Connect with us

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfânta Muceniţă Iulita şi fiul său, Chiric, care a primit cunună de mucenic la vârsta de 3 ani

Publicat

Publicitate

În cetatea Iconiei, din Licaonia, era o femeie tânără, de neam bun, anume Iulita, care se trăgea din seminția împăraților Romei celor mai dinainte și era creștină cu credința. Petrecând puțin timp cu un bărbat legiuit, ea a zămislit și a născut de la dânsul un prunc de parte bărbătească, apoi a rămas văduvă. Iar pruncul ce l-a născut, l-a luminat cu Sfântul Botez și i-a dat numele de Chiric. În acea vreme, Dioclețian păgânul, ținând împărăția Romei, a ridicat prigoană mare împotriva creștinilor de prin țările stăpânirii sale.

Și era pus de dânsul ca ighemon în țara Licaoniei un oarecare Domițian, om sălbatic la fire și fără de omenie, ce avea chip de fiară și nărav asemenea, bucurându-se de vărsarea sângelui creștinesc. Acela, venind în Iconia, a început a munci cumplit pe cei ce credeau în Hristos și căuta cu tot dinadinsul pe cei ce țineau în taină credința creștinească. Aceasta văzând Iulita, credincioasa roabă a lui Hristos, și știind că buna sa credință nu se va putea tăinui de muncitor, s-a gândit să fugă, pentru că se temea ca nu cumva, neputând suferi muncile cele cumplite, să se lepede de Hristos.

Deci și-a lăsat toate averile sale și casa, rudele, robii, slava și toată frumusețea lumii acesteia, pentru dragostea lui Hristos. Și luând pe fiul său, Chiric, care era de trei ani, și două roabe mai credincioase, au ieșit noaptea din cetatea Iconiei și au plecat în străinătate, aducându-și aminte de ceea ce s-a zis în Scriptură: Aici nu avem cetate stătătoare, ci să căutăm pe cea viitoare. Deci s-a dus în Seleucia ca o străină, tăinuindu-și neamul său cel bun, însă și acolo a aflat aceeași prigonire împotriva creștinilor, pentru că un oarecare Alexandru, luând de la împărat stăpânirea ighemoniei, s-a dus înSeleucia și acolo ucidea fără de milă pe toți cei ce mărturiseau numele lui Iisus Hristos.

Deci fericita Iulita, aducându-și aminte de ceea ce se scrie:Dați loc mâniei, adică „fugiți de mânie”, și iarăși: Când vă vor goni pe voi din cetatea aceasta, fugiți în cealaltă, a ieșit din Seleucia și s-a dus în Tars, cetatea Ciliciei, trăind acolo printre cei săraci. Dar după o vreme oarecare, același Alexandru ighemonul s-a dus și în Tars, ca să muncească pe creștini. Iar Sfânta Iulita, fiind cunoscută de unii, a fost spusă ighemonului. Iar acela îndată a poruncit s-o prindă și a șezut înaintea poporului la divanul cel din priveliște. Și prinzând-o pe ea ostașii împreună cu fiul ei, au fugit de la dânsa amândouă slujni¬cele. însă o urmau de departe privind, voind ca să-i vadă pătimirea și sfârșitul ei.

Deci mucenița a fost dusă înaintea ighemonului, având pe mâini pe Sfântul Chiric, pruncul de trei ani. Și fiind întrebată de ighemon de nume, neam și patrie, ea răspundea cu îndrăzneală, mărturisind numele Domnului nostru Iisus Hristos, numindu-se creștină și zicând: „Acesta este numele și neamul meu cel bun, iar patrie îmi este împă-răția cerească a lui Hristos”. Iar ighemonul, mâniindu-se, a poruncit să-i ia pruncul, s-o dezbrace și să o întindă la pământ, ca să o bată fără de cruțare cu vine crude. Pe când ostașii băteau pe muceniță, pruncul privea spre ea, plângând, și se smulgea din mâinile celor ce-l țineau, ca să se ducă la maica sa. Iar ighemonul văzând că pruncul este frumos, a poruncit să-l aducă la el.

Deci, luându-l, l-a pus pe genunchii săi și îl mângâia ca să nu plângă, netezindu-i părul capului și sărutându-l. Și îi spunea cuvinte duioase, dar pruncul se apăra, trăgându-se din mâinile lui și ferindu-și capul într-o parte, nelăsându-l să-i netezească părul și să-l sărute cu buzele lui cele întinate. Deci, privind la maica sa,pe când ei o băteau, plângea și striga: „Sunt creștin! Lasă-mă să mă duc la mama mea!”. Și zgâria fața ighemonului cu unghiile, împingându-se cu mâinile de la el. Atunci ighemonul, umplându-se de mânie, a aruncat jos pe prunc, izbindu-l cu piciorul în coaste. Iar pruncul, căzând pe treptele de piatră și lovindu-se cu capul de colțurile cele ascuțite ale treptelor, s-a zdrobit și a umplut tot locul acela de sânge.

Publicitate

Astfel, Sfântul Chiric și-a dat sufletul cel sfânt și fără de prihană în mâinile lui Dumnezeu, încununându-se cu mucenicia. Iar fericita Iulita, maica iui, fiind cumplit bătută, pătimea ca într-un trup străin. Și nesimțind ca un stâlp neînsuflețit, nu striga altceva decât aceasta: „Sunt creștină și nu voi jertfi idolilor voștri”. Iar după ce au încetat a o bate și au ridicat-o de la pământ, a văzut pe iubitul ei fiu mort, zăcând în sânge înaintea divanului.Drept aceea s-a umplut de bucurie și a zis: „Mulțumesc Ție, Doamne, că ai învrednicit pe fiul meu de un dar ca acesta, ca să se săvârșească mucenicește pentru numele Tău cel sfânt mai înainte de mine și să primească cununa cea neveștejită întru slava Ta!”.

După aceea, ighemonul a poruncit s-o spânzure la muncire și să-i strujească trupul cu piepteni de fier, apoi să-i stropească cu smoală topită rănile sale. Astfel fiind muncită sfânta, propovăduitorul striga: „Miluiește-te, Iulito, cruță-ți tinerețile tale și închină-te zeilor, ca să te izbăvești din munci și să nu pieri cumplit cu moarte fără de vreme, ca și fiul tău”. Iar mucenița răspundea: „Nu mă voi închina dracilor și idolilor celor surzi și muți, ci mă voi închina Domnului meu Iisus Hristos, Unul născut, Fiul lui Dumnezeu, prin Care toate le-a făcut Tatăl Ceresc. Deci mă sârguiesc ca să ajung pe fiul meu, ca împreună cu el să mă învrednicesc împărăției cerești”. Văzând ighemonul răbdarea și mărimea de suflet cea nebiruită a muceniței, a osândit-o la tăiere cu sabia.

Și luând-o slujitorii, au dus-o afară din cetate la locul cel de moarte, unde se ucideau cei osândiți. Iar sfânta mergea bucurându-se, ca la o nuntă. Și ajungând la locul acela, a cerut puțin timp pentru rugăciune. Deci, plecându-și genunchii, s-a rugat, zicând: „Mulțumesc Ție, Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, că ai chemat pe fiul meu mai înainte de mine, învrednicindu-l a pătimi pentru numele Tău cel sfânt și înfricoșat, și i-ai dat lui, pentru că a lăsat această viață deșartă, viața cea veșnică cu sfinții! Primește-mă și pe mine, nevrednica roaba Ta, și mă învrednicește să dobândesc dar înaintea Ta, ca să fiu numărată cu fecioarele cele înțelepte care au intrat în cămara Ta cea neîntinată, ca să Te binecuvinteze sufletul meu pe Tine și pe Tatăl Tău cel fără de început și pe Duhul Sfânt, Cel împreună de o ființă în veci. Amin”.

Astfel rugându-se sfânta, călăul ascuțindu-și sabia, i-a lovit grumajii, tăindu-i cinstitul ei cap, iar trupul l-a lăsat în locul acela, fără a-l îngropa, spre a-l mânca câinii și fiarele. Asemenea și trupul Sfântului Chiric, târându-l din cetate, l-au aruncat lângă trupul maicii lui și au plecat. Și sosind noaptea, au venit cele două slujnice zise mai sus și au luat trupul stăpânei lor și a fiului ei și, ducându-le departe, le-au îngropat în pământ.

Una din aceste slujnice a trăit până în vremea marelui Constantin, întâiul împărat al creștinilor, în zilele căruia a răsărit adevărul, iar bisericile lui Dumnezeu au luat îndrăznire, cu darul lui Hristos. Atunci acea slujnică a arătat credincioșilor creștini acel loc, unde erau îngropate cinstitele moaște ale Sfinților Mucenici Chiric și Iulita, povestind și pătimirea lor. Drept aceea, ei au scos din sânul pământului sfintele moaște, nestricate și pline de bună mireasmă, care dădeau și tămăduiri de neputințe. Iar pătimirea acestora au dat-o în scris, spre pomenirea și cinstirea sfinților mucenici, spre folosul credincioșilor și spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel slăvit în veci împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh. Amin.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Parohia „Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla”, din Botoșani, își sărbătorește ocrotitoarea pe 7 august. Botoșănenii sunt așteptați cu bucurie. Astăzi, slujba Vecerniei Mari

Publicat

Publicitate

Citeste mai mult

Educație

Bacalaureatul continuă cu evaluarea competențelor digitale

Publicat

Publicitate

Sesiunea a doua a Bacalaureatului continuă miercuri cu proba de evaluare a competențelor digitale, potrivit calendarului aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

Luni și marți a avut loc evaluarea competențelor lingvistice de comunicare orală în limba română – proba A și evaluarea competențelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă – proba B.

Joi și vineri vor fi evaluate competențele lingvistice într-o limbă de circulație internațională.

Peste 30.200 de absolvenți de liceu (peste 18.200 de candidați din promoția curentă, iar circa 12.000 de candidați – din promoțiile anterioare) s-au înscris la sesiunea a doua a Bacalaureatului.

Aceștia vor susține întreg examenul sau, în funcție de rezultatele obținute în sesiunile anterioare și recunoscute ca atare, doar probele nepromovate.

Dintre candidații înscriși, peste 5.000 vor susține și probele de evaluare a competențelor.

Publicitate

‘Evaluarea competențelor lingvistice pentru limba română, limba maternă și limba modernă, precum și a celor digitale se realizează, pentru fiecare candidat, de către doi profesori examinatori (cadrul didactic care a predat disciplina respectivă la clasă și un alt cadru didactic de aceeași specialitate din unitatea de învățământ). În situațiile în care această condiție nu poate fi îndeplinită sau în cazurile în care cadrele didactice se află în incompatibilitate, profesorii examinatori vor fi selectați din alte școli’, afirmă Ministerul Educației și Cercetării într-un comunicat remis presei.

Potrivit sursei citate, rezultatele obținute de fiecare candidat la probele de evaluare a competențelor lingvistice de comunicare orală în limba română, în limba maternă și într-o limbă de circulație internațională se exprimă prin stabilirea nivelului de competență corespunzător, în concordanță cu grilele naționale sau europene (altfel spus, nu se acordă note sau calificative de tip admis/respins).

Prima probă scrisă – cea la Limba și literatura română – se va susține pe 11 august, iar pe 12 august, proba obligatorie a profilului.

Pe 13 august va avea loc proba la alegere a profilului și specializării, iar elevii din partea minorităților naționale vor susține proba scrisă la Limba și literatura maternă pe 14 august.

Afișarea rezultatelor la probele scrise, vizualizarea lucrărilor scrise și depunerea contestațiilor vor avea loc pe 18 august.

În zilele de 19 și 20 august va continua vizualizarea lucrărilor scrise și se vor putea depune contestații.

Pe 26 august este programată afișarea rezultatelor finale.

Procentul de promovare la prima sesiune a examenului de Bacalaureat după rezolvarea contestațiilor este de 76,5%.

După soluționarea contestațiilor, rata de succes a crescut cu 2,2% – de la 74,3% la 76,5% – în toate promoțiile, față de 78,2% în sesiunea iunie-iulie 2024. AGERPRES

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Schimbarea la Față a Domnului

Publicat

Publicitate

Acest mare eveniment din viaţa Mântuitorului nostru s-a petrecut în anul treizeci şi trei al vieţii Domnului, ultimul al propovăduirii Sale. La vremea aceea, Iisus se afla în partea Cezareei lui Filip, unde Apostolul Petru L-a mărturisit ca fiind Fiul lui Dumnezeu cel adevarat. Înaintea acestui dumnezeiesc eveniment, Petru L-a mărturisit pe Iisus ca fiind Fiul lui Dumnezeu cel adevărat.

Urcând pe Muntele Tabor, cei trei ucenici, şi prin ei şi ceilalţi, aveau să afle că El este, într-adevar, Dumnezeul cel adevărat. Moise era icoana şi închipuirea Mântuitorului care a condus poporul lui Israel prin pustie până la primirea Legii, mai înainte de venirea lui Hristos. Ilie era cel mai slăvit dintre prooroci, care va fi prezent printre noi şi va predica Evanghelia trei ani şi jumătate pe pământ, împreuna cu Enoh, pe vremea lui Antihrist, înainte de a doua venire a Mântuitorului.

 

Aşa au înţeles ei că Hristos nu-i Ilie, ci Dumnezeul lui Ilie. Hristos nu e Ieremia, ci este Cel Care l-a sfinţit pe Ieremia în pântecele maicii lui, şi nu e nici Moise, ci este Cel Care a dat lege lui Moise, pentru că Dumnezeu anume a voit să se arate aceşti doi prooroci, că El este Dumnezeul proorocilor şi nu unul dintre prooroci. Dar schimbarea la faţă pe Muntele Tabor mai are încă o semnificaţie: Taborul însuşi luase forma Bisericii. Acolo se vedeau cele două Testamente: cel Vechi, prin Ilie şi prin Moise, şi cel Nou, prin cei trei apostoli: Ioan, Iacov şi Petru. Iar prin glasul din nor, Dumnezeu Tatăl mărturiseşte cine este Hristos, la fel cum făcuse şi la Iordan, când Iisus a fost botezat.

Slava fiinţei lui Dumnezeu reflectă raze şi luminează ca soarele, pentru că El este Însuşi Dumnezeu şi din dumnezeirea Lui slobozea raze ca un soare intens dumnezeiesc. Ceea ce se vedea pe Tabor nu era lumina creată, ci necreată, lumina care izvora din dumnezeirea Lui şi era slava fiinţei lui Dumnezeu sau lumina slavei lui Dumnezeu. Aceasta este deosebirea între schimbarea la faţă a lui Hristos şi a sfinţilor Lui, prooroci, patriarhi şi cuviosi de mai târziu. Şi noi avem datoria să ne schimbăm la faţă. Daca ieri am fost păcătoşi, să ne mărturisim păcatele şi să nu mai fim. Daca am fost hoşi, să lasam hoşia. Daca am înjurat sau am fost beţivi, săa lăsăm răutăţile, să ne schimbăm nu la faţa cea din afară, ci la cea dinlăuntru a sufletului.

 

Publicitate

Minunea norului de pe Muntele Tabor

 

Creştinii vremurilor noastre care ajung pe Muntele Tabor, de praznicul Schimbării la Faţă, sunt martorii unei minuni ce aminteşte de momentul Schimbării la Faţă a Mântuitorului: pogorârea peste biserica ortodoxă de pe munte a unui nor deosebit. În noaptea de 5 spre 6 august, pe Muntele Sfânt al Taborului, în momentul în care începe Sfânta Liturghie, coboară asupra Mănăstirii ortodoxe „Sfântul Prooroc Ilie” de aici un nor luminos care nu are caracteristicile unui nor obişnuit.

În momentul în care începe Privegherea, din vârful muntelui se vede pe cerul întunecat dinspre Nazaret, la o distanţă mare, o formaţiune noroasă portocalie ce vine aproape perpendicular spre biserică, unde rămâne până la miezul nopţii, sub forma unor limbi portocalii întunecate. La momentul Heruvicului, norul luminos ajunge deasupra Taborului, capătă diferite forme, din el desprinzându-se fâşii, mingi rotunde, lunguieţe, ce ajung deasupra turlei bisericii. Norul este ca o pară de foc cu miros nepământean. Fenomenul este perceput şi descris diferit de credincioşii pelerini, martori ai minunii.

Ceea ce este relatat deopotrivă de toţi este faptul că în clipele acelea se răspândeşte în aer un extraordinar miros de tâmâie. Schimbarea la Faţă a Domnului, când „a strălucit faţa Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2), arătarea minunată a slavei dumnezeirii, este preînchipuită în Vechiul Testament în mai multe rânduri. Astfel, pe Muntele Sinai, Dumnezeu vorbeşte din nor cu Sfântul Prooroc Moisi, peste care se pogoară slava Sa (Ieşire 19, 9; 24, 16-18). În chip de stâlp de nor, Domnul Slavei călăuzeşte poporul ales prin pustie (Ieşire 13, 22; 16, 10). Tot stâlp de nor se arată stând la uşa cortului mărturiei (Ieşire 33, 9-10). La sfinţirea cortului mărturiei, se pogoară norul slavei lui Dumnezeu (Ieşire 40, 31-32), iar mai apoi, norul acoperea cortul mărturiei ziua, şi chipul de foc noaptea (Numerii 9, 16).

La sfinţirea Templului lui Solomon, norul slavei dumnezeieşti umple din nou casa Domnului (3 Regi 8, 10-13). Când S-a schimbat la Faţă, Mântuitorul Hristos S-a arătat ca Fiu al lui Dumnezeu, strălucind de lumina dumnezeiască ca „Cel ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină” (Psalm 103, 2) şi înconjurat de norul luminos al slavei Sale. Aşa cântăm şi noi, ortodocşii: „Dătător de lumină şi Lumină neapropiată şi pururea veşnică fiind, Cel ce eşti fără început şi care Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, lumină în lume ai strălucit cu trupul umblând, şi lumină în munte ai luminat, arătând chipul slavei părinteşti”.

Lumina de pe Muntele Tabor este o pregustare a veacului viitor al învierii, în care drepţii vor străluci ca soarele întru împărăţia Tatălui lor şi vor fi îmbrăcaţi în veşminte albe strălucitoare, veşmintele curăţiei şi sfinţeniei. Şi se vor bucura pururea privind la faţa lui Dumnezeu şi nu vor avea nevoie de soare, căci Dumnezeu îi va lumina pe ei.

 

Muntele Tabor a jucat un rol important în istoria biblică şi este pomenit de mai multe ori în Sfânta Scriptură. El este menţionat pentru prima oară când Isus Navi împarte Pământul Făgăduinţei celor 12 seminţii ale lui Israel. Aici a pustnicit Melchisedec, preotul Dumnezeului celui Preaînalt. Taborul este locul unde Mântuitorul S-a Schimbat la Faţă. În secolul al IV-lea, pe platoul din vârful muntelui, Sfânta Împărăteasă Elena a ridicat o biserică în cinstea Schimbării la Faţă a Mântuitorului. Actuala biserică ortodoxă a fost reconstruită în anul 1911. Ea aparţine Patriarhiei Ierusalimului şi este considerată prima mare ctitorie românească din Ţara Sfântă. Pe latura de nord-vest se află grota lui Melchisedec.

Citeste mai mult

Eveniment

FOTO: Hram la Schitul Orășeni, o veche vatră pusnicească ca o candelă aprinsă pentru Botoșani

Publicat

Publicitate

Biserica de lemn cu hramul „Schimbarea la Faţă a Domnului“ din Schit Orăşeni, unul dintre puținele lăcaşuri cu acest hram din zona Botoşanilor şi una dintre cele mai vechi vetre pustniceşti din județ, se află în sărbătoare. Rânduiala în această parohie devenită o adevărată fortăreață duhovnicească a început marți seară, cu slujba privegheri, savarsindu-se Vecernia Mare cu Litie și Utrenia, la care credincioșii au participat numeroși. 

Privegherea de la Schitul Orășeni – popas în cetatea de liniște a Botoșanilor

Marți seară, la Schitul Orășeni din Botoșani s-a așternut o liniște aparte, de rugăciune și smerenie. Deși zidurile sunt din lemn, iar clopotnița se pierde parcă printre crengile copacilor bătrâni, acest loc s-a dovedit din nou o adevărată fortăreață a credinței. Aici, la popasul duhovnicesc al Schimbării la Față, timpul nu curge ca în lume, ci se adună, clipă cu clipă, în sufletul celor care vin să se întâlnească cu Dumnezeu.

Pe cărările bătătorite de pașii monahilor de altădată, zeci de creștini din satele din jur s-au îndreptat, în seara de 5 august, spre bisericuța străjuită de codrii Botoșanilor. Oamenii au venit să-și aducă ofranda lor de rugăciune întru cinstirea Schimbării la Față a Domnului.

Un sobor de suflete adunate în rugăciune

Vecernia cu Litie și Utrenia au fost săvârșite de un sobor impresionant de preoți, în frunte cu părintele protopop Petru Fercal, un arhiereu al cuvântului rostit din inimă, care a știut să așeze în sufletele celor prezenți fiorul sfințeniei care ocrotește Schitul Orășeni. Părintele paroh Constantin Andrei-Ionuț și preoții din cercul misionar Cristești au întregit această slujbă care a făcut ca fiecare rostire să pară că se întoarce, amplificată, din bolțile cerului.

Publicitate

Răspunsurile liturgice au fost date de Corul Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Botoșani, iar glasurile lor, limpezi și rotunde, s-au revărsat peste adunarea de credincioși ca o ploaie lină de har.

Duhul pustnicilor este viu în inimile credincioșilor

La sfârșitul slujbei, părintele protopop a vorbit despre taina sfințeniei care dăinuie în acest loc. În Schitul Orășeni, fiecare bârna de lemn poartă amprenta monahilor care s-au nevoit cu sute de ani în urmă. Printre aceștia, Sfântul Sila, originar din aceste ținuturi, ale cărui moaște se păstrează cu evlavie în bisericuță, veghează ca o lumină nestinsă peste toți cei care se opresc aici să își odihnească sufletul.

Cuvintele despre nevoință, răbdare și rugăciune au învăluit soborul de credincioși, care au plecat din Schit cu sufletul împăcat, știind că aici, la Orășeni, cerul este mai aproape, iar istoria credinței nu a fost niciodată uitată.

Schitul Orășeni – o candelă aprinsă pentru Botoșani

An de an, Schimbarea la Față devine pentru Schitul Orășeni mai mult decât o sărbătoare. Este o mărturisire a credinței vii, o chemare tainică pentru toți cei care, în goana lumii moderne, încă mai caută liniștea și adâncul rugăciunii. Această cetate de lemn, străjuită de codri este dincolo de toate o stare de suflet. Aici, creștinii înțeleg că adevărata schimbare la față nu e doar a Mântuitorului, ci a fiecărui suflet care învață să privească mai sus, spre veșnicie.

 

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending