Primii creștin au apărut în Iviria (veche denumire a Georgiei) încă în anii 40 după Hristos. Totuşi, Evanghelia a devenit cunoscută tuturor mult mai târziu, începând cu secolul al IV-lea, prin propovăduirea Sfintei Nina, „cea întocmai cu Apostolii”.
Ea a fost numită astfel datorită sacrificiului întregii vieţi pentru creştinarea Georgiei. Sfânta Nina (în limba georgiană Nino) s-a născut la sfârşitul secolului III în Capadocia, unde locuiau mulţi georgieni. Era rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, potrivit unui vechi manuscris, fiind chiar verişoara acestuia. Părinţii ei erau membri ai aristocraţiei capadociene şi, după tunderea lor în monahism, educaţia şi grija Ninei a fost încredinţată Patriarhului Iuvenalie.
Auzind de poporul georgian care încă zăcea în păgânism, fecioara Nina a călătorit în Georgia unde într-o perioadă scurtă de timp a câştigat iubirea poporului georgian. Nina a propovăduit în întreaga Georgie în timpul când se dezlănţuiseră deja persecuţiile lui Diocleţian împotriva creştinilor. Ori de câte ori citea pasajul legat de Răstignirea Domnului, Nina se întreba ce s-a întâmplat cu cămaşa Mântuitorului Hristos. Când a aflat că aceasta se găseşte în cetatea Mțsheta din ţinutul Iviriei (Georgiei) a început să se roage să fie învrednicită să se închine acestui veşmânt sfânt. Într-o noapte a visat că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu o binecuvintează şi îi dă o cruce făcută din viţă-de-vie împletită.
Când s-a trezit, a văzut crucea în propriile mâini. Copleşită de această minune, ea a mers la episcopul Iuvenalie, cerându-i binecuvântare să plece în Iviria. Acesta, după ce a ascultat descrierea visului şi a văzut crucea, i-a dat binecuvântarea şi s-a rugat îndelung ca Nina să reuşească în drumul pe care Dumnezeu i-l pregătise. Sfânta Nina a plecat din cetatea Ierusalimului spre Armenia împreună cu alte 30 de fecioare. Printre acestea se număra şi Ripsimia, care era căutată de către împăratul Diocleţian pentru a se însura cu ea. La scurt timp, toate au fost capturate. Nina a fost singura care a reuşit să se ascundă. Din cauza refuzului de a renunţa la credinţa creştină, Ripsimia şi celelalte fecioare care o însoţeau au fost chinuite şi apoi decapitate. Pomenirea lor se săvârşeşte în fiecare an la 17/30 septembrie.
Nina şi-a continuat drumul către cetatea Mțsheta. Abia în anul 315 a reuşit să ajungă acolo, după un drum extenuant şi multe primejdii. Era o perioadă în care acele zone erau permanent invadate de către perşi. La un moment dat, îndoielile au cuprins-o. Se temea că nu va ajunge acolo unde Dumnezeu a trimis-o. A visat, la un moment dat, un tânăr care îi dădea un sul de hârtie. Când s-a trezit, l-a descoperit lângă ea. Acesta conţinea versete scripturistice legate de suferinţă şi nădejde. Dumnezeu o îndemna să nu renunţe. În cele din urmă a ajuns în cetatea Urpnisi. Aici a început să înveţe limba gruzină.
După o lună a observat că toată lumea mergea spre capitala Mțsheta. Era o mare sărbătoare a idolilor. Sfânta Nina s-a furişat în apropierea statuii zeului Armazi şi s-a rugat lui Dumnezeu să fie distrus acest chip al minciunii. Imediat s-a pornit o furtună mare, iar templul şi statuia au fost dărâmate de grindină. Prima familie convertită a fost cea la care Sfânta Nina locuia. Sfânta a vindecat-o pe Anastasia, care era stearpă. A continuat să facă minuni şi a început să propovăduiască Evanghelia în popor. A vindecat-o şi pe soţia împăratului, care era demonizată. Împăratul Mirian însă desconsidera creştinismul şi credea că îi va aduce pieirea. Într-o zi, a plecat la vânătoare şi la un moment dat a început din nou o furtună puternică.
Publicitate
Un fulger i-a luat vederea şi tunetele i-au alungat pe toţi cei care îl însoţeau. Rămas singur, a încercat să se roage zeilor săi, dar lucrul acesta s-a dovedit lipsit de folos. Şi-a adus aminte de Nina şi a început să se roage lui Hristos. Vederea i-a revenit, iar furtuna s-a potolit. Smerit, i-a cerut iertare sfintei şi s-a botezat. Apoi, a trimis emisari împăratului Constantin cel Mare, pentru a i se aduce un episcop şi câţiva preoţi, pentru creştinarea poporului său. Sfântul Împărat Constantin a primit cu bucurie cererea şi l-a trimis pe arhiepiscopul Antiohiei, Eustatie. Astfel a început creştinarea Iviriei.
Nina a trecut la Domnul în anul 335 după Hristos. Trupul ei este înmormântat în Biserica Catedralei din Mțsheta.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
În această după-amiază, jandarmii botoșăneni s-au întâlnit cu participanții la prima serie a celei de-a XVI-a ediții a Programului de Tabere ARC, destinat elevilor, studenților și tinerilor români din afara granițelor țării.
Centrul de Agrement Codrii de Aramă de la Agafton este una din cele nouă locații din România in care se desfășoară Programul de Tabere ARC 2025, organizat la nivel național de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni cu sprijinul Agenției Naționale pentru Sport și al Patriarhiei Române, în perioada 1 iulie – 2 septembrie.
Participarea jandarmilor la cele șase serii ale taberei reprezintă o bună oportunitate de a-i familiariza pe elevii și tinerii români de pretutindeni cu privire la istoria Jandarmeriei Române și a Inspectoratului de Jandarmi Județean Botoșani, competențele legale și misiunile specifice, dar și de a le prezenta procedee de autoapărare, exerciții de disciplină canină și de intervenție pentru prinderea și imobilizarea unui infractor, precum și mijloacele de intervenție și autospecialele de serviciu.
În total, aproximativ 780 de elevi și tineri români din Ucraina și Republica Moldova vor petrece zile frumoase de vacanță pe meleaguri botoșănene și vor plecat spre casă cu amintiri plăcute și cu prieteniile legate în această perioadă.
Un incendiu de vegetație uscată a pus în pericol o gospodărie din localitatea Boscoteni, comuna Frumușica. Casa și o anexă au fost la un pas de a fi cuprinse de flăcări. Pompierii de la Punctul de Lucru Flămânzi au acționat rapid și au stins incendiul înainte ca acesta să se extindă.
Au ars aproximativ 500 de metri pătrați de vegetație uscată. Cauza probabilă a incendiului a fost stabilită ca fiind folosirea focului deschis în spații deschise.
Reamintim faptul că potrivit legislației privind protecția mediului, este interzisă arderea miriștilor, a turbăriilor, a litierei pădurii, a stufului, a tufărișurilor sau a vegetației ierboase.
Atragem atenția asupra faptului că folosirea focului deschis pentru igienizarea terenurilor, arderea gunoaielor, a deșeurilor și a altor materiale combustibile pot avea consecințe grave, atât asupra mediului înconjurător, cât și asupra proprietății sau chiar vieții oamenilor.
În astfel de cazuri, flăcările se pot întinde cu repeziciune pe o suprafață mare, iar în condiții de vânt, incendiile de vegetație uscată sau de deșeuri menajere pot deveni și mai periculoase dacă se manifestă aproape de locuințe, de rețele de electricitate sau de locuri cu pericol de explozie.
Recomandăm fumătorilor să nu arunce resturile de la țigară la întâmplare (de exemplu pe geamul autoturismului) pentru că pot incendia vegetația uscată de pe marginea drumului sau copacii, iar incendiile pot ajunge la proprietăți sau, în cele mai grave situații, pot provoca și victime.
Astăzi, curtea Liceului Tehnologic „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Vorona a fost plină de emoție, culoare și forfotă veselă. Elevi, profesori, părinți și invitați de la Inspectoratul Școlar al Județului Botoșani au celebrat împreună Ziua Școlii, un moment devenit tradiție, în care comunitatea se strânge să-și cinstească trecutul și să-și afirme valorile.
Sărbătoarea a început cu un moment solemn: un tedeum de mulțumire pentru roadele educației și pentru oamenii care au clădit această instituție, moment special care a beneficiat de un suport deosebit din partea fețelor bisericești din comună.
Bustul voievodului Ștefan cel Mare a fost împodobit cu coroane de flori, un gest simbolic de respect față de patronul spiritual al școlii și față de istoria Moldovei. Un gest care l-a făcut mândru pe primarul comunei, Sergiu Dascălu, dar și pe inspectorul general al ISJ Botoșani, profesor Bogdan Suruciuc, precum și pe toți ceilalți inspectori de specialități din cadrul Inspectoratului care au ajuns la această acțiune deosebită, respectiv profesor Irina Telișcă, profesor Tanase Ana, profesor Lucia Stefanescu, profesor Gabi Nechifor, profesor Diana Haralamb, profesor Catalin Ungureanu, profesor Gina Zala, profesor Cristian Gherasim, profesor Ursulica Teodora și profesor Badea Alina.
A urmat apoi partea cea mai vie și mai caldă a zilei: activitățile pregătite cu migală de elevi și profesori. Clasele au organizat standuri tematice, expoziții de desen și fotografie, prezentări ale proiectelor Erasmus+ la care școala este partener. S-au recitat poezii, s-au pus în scenă fragmente de teatru istoric și s-au cântat cântece tradiționale, totul într-o atmosferă de sărbătoare sinceră.
Elevii au fost în centrul atenției – cu emoții în glas, cu mândrie în privire, dar și cu zâmbete largi atunci când au primit aplauze. Profesorii și-au încurajat elevii pas cu pas, dând și astăzi dovadă de devotament și răbdare.
Totodată, au fost premiați, din partea liceului, elevii care au avut rezultate deosebite la concursuri si olimpiade, și, cu aceeași ocazie, a fost acordata o diploma de onoare pentru întreaga cariera didactică de 45 de ani doamnei învățătoare Cornelia Icușcă.
Publicitate
Nu a lipsit nici momentul discursurilor oficiale. Conducerea liceului a transmis un mesaj cald și mobilizator:
„Ziua școlii este mai mult decât o aniversare, este un prilej de recunoștință pentru trecut, de mândrie pentru prezent și de speranță pentru viitor. La mulți ani tuturor celor care fac parte din comunitatea noastră școlară – elevi, profesori, părinți și absolvenți. Mulțumim cadrelor didactice pentru implicare și devotament. Felicitări elevilor pentru rezultate și entuziasm. Recunoștință părinților pentru sprijinul acordat”, au transmis reprezentanții școlii, în frunte cu directorul unității de învățământ, profesor Ligia Marica.
Participanții au apreciat în mod special unitatea pe care astfel de evenimente o aduc în comunitate. Părinții și bunicii prezenți au privit cu emoție la evoluțiile copiilor, mândri să vadă cum școala continuă să fie un loc al educației, dar și al sufletului.
„A fost o zi deosebită. Ne-am simțit cu toții ca într-o mare familie”, a spus o elevă din clasa a XI-a, cu emoție în ochi.
În spatele acestei zile stau săptămâni de pregătiri, idei creative și multă dăruire. Pentru liceu, astfel de momente sunt parte din identitatea sa – o școală care respectă tradiția, dar rămâne deschisă spre inovație și dialog european.
La final, profesorii au mulțumit tuturor celor implicați și au dat asigurări că misiunea lor rămâne aceea de a forma nu doar elevi buni la învățătură, ci și oameni demni, cu dragoste de țară și de cultură.
În Vorona, Ziua Școlii nu este doar o zi în calendar, ci o sărbătoare a comunității. O lecție vie despre trecut, prezent și viitor.
Iată și câteva imagini surprinse cu această ocazie:
Două zile de rugăciune, jertfă și bucurie duhovnicească în inima unei comunități unite prin credință
În fiecare suflet de român, în ziua de 2 iulie, se aprinde o flacără veche și totuși neîntrerupt vie, aceea a dragostei și evlaviei față de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. În Cătămărăști Deal, această flacără nu este doar simbolică, ci arde în inimile a zeci de credincioși care se adună, an de an, pentru a-l cinsti pe cel care a apărat cu sabia și cu rugăciunea o țară, o credință și un neam.
Aici, pe culmea acestei așezări din județul Botoșani, o biserică cu hramul Sfântului Voievod se înalță ca o strajă tăcută, ca o cetate sufletească în care oamenii vin nu doar să se roage, ci să-și amintească de rădăcini, de jertfă, de neuitare. Este prima biserică de mir din România închinată acestui sfânt, o bijuterie de piatră și duh, zidită cu trudă, vis și multă credință.
Rugăciune în ceas de seară
Marți seara, dangătul clopotelor a chemat la rugăciune. Pe cerul cald de iulie, norii se adunau, dar în biserică s-a făcut lumină: lumina candelelor, lumina cântărilor, lumina inimilor.
Vecernia cu Litie a fost săvârșită de un sobor de preoți veniți din mai multe parohii din județul Botoșani. Părintele paroh, Vasile-Emanoil Crețu, a vorbit cu recunoștință despre moștenirea lăsată și despre continuarea lucrării. Sub privirile sfântului zugrăvit în absidă, cu chip aspru dar cald, parcă toți cei prezenți simțeau că sunt parte dintr-un neam binecuvântat și viu.
Cuvinte cu putere și daruri ale inimii
La finalul slujbei, părintele protopop misionar, Daniel Constantin Țăranu, a ținut un cuvânt de învățătură cu vibrație duhovnicească, vorbind despre „coroana nevăzută a răbdării” și despre cum Sfântul Ștefan n-a fost doar un voievod al armelor, ci mai ales un voievod al rugăciunii. În tăcerea sfântă a bisericii, fiecare cuvânt cădea în inimă ca o sămânță.
Publicitate
La final, enoriașii au împărțit pachete cu bunătăți pregătite de mâini harnice, un gest simplu, dar plin de iubire. Agapa de seară a fost, ca întotdeauna, un moment de comuniune, de zâmbete, binecuvântări, îmbrățișări, copii care aleargă printre bătrâni cu baston, toți legați de același duh, cel al apartenenței.
Duminica sub cercul de lumină
Ziua de miercuri a început cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. De cum s-a ridicat Sfânta Evanghelie, Lumina a pătruns în biserică. În timpul slujbei, dangătul clopotelor a reînviat o poveste cunoscută de localnici: cea a „cercului de lumină” care apare uneori în timpul furtunilor, chiar deasupra bisericii.
„Când sună clopotele în vreme de nor și vifor, parcă vălul cerului se rupe. „Am văzut cu ochii mei: un cerc alb, de lumină, se așază peste turla bisericii. Și norii ocolesc locul. De zeci de ori s-a întâmplat”, mărturisește un bătrân din sat, cu privirea înrourată.
Pentru localnici, aceasta nu este legendă, ci taină, una care nu poate fi explicată, ci doar trăită.
O parohie care zidește suflete
Parohia Cătămărăști Deal nu este doar o construcție din piatră și lemn, ci un loc unde se zidesc caractere și se nasc vocații. Aici, credința nu este o formalitate, ci un mod de viață. Părintele Emanoil Crețu, preot și duhovnic, dar și constructor, organizator și slujitor neobosit, le-a mulțumit credincioșilor pentru osteneală și implicare.
„Nu lăsăm în urmă doar ziduri, ci o mărturie a unei credințe fierbinți. Ceea ce zidim azi va vorbi copiilor noștri despre cine am fost și în Cine am crezut.”
Un voievod viu în sufletele celor care n-au uitat
Ștefan cel Mare nu este pentru Cătămărăști Deal un personaj istoric, ci un mijlocitor și un sprijin. Prin evlavie și rugăciune, chipul lui s-a mutat din paginile de carte în inimile credincioșilor.
Într-o lume în care reperele se destramă, aici se păstrează un drum bine bătătorit, drumul care urcă spre altar, spre lumină, spre Hristos. Iar în fruntea acestui drum, neobosit, veghează un domn, cu sabia în mâna dreaptă și crucea în inima lui.