Connect with us

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2024: Sfântul Miron, Episcopul Cretei, făcătorul de minuni

Publicat

Publicitate

Sfântul Miron, Episcopul Cretei, a fost contemporan cu Sfântul Antonie cel Mare și, datorită evlaviei și vieții sale curate, a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. El este serbat în calendarul ortodox la data de 8 august.

Viața pe scurt – Sfântul Miron, Episcopul Cretei (sinaxar)

Sfântul Miron, Episcopul Cretei s-a născut în satul Avrachi din insula Creta (Marea Mediterană), într-o familie de credincioși creștini. În ciuda faptului că erau vremuri de prigoană a creștinilor, educația religioasă primită i-a întărit credința în Dumnezeu și i-a înmulțit harurile. În tinerețe, căsătorit fiind, Sfântul Miron era un agricultor harnic, admirat în comunitate pentru viața sa virtuoasă, fiind un exemplu de bun creștin, înțelept, altruist și iubitor de oameni. Pentru că din roadele sale împărțea săracilor, ostenelile lui erau binecuvântate de Dumnezeu, căci, pe cât dădea el din roade, pe atât ele se înmulțeau, și era milostiv mai mult decât ceilalți oameni.

Odată a găsit în aria sa pe niște tâlhari furând, care își umpluseră sacii de grâu și nu puteau să-i ridice de pe pământ. Iar el, în loc să-i bată sau să le facă vreun rău, le-a ridicat sarcinile, le-a pus pe umerii acelora cu mâinile sale și le-a poruncit să nu spună la nimeni lucrul acela.

După moartea soției sale, credincioșii din sat l-au îndemnat să accepte hirotonirea ca preot, lucru pe care, din smerenie, l-a acceptat cu greu. A învăța popoarele sfânta bună credință și le întărea spre nevoințele cele mucenicești, fiind atunci prigonire a păgânului împărat Deciu.

După moartea lui Deciu și după încetarea prigonirii, a fost ridicat la scaunul episcopal al Gortysului (capitala provinciei romane Creta, la acea vreme) și al Knossosului – și, de aici, numele sub care Biserica Ortodoxă îl pomenește astăzi, de Episcop al Cretei.

Publicitate

Minunile Sfântului Miron, Episcopul Cretei

A cinstit pomenirile sfinților mucenici care au pătimit pentru Hristos în vremea prigonirii, și făcea multe minuni. El a oprit curgerea unui râu; căci râul umflându-se, și un bărbat slăvit, anume Triton (actualul Kerteros), având mare nevoie să treacă râul, sfântul episcop a oprit repejunea râului și nu l-a lăsat să curgă până ce acel bărbat, trecând dincolo, s-a întors iarăși înapoi. După ce s-a întors acela, Sfântul Miron a trimis toiagul său, poruncind râului ca iarăși să curgă în calea sa.

Ajungând trimișii, când au tulburat apa cu toiagul sfântului, spunându-i ei porunca arhiereului, îndată a curs râul cu mare pornire și s-a îndreptat în curgerea sa ca mai înainte.

Sfântul Miron, Episcopul Cretei trece la cele Veșnice

Sfântul Miron a trăit o sută de ani, până în jurul anului 350, ducând o viață retrasă în chilia ascunsă într-o grotă, puțin mai jos de biserică și fiind binecuvântat de Dumnezeu cu harul de a face minuni, chiar și după moartea sa.

Surse: Crestin Ortodox, Basilica.

Unde se găsesc moaștele Sfântului Miron, Episcopul Cretei

La 12 mai 2014, în urma unor revelații ale localnicilor și slujitorilor bisericii, a fost descoperit, cu mare emoție, mormântul Sfântului conținând peste 200 de fragmente osoase, vechi de peste 16 secole, protejate de o placă de marmură. Exhumarea a avut loc în prezența Episcopului Irineu al Cretei, la decizia Coliliului eclesiastic, evenimentul fiind înregistrat video.

În fiecare an, pe 8 august, conform calendarului ortodox, este cinstit Sfântul Miron, Episcopul Cretei, făcătorul de minuni. Biserica cu moaștele Sfântului și schitul cu izvorul vindecător din satul Agios Myron devin loc de pelerinaj și rugăciune, atrăgând credincioșii ortodocși din Creta și Grecia, dar și vizitatorii străini, pasionați de istorie, cultură și spiritualitate.

Peșterea Sfântului Miron, Episcopul Cretei, făcătorul de minuni

Moaștele Sfântului Miron, Episcopul Cretei în România

Un fragment din moaștele Sfântului Ierarh Miron, Episcopul Cretei, este prezent în Biserica Parohiei „Miron Patriarhul”, Protopopiatul Sector 1 Capitala.

Menționăm că moaștele Sfântului Ierarh Miron au fost descoperite pe 12 mai 2014, fiind scoase din mormânt și așezate într-o raclă, în prezenta Arhiepiscopului Irineu al Cretei.

Pe 24 martie 2016, a fost primit la București un fragment din moaștele Sfântului Ierarh Miron, iar doi ani mai târziu, a fost mutat într-o raclă nouă, special confecționată la Atelierele Patriarhiei Române de la Mănăstirea Pasărea.

După slujba de sfințire, racla a fost depusă și o puteți vedea la Parohia Sfânta Maria Miron Patriarhul, lăcaș de cult fondat în 1934 cu sprijinul reginei Maria și a enoriașilor din sectorul IV al Bucureștiului.

Sursă: Creștin Ortodox.

Biserica și chilia „Sfântul Miron, Episcopul Cretei”

La 20 km sud-vest de Heraklion, pe un traseu ce șerpuiește pe colinele cu podgorii și livezi de măslini, se află satul Agios Myron/ Sfântul Miron, așezat la 440 m altitudine, într-un cadru geografic superb. Satul are o istorie străveche și o importantă semnificație pentru Biserica Creștin – Ortodoxă greacă, fiind locul în care s-a născut și a trăit, în sec III-IV, cel ce avea să fie ridicat în vremea vieții sale la rang de Episcop al Cretei și mai târziu, canonizat ca Sfântul Miron, făcătorul de minuni.

Localitatea, ridicată pe ruinele anticului oraș Rauko/Rafko, a fost atestată pentru prima dată sub numele de Agios Myron în documente venețiene din 1281, de atunci apărând cu același nume în diverse acte oficiale și recensăminte, până în zilele noastre.

Pe o colină terasată, se află Biserica Agios Myron, monument istoric din sec al XI-lea (unele surse spun că și mai vechi, datând din perioada bizantină timpurie), în incinta căreia se găsesc, alături de icoana Sfântului Miron, mormântul și moaștele.

Din curtea bisericii, coborând pe o alee, se ajunge la chilia Sfântului, o grotă naturală în stânca de granit, din care șiroiește un izvor de apă minerală, tămăduitoare.

Chilia din stâncă și izvorul tămăduitor al Sfântului Miron

Intrarea în Peșterea Sfântului Miron, Episcopul Cretei, făcătorul de minuni
Coborând pe aleea din curtea bisericii către vest, se ajunge la chilia-grotă, încorporată astăzi într-o frumoasă capelă. În interior, găsim două icoane mari ale Maicii Domnului și Sfântului Miron, tavanele pictate cu apostoli și sfinți, candelabre sofisticate și un vitraliu reprezentându-l pe sfânt, care luminează vesel interiorul capelei. Înaintea icoanelor, credincioșii agață „jertfe”, niște plăcuțe argintate (să zicem, echivalentul acatistelor, la noi) care reprezintă părți ale corpului, persoane sau obiecte, fie în semn de recunoștință și mulțumire, fie ca rugăciune pentru ajutor și nădejde, însoțite de aprinderea unei lumânări.

În peretele de granit opus intrării în capelă, se deschide o arcadă, urmată de trei trepte care coboară în grotă. Într-un spațiu umed și răcoros, în care nu încap mai mult de trei persoane, se află un pat de piatră – de fapt o scobitură de lungimea unui om, un mic altar cu o candelă care arde tot timpul lângă icoana Sfântului Miron – și, într-un colț, un puț adânc de un metru în care se adună apa ce șiroiește pe perete. Un polonic cu coada lungă și o cană mare cu toartă sunt de ajutor celor care doresc să bea pe loc sau să-și umple o sticlă pentru acasă. Credincioșii o numesc Izvorul Tămăduitor al Sfântului Miron.

Biserica Sfântului Miron, episcopul Cretei

Traversând secolele de ocupații străine și de prigoană a creștinilor ortodocși, biserica Agios Myron a suferit numeroase distrugeri, asemeni întregii așezări. Multe din clădirile istorice și construcțiile impozante ce au fost ridicate în perioada înfloritoare venețiană au fost puse la pământ într-un puternic cutremur din 1856. La scurt timp, în perioada Marii Revoluții Cretane (1866-1869), datorită poziției sale strategice și a fortificațiilor care adăposteau rebelii creștini, satul a fost incendiat de către trupele otomane ale lui Reșid Pașa, iar Biserica, împreună cu mormântul Sfântului Miron pe care îl adăpostea, profanată.

În perioada modernă, biserica a fost reconstituită și renovată, bucurându-se să găzduiască icoana Sfântului Miron, ce a supraviețuit, miraculos, tuturor încercărilor.

Fie că vă numărați sau nu printre aceștia, dacă ajungeți în vacanță prin Creta, nu ratați acest reper important din patrimoniul istoric și spiritual al națiunii grecești și al Bisericii Ortodoxe!

 

Etimologia / semnificația numelui Miron

În primul rând „La mulți ani!” tuturor celor care poartă numele Sfântului Miron, Episcopul Cretei!

Miron – este varianta romanească a numelui Myron ce provine din limba greacă (Mύρων, μύρον). Semnificația numelui Miron este „mirt, ulei parfumat”. Myrrh este și rășina parfumată obținuta de la un copac din zona Arabiei.

De la acest nume vin și denumirile de mire, mireasă, deoarece parteneri trebuie să aibă un comportament care să aducă bucuria în cuplu ca cu un bun miros.

De asemenea, Miron este folosit în onomastică și în Israel, numele provenind de la denumirea celui mai înalt munte din Israel, Muntele Meron. Este și numele unui sat de pe versanții săi, gândit să fie pe același loc cu vechiul oraș canaanit Merom.

În onomastica românească este mai rar folosit, cel mai des însă este întâlnit ca nume de familie ca Miron sau Mirea, sau în mai găsim folosit în onomastica monahală.

Derivate ale numelui Miron

Miron, Mirion, Mironcu, Mire, Mirea, Mira, Miru, Mirca, Mircan, Mirșu zis și Merșu, Mirodon, Miroslov,

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Miron?
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 8 august când este pomenit Sfântul Miron, Episcopul Cretei.

Icoana Sfântului

Icoana Sfântului Miron, Episcopul Cretei, făcătorul de minuni 8 august
Dionisie din Furna în „Erminia picturii bizantine” nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie să fie pictat Sfântul Miron, Episcopul Cretei.

Viața completă – Sfântul Miron, Episcopul Cretei (Viețile Sfinților)

Sfântul Miron s-a născut și a crescut în insula Creta. La începutul vieții sale a luat femeie și lucra pământul, mâncându-și pâinea sa din sudoarea feței sale și hrănind și pe alții; pentru că din roadele care îi creșteau împărțea săracilor, și astfel ostenelile lui erau binecuvântate de Dumnezeu, căci, pe cât dădea el din roade, pe atât ele se înmulțeau, și era milostiv mai mult decât ceilalți oameni. Odată a găsit în aria sa pe niște tâlhari furând, care își umpluseră sacii de grâu și nu puteau să-i ridice de pe pământ. Iar el, în loc să-i bată sau să le facă vreun rău, le-a ridicat sarcinile, le-a pus pe umerii acelora cu mâinile sale și le-a poruncit să nu spună la nimeni lucrul acela.

Pentru o viață îmbunătățită ca aceasta a fost pus preot al sfintei biserici a lui Dumnezeu și învăța popoarele sfânta bună credință și le întărea spre nevoințele cele mucenicești, fiind atunci prigonire a păgânului împărat Deciu. Ir după moartea lui Deciu și după încetarea prigonirii, a fost ridicat la scaunul episcopiei. Și cinstea pomenirile sfinților mucenici care au pătimit pentru Hristos în vremea prigonirii, și făcea multe minuni și puteri.

El a oprit curgerea unui râu; căci râul umflându-se, și un bărbat slăvit, anume Triton, având mare nevoie să treacă râul, sfântul episcop a oprit repejunea râului și nu l-a lăsat să curgă până ce acel bărbat, trecând dincolo, s-a întors iarăși înapoi. Iar după ce s-a întors acela, Sfântul Miron a trimis toiagul său, poruncind râului ca iarăși să curgă în calea sa. Și ajungând trimișii, când au tulburat apa cu toiagul sfântului, spunându-i ei porunca arhiereului, îndată a curs râul cu mare pornire și s-a îndreptat în curgerea sa ca mai înainte. Acest mare plăcut al lui Dumnezeu a făcut și alte minuni ca acestea și petrecând toată viața lui cu iubire de Dumnezeu și cu cuvioșie, s-a mutat la Domnul, având vârsta de 100 de ani.

Calendar Ortodox – Sfinții de astăzi 8 august

În aceasta luna, în ziua a opta, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Emilian Mărturisitorul, episcopul Cizicului;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Miron, făcătorul de minuni, episcopul Cretei;
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teodor, egumenul de la Oronon;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților Mucenici Elefterie si Leonid, si a Sfinților prunci, care prin foc s-au săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților zece pustnici din Egipt, care cu pace s-au săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților doi Mucenici din Tir, care s-au săvârșit fiind târâți pe pământ;
Tot în acesta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Stirachie, care de sabie s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului nou Mucenic Anastasie bulgarul, care a mărturisit în Tesalonic, la anul 1794 si, suferind chinurile, s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului nou Mucenic Triandafil Zagoeul, care a mărturisit în Constantinopol la anul o 1680.

Pe Sfântul Miron, Episcopul Cretei să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Ierarhe Miron roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

sursa: pravila.ro

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

„Anul Nou care n-a fost” – Cel mai bun film de lungmetraj, la Gala Premiilor Gopo. Premiile acordate la cea de a XIX-a ediție

Publicat

Publicitate

Filmul ‘Anul Nou care n-a fost’, în regia lui Bogdan Mureșanu, a primit Trofeul Gopo pentru cel mai bun film de lungmetraj, la cea de a XIX-a ediție a Galei Premiilor Gopo, care s-a desfășurat, marți seara, la Teatrul Național ‘I. L. Caragiale’ din Capitală.

Premiul a fost înmânat regizorului Bogdan Mureșanu de actrița Rodica Mandache, câștigătoare, la ediția din 2024, a unui premiu pentru întreaga activitate.

‘Sunt inundat de o bucurie imensă, pentru că nu mă așteptam să ajung aici sub nicio formă. Nimeni nu face filme, nu se lansează în nebunia asta cu gândul că o să ajungă undeva, cândva să vorbească în fața unei audiențe de tipul ăsta. Te gândești că să-ți placă ție, este un mare lucru’, a afirmat regizorul Bogdan Mureșanu.

‘Anul Nou care n-a fost’ a primit, pe lângă Premiul pentru cel mai bun lungmetraj, alte nouă premii, respectiv: Premiul pentru cea mai bună regie; Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol principal; Premiul pentru cea mai bună actriță într-un rol principal; Premiul pentru cel mai bun machiaj și cea mai bună coafură; Premiul pentru cele mai bune decoruri; Premiul pentru cel mai bun sunet; Premiul pentru cel mai bun film de debut; Premiul pentru cel mai bun montaj; Premiul pentru cel mai bun scenariu

Premiile acordate în cadrul Galei Premiilor Gopo sunt:

Publicitate

* Premiul publicului (pentru filmul românesc cu cel mai mare succes la box office) – ‘Buzz House. The Movie’;

* Premiul pentru cel mai bun machiaj și cea mai bună coafură – Iulia Roșeanu și Domnica Bodogan pentru filmul ‘Anul Nou care n-a fost’;

* Premiul pentru cele mai bune decoruri – Iulia Fulicea și Victor Fulicea pentru filmul ‘Anul Nou care n-a fost’;

* Premiul pentru cel mai bun sunet – Sebastian Zsemlye pentru filmul ‘Anul Nou care n-a fost’;

* Premiul ‘Tânără speranță’ – Ciprian Chiujdea pentru rolul Adi din filmul ‘Trei kilometri până la capătul lumii’;

* Premiul pentru cele mai bune costume – Viorica Petrovici pentru filmul ‘Săptămâna Mare’;

* Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj de ficțiune – ‘@ TikTok Cowboy’, regia Ștefan Anastaseu;

* Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj de animație – ‘White Noise’, regia Alexia-Ioana Badea;

* Premiul pentru cel mai bun film de debut – ‘Anul Nou care n-a fost’, regia Bogdan Mureșanu;

* Premiul pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar – Alina Berzunțeanu pentru rolul Simona Petrescu din filmul ‘Trei kilometri până la capătul lumii’;

* Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol secundar – Ciprian Chiricheș pentru rolul Gheorghiță din filmul ‘Săptămâna Mare’;

* Premiul pentru cel mai bun montaj – Vanja Kovaèeviæ și Mircea Lăcătuș pentru filmul ‘Anul Nou care n-a fost’;

* Premiul pentru cel mai bun film documentar – ‘Alice On & Off’, regia Isabela Țenț;

* Premiul pentru cel mai bun film european – ‘The Zone of Interest’ distribuit de Bad Unicorn;

* Premiul pentru cea mai bună muzică originală – Marius Leftărache și Nikita Dembinski pentru filmul ‘Nasty’;

* Premiul pentru cea mai bună imagine – Andrei Butică pentru filmul ‘Săptămâna Mare’;

* Premiul pentru cel mai bun scenariu – Bogdan Mureșanu pentru filmul ‘Anul Nou care n-a fost’;

* Premiul pentru cea mai bună actriță într-un rol principal – Nicoleta Hâncu pentru rolul Florina Miu din filmul ‘Anul Nou care n-a fost;

* Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol principal – Adrian Văncică pentru rolul Gelu din filmul ‘Anul Nou care n-a fost’;

* Premiul pentru cea mai bună regie – Bogdan Mureșanu pentru filmul ‘Anul Nou care n-a fost’;

* Premiul pentru cel mai bun film de lungmetraj – ‘Anul Nou care n-a fost’, regia Bogdan Mureșanu.

Premiul Romanian Society Of Cinematographers (RSC) pentru cea mai bună imagine i-a fost acordat lui Alex Sterian pentru filmul ‘Căsătoria’.

Regizorul Dan Pița a primit, în cadrul Galei Premiilor Gopo 2025, Premiul pentru întreaga activitate. Acesta nu a putut fi prezent la eveniment, dar a trimis un mesaj: ‘Mă bucură foarte mult să primesc acest premiu. Este pentru întreaga mea activitate, care înseamnă vreo 20 de filme de lungmetraj, seriale de televiziune. (…) Mulțumesc încă o dată celor care s-au gândit la mine, dar pe Gopo e bine să îl ții cât mai aproape de tine. Înveți de la el multe lucruri’, a spus regizorul Dan Pița.

Un premiu pentru întreaga carieră i-a fost acordat actriței Ioana Pavelescu.

Laurențiu Damian a descris-o drept ‘o mare actriță care a pictat cu chipul ei ecranul filmului românesc’.

Ioana Pavelescu a mărturisit că își iubește meseria ‘până la deznădejde’. În discursul său, actrița i-a amintit pe câțiva dintre cei care i-au marcat cariera, printre aceștia numărându-se Sergiu Nicolaescu, Amza Pellea, Alexandru Tatos, Mircea Albulescu, Gheorghe Dinică, dar și criticul de film Magda Mihăilescu ‘care a scris o cronică extraordinară’.

‘E foarte plăcut să primești aplauze. Mulțumesc în primul rând Tudor Giurgiu, care iubește actorii și noi îl iubim pe el. Nu știam că se dau premii pentru întreaga carieră la început de carieră’, a spus Ioana Pavelescu.

Un premiu pentru întreaga activitate i-a fost înmânat directorului de imagine Florin Mihăilescu, iar un premiul special i-a fost acordat maestrului de lumini Ion Olteanu.

Gala Premiilor Gopo este organizată de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei și al Babel Communications. AGERPRES

Citeste mai mult

Eveniment

Elevii intră miercuri, după cursuri, în minivacanța de 1 Mai

Publicat

Publicitate

Elevii vor intra de miercuri, după finalizarea cursurilor, într-o minivacanță de patru zile, cu prilejul zilei de 1 Mai, urmând să se întoarcă la școală luni, 5 mai.

Vacanța de vară va începe pe 20 iunie, după terminarea cursurilor.

Pentru clasa a VIII-a, anul școlar are o durată de 35 de săptămâni de cursuri și se încheie la data de 13 iunie.

La clasele a XII-a zi, a XIII-a seral și frecvență redusă, anul școlar are o durată de 34 de săptămâni de cursuri și se încheie la data de 6 iunie.

Pentru clasele din învățământul liceal – filiera tehnologică și pentru clasele din învățământul profesional, anul școlar are o durată de 37 de săptămâni de cursuri și se încheie la data de 27 iunie.

Anul școlar viitor va debuta pe 8 septembrie. AGERPRES

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Am fost și eu acolo – pagină de jurnal din ziua descoperii moaștelor Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria.

Publicat

Publicitate

Privesc către călugării care sapă și la efortul lor. Privesc către călugării care duc pământul. Îi fericesc! Muncesc. E greu. Devine cald. Și mai cald decât arată orice termometru. E osteneală. Dar e atâta viață în ei și atâta har, că nu se poate să nu îți dorești să fi fost în locul lor. Sunt frumoși! Sunt luminoși. Sunt veseli și-n fiecare picătură de sudoare e o binecuvântare. 

După doar o săptămână de la Paști, mi-am reamintit cât sunt de rea. De creștină cu numele și de păcătoasă cu fapta. De nemerituoasă. Și de binecuvântată. În toiul tulburărilor mele, am primit un telefon. Și o întrebare: „Vrei să mergi mâine la Sihăstria?”. Doamne… cum să nu vreau?! Dar cu ce curaj să merg eu acolo, să mă apropii de Sfinții Paisie și Cleopa, să asist la deschiderea mormintelor și să fiu în preajma sfintelor moaște?… Doamne, iartă-mă! Iertați-mă, Sfinților! Primiți-mă, Sfinților! Doamne, slavă Ție! 

Mâine devine, în câteva ore și-n puțin timp de somn, azi. Iar pe drumul de la Iași la Sihăstria simt că zbor… deși în multe etape se merge bară la bară, maxim în viteza a doua. E un moment istoric. E un moment-document. Mai presus de toate, e un moment de suflet. De emoție. De bucurie cu ochii în lacrimi!

La Mănăstirea Sihăstria e liniște. Călugări, maici, preoți, credincioși – câte puțini din fiecare – așteaptă. La timpul potrivit, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul și Preasfințitul Părinte Veniamin al Basarabiei de Sud binecuvântează și încep urcarea spre cimitir. Spre grădina cu Sfinți! Spre un colț de Rai atât de la îndemână, atât de palpabil.

Rugăciuni. Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Cântări. Inimi care bubuie în piept. În numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Amin. Timpul trece fără să-l simți. Și timpul, parcă, se oprește. Două morminte, unul lângă altul. Doi părinți. Doi prieteni care și-au făgăduit să rămână împreună de-a lungul vieții și să se îngroape cel care moare ultimul la umbra primului. Două suflete unite în Veșnicie. Doi rugători. Doi Sfinți.

Lopețile încep să lucreze. La un mormânt și la celălalt, concomitent. Patru roabe se umplu constant, iar un celofan uriaș de la marginea cimitirului devine sălaș pentru pământul Sfinților. Pământ sfințit de atâtea lacrimi și de rugăciuni, de atâtea minuni. 

Publicitate

Privesc către călugării care sapă și la efortul lor. Privesc către călugării care duc pământul. Îi fericesc! Muncesc. E greu. Devine cald. Și mai cald decât arată orice termometru. E osteneală. Dar e atâta viață în ei și atâta har, că nu se poate să nu îți dorești să fi fost în locul lor. Sunt frumoși! Sunt luminoși. Sunt veseli și-n fiecare picătură de sudoare e o binecuvântare. 

Se scurge o oră într-un du-te-vino continuu. Ceva se aude. Sunet de lemn. Primele lespezi care acoperă sicriele încep să iasă la lumină. Și soarele e din ce în ce mai dogoritor. Din nou, sunet de lemn. Și-un vânt care intră în oase. Apoi, soare din nou. Puternic. Neobosit. Se face liniște. De mormânt, îmi vine să spun. Parcă oamenii nu-și mai aud respirația. Iar păsările ciripesc. Tare. Din ce în ce mai tare. Cântă Părinților așa cum au făcut-o întotdeauna. E slujba lor acum. 

„Aduceți cizmele de cauciuc! Aduceți găleți!”, se strigă. Credincioșii care înconjoară cimitirul încep să murmure. Ce se întâmplă? Din mormântul Părintelui Cleopa se scot, rând pe rând, găleți cu apă curată și limpede ca de izvor. Părinții se spală cu apă pe față și udă mormintele din jur. Credincioșii cer și ei o picătură. Se agită. Nedumerirea continuă. Zeci de găleți. La fel: cu apă curată și limpede ca de izvor! Cum e posibil așa ceva?… Spre final, dintr-o găleată se scurge mâl. Săvârșitu-s-a. Ierarhii, călugării, toți cei responsabili de constatarea momentului și a descoperirii sfintelor moaște sunt acolo, la Sfântul Cuvios Cleopa. Se aduc cutii în care se pun, cu grijă, obiecte găsite. Se aduce o pânză mare, albă. Se aduce și un sicriu nou, de lemn, pentru sfintele moaște. O părticică rămâne la Preasfințitul Nichifor, pe o tăviță acoperită cu un ștergar. Și oamenii se așază în rând, la închinare.

La final merg și eu, cu bucurie și cu sfială. Ajung față în față cu Sfântul Cleopa. Mă închin, mă aplec, sărut. Îmi doresc să rămân acolo, contopită cu acel moment. Dar fac un pas. Al doilea pas. Mă îndepărtez… Și când trag aer în piept, simt în nări belșug de bună mireasmă. Refac traseul cu ochii minții. Mă închin, mă aplec, sărut. Mai fac doi pași. Iar mirosul acela e atât de profund și de dătător de viață încât îmi vine să zburd. Eu, puțin merituoasa… eu, reaua… eu, cea plină de daruri…

La mormântul Sfântului Cuvios Paisie s-a tot lucrat cât s-au descoperit moaștele Sfântului Cleopa – așa că procedura e mai rapidă acum. Și vine rândul unor noi cutii în care se pun cu grijă obiecte. Încălțările. Dar și veșmintele și metanierele – la ambii Părinți, intacte. Și vine rândul unui nou sicriu de lemn pentru sfintele moaște. Și-o nouă tăviță, de data asta în mâinile Preasfințitului Veniamin. Sfinte moaște și un ștergar. Mă așez la rândul de închinare, dar văd cum se pornește procesiunea către biserica cea mare. Aș vrea să mă supăr. Să mă întristez că nu am apucat să sărut sfintele moaște. Nu-mi iese. Sunt atât de fericită că, oricum, am fost acolo, în preajmă, că nici nu contează că nu m-am atins fizic de Sfânt. Oricum, am deja atâtea daruri!

Din cimitir și până spre biserică mă însoțește o doamnă. Povestește că urmărește Doxologia, că-mi urmărește munca. Mă felicită. Mă codesc, ca de obicei. Slavă lui Dumnezeu pentru toate. Apoi, mărturisește cum de-a ajuns acolo fix într-un asemenea moment. De la Galați, de acasă, unde venise cu familia în vizită. Căci casa ei, copiii și soțul, înseamnă acum Franța. Și spre Franța se îndreaptă, dar cu un scurt pelerinaj înainte – în care s-a întâmplat să participe la un moment la care n-ar fi putut visa într-o mie de ani. Ce minunate-s potrivirile de întâmplări! Ce dar mare a primit familia aceasta de la Sfinții Paisie și Cleopa!

Ajungem în biserică. Și-i slujbă. Și-i bine. Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Ascult un cuvânt de folos – apoi ies afară și las să treacă pe lângă mine părinții. Și Sfinții. Sunt atât de aproape. Pot pune mâna pe locul în care scrie Sfântul Paisie. Sunt moaștele lui acolo. Nu îndrăznesc, însă, a tulbura cu vreo mișcare momentul acesta.

Sfintele moaște și toate obiectele sunt duse în aghiasmatar. Acolo nu mai sunt primiți credincioșii. Acolo urmează spălarea sfintelor moaște cu apă, vin și untdelemn. În zonă, îmi reîntâlnesc colegii care au filmat și au fotografiat. Care au fost acolo, aproape. Atât de aproape! Și aud mărturiile lor pline de bucurie. „La Sfântul Cleopa mirosea delicat, a scorțișoară.” „Când s-a descoperit sicriul Sfântului Paisie, a ieșit un miros bun și puternic, de trandafiri!”, „Se vedea, nu doar se simțea! Am văzut mireasma aceea ca un abur”. Mă bucur pentru ei. Și simt ceva – dar încă nu pricep.

Unii călugări intră și alții ies din aghiasmatar. Aerul bun de Sihăstria se „parfumează” de fiecare dată când ușa se deschide. De parcă înăuntru s-ar desface capacul unui butoi cu tot felul de miresme. Nu mi se pare. Lumea simte. Lumea se minunează. Toți tragem aer puternic în piept în cele câteva secunde cât avem privilegiul ușii care se mișcă. E impresionant! E dar peste dar peste dar…

Povestesc cele întâmplate, cele simțite, cele trăite. Continui să mulțumesc. Și să mă întreb ce-am făcut eu ca să merit o asemenea bucurie, când nimic nu merit… Cum am ajuns eu, ca o păcătoasă ce sunt, să particip la un asemenea moment. O bucurie ca o palmă. O smerire. Zâmbesc. Oare aș fi putut să mă smeresc dacă mergeam acolo netulburată, crezând că toată lumea e a mea și că-s un bun creștin? Oare aș fi putut să duc atâta binecuvântare fără să am ochii rușinați și în pământ? Oare aș fi putut să povestesc fără să mă mândresc că am participat la un eveniment la care tot sufletul creștin ar fi dorit să participe și n-a putut?

Iartă-mă, Doamne! Mulțumesc, Doamne! Slavă Ție, Doamne, pentru Sfinții Tăi! Sfinte Paisie și Sfinte Cleopa, iertați-mă! Sfinte Paisie și Sfinte Cleopa, vă mulțumesc! Rugați-vă pentru mine, păcătoasa! Rugați-vă pentru noi! Ajutați-ne să vă urmăm în cele bune. Fără de răutate, fără de mândrie, fără de păcat. Ajutați-ne să ne îndreptăm viața și să iubim pe Dumnezeu. Să avem răbdare, răbdare, răbdare… și gândul la moarte, ca să trăim frumos. Și să murim frumos, spre mântuire. Ajutați-ne și ghidați-ne spre poarta Raiului. Să ne mănânce Raiul pe toți și să se bucure Domnul de noi!

În cimitir, două morminte au rămas goale. Și unii ajung abia acum să se închine. Aud un glas stins: „Am pierdut momentul”. Și mai aud o voce: „N-ați pierdut nimic, ați ajuns ca femeile mironosițe, să vedeți mormântul gol. Hristos a înviat!”.

Sursa: Doxologia

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfântul Ignatie Briancianinov

Publicat

Publicitate

Sfântul Ignatie Briancianinov s-a născut în anul 1807, într-o familie de nobili ruși, în provincia Vologda. Din botez s-a numit Dimitrie. De mic se arăta foarte înțelept și evlavios, iubind mai ales liniștea, rugăciunea, slujbele Bisericii și citirea cărților sfinte.

Dotat cu o inteligență de excepție, tânărul Dimitrie este remarcat în scurtă vreme de marele duce Nicolae, viitorul țar, și este luat sub protecția acestuia. Totuși, succesul său în cercurile înalte ale societății nu îi dădea împlinire sufletească. Mângâierea sa o găsea doar în slujbele Bisericii și în scrierile Sfinților Părinți, în care afla îndrumări sigure spre mântuire.

În cele din urmă, demisionând din funcția de ofițer în armata țarului, părăsește lumea și în anul 1827 intră împreună cu un prieten în nevoința monahală, la Mănăstirea „Sfântul Alexandru Svirski”, sub povățuirea Sfântului Leonid, viitorul stareț de la Optina. La început a făcut ascultare la bucătărie, sub porunca unui fost iobag al tatălui său, gustând pentru prima oară din roadele adevăratei smerenii. Fiind supus întru totul tuturor, tânărul ucenic era iubit de toți părinții din mănăstire pentru smerenia și ascultarea sa. În anul 1829 se stabilește, împreună cu starețul său, în obștea Mănăstirii Optina, o vestită sihăstrie a Rusiei pravoslavnice.

Este nevoit apoi să treacă prin mai multe mănăstiri, suferind de boli, de foame, de frig, însă fără să cadă în deznădejde. În anul 1832 a primit tunderea monahală sub numele de Ignatie și a fost numit egumen la Mănăstirea Lopotov. Apoi, în 1834, este numit stareț la Mănăstirea „Sfântul Serghie”, aproape de Petersburg, unde a înnoit în întregime viața duhovnicească și a crescut mai mulți fii sufletești. Lucrarea sa nu a fost lipsită de multe osteneli, necazuri, ispite și dușmani – o cruce pe care arhimandritul Ignatie a purtat-o cu multă răbdare și despre care avea să scrie mai apoi: „Acolo m-a învrednicit Domnul Cel Milostiv să cunosc această bucurie și această pace a sufletului, pe care cuvintele nu pot să o exprime. Acolo m-a învrednicit să gust iubirea și dulceața duhovnicească, chiar în momentul în care îmi întâlneam dușmanul care voia să-mi ia viața și fața dușmanului se făcea în ochii mei ca fața unui înger luminat… Ce privilegiu să fii jertfă, asemenea lui Hristos, sau mai degrabă, ce privilegiu să fii răstignit lângă Mântuitorul…”.

Dobândind darul lacrimilor, al smereniei și al sfintei rugăciuni cea din inimă, Cuviosul Ignatie a adunat în jurul său multe suflete cu viață aleasă, arzând ca o făclie nestinsă în mijlocul lor, fiind căutat de toți ca un mare dascăl al rugăciunii lui Iisus. Încă a scris cu mare înțelepciune și câteva cărți de zidire duhovnicească, arătând tuturor calea dobândirii sfintei rugăciuni a inimii. În anul 1857 a fost hirotonit episcop de Stavropol, un oraș din Caucaz. Însă după patru ani, din cauza bolii se retrage iarăși la liniște, devenind doctor iscusit de suflete, căutat de mulți fii.

La 30 Aprilie 1867 își dă duhul în mâinile Domnului, lăsând în urmă numeroși ucenici. După sfârșitul său fericit, Sfântul Ignatie a apărut în mijlocul unei lumini orbitoare unuia dintre fiii săi duhovnicești, spunându-i: „Tot ce am scris în cărțile mele este adevărat!”.

Publicitate

Pentru sfințenia vieții lui, Sfântul Ierarh Ignatie a fost canonizat în anul 1988 de Biserica Ortodoxă Rusă, cu zi de prăznuire la 30 Aprilie.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending