Chiril al Ierusalimului, conflict care avea drept cauză două motive principale. În primul rând, între cei doi exista o divergență dogmatică, deoarece unul era susținător al dogmelor ariene, iar celălalt era apărător al ortodoxiei niceene. Pe de altă parte, a apărut o dispută legată de jurisdicția celor două scaune episcopale. Așa cum se știe, în urma distrugerii cetății Ierusalim de către romani în anii 70, comunitatea creștină a fost răspândită în toate părțile și de aceea Cezareea a devenit capitala Palestinei. După o vreme, când numărul creștinilor din Ierusalim s-a mărit, Episcopia din Ierusalim a cerut restabilirea vechii ei poziții de întâietate. Cu ocazia Sinodul I Ecumenic din anul 325 s-a stabilit, printre altele, și calitatea de prim rang a scaunului episcopal al Ierusalimului, în detrimentul Cezareei.

Aceasta a generat o nesupunere ierarhică a episcopului Ierusalimului Chiril față de episcopul Cezareei – Acachie, fapt neagreat nicidecum de acesta din urmă. Acachie, aflându-se pe o poziție avantajoasă datorită sprijinului de care se bucura din partea împăratul arian Constanțiu și, găsind un pretext împotriva Sfântului Chiril prin Sinodul care a avut loc în Ierusalim în anul 357, l-a decăzut din slujire și din calitatea de cleric pe Sfântul Ierarh Chiril, îndepărtând-l din cetate. Datorită unei foamete foarte mari, episcopul Ierusalimului a vândut relicvele sfinte și ofrandele Bisericii pentru a oferi hrană oamenilor săraci și de acest lucru s-a folosit Acachie ca argument pentru a putea să îl înlăture pe Sfântului Chiril.

Sfântul Ierarh Chiril a fost exilat în Antiohia, apoi a mers în Tars, unde a fost primit de episcopul Silvan. Văzându-l pe acesta făcând anumite greșeli în unele dogme ale credinței, l-a îndreptat și l-a povățuit la dreapta credință. Auzind de acestea, Acachie a scris lui Silvan, înștiințându-l despre lepădarea lui Chiril ca să-l izgonească de la sine sau să nu-l lase a lucra cele sfințite. Dar Silvan nu l-a ascultat pe Acachie pentru că îl știa pe Sfântul Chiril bărbat drept-credincios, sfânt și învățător, izgonit fără de vină, din răutate și de ale cărui învățături toată mulțimea drept-credincioșilor se ținea foarte bine.
În acel timp, Sfântul Ierarh Chiril a cerut membrilor Sinodului să-i fie cercetat cazul.

Într-adevăr, Sinodul care s-a întrunit în Ierusalim în anul 359 a hotărât că este nevinovat, dar Acachie, după ce s-a refugiat în Constantinopol, a zădărnicit hotărârile Sinodului din Ierusalim, convocând un alt Sinod care a avut loc în Constantinopol în anul 360, ocazie cu care s-a stabilit decăderea din drepturile clericale și exilarea Sfântului Chiril. După ceva vreme, murind împăratul Constanțiu, a fost numit împărat Iulian Paravatul (361-363), care la început a părut că este drept-credincios și bun. El a stricat toate judecățile lui Constanțiu și a eliberat din exil pe toți episcopii cei drept-credincioși izgoniți de Constanțiu, așa încât și Sfântul Ierarh Chiril a revenit în scaunul său episcopal. Succesorul acestuia a fost împăratul Valens (364-378), care la rândul lui avea convingeri ariene, așa încât nici el nu s-a arătat mai îndurător cu Sfântul Chiril, exilându-l din nou datorită tăriei cu care Sfântul condamna ereziile.

Publicitate

În anul 378, când în locul lui Valens a venit împărat Teodosie cel Mare, Chiril și-a primit cu cinste înapoi scaunul episcopal, păstorindu-și credincioșii încă opt ani. Sfântul Chiril a fost un reprezentant de frunte al ortodoxiei, un teolog remarcabil, plecând la Domnul în data de 18 martie 386, după o păstorire de 35 de ani în fruntea Bisericii Ierusalimului și 15 ani petrecuți în exil.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Iarna 2025–2026 aduce surprize: Început blând, dar episoade de ger și ninsori abundente în România

Publicat

Publicitate

Vremea în iarna 2025-2026. Meteorologii prognozează un început de iarnă în România cu temperaturi peste media celor obișnuite, însă nu exclud episoade de vreme severă, cu ninsori, viscol și ger. Evoluția Vortexului Polar indică o instalare mai timpurie a iernii, mai ales în zone din America de Nord și Europa.

Meteorologii observă formarea unui eveniment rar de încălzire stratosferică timpurie, care ar putea slăbi Vortexul Polar.

Aceasta va avea impact semnificativ asupra circulației atmosferice. Va rezulta o răcire timpurie a vremii, în iarna care se apropie, în zone din SUA, Canada și Europa, potrivit Severe Weather.

Când Vortexul Polar este puternic, aerul rece rămâne blocat în jurul polului, iar regiunile de latitudini medii, precum SUA sau Europa, au parte de ierni mai blânde.

În schimb, atunci când vortexul se slăbește sau se deformează, aerul rece se poate „revărsa” spre sud, aducând valuri de frig și ninsori abundente, notează antena3.ro.

În decembrie, Vortexul Polar ar pute atinge un nivel record de încetinire, potrivit prognozelor.  Aerul rece ar putea pătrunde în centrul și nordul Europei. De asemenea, s-ar putea extinde din Canada spre centrul și estul Statelor Unite.

Publicitate

Cum va fi vremea în iarna 2025-2026 în România

Potrivit prognozelor meteo disponibile la început de noiembrie, primele ninsori la altitudini mici ar putea fi chiar de la jumătatea acestei luni, atunci când temperaturile vor coborî sub 10 grade.

Ninsori sunt anunțate în estul Transilvaniei, în nord-estul țării și la munte. Vor fi însă variații mari de temperatură de la o săptămână la alta, dar și de o regiune la alta.

De asemenea, vor fi mai multe zile cu ploi.

Episodul de vreme rece din 12-17 noiembrie, va fi urmat de o încălzire ușoară a vremii.

Vremea în decembrie 2025 în România

Deocamdată, meteorologii prognozează temperaturi neobișnuite pentru începutul iernii. Prima lună din sezonul rece 2025-2026 începe cu maxime de până la 8-10 grade Celsius (1-2 decembrie).

Vor fi ploi în majoritatea regiunilor, în prima săptămână din decembrie, iar în nord și la munte vor fi și ninsori.

Temperaturile scad considerabil din a doua săptămână a lunii decembrie. În 8-10 decembrie vor fi maxime de 2-6 grade și minime sub zero grade.

În nord și la munte, și maximele vor fi negative. Apoi vremea se încălzește iar, până în 18 decembrie (maxime de 6-9 grade). Ulterior, maximele scad spre zero grade.

Sunt anunțate ninsori în majoritatea regiunilor, în perioada 21-28 decembrie (inclusiv de Crăciun). Va fi frig: maxime între -2 și 3-5 grade. Minimele vor coborî până la -8…-9 grade Celsius.

Vremea în ianuarie 2025 în România

Anul Nou începe cu maxime de -2…2 grade Celsius și minime negative. La munte, temperaturile maxime vor fi sub zero grade. Este posibil să ningă în Transilvania, nord, nord-est și la munte.

Regimul termic în a doua lună de iarnă va continua cu alternanțe între maxime negative și 2-3 grade, de la o zi la alta.

Vor mai fi perioade cu lapoviță și ninsori după 8 ianuarie. Se mai încălzește până la 4-6 grade după 14 ianuarie.

Sfârșitul lunii ianuarie însă ar fi afectat de minime foarte scăzute, la altitudini mici. Ar putea fi perioade cu ger de până la -12 grade.

Trebuie ținut cont însă că prognozele vor evolua, în funcție de apropierea de sezonul de iarnă, astfel că valorile temperaturilor sunt, deocamdată, estimate cu o probabilitate medie.

Vremea în februarie 2025

Pentru ultima lună de iarnă, sunt disponibile doar estimări pe primele zile. Prognoza meteo indică o vreme deosebit de rece, cu maxime negative și ninsori abundente, până în 4 februarie.

Citeste mai mult

Eveniment

La izvorul credinței și al vindecării: Sărbătoarea Sfântului Nectarie la Botoșani

Publicat

Publicitate

Duminică, 9 noiembrie 2025, biserica „Sfântul Apostol Andrei şi Sfântul Ierarh Nectarie”, din curtea Spitalului de copii Botoşani, își serbează hramul, cu ocazia prăznuirii Sfântului Ierarh Nectarie.

Programul liturgic dedicat acestei sărbători începe sâmbătă, 8 noiembrie 2025, la ora 1700, când, după slujba Acatistului, racla cu sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Nectarie va fi aşezată, spre închinare, pe podiumul amenajat în curtea bisericii. Sfântul Ierarh Nectarie este unul din cei mai iubiți sfinți ai Ortodoxiei.

Cunoscut în lumea întreagă ca vindecător al bolilor sufletești și trupești, este unul dintre căutaţi sfinţi de către credincioşii din toată lumea pentru că „cine a năzuit la ajutorul său şi cu credinţă i s-a rugat nu a rămas neajutat”.

Sfântul Ierarh Nectarie este un exemplu pentru fiecare dintre noi. Viața lui greu încercată ne îndeamnă să nu încetăm nici o clipă să cerem, prin rugăciune, ajutorul Bunului Dumnezeu. Sâmbătă, de la ora 1700, va fi oficiată slujba Vecerniei unită cu Litia, iar duminică 9 noiembrie 2025, în ziua hramului, programul liturgic începe la ora 7 şi cuprinde: Miezonoptica, Ceasurile, Utrenia şi Sfânta Liturghie. Îi aşteptăm pe credincioşi să fie alături de noi în aceste zile de sărbătoare, să ne rugăm împreună bunului Dumnezeu și Sfântului Ierarh Nectarie să ne întărească în credință și răbdare.” a precizat preotul paroh Marius Ciobanu. Biserica „Sfântul Apostol Andrei şi Sfântul Ierarh Nectarie” din municipiul Botoşani, construită în perioada 2009 – 2010, a fost resfinţită în ziua de 18 septembrie 2022 de către IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei și IPS Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. Preot paroh Marius Ciobanu

 

(comunicat de presă)

Publicitate

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (401)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

„Dilema” nr. 86 din 30 octombrie – 5 noiembrie 2025. Pompiliu Crăciunescu publică eseul „Corpul, dincolo de „numărul vieții”. Pornind de la nuvela „Maître Frenhofer” a lui Balzac și trecând prin Octavio Paz, autorul ajunge la Eminescu: „Miron și frumoasa fără corp” este poemul ireductibilei seducții izvorâte din abisul non-corporalității. Suferințele existenței „dureros de dulce” („Odă”), „vecinic Ahasver” („Mureșanu”) – pare să se estompeze aici sub zodia întâlnirii cu „preacurata neființă”. Curbura tensională a poeziei lui Eminescu se întinde astfel de la figura lui Ahasverus, relicva vie a suferinței perpetue, și „rândul celor ce n-au fost niciodată, cei neatinși de pripa „numărului vieții”, așa cum este „arătarea luminoasă” din poem. Într-adevăr, singularitatea frumoasei vine tocmai din „corporalitatea” ei „himeric-seducătoare”: „bruma diamantină” a țesăturii străvezii îmbracă o fantasmă ce-„ncremenește” lac și muritor. Pășind în apă, „Totuși valul nu se taie/…/Și deși în lac înoată,/ El nu mișcă, nici se-ncreață/…/ Și când lacul părăsește/ Pe-al ei corp ea tot nu-i udă.” Într-un bruion din fragmentarium, Eminescu nota că „adevărata frumusețe” constă nu în „proporții de forme”, „ci consist în proporția de mișcări (…) Frumuseți moarte sunt cele cu proporții de forme, frumuseți vii, cele cu proporții de mișcări. Or, în poemul vizat – cu știută rădăcină de basm (cules de Kunisch), dar și cu ecouri de mit Diana – Artemis -, adevărata frumusețe este tocmai aceasta: mișcarea imaterială”;

„Migrările” frumoasei fără corp. Au fost sintetizate de Radu Cernătescu într-un eseu din „Luceafărul” nr. 7 din 2000. Se explică în acest eseu cum Barbu Fundoianu (Benjamin Fondane) a dezertat de la ideologia mistică a hasidismului, la mistica unei ideologii stângiste. În literatură, într-un mod aparent paradoxal această mistică aplicată în social și literatura ei partizană, a dus la moartea lentă, vizibilă și azi, a exercițiului transcendenței. Și Radu Cernătescu explică nostalgic cum și-a pierdut, prin trei migrări successive, valoarea originară a metaforei FRUMOASA FĂRĂ CORP, aspectul condensând toată devenirea tragică a literaturii române: „Frumoasa fără corp” (la Eminescu), „Femeia de aer” (la avangardistul Constantin Nisipeanu) și „Femeia gonflabilă” (la nouăzeciști)”. Aici am putea adăuiga și „fiica haosului” dintr-un poem al lui Duyiliu Zamfirescu., sau „trunchiul de fum” al lui Ion Barbu.

 

Gabriela Gheorghișor, în „Ramuri” nr. 10 din 2025, scrie despre volumul lui Valeriu Gherghel, „Roata plăcerilor”. De fapt, pornind de la acest volum, cronica își lărgește aria de observație, răspunzând și la două întrebări, „De ce (mai) scriem? De ce (mai) citim?”, întrebări care dau și titlul articolului. Cum Valeriu Gherghel ajunge și la Eminescu, notează Gabriela Gheorghișor: „Fără să-l comenteze prea mult, eseistul menționează la un moment dat și exemplul poemului lui Eminescu, „În zadar în colbul școlii…”, la prima vedere o artă poetică trăiristă/vitalistă. M-am întrebat adesea dacă Eminescu era sincer, fiindcă așa cum observă și Valeriu, „oricât de intens am trăi viața – viață, nu vom auzi niciodată, cu niciun preț, cum crește firul ierbii sub pământ, cum pătrund rădăcinile brazilor în piatră. Doar un poet poate sesiza aceste amănunte”. Este oarecum ciudat să-l auzi pe Eminescu, un cititor împătimit, valorizând „viața care se viețuiește”, cum ar zice licheaua Gore Pirgu. M-am gândit că poate există aici o ironie subtilă, deși nu este exclus ca și marii creatori să fie vizitați uneori de sentimental inutilității scrisului, câtă vreme literatura, chiar și când revelează „urma frumuseții”, nu reușește să răspundă unor întrebări fundamentale, cum sunt, de pildă, cele legate de moarte. Sau dacă o face nu e niciodată un răspuns fără rest, ci unul aproximativ…” (…) Aș putea să leg „În zadar în colbul școlii…” de o altă artă poetică dintre postume, „Icoană și privaz”, în care Eminescu își joacă discursul pe muchia tensionată dintre gravitate și ironie”;

Publicitate

„Ramuri” nr. 10 din 2025. Întâmplător sau nu, majoritatea titlurilor sunt puse sub semnul iubirii și timpului. Rețin: Adelina Cristiana Firu: Timpul e măsură, iubirea e alchimie”; Adelina Cristiana Firu: „Dragostea și timpul se intersectează, se transformă și, uneoei, se rănesc reciproc”; Adelina Cristiana Firu: „Iubirea, timpul și cotidianul au o greutate determinantă ”; Răzvan Petrescu: „Trecerea timpului fărâmițează orice urmă de libertate”; Timofei Kuliabin: „Ce înseamnă să regizezi? Să organizezi timpul și spațiul”; Costel Stancu: „Există ființe pe care până și dragostea le poate răni”; Georgiana-Gabriela Fodor: „Dimineața, timpul se face că stă, iar noi că suntem”;

 

 

Citeste mai mult

Eveniment

Ultima zi în care pelerinii pot trece prin Altarul Catedralei Naționale: Aproape 300.000 de persoane au vizitat lăcașul de cult

Publicat

Publicitate

Miercuri este ultima zi în care pelerinii pot trece prin Altarul Catedralei Naționale. Timp de zece zile, peste 290.000 de persoane s-au închinat în lăcașul de cult.

Persoanele care doresc să participe la pelerinajul de la Catedrala Națională pot verifica online timpul de așteptare aproximativ și capătul rândului, accesând linkul pus la dispoziție de Arhiepiscopia Bucureștilor.

În Sfântul Altar au fost așezate spre cinstire moaștele Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României și al Catedralei Naționale și ale Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.

Pelerinii sunt asistați permanent de grupul de voluntari „Tineri în acțiune” al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Altarul Catedralei Naționale va rămâne deschis pentru pelerini până în această seară la ora 24:00.

În perioada 6-14 noiembrie, inclusiv, Catedrala Națională este deschisă zilnic spre vizitare, între orele 11.00-19.00. Mai multe detalii sunt disponibile aici.

Publicitate

Foto credit: Basilica.ro

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending