Sfântul Gherasim din Kefalonia (1506-1579), prin aspre nevoințe, post îndelungat și rugăciuni nesfârșite a dobândit prin harul ceresc darul vindecării de boli și al alungării duhurilor necurate, ajungând în timpul acestei vieți pământești pe treptele celor mai înalte virtuți: smerenie, blândețe, răbdare. Sfântul Gherasim din Kefalonia, sau cum mai este numit, „Noul Pustnic al Kefaloniei”, s-a născut în satul Trikkala din peninsula Peloponez la începutul secolului al XVI-lea.

Provenea din nobila și cunoscuta familie Notara, părinții săi numindu-se Dimitrie și Kali, iar bunicul său, Luca Notara a fost prim ministru al Imperiului Bizantin. Deși ar fi putut duce evident o viață fără griji materiale datorită descendenței sale nobile, Sfântul Gherasim a refuzat un astfel de trai al plăcerilor trecătoare, urmând calea nevoinței întru Hristos.

De tânăr s-a călugărit cu numele de Gherasim (după Sfântul Gherasim de la Iordan, care a trăit în secolul al V-lea) în insula Zakintos. A urmat drumul Muntelui Athos, unde a primit Schima Mare, trăind ca pustnic într-o peșteră din zona pustie Kapsala. Primind binecuvântarea starețului, a simțit chemarea locurilor sfinte, plecând astfel la Ierusalim ca pelerin, unde a trăit timp de 12 ani, închinându-se la Mormântul Mântuitorului. Aici, a fost hirotonit preot de către Patriarhul Gherman al Ierusalimului (1537-1579), cu care era înrudit. Tot în această perioadă a vizitat locurile sfinte din Egipt (Muntele Sinai, Alexandria) și Siria (Antiohia, Damasc).

Când simțea nevoia, se retrăgea în pustiul Iordanului, singur, în liniște, unde postea zile în șir. Necesitatea de a se retrage în rugăciune îl va determina să părăsească Ierusalimul în jurul anului 1548 și va călători în insula Creta, unde va rămâne timp de doi ani. În zona Zakyntos va trăi o perioadă de cinci ani în post aspru, hrănindu-se numai cu ierburi: „…ca unul fără de trup în trup se lupta și întărit de puterea dumnezeiască jumătate de săptămână mânca dovleac fără sare, iar în cealaltă vreme rămasă lintea era hrana lui, și acestea fără pâine înmuiată” – (ieromonahul Mitrofan).

În anul 1555 revine pe meleagurile natale din Kefalonia unde, primii cinci ani i-a petrecut într-o peșteră din regiunea Lassi. Apoi, în jurul anul 1560, Sfântul Gherasim din Kefalonia s-a mutat în Omala, o regiune centrală a Kefaloniei, în zona muntoasă de lângă Valsamata (la 20 km la Est de Argostolion), unde a restaurat o veche biserică închinată „Adormirii Maicii Domnului” și înființează o mănăstire de maici pe care a numit-o „Noul Ierusalim”. Prin purtarea sa de grijă și a maicilor mănăstirii, locașul sfânt devine un important centru de binefacere, fiind un loc de salvare al celor nevoiași, Sfântul Gherasim din Kefalonia dobândind aici renumele de vindecător de boli și izgonito de duhuri necurate.

Tot ieromonahul Mitrofan îl descria pe Sfântul Gherasim astfel: „Mari lupte a săvârșit prin postire și chinuindu-și trupul și prin privegheri de toată noaptea.” Prin harul Duhului Sfânt, Sfântul Gherasim din Kefalonia și-a prevăzut sfârșitul și simțindu-l aproape, le-a binecuvântat pe maici, trecând la cele veșnice în data de 15 august 1579 de marele hram al Adormirii Maicii Domnului, hramul propriei mănăstiri. Ultimele clipe din viața pământească i-au fost vegheate de părinții Ioanichie și Gherman și de stareța Laurentia iar, după o noapte de priveghi, a fost îngropat în apropierea zidului sudic al bisericii. Se pare că ultimele cuvinte ale Sfântului Gherasim ar fi fost: „Τεκνία ειρηνεύετε εν εαυτοίς και μη τα υψηλά φρονείτε” („Trăiește în pace cu tine însuți, ca un copil și nu te gândi la lucruri înalte”). După împlinirea a doi ani de la adormirea sa, mormântul său a fost deschis în 1581, trupul Cuviosului Gherasim fiind aflat neputrezit.

În acele timpuri, insula Kefalonia se afla sub stăpânirea Republicii Venețiene încă din anul 1500. În acele împrejurări, autoritățile catolice venețiene, care erau sceptice cu privire la sfințenia Sfântului Gherasim ca urmare a dezgropării sale înainte de trecerea a trei ani, au dispus îngroparea trupului și apoi deshumarea lui după alte șase luni, în 1582. Și la cea de-a doua deshumare trupul Sfântului a fost găsit intact, bine mirositor și vindecător de boli cum fusese încă din timpul vieții.

Sfântul Gherasim din Kefalonia a fost canonizat în iulie 1622 de către Patriarhia Constantinopolului, care era condusă atunci de patriarhul Chiril Lukaris. Moaștele Sfântului au fost păstrate într-o raclă din sticlă îmbrăcată în argint, într-o bisericuță a mănăstirii de maici de pe insula Kefalonia, construită lângă un platan înalt care ar fi fost sădit chiar de Sfântul Cuvios Gherasim din Kefalonia. Chiar și astăzi este întreg și poartă veșmintele preoțești cu care a fost îngropat.