Sfântul Nicolae este chipul desăvârşit al păstorului celui bun, care şi-a pus sufletul său pentru noi (Ioan 11, 15). De aceea toată viaţa lui a fost o continuă jertfire şi dăruire de sine pentru binele şi mântuirea credincioşilor lui dragi. Sfântul ierarh Nicolae a înţeles cuvântul Mântuitorului că nu este alt mijloc de a câştiga iubirea, încrederea şi cinstirea poporului, decât acela de a te apropia de inima lui prin fapte concrete de iubire, de milă şi de ajutor.

Multe sunt faptele de iubire şi de milostenie creştine săvârşite de Sfântul Nicolae, căci a fost ajutorul celor sărmani, mângâietorul celor necăjiţi, ocrotitorul şi sprijinitorul celor nedreptăţiţi, izbăvitorul celor în primejdie, tuturor părinte şi pildă de urmat. De aceea credincioşii l-au răsplătit cu iubirea lor, cu admiraţia şi cinstirea lor pe care i-au dovedit-o totdeauna aici pe pământ, iar Dumnezeu cu fericirea veşnică în Ceruri. „Dumnezeu este iubire” (Ioan 6, 16) şi de El ne apropiem mai întâi de toate prin iubire. Iubind pe oameni, ne apropiem de Dumnezeu. Sfântul Nicolae este unul dintre cei care s-au apropiat mai mult de Dumnezeu, pentru că a iubit mult pe semenii săi. Iar iubirea lui faţă de oameni a fost atât de mare, încât ea se prelungeşte dincolo de limitele vieţii sale pământeşti.

De acolo din ceruri cu trecerea care se bucură în faţa lui Dumnezeu, Sfântul Nicolae ajută pe aceia care i-au fost atât de dragi în viaţă, pe acei săraci, bolnavi, suferinzi, umiliţi şi asupriţi, în care el a văzut totdeauna nişte fraţi mai mici ai lui Hristos (Matei 20, 40,45). Sfântul Nicolae a lăsat peste veacuri amintirea frumoasă, trainică şi durabilă a unui mare păstor, părinte, ocrotitor şi binefăcător al turmei încredinţate lui spre păstorie, vajnic mărturisitor al lui Hristos, apărător al dreptei credinţe şi mare făcător de minuni. Viaţa lui minunată ne învaţă un mare adevăr, care nu trebuie uitat.

Cu cât ne vom smeri mai mult pe noi înşine şi vom face din viaţa noastră un altar de jertfă pentru binele şi fericirea semenilor noştri, cu atât ne vom înălţa mai sus în preţuirea şi în iubirea semenilor pe pământ şi cu atât vom plăcea mai mult lui Dumnezeu, sus în ceruri. Sfântul Nicolae a câştigat cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate.

Sfântul Nicolae, ocrotitorul copiilor

În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, milioane de copii din toată lumea trăiesc emoţia aşteptării Sfântului Nicolae. Considerat ocrotitor al copiilor, cel care ne duce cu gândul la blândeţea lor, Sfântul Nicolae deschide inima fiecăruia dintre noi spre candoare, puritate şi visare. El este cel care ne a­min­teşte că trebuie să ră­mânem copii indiferent la cât de multe încercări ne supune viaţa. Căci având ca model de comportare viaţa Sfântului Nicolae, descoperim un izvor nesecat şi limpede de hrană duhovnicească, înmiresmat cu minuni tămă­du­itoare pentru cei ce se învred­nicesc şi tânjesc să le cunoască şi să le descopere sensul.

Una dintre minunile săvârşite se referă la povestea unui bărbat, din cetatea ierarhului Nicolae, care avea trei fete frumoase. Rămâ­nând sărac, cu gândul la hrană şi îmbrăcăminte pentru el şi pentru fetele lui, tatăl dorea să le dea pe acestea spre desfrânare şi casa să şi-o facă necurată. Ierarhul cetăţii, tăinuit a aruncat pe fereastra deschisă a săracului, succesiv, trei pungi de galbeni, salvându-i pe acesta şi pe fiicele lui de la căderea în păcat. Sfântul Nicolae ne învaţă că firea noastră, cea creată de Dumnezeu este cea a bunătăţii, a milei, a blândeţii şi a dreptei cugetări. Să privim şi noi în jur şi să în­văţăm sfinţenia din zâmbetul de copil, să descoperim simplitatea, buna cuviinţă, ascultarea, ca adevărate virtuţi care să ne călăuzească paşii.

Să păstrăm cât mai mult copilul din noi pentru a nu face loc omului de tip nou, forţat uneori de îm­prejurări să devină viclean, mincinos, făţarnic, dualist şi cu multe ale însuşiri de acest gen, pe care le poartă ca pe o mască având credinţa că doar aşa poate răzbate într-o lume a dominării omului de către om. Şi după ce ne-am pus ordine în suflet să ne putem ruga fierbinte zicând: „Sfinte Nicolae! Ajută-ne cu darul tău să ne întărim şi să propăşim în virtuţile creştine ce ţi-au fost atât de scumpe în această viaţă trecătoare şi care ţi-au agonisit mărirea şi strălucirea veşnică.  Ajută-ne  cu  ruga  ta  către  Cel  Atotputernic  ca  prin  harul  cel  de  sus,  să  propăşim  în  tăria  cre­dinţei  ortodoxe,  în  blândeţe,  în  iubirea  de  oameni,  în  săvârşirea  voii  lui  Dumnezeu,  ca  prin  aceste  virtuţi  să  ne  câştigăm  fericirea  şi   mântuirea   sufletului,   acum   şi   în   vecii vecilor.  Amin!”