Sfântul Nicolae Planas s-a născut în anul 1851, în Insula Naxos (sud-estul Greciei) din părinți creștini, pe numele lor Ioan și Augustina. Încă din copilărie, micul Nicolae a prins drag de biserica ce se afla pe moșia părinților săi. Venea în acest loc adeseori, pe ascuns, pentru a fredona singur cântările auzite în timpul slujbei și a-și bucura sufletul cu ele.

Unul dintre cei care au așezat o piatră la temelia credinței sale a fost chiar bunicul său, pe nume Gheorghe Melissourgos. Acesta era preotul respectivei biserici de pe moșie și de la el Nicolae a învățat primele litere, începând apoi, pas cu pas, să citească „Psaltirea”. În altar, nepotul era atent la toată rânduiala Liturghiei și îl însoțea pe bunicul său oriunde mergea pentru a sluji cuvântul Evangheliei. Avându-i pe părinții săi ca prime exemple în această viață, pruncul Nicolae a moștenit de la aceștia simplitatea și curățenia sufletească. După trecerea la cele veșnice a tatălui său, pe când Nicolae avea doar 19 ani, a fost nevoit să se mute împreună cu mama și sora sa la Atena.

Punând mereu pe primul loc dragostea către cele sfinte, la vârsta de 28 de ani se căsătorește cu tânăra Eleni Provelegiou, alături de care va avea un copil: Ioan. În 1879, este hirotonit diacon la Biserica „Schimbarea la Față” din Atena, iar cinci ani mai târziu, în anul 1884, a fost numit preot în „Biserica Prorocului Elisei”. După plecarea neașteptată a soției sale la cele veșnice, Sfântul Nicolae Naxiotul a liturghisit zilnic, timp de 50 de ani, de la opt dimineața, până la două sau trei după-amiaza, adâncindu-se în profunzimea rugăciunii, purtând de grijă și micuțului său în același timp. Frânt de oboseală, mergea pe la casele celor apropiați, odihnindu-se puțin așezat într-un fotoliu. Seara, la ora nouă, ajungea la biserică, unde începea privegherea. Mânca în fiecare zi doar seara, iar în toate posturile hrana sa nu conținea untdelemn.

La praznicele marilor sărbători obișnuia să cânte paraclisele închinate lor până la Odovanie (încheierea sărbătoririi unui praznic împărătesc, la un anumit număr de zile după sărbătoarea respectivă). Deși ar fi putut deveni vulnerabil trupește din cauza vieții ascetice intense pe care o trăia, totuși, Sfântul Nicolae Planas nu s-a îmbolnăvit niciodată, deoarece viața aceasta aspră pe care alesese să o trăiască o ducea din dragoste față de Dumnezeu și de oameni. Ceea ce i-a adus bucurie pe parcursul întregii sale vieți. A fost privilegiul de a-L putea slăvi pe Dumnezeu ziua și noaptea, să săvârșească Liturghii, Privegheri, Vecernii, Paraclise, Sfânta Agheazmă, Sfinte Masluri, Parastase.

Diferitele bisericuțe unde obișnuia Sfântul Părinte să săvârșească Sfânta Liturghie deveneau locuri de mângâiere și scăpare pentru mulți dintre cei ce căutau liniște și răspunsuri la întrebările vieții. Devotamentul său față de cei care îl căutau se vedea și din faptul că ani întregi purta cu sine pomelnicele primite în fiecare zi de la credincioși. Din nemăsurata sa iubire față de cei trecuți la cele veșnice, păstra pomelnicele vechi, îngălbenite de trecerea timpului, la care adăuga mereu altele, citindu-le pe toate cu o mare grijă părintească, la fiecare Liturghie. Astfel, prin râvna sa neobosită, mulți din cei pomeniți vor fi dobândit un loc în Împărăția Cerurilor. În bisericuța în care slujea în mod obișnuit, veneau credincioși din toate colțurile Atenei, Părintele Nicolae ajungând cumva, fără să-și propună, preotul întregii capitale grecești.

A slujit pentru o perioadă în parohia închinată Sfântului Pantelimon, din care a fost alungat din cauza uneltirilor preotului pe care îl invitase să slujească împreună cu el și de epitropii bisericii. După această întâmplare, Părintele Nicolae a slujit în cadrul „Bisericii Sfântul Ioan” vreme de 50 de ani. Privegherile la care slujea Sfântul Nicolae Planas erau de neuitat. Când intra în biserică, se bucura de o primire deosebită: toți cei aflați de față îi sărutau rasa, mâinile, iar alții capul deoarece era mic de statură. În anul 1932, Sfântul Nicolae Planas a plecat la cele veșnice, fiind înmormântat creștinește, cu toate cele de cuviință. După o perioadă, la vremea rânduită de Tatăl Ceresc, trupul său a fost aflat nestricat, răspândind bună mireasmă, săvârșind o mulțime de minuni celor ce i se roagă Sfântului Părinte cu credință.