Cuviosul David s-a născut în jurul anului 450 în nordul Mesopotomiei. Fiind deja monah, din motive pe care nu le cunoaştem, a venit în Tesalonic împreună cu un alt monah, Adolá. Conform autorului vieţii acestor sfinţi, Cuviosul a venit mai întâi în mănăstirea Sfinţilor Mucenici Teodor şi Mercurie, cea numită Koukouliatōn, a cărei aşezare era „în marginea cetăţii, în apropierea zidurilor, lângă poarta Aproítōn”. Supranumele de Koukouliatōn face referire la monahii care purtau culionul într-un mod aparte, dacă judecăm după reprezentările iconografice ale Cuviosului, oarecum aruncat peste umeri. Aşezarea mănăstirii trebuie căutată la nord-est de Acropole, în locul identificat prin toponimul „Grădina lui Provatás”.
Exemplele sfinţilor din Vechiul Testament, mai ales acela al Proorocului şi regelui David, care vreme de trei ani a cerut „bunătate, ştiinţă şi pricepere”, l-au îndemnat pe Cuviosul David să ia hotărârea de a trăi vreme de trei ani într-un migdal, până când Domnul Îi va arăta voia Sa şi-i va dărui pricepere şi smerenie. La capătul celor trei ani, un înger al Domnului i s-a arătat Cuviosului, spunându-i că cererea sa a fost auzită şi că nevoinţa sa de a trăi într-un copac vreme de trei ani a luat sfârşit. Îngerul i-a spus să coboare din copac şi să-şi continue viaţa ascetică într-o chilie, slăvind şi binecuvântând pe Domnul. Sfântul a împărtăşit această vedenie ucenicilor săi, cerându-le să-l ajute la ridicarea unei chilii. Vestea aceasta a ajuns repede la urechile Arhiepiscopului Tesalonicului, Dorothei, fiind apoi aflată și de locuitorii orașului.
Prin Decretul său din anul 535, Neará 11, Împăratul Iustinian a mutat provinciile regiunii Illyricum de sub jurisdicția Arhiepiscopului de Tesalonic și a ridicat regiunea sa natală la rangul de arhiepiscopie, cu numele de Iustiniana Nova. Arhiepiscopul Aristides de Tesalonic a acceptat această schimbare, încercând, în schimb, să salveze importanţa politică a oraşului prin aducerea înapoi a sediului guvernatorului provinciei Illyricum, din Iustiniana Prima, în Tesalonic. Cu toate că întreruperea administraţiei eclesiastice nu a afectat cu nimic statutul Tesalonicului, mutarea sediului administraţiei provinciei a reprezentat o lovitură serioasă dată prestigiului orașului. Prin urmare, dorinţa cetățenilor oraşului, precum şi a guvernatorului Domnicus, a fost aceea de a readuce la Tesalonic sediul administraţiei, idee îmbrăţişată cu entuziasm de arhiepiscopul Aristides.
În acel moment a fost cerut și ajutorul Cuviosului David, pentru a aduce această problemă în atenţia împăratului Iustinian, căci, potrivit datelor din Viaţa Cuviosului, arhiepiscopul nu putea „lăsa oraşul fără păstor”, drept pentru care s-a hotărât trimiterea Sfântului David la Constantinopol. Alegerea [de către Arhiepiscop a] Cuviosului David arată importanţa misiunii precum şi dificultăţile prezentării unei asemenea cereri înaintea Împăratului Iustinian, având în vedere faptul că acesta abia sfârşise ridicarea celor două oraşe, Iustiniana Nova şi Iustiniana Prima.
După atâţia ani de viaţă de zăvorât, Cuviosul David a ieşit la lumina zilei. Înfăţişarea sa se schimbase: părul îi cădea până la brâu, iar barba îi ajungea până la tălpi, în vreme ce chipul îi strălucea ca soarele. Însoţit de doi ucenici ai săi, Teodor şi Dimitrie, Cuviosul a pornit către capitală.
Faima sa mergea înainte, aşa că, la sosirea în Constantinopol, întreg oraşul i-a ieşit în întâmpinare. Primirea sa de către Împărăteasa Teodora, soţia lui Iustinian, onorurile şi respectul ce i se arătau au impresionat întreaga asistenţă. Teodora a intrat repede în acţiune, aşa că, la întoarcerea lui Iustinian dintr-o călătorie oficială, i-a prezentat acestuia o imagine favorabilă a Cuviosului. Ca urmare, Iustinian l-a invitat să apară în faţa senatului. Cuviosul David s-a prezentat în faţa Senatului ţinând în mână tămâie şi foc care nu-i ardeau carnea. Înfăţişarea Sfântului precum şi minunea pe care o văzuseră cu ochii lor au contribuit la crearea unui climat de teamă şi străpungere, iar împăratul a răspuns prompt cererii Cuviosului David.
Purtând aceste veşti bune, Cuviosul a plecat către Tesalonic, dar nu avea să vadă cetatea decât de departe, căci, abia trecând vasul cu care călătorea de peninsula Halkidikí, Cuviosul şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Aceasta s-a întâmplat cândva între anii 535 şi 541 d.H.
Vestea aducerii sfintelor moaşte ale Cuviosului a uimit întregul oraş. Trupul Cuviosului David a fost depus mai întâi în locul în care odihniseră sfintele moaşte ale Sfinţilor Mucenici Theodoulos şi Agathópodos, la est de port. Cu mare durere, Arhiepiscopul Aristides a anunţat funeralii publice. Trupul Cuviosului a fost îngropat în mănăstirea Aproítōn, după dorinţa sa.
La 150 de ani de la adormirea Cuviosului, între 685-690 d.H., s-a făcut o încercare de a deschide mormântul, căci egumenul Mănăstirii Aproítōn, Dimitrie, „a dorit, din multă credinţă, să afle locul unde se aflau moaştele sfântului”. Însă, de îndată ce a fost începută această lucrare, placa ce acoperea mormântul s-a spart, iar această întâmplare a fost socotit un semn din partea Sfântului, cum că nu doreşte să fie scos. Sfintele sale moaşte au rămas în locul în care au fost depuse până în epoca cruciadelor. În vremea stăpânirii casei de Montferrat asupra Tesalonicului (1204-1222), sfintele sale moaşte au fost mutate în Italia, iar în 1236 sunt consemnate ca găsindu-se la Pavia, unde au şi rămas până în anul 1967.
În cele din urmă, sfintele moaşte ale Cuviosului David au fost mutate în Tesalonic, fiind așezate în Basilica Sfântului Dimitrie în data de 16 septembrie 1978.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic au trăit în secolele III-IV, în provincia romană Iliria (care cuprindea o parte a nord-vestului peninsulei Balcanice, până la Dunărea de mijloc). Ermil era diacon, iar Stratonic, prietenul său, creștin și el, era paznic la o închisoare. Împăratul roman de Apus Liciniu (308-324), după ce, alături de Sfântul Constantin cel Mare, fusese unul dintre semnatarii Edictului de toleranță de la Milano din anul 313, a lansat un nou val de persecuții împotriva creștinilor.
Diaconul Ermil a fost denunțat că era creștin autorităților, fiind acuzat de disprețuirea zeilor romani, cultul oficial al Imperiului. Sfântul Simeon Metafrastul relatează că la Sfântul Mucenic Ermil au fost trimiși soldați pentru a fi adus înaintea împăratului, lucru pentru care Sfântul Ermil s-a bucurat. Adus în față împăratului a fost întrebat de ce nu slujește zeilor străini (Hristos – era considerat de către păgâni în acea perioadă ca fiind un alt zeu), la care diaconul Ermil a răspuns că slujește numai Dumnezeului nevăzut. Apoi apoi a continuat zicând: „Mai greu te vei chinui tu, împărate, căci vei da față cu Cel Atotputernic, pentru că tu nu numai că prigonești pe unii, ci oprești și pe alții să caute adevărul.” Invitat să se alăture slujirii zeilor păgâni, Sfântul Mucenic Ermil, a spus că vechii zei erau doar idoli făcuți de om, nevrednici de slujire.
Auzind acestea, împăratul poruncește că diaconul Ermil să fie bătut peste față cu un bici de metal. Cerându-i-se în repetate rânduri să jertfească zeilor romani, acesta, neluând în seamă chinurile la care e supus în mai multe rânduri, refuză, mărturisindu-L pe Dumnezeul cel adevărat. Este închis în temniță vreme de trei zile, unde primește mângâiere și întărire de la un înger al Domnului care îi vestește că avea să iasă biruitor din această încercare, primind cununa muceniciei, mângâindu-l și întărindu-l cu vorbe ca acestea: „Îndrăznește, Ermile, și nu te teme, căci în curând vei birui pe tiran și vei primi cununa luminoasă a muceniciei!” Adus din nou la judecata împăratului și întrebat dacă se răzgândise, acesta și-a mărturisit iarăși credința în Hristos. Atunci a fost bătut și chinuit și mai cumplit, însă a răbdat toate fără să scoată măcar un geamăt, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu.
Un glas din cer s-a auzit atunci, auzit și de soldații care-l chinuiau, vestind că peste 3 zile avea să fie izbăvit de chinuri. Ascultând mărturia soldaților despre acel glas, împăratul a poruncit că diaconul să fie dus iarăși în temniță. Martor la toate acestea și văzând statornicia sfântului, temnicerul acestuia, pe nume Stratonic, care era și el creștin în ascuns și îl cunoștea de mai demult pe diacon, a fost cuprins de milă. Sfântul Mucenic Ermil a fost adus pentru a treia oară la judecată și a refuzat din nou să se lepede de credință, împăratul a poruncit ostașilor să strujească (sfâșie) adânc trupul diaconului cu unghii de fier, însă acest lucru a rămas fără rezulta Sfântul a rămânând statornic în credință. Stratonic, plângând, s-a apucat să îngrijească rănile Sfântului.
El a fost văzut de unul din ostași, care l-a pârât împăratului. Atunci împăratul i-a poruncit și lui Stratonic să aducă jertfe idolilor. La rândul lui, Sfântul Mucenic Stratonic a mărturisit că era vechi prieten cu Ermil și că și el era creștin și refuză să jertfească idolilor. Atunci împăratul a poruncit că Stratonic să fie și el dezbrăcat de haine și bătut cu bețe. În timp ce era bătut, Stratonic își ridică privirile către diaconul Ermil, cerându-i să se roage lui Dumnezeu că și el să-și păstreze credința și să poată răbda chinurile până la capăt. După ce Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic au fost aruncați iarăși în temniță și împăratul mai face o ultimă încercare de a-i convinge pe cei doi să se lepede de credință, dar și aceasta dată eșuează. Văzând că nu-i putea îndupleca pe cei doi mucenici, poruncește mai întâi că diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul acestuia să fie ciopârțit și aruncat în valurile Dunării. Stratonic, rămânând și el tare în credință, avea să împărtășească soarta prietenului său.
Astfel, Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic au primit moartea mucenicească în ziua de 13 ianuarie 314, trupurile lor fiind aruncate în apele Dunării, la 3 kilometri de orașul Singidunum (Belgradul de azi). Trei zile după martiriul lor, aflând la mal trupurile Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic, creștinii din partea locului le-au adunat laolaltă într-un singur sicriu, că, după cum credința în Hristos și prietenia întru Domnul i-au unit, ei să fie pe vecie pomeniți împreună. Biserica îi pomenește pe amândoi în ziua de 13 ianuarie. Viața și pătimirea Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic ni s-a păstrat în forma redactată în secolul al IX-lea de Sfântul Simeon Metafrastul.
VIDEO: Aproape două mii de oameni l-au condus pe ultimul drum pe părintele Octavian Poduț, cel care a fost peste patru decenii duhovnicul creștinilor din Tocileni
Aproape două mii de oameni l-au condus pe ultimul drum, duminică, pe cel care a fost peste patru decenii duhovnicul creștinilor din Tocileni, părintele Marian-Octavian Poduț, un apostol al generației sale, preot de nobilă factură, îndrăgostit de Liturghie, de tradiții populare și de lumea satului, niciodată plin de sine, neținând minte răul, niciodată potrivnic ori răuvoitor.
O mare de oameni din satul Tocileni și din localitățile limitrofe s-a adunat în biserica din cimitir, acolo unde părintele Octavian Poduț a fost prohodit, slujba fiind un adevărat omagiu adus de zeci de preoți. Micuța și cocheta bisericuță din cimitirul satului Tocileni, refăcută din temelii de părintele Octavian, a fost ticsită de oameni, dar cei mai mulți au rămas afară, să înfrunte vântul potrivnic și frigul pătrunzător. Cu toate că slujba de înmormântare a unui preot durează aproape trei ore, oamenii au rămas neclintiți.
Slujba de prohodire a urmat după Sfânta Liturghie și a strâns laolaltă peste treizeci de preoți, veniți din municipiul Botoșani, de la Iași sau din Maramureș. În fruntea lor a slujit un delegat al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, părintele consilier Andrei Atudorei, care a adus cu sine binecuvântarea ÎPS Teofan, ca mângâiere pentru preoteasa Valentina, împietrită de durere și pentru fiica sa, Adelina-Maria, susținută în permanență de soțul ei.
Cler și credincioși s-au adunat pentru a aduce un ultim omagiu celui care fost păstor de mii de suflete, părintele Octavian Poduț. Biserica a fost plină de flori albe, care străjuiau de o parte și de alta intrarea.
Duminică, cea mai grea zi pentru familia părintelui Octavian Poduț, mai ales pentru prezbitera Valentina, fiica sa și ginerele său, dar și pentru toți cei care l-au cunoscut, a început de când s-a prins a miji de ziuă cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, unde un sobor de preoți a înălțat rugăciuni către Hristos pentru părintele Octavian, cerând lui Dumnezeu să îi așeze sufletul în Lumină, în Împărăția în care nu este nici întristare și nici suspin. Slujba de înmormântare de după Liturghie a fost oficiată de peste treizeci de preoți, Unul dintre preoți a venit de la o parohie din Maramureș. Cuvântul de învățătură emoționant al părintelui Andrei Atudorei a fost menit să alunge tristețea membrilor familiei și a fiilor duhovnicești, pe care părintele Octavian i-a ținut strânși ca într-un mănunchi de flori vii.
„Hristos a înviat din morți…” au cântat cei peste treizeci de preoți și sute de enoriași în biserica ticsită de lume, dar și pe aleile din curte, în bătaia vântului pătrunzător, după cum este specific înmormântării preoților. După acest moment, sicriul cu trupul neînsuflețit al părintelui a fost purtat pe umeri de mai mulți preoți care au înconjurat biserica în care a slujit părintele Octavian Poduț peste 44 de ani.
Publicitate
Îndrăgitul duhovnic a fost înmormântat în curtea bisericii pe care abia începuse să o construiască, un al doilea lăcaș necesar în localitate, ale căror lucrări au fost binecuvântate în urmă cu câteva luni de PS Nichifor.
Credincioșii din Tocileni l-au plâns pe părintele lor, convinși că au făcut tot ce a fost posibil ca să-l facă mândru de fiii săi duhovnicești. În anii care au trecut, au făcut front comun în jurul părintelui Marian Octavian Poduț, trimis în localitatea unde s-a născut patriarhul Teoctist ca să facă misiune și să propovăduiască credința ortodoxă, să construiască biserici în inimile credincioșilor. A găsit în Tocileni o biserică din cimitir care stătea să cadă, a transformat-o într-un lăcaș adevărat și a venit vremea să construiască o biserică nou-nouță cu bănuțul văduvei, dar și cu sprijinul unor persoane care acordă ajutor consistent, printre acestea regăsindu-se membrii familiei Timofte. Zidirea unei biserici este un moment deosebit în viața unei comunități. În vremurile noastre, în care o mulțime de minciuni sunt impuse ca adevăruri, este important ca în inima satului să se predice cuvântul adevărului, care este cuvântul Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
O slujire cât o viață
Părintele Poduț Marin – Octavian s-a născut la 7 iunie 1959 în localitatea Baia Sprie, județul Maramureș. După absolvirea claselor I-VIII de la Școala Generală din Dănești, în anul 1974 s-a înscris la Liceul Teoretic din Baia Sprie unde a studiat un an, apoi, la îndemnul tatălui de a continua tradiția în familie (întreruptă o vreme) de a urma Teologia, a susținut examenul de admitere la Seminarul Teologic din Cluj-Napoca, pe care l-a luat în anul 1975 și a absolvit în anul 1980, iar în anul 1990 a intrat la Facultatea de Teologie din București. De asemenea a absolvit și Facultatea de Drept Hyperion din București.
În vara anului 1980 s-a căsătorit cu Șișeștean Valentina din Șișești și au împreună o fiică pe nume Maria-Adelina. În același an, pe 6 decembrie, de Sfântul Nicolaie, cu ocazia sfințirii Bisericii cu hramul ,,Sfântul Nicolae”din Suceava a fost hirotonit diacon de către I.P.S Teoctist. Ziua următoare, duminică 7 decembrie 1980, a fost hirotonit preot de către Înaltpreasfințitul Mitropolit al Moldovei și Bucovinei Teoctist Arapașu în Catedrala Mitropolitană din Iași pe seama parohiei Tocileni, satul natal al Înaltpreasfinției Sale, situat la 9 km de orașul Botoșani.
Biserica „Înălţarea Domnului” din Tocileni a fost construită din lemn în anul 1861 de către egumenul Mănăstirii Golia din Iaşi, Arhimandritul Dionisie. În anul 1906 a fost refăcută fiind reconstruită din cărămidă de către enoriaşi în frunte cu preotul Ion Romanescu.
Din 1980, parohul Marin-Octavian Poduţ a făcut reparații capitale la biserică atât în interior cât şi în exterior. Toate aceste lucrări de refacere a bisericii s-au finalizat în anul 1984 fiind efectuate cu sprijinul moral şi material al Preafericitului Patriarh Teoctist Arăpaşu. Preafericirea Sa a sfinţit-o în anul 1992, în fruntea unui sobor de ierarhi, protopop de Botoșani fiind atunci părintele Lucian Leonte.
Părintele Poduț Octavian a fost de asemenea suplinitor al Parohiei Victoria încă de la începutul venirii sale la Tocileni, pentru că Satul Victoria, fost Filipești a fost filie a Parohiei Tocileni. Când a venit părintele aici, în sat era o biserică din chirpici, construită de nepotul PF Teoctist, Mihai Arăpașu, ajutat de alți săteni, în anul 1978.
În anul 1986, în luna iulie au început lucrările la noua biserică, din zid. Părintele Poduț, împreună cu părintele Grigore Diaconu, protopop de Botoșani la vremea respectivă, și cu Mihai Arăpașu au fost însărcinați de către PF Teoctist să vegheze la construirea ctitoriei sale de suflet de la Victoria. Aceasta a fost terminată în anul 1991, când protopop de Botoșani era părintele Lucian Leonte.
În paralel, părintele Poduț s-a ocupat și de construirea unei case parohiale la Victoria.
Părintele Poduț a fost slujitor și duhovnic al creștinilor din Victoria până în anul 1996, când filia Victoria a devenit parohie, fiind numit primul paroh, părintele Gabriel Mihăescu.
Pentru meritele deosebite a primit distincțiile de iconom stravrofor și a primit Crucea patriarhală.
În urma consultării părintelui Poduț Marin-Octavian cu părintele protopop Petru Fercal și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, anul trecut s-a hotărât construcția unei noi biserici cu hramul „Sfânta Treime” în parohia Tocileni, lângă casa parohială, și s-a turnat temelia cu cheltuiala aproape exclusivă a familiei părintelui. În data de 28 iulie 2024, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a oficiat slujba punerii pietrei de temelie a noii bisericii.
Plafonarea prețurilor la energie electrică și gaz ar putea fi extinsă. Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a declarat că aceasta este una dintre opțiunile analizate, iar o decizie finală urmează să fie luată până la 1 februarie, relatează alba24.ro. Schema de compensare și plafonare ar putea rămâne în vigoare și după 1 aprilie 2025, pentru o perioadă de trei sau șase luni.
”Considerăm că avem argumente pentru ca la proiectul de buget să fim cel puțin în situația bugetului adoptat pentru anul trecut. Dacă vă amintiți, Ministerul Energiei a primit un miliard de lei și Ministerul Muncii cam tot atât, ceea ce ar da un spațiu de respiro furnizorilor.
De ce este important? Pentru că unul dintre scenariile de lucru este păstrarea schemei de compensare-plafonare, așa cum este astăzi, pentru trei-șase luni. Având în vedere că situația în regiune este complicată, având în vedere creșterile de preț la gaz, mai ales pe piața internațională și având în vedere că vrem să îi protejăm pe clienții finali.
Vom lua decizia până la finalul lunii ianuarie. Ne vom reuni din nou în cadrul Comitetului interministerial și vom alege cea mai bună opțiune: păstrăm schema actuală exact așa cum e, țintim mai bine sprijinul pentru consumatorii vulnerabili și subvenționăm pe baza datelor socio-economice din fiecare gospodărie, și nu pe baza nivelului de consum, cum s-a mers până acum, sau optimizăm într-un alt fel schema de compensare-plafonare actuală. Asta înseamnă să renunțăm la unul dintre praguri sau să ajustăm un altul. Vom vedea. În orice caz, până la 1 februarie ar trebui să avem o decizie luată”, a spus Burduja, potrivit Agerpres.
Plafonarea prețurilor la energie electrică și gaz. Cât a plătit statul
Totodată, oficialul a menționat că, până la ora actuală, Ministerul Energiei a efectuat plăți către furnizori în valoare de 17 miliarde de lei. Ministerul Muncii a plătit deja circa 10 miliarde de lei.
”Până acum, Ministerul Energiei a făcut plăți de 17 miliarde de lei în cadrul acestei scheme. Și, din ceea ce știm, Ministerul Muncii, undeva la 10 miliarde de lei. Așa cum știți, noi compensăm pentru clienții non-casnici, mediul economic, iar Ministerul Muncii pentru clienții casnici.
Publicitate
Datoriile către furnizori, la această dată, nu sunt mari în raport cu cât au fost în trecut. Deci, la Ministerul Energiei 165 de milioane de lei, am avut și miliarde, dar sunt multe cereri în validare la ANRE. Lucrăm bine cu Autoritatea și sunt convins că, în cel mai scurt timp, trebuie găsite soluții, pentru că presiunea pe furnizori este mare.
Sunt și câteva spețe mai delicate. Nu vrem să se ajungă sub nicio formă în situația în care un furnizor, de exemplu, să nu poată să plătească distribuitorul și se trezește cu portofoliul de clienți aruncați în FUI (Furnizori de Ultimă Instanță, n.r.). Asta va genera efecte în lanț. Ne vom strădui să evităm un asemenea scenariu”, a afirmat ministrul Energiei, Sebastian Burduja.
Cât ar crește prețurile dacă se renunță la plafonare
Dacă plafonarea nu se va prelungi, vor fi facturi mai mari. De exemplu, la cel mai mic preț din piață care este 84 de bani pe kwh, factura ar urma să crească cu 23% pentru un consum de 100 de kwh.
La cel mai mare preț din piață, cel de 1,42 de lei pe kwh, factura s-ar dubla în cazul unui consum de 100 de kwh, potrivit antena3.ro.
Familiile cu venituri mici ar urma să fie ajutate de Guvern prin acordarea unor carduri de energie. Se va compensa o parte din facturi.
Un nou accident rutier s-a produs duminică seara în localitatea Plopeni, implicând trei autoturisme, dintre care unul se pare că are număr de înmatriculare de Botoșani.
Potrivit ISU Suceava, coliziunea a dus la rănirea a două persoane, care, deși conștiente și cooperante, au avut nevoie de îngrijiri medicale. Acestea au fost transportate la spital pentru investigații suplimentare.
La locul accidentului au intervenit pompierii militari cu o autospecială de descarcerare și o ambulanță SMURD, fiind sprijiniți de două echipaje ale Serviciului de Ambulanță Județean Suceava.