Connect with us

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2024: Sfântul Cuvios Ioan de la Rila

Publicat

Publicitate

Sfântul Ioan s-a născut în anul 876 în satul Skrino în ținutul Sredeț (astăzi Sofia). După ce și-a pierdut părinții, băiatul a devenit văcar pentru a se ține departe de lume. Odată stăpânul l-a bătut pentru că îi pierduse o vacă cu vițelul ei.

Băiatul a plâns îndelung și s-a rugat, că Dumnezeu să-l ajute. Când a găsit vaca și cu vițelul și a vrut să se întoarcă acasă cu ele, apa curgea mare și cu putere în râul Struma, pe care trebuia să-l treacă. Tânărul văcar s-a rugat, și-a pus cămașa lui zdrențuită pe apă, făcu deasupra ei semnul crucii, lua vițelul în brațe și merse cu el, precum ar fi mers pe uscat, până pe celălalt mal al râului unde se afla vacă. Stăpânul, ascuns în pădure, se înspăimântă când văzu această minune. Recompensa cu generozitate pe tânăr, apoi îl alungă de la casa lui.

Împărțind de pomană lucrurile sale, băiatul își părăsi satul. Nu se știe când, nici unde, sfântul a fost tuns monah. La început și-a continuat asceza pe un deal înalt și arid, mâncând doar plante sălbatice. Adăpostul îi era un tufăriș. După puțină vreme tâlharii au venit peste el noaptea, l-au bătut și l-au scos afară de acolo. Şi-a găsit apoi o peșteră adâncă și s-a instalat în ea. Peste puțină vreme, nepotul său, Sfântul Luca, s-a instalat și el acolo. Locul era lipsit de lume, astfel încât Sfântul Ioan a crezut la început apariția lui Luca drept o înșelăciune diavolească, dar aflând că tânărul își căuta mântuirea sufletului său, l-a acceptat cu dragoste.

Nu pentru multă vreme însă au viețuit ei împreună. Fratele sfântului Ioan i-a găsit pe asceți și cu forța și-a luat înapoi fiul. În drum spre casă tânărul a murit din cauza unei mușcături de șarpe. Fratele s-a căit și a cerut iertare călugărului. Pribeagul mergea apoi adesea la mormântul tânărului cel drept ; acolo era locul său de odihnă preferat. Sfântul Ioan a petrecut doisprezece ani în peștera pustie, apoi s-a dus în sălbăticia Rilei și s-a instalat în scorbura unui copac. Postea și se ruga mult, plângea neîncetat și mânca doar iarbă. Văzând o asemenea nevoință, Dumnezeu a făcut să crească fasole, din care sfântul a mâncat multă vreme. Fasolea și faptele sale bune l-au făcut cunoscut oamenilor.

Odată o turmă de oi speriate alergă de-a lungul potecilor abrupte și prăpăstioase, și nu s-a oprit până la locul în care viețuia călugărul. Ciobanii, urmărindu-și turma, l-au descoperit cu uimire pe sihastru, care i-a întâmpinat prietenește : „Voi veniți aici înfometați. Luați niște fasole de la mine și mâncați”. Toți mâncară și s-au îndestulat. Unul dintre ei a luat mai multă fasole ca să aibă provizii. În drum spre casă le-a oferit tovarășilor săi, dar nu era nici o boabă în păstăile șterpelite. Ciobanii se întoarseră cu căință iar bătrânul stătea drept, spunându-le zâmbind : „Vedeți, copiilor, aceste fructe sunt lăsate de la Dumnezeu că hrană în sălbăticie”.

De-atunci ei începură să aducă la călugăr pe bolnavi și pe cei tulburați de duhuri necurate, pe care el îi vindecă prin rugăciune. Ca să nu cadă pradă faimei printre oameni, călugărul părăsi scorbură lui dragă și se instală pe un pisc înalt și stâncos dificil de acces, unde a sălășluit timp de șapte ani sub cerul liber. Vestea despre marele ascet a ajuns până la regele bulgar Petru (927-969), care voia să îl întâlnească. Sfântul Ioan îi scrise o scrisoare, refuzând o astfel de întâlnire lipsită de smerenie. Mai târziu Sfântul Ioan accepta sub călăuzirea lui călugări, care construiră o mănăstire cu o biserică în peștera în care Sfântul Ioan trăise mai înainte. Cu chibzuință își îndruma turma și muri la 18 august 946, la vârsta de 70 de ani.

Publicitate

Cu cinci ani înainte de a-și da sfârșitul a scris cu mâna sa: „Un Testament pentru Discipoli”, una din cele mai rafinate creații ale literaturi bulgăre vechi.

Viața sfântă a ascetului și extraordinarele binecuvântări de la Dumnezeu prin rugăciunile sale fură o frumoasă predică a credinței creștine pe pământul nou creștinat al Bulgariei. În vremurile grele de luptă ale Bulgariei cu Bizanţul, sub regele bulgar din vest Samuel (976-1014), Sfântul Ioan se arata ucenicilor săi, ordonându-le să îi transfere moaștele la Sredeț (Sofia), unde Patriarhul bulgar Damian (927-972) se ascundea. Se bănuiește că transferul moaștelor a avut loc în anul 980. Puțin mai târziu, mâna dreaptă a Sfântului Ioan de la Rila a fost dusă în Rusia, probabil în orașul Rila, unde o biserică a fost construită în numele Sfântului Ioan de la Rila, cu o capelă dedicată martirilor Flor și Lavru din Iliria, în ziua prăznuirii lor, 18 august, în care el a murit. Numele Sfântului Ioan a fost cunoscut și iubit de poporul rus încă din vechime. Date despre moartea sfântului s-au păstrat mai ales în surse rusești, precum Mineiul pentru luna august în secolul XII și în Cronica Mazurinsk.

În anul 1183, regele maghiar Bela II (1174-1196), în timpul unei campanii împotriva grecilor, a pus stăpânire pe racla cu moaştele sfântului Ioan, împreună cu alte lucruri de pradă, şi le-a dus în oraşul Esztergom. În anul 1187, după ce a împodobit racla, a trimis înapoi sfintele moaște cu mari onoruri.

La 19 octombrie 1238 moaștele Sfântului Ioan au fost transferate în mod solemn în noua capitală, Târnovo, și depuse într-o biserică consacrată sfântului.

La 1 iulie 1469 sfintele moaște ale Sfântului Ioan de la Rila au revenit în mănăstirea sa de la Rila, unde se odihnesc și astăzi, aducând ajutor plin de har ceresc tuturor credincioșilor.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Iarna lovește în buzunare: Facturile la gaze sunt cu până la 30% mai mari în ianuarie 2026 față de 2025

Publicat

Publicitate

Facturile la gaze ale românilor au crescut semnificativ în ianuarie 2026, ajungând cu până la 30% mai mari față de aceeași perioadă a anului trecut. Analiza aparține Asociația Energia Inteligentă, iar concluziile sunt prezentate de președintele organizației, Dumitru Chisăliță.

Potrivit datelor centralizate, consumul de gaze al populației a fost cu aproximativ 18% mai mare în ianuarie 2026 comparativ cu ianuarie 2025, pe fondul gerului persistent. Deși stocurile din depozite au fost mai mari cu circa 11%, acest surplus nu a fost suficient, iar România a apelat masiv la importuri.

Gazele din import au venit însă la prețuri ridicate, cu până la 40% mai mari decât cele din producția internă, iar în unele cazuri chiar cu peste 80% peste prețul reglementat. În ianuarie 2025, România era exportator net de gaze, situație care s-a schimbat radical în acest an.

Asociația estimează că majorarea facturilor se datorează în proporție de aproximativ 20% creșterii consumului și de circa 5% creșterii prețului gazelor, restul fiind influențat de structura sistemului energetic și de dependența de importuri în perioadele de ger.

Concret, pentru apartamentele izolate, creșterile pot însemna între 100 și 150 de lei în plus pe factură, iar pentru locuințele neizolate sau case, majorarea poate ajunge la 200–400 de lei într-o singură lună.

„Problema nu este doar frigul, ci faptul că România intră în fiecare iarnă nepregătită, cu locuințe ineficiente energetic și pierderi mari de căldură”, avertizează Dumitru Chisăliță.

Publicitate

Specialiștii subliniază că, fără investiții serioase în reabilitare termică și eficiență energetică, astfel de creșteri vor deveni o constantă în fiecare sezon rece.

Citeste mai mult

Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 1 februarie 2026

Publicat

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 1 februarie 2026, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 1 februarie 2026:

Loto 6/49: 25, 20, 22, 40, 6, 44

Loto 5/40: 37, 34, 22, 11, 40, 20

Joker: 25, 45, 26, 38, 14 + 19

Noroc: 3 5 2 4 6 9 2

Publicitate

Noroc Plus: 6 6 0 0 9 0

Super Noroc: 9 1 3 5 4 0

Citeste mai mult

Eveniment

Senatorul Silegeanu: Sprijin cerut la București pentru salvarea Modern Calor de la faliment

Publicat

Publicitate

Senatorul Cătălin Silegeanu acuză guvernele care s-au succedat la putere și administrația locală din Botoșani că au împins societatea Modern Calor în pragul colapsului, prin lipsa investițiilor și gestionarea defectuoasă a tranziției energetice. Parlamentarul le va solicita miniștrilor de resort măsuri urgente pentru redresarea companiilor aflate în situații similare.

„Modern Calor, ca multe alte CET-uri din țară, riscă să ajungă în faliment pentru că plătește prețul prostiei politice și administrative. Primarul municipiului Botoșani anunță aproape senin că societatea care asigură căldura pentru aproape 10.000 de locuințe și instituții publice, inclusiv Spitalul Județean, este în pragul colapsului din cauza costurilor cu certificatele verzi”, susține senatorul Cătălin Silegeanu.

El arată că numai în anul 2025 societatea ar fi achitat aproximativ 12 milioane de lei pentru certificatele de emisii și critică lipsa de reacție a autorităților în fața scumpirilor accelerate.

„Ceea ce nu spune primarul este că aceste sume sunt deopotrivă prețul lașității politice a guvernelor și al incompetenței administrației locale. Înainte de 2020, prețul certificatelor pornea de la 3 euro pe tonă, iar astăzi a depășit 80 de euro, o creștere de peste 2500% în mai puțin de 10 ani”, afirmă senatorul.

Acesta precizează că România a intrat în tranziția verde cu CET-uri vechi și poluante, în condițiile în care „partidele succedate la putere au refuzat deliberat să investească în instalații ecologice, în stocare și în rețele de distribuție, preferând soluții de avarie și subvenții temporare”.

„Administrația municipiului Botoșani nu controlează prețul certificatelor, dar cu siguranță putea reduce cantitatea de emisii dacă moderniza CET-ul și instalațiile. În plus, Modern Calor produce energie electrică în cogenerare, dar nu are infrastructură de stocare, așa că o pierde economic. Așadar, primarul, ca orice alt decident politic, nu este deloc lipsită de vină!”, atrage atenția Cătălin Silegeanu.

Publicitate

Parlamentarul va prezenta situația Modern Calor autorităților centrale și va solicita sprijin de la Ministerul Energiei, Ministerul Mediului și Ministerul Dezvoltării, urmând să-l interpeleze pe premierul Ilie Bolojan cu privire la soluțiile avute în vedere pentru CET-urile aflate în colaps.

Modern Calor ar fi a doua societate de termoficare care ar intra în colaps la Botoșani, după Termica, iar efectele s-ar răsfrânge asupra a mii de locuințe, școli și instituții publice, inclusiv spitale.

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (426)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI 

Actorul Ion Caramitru despre Eminescu: 1. „Eminescu rămâne la originea frumoasei limbi româneşti pe care o vorbim astăzi”; 2. „…Eminescu, făcând studii de limbă germană, îndreptându-se spre cultura şi filozofia germană, a dus limba română, ca structură şi limpezime, pe culmi nemaiatinse până la el”; 3. „De când sunt împătimit de Eminescu, mă cunosc mai bine pe mine însumi”; 4. „Deşi Eminescu e un caz, eu nu colecţionez poeţi, eu colecţionez poezie”; 5. „Îmi vin în minte versuri de Eminescu, versuri de un modernism incredibil. Iată: „Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ’ /  Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi”. E o suită formidabilă de sonorităţi aici care se adaugă, cum să spun, naşterii universului”; 6. „Dacă am un regret – şi, de fapt nu e numai regretul meu – Eminescu are şi proză, proză pe care o spun uneori pe scenă, însă teatrul său e de nejucat. Din păcate. E într-un limbaj arhaic, nu e psihologizat cât ar trebui, nu e vorbit, ţinând cont de natura personajelor, aşa cum e la Shakespeare – care nu cred că va fi  vreodată depăşit de nici un alt autor, oricât de genial ar fi acesta”(vezi „România literară” nr. 2 din 2021);

După ce, în „România literară” nr. 10 din 2020, Dan Stanca prezintă cele două etape ale iubirii de sine, cea specifică epocii clasice („pe vremea aceea autorii se răsfăţau pe ei înşişi, îşi închipuiau că au atins  forma perfectă şi deci se pot admira la nesfârşit”) şi cea impusă de postmodernism („narcisismul lor este doctrină împietrită”; „nu văd mai departe de orizontul sufocant al propriului eu”), vorbeşte despre ura de sine: 1. „e necesară pentru că ne supune unui exerciţiu de autoflagelare, să te crezi un nesincer pentru cât te-ai lăudat”; 2. „romantismul a produs-o prin destabilizarea iubirii de sine”; 3. „dezordinea a luat locul ordinii”; 4. „ s-a impus estetica urâtului prin realizarea rupturii dintre frumosul natural şi cel estetic”;

Ştefania Coşuleanu, în „Ziarul Lumina” din 19 aprilie 2019, publică un interviu cu Alexandru Pugna. Aducându-se vorba despre persoanele considerate „tezaur uman viu”, Alexandru Pugna le descrie  pornind de la două aspecte. Primul aspect îl constituie moştenirea lor: 1.”depozitari de valori tradiţionale româneşti”; 2. „ţin aprinsă flacăra spiritului şi identităţii româneşti”; 3. „ adevăraţi apărători ai autenticităţii şi ai sufletului neamului”; 4. „adevărate modele de viaţă pentru generaţia tânără, căreia încearcă să le transmită moştenirea lumii rurale”; 5. „păstrează „firul viu” ce vine din vremi de demult spre noi şi care este dus mai departe ca o garanţie pentru nemurirea neamului nostru”. Al doilea aspect îl constituie mesajul transmis: 1. „e unul ce vorbeşte despre  veşnicie”; 2. „că suntem un popor bogat din punct de vedere spiritual”;

Iulian Boldea, în „Apostrof” nr. 9 din 2020, aduce vorba despre optzecişti: 1. „preeminenţa spaţiului în raport cu personajul sau evenimentul”; 2. „orizontul ficţiunii e la confluenţa imaginarului cu realitatea”; 3. „explorează realul în grilă fantezistă”; 4. „se situează în coordonatele livrescului”.

Publicitate

Gabriel Chifu, în „România literară nr. 6 din 2021, vine cu o explicaţie după cum îşi scrie cărţile: „…direct pe laptop. Habar n-am dacă ce scrisesem era un text valoros: eu scriu şi rescriu, şterg şi completez…”;

Din poemul „De iarnă” de Traian Ştef: „Acum peste tot sunt oglinzi / La intersecţii în magazine / În cabinele de probă / La frizerie oglinda urmăreşte / Toată operaţiunea tunsului / Mâna cu foarfecele mişcându-se întruna / Iar cealaltă trecând blând prin păr / la sfârşit frizeriţa ia altă oglindă / Şi te întreabă dacă eşti mulţumit / Cu ce oglindeşte oglinda mare din oglinda mică / La fel mă  întrebă deunăzi dentista / Dacă îmi place cum culoarea coroniţei noi / Se potriveşte cu aceea a dinţilor vechi / Îmi ţine oglinda în faţă / Eu o îndrept atingându-i uşor mâna / Să intrăm amândoi în tablou / Şi îi spun ceea ce nu apucasem să-i spun frizeriţei / Că de o vreme mă uit mai rar în oglindă / Că nu mie trebuie să-mi placă imaginea / Ci acelora care ocupă marginea”;

Refrenul melodiei „Let Her Go” (în traducere „Las-o liberă”,  sau „Dă-i drumul”,  sau „Las-o să plece”, sau…) al formaţiei Passenger merită a fi reluat aici: „Ştii că o iubeşti doar atunci când o laşi să plece, / Afli că îţi lipseşte soarele doar când începe să ningă, /  Realizezi că nu-ţi place să călătoreşti abia când porneşti la drum”;

Revista „Apostrof” nr. 1 din 2021 publică poezii semnate de Rodica Braga. Reţin câteva versuri: „dar nu sunt decât un om / supus greşelii, forţelor / constrângătoare ale vieţii, / umorilor mele schimbătoare, / hachiţelor timpului / şi bolilor ucigătoare, / rânduri şi rânduri de piei / se vor desprinde de pe mine / şi mă vor lăsa subţiată / şi transparentă / ca o pânză de păianjen / în care voi prinde / ca pe o muscă obosită, / doar moartea”;

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending