Publicitate

Sfântul Mucenic Vasilisc, originar din satul Humialon, din Eparhia Amasiei, a trăit în timpul împăratului Maximian (286-305) și a fost nepotul Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron. Împreună cu Eutropiu și Cleonic, a propovăduit minunile săvârșite de unchiul său, Teodor Tiron, încercând să-i convertească pe păgânii din regiune la creștinism și dărâmând o statuie a zeiței Artemis. După sfârșitul mucenicesc al Sfântului și Marelui Mucenic Teodor Tiron, în februarie, anul 304, Vasilisc a fost închis împreună cu Eutropie și Cleonic, ostași și prieteni ai unchiului său. Între timp, în locul guvernatorului Puplie a venit Asclipiodot. Acesta era originar din Frigia (Asia Mică) și un mare persecutor al creștinilor. Aflând de răbdarea și pătimirea Sfântului Teodor Tiron, a poruncit ca cei trei întemnițați să fie aduși la judecată înaintea lui. Asclipiodot a încercat în zadar să îi convingă pe cei trei mucenici să jertfească zeilor. Mai întâi, l-a momit pe Eutropiu, invitându-l la o recepție bogată. Sfântul va refuza cu cuvintele psalmistului: „Fericit bărbatul care nu a umblat în sfatul necredincioșilor” (Ps. 1,1). Guvernatorul încearcă să îl corupă oferindu-i o mare sumă de bani. Eutropiu răspunde amintindu-i politicianului de soarta trădătorului Iuda. Văzând că nu reușește cu Eutropiu, Asclipiodot a încercat cu Cleonic și Vasilisc. La tentativele acestuia, ei oferă un răspuns magnific: „Precum crede fratele nostru Eutropiu, cel întărit pe piatra credinței în Iisus Hristos, astfel și noi credem și ne întărim în Tatăl și în Fiul și în Sfântul Duh. Că nu va putea diavolul să ne despartă pe noi, pe care ne-a însoțit Hristos cu sfânta credință și cu dragostea Sa. Căci, precum o sfoară, fiind împletită în trei, nu se rupe, astfel și noi, aceștia trei, vom rămâne tari. Și, precum Preasfânta Treime este nedespărțită, asemenea și noi suntem nedespărțiți cu credința și nedeosebiți cu dragostea.” Pentru această mărturisire, cei trei vor fi supuși la chinuri îngrozitoare. În timpul suferințelor, Sfântul Eutropiu se ruga: „Ajută-ne, Doamne, să putem îndura aceste răni pentru cununa muceniciei, așa cum l-ai ajutat pe slujitorul Tău, Teodor.” Drept răspuns la rugăciunii, Hristos Însuși li s-a înfățișat mucenicilor împreună cu un alai de îngeri și cu Sfântul Teodor Tiron, spunându-le: „Priviți, a venit Mântuitorul să vă ajute, ca să aveți viață veșnică”. Prin voință divină, soldații împreună cu alți martori s-au învrednicit să aibă și ei aceeași viziune și au cerut guvernatorului să pună capăt torturilor. Au loc alte tentative de corupere, la care cei trei nu cedează. Astfel, Sfinții Eutropiu și Cleonic au primit cununa muceniciei prin crucificare în orașul Pontine Amasea (Asia Mică) pe 3 martie 308. Însă Sfântul Vasilisc a fost trimis înapoi în temniță unde a rămas mai mult timp. A avut acolo viziunea premonitorie a morții sale prin martiriu, așa că le-a cerut gardienilor să-l lase să se întoarcă în orașul natal pentru a-și lua rămas bun de la familia sa. Obținând acordul lor, a mers acasă și i-a anunțat pe părinții săi că va fi martirizat, cerându-le să păstreze credința creștină. Atunci când noul guvernator Agrippa a aflat de eliberarea lui Vasilisc, i-a pedepsit pe gardieni și a trimis câțiva soldați să-l caute și să-l aducă în lanțuri la închisoarea din Comana Pontica. Aceștia legându-l și încălțându-l cu încălțăminte de fier care aveau într-însele multe cuie ascuțite, l-au gonit tocmai spre drumul Comanelor. Cu prilejul unui popas în satul Dacnon, la o femeie pe nume Traiani, soldații l-au legat de un paltin uscat, cu mâinile îndărăt și au plecat să mănânce la un han de pe marginea drumului. Chinuit de sete, Vasilisc s-a rugat lui Dumnezeu și, a apărut un izvor într-o stâncă de lângă el, iar copacul a înverzit. Alertați de zgomot, soldații au ieșit din han și văzând minunea, au crezut în Hristos și l-au dezlegat. Mai târziu, Vasilisc a fost adus în fața guvernatorului Agrippa, care a încercat să-l forțeze să aducă o jertfă zeilor romani în schimbul vieții sale. A refuzat, spunând că l-a lăudat pe Dumnezeu în fiecare oră a vieții sale și nu avea nevoie să facă sacrificii. S-a rugat cu tărie și a făcut să se pogoare foc din cer, arzând capiștea idolilor și pe idolul din ea, Apolon. Atunci, mâniindu-se foarte guvernatorul și pornindu-se cu urgie, a poruncit să i se taie capul și să i se arunce trupul în râu; și așa și-a luat cununa muceniciei, întru slava și lauda Dumnezeului nostru, Amin.