Connect with us

Actualitate

CALENDAR ORTODOX 2024: Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan

Publicat

Publicitate

Sfântul Ioan era din Betsaida Galileii dintr-o familie înstărită. Tatăl său, Zevedeu, avea mreje de pescar și avea mai mulți lucrători, precum și cei doi copii, Iacov și Ioan care îl ajutau. Cât despre mama Sfântului Ioan, Salomeea, care era verișoară cu Maica Domnului, aflăm din Evanghelii că slujea lui Hristos, mergând în urma Lui cu alte femei evlavioase.

Atunci când a început să predice Sfântul Ioan Înaintemergătorul în pustia Iordanului venirea lui Hristos, Ioan cu Andrei – fratele lui Petru – care erau și ei pescari, au mers aproape de el și au devenit ucenicii lui. La o zi după Botezul Domnului, Înaintemergătorul le-a arătat acestora pe Iisus care trecea și le-a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” Atunci, ei s-au apropiat de Hristos, iar când Acesta i-a văzut, a întrebat: “Ce căutați?” Andrei și Ioan I-au zis: „Rábbi (adică Învățătorule), unde locuiești?” „Veniți și veți vedea!” le-a răspuns Hristos. Au venit la casa unde locuia și au rămas până seara, ascultând, pentru prima dată, cuvântări despre viață din gură dumnezeiască.

După două luni, Fiul lui Dumnezeu i-a chemat pe Andrei și pe Petru lângă El, precum și pe Iacov și pe Ioan. Acestea s-au întâmplat pe malul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii). Cele două perechi de frați au lăsat năvoadele și corăbiile și din acel moment s-au alăturat lui Hristos. Și-au schimbat ocupația după cuvântul pe care li l-a spus Domnul: din pescari de pești au devenit pescari de oameni. Dintre toți Apostolii, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a fost cel mai tânăr. S-a dedicat lui Iisus cu însuflețire. La început avea o fire irascibilă. Râvna arzătoare și dragostea pătimașă pe care le arăta, aminteau, adesea, de primul lui Învățător pe care l-a avut, pe Înaintemergătorul Domnului. Niciunul dintre Apostoli nu avea o legătură atât de strânsă cu Domnul. Ioan stătea întotdeauna lângă Învățător și adeseori punea capul pe pieptul Lui.

Uneori când Fiul lui Dumnezeu, se separa de ceilalți ucenici, pentru a se ruga singur cu Tatăl Lui, Îl însoțeau numai trei dintre aceștia – Petru, Iacov și Ioan. La fel, atunci când s-a schimbat la Față pe muntele Taborului sau când era îngrijorat și se ruga pe muntele Măslinilor. Cel mai apropiat de Iisus era Ioan: cuvintele și suspinele lui Hristos întâlneau prima dată inima lui. Atunci când L-au prins pe Hristos, ceilalți ucenici s-au împrăștiat precum oile cărora li s-a luat păstorul, numai Ioan și Petru l-au urmat până în curtea Arhiereului Anna. Acolo Petru s-a temut și s-a lepădat în fața slujnicei, însă Ioan a rămas credincios.

Ioan era cunoscut în mediul arhieresc, după cum citim în Evanghelie, și de aceea risca să se expună mai mult. Când Hristos s-a suit pe cruce, Ioan, împreună cu Maica Domnului, a stat alături de El până în ultimele clipe. Iisus înainte de a-și da duhul, i-a încredințat lui Ioan pe mama Sa. La coborârea de pe cruce, Ioan i-a ajutat pe Iosif și Nicodim și, plângând, a pus încă o dată capul pe pieptul lui Hristos, împuns de suliță. Chiar și după Înviere, atunci când Mironosițele i-au înștiințat pe Apostoli, Ioan a ajuns primul la mormântul gol. De asemenea, el L-a recunoscut pe Domnul când s-a arătat la Marea Tiberiadei. După pogorârea Sfântului Duh, împreună cu Petru și Iacob, ruda Domnului, Ioan era socotit ca unul dintre stâlpii Bisericii din Ierusalim. După anul 70, când romanii au dărâmat Ierusalimul și Templul Sfânt, Apostolul Ioan se stabilește în orașul Efes din Asia Mică, conducând Biserica de aici, întemeiată de Sfântul Apostol Pavel, cu autoritate recunoscută.

Între anii 90-95, însă, el a fost exilat în insula Patmos, de către împăratul Domițian. Într-o peșteră din acest loc pietros, Ioan a primit revelația despre sfârșitul lumii, pe care a consemnat-o în cartea profetică Apocalipsa. După moartea lui Domițian, sfântul s-a întors în Efes. Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a scris Apocalipsa pe când se afla în insula Patmos, iar Evanghelia și cele trei Epistole le-a scris pe când se afla în Efes, după întoarcerea din exil. Sfântul Ioan a trecut la cele veșnice la aproape o sută de ani, în apropiere de localitatea Efes, unde a și fost înmormântat

Publicitate

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Acțiune fulger a polițiștilor rutieri pe șoselele din Botoșani

Publicat

Publicitate

Marți, în intervalul orar 09:00 – 11:00, polițiștii Serviciului Rutier Botoșani au desfășurat o acțiune de tip „blitz” pe două dintre cele mai circulate drumuri naționale din județ: D.N. 28B Botoșani – Flămânzi și D.N. 29 Botoșani – Huțani. Scopul principal al acțiunii a fost prevenirea accidentelor provocate de viteza excesivă.

În doar două ore, oamenii legii au oprit pentru control peste 30 de autovehicule. În urma verificărilor, au fost aplicate 26 de sancțiuni contravenționale, cu o valoare totală de peste 14.000 de lei.

Dintre abaterile constatate, cele mai frecvente au fost legate de depășirea limitei legale de viteză – 16 dintre sancțiuni fiind aplicate pentru această contravenție. Acțiunile de acest tip vor continua și în perioada următoare, avertizează polițiștii, care reamintesc conducătorilor auto că viteza excesivă rămâne una dintre principalele cauze ale accidentelor grave de circulație.

Citeste mai mult

Eveniment

Razie economică în piețele din Dorohoi și Botoșani: Zeci de amenzi și bani confiscați

Publicat

Publicitate

În ultimele două zile, polițiștii Serviciului de Investigare a Criminalității Economice au desfășurat o amplă acțiune de control în piețele centrale din municipiile Dorohoi și Botoșani. Alături de ei au participat inspectori din cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor și Direcției de Sănătate Publică.

Scopul acțiunii a fost verificarea respectării legislației privind comerțul cu produse agroalimentare. Au fost controlați peste 80 de agenți economici, iar bilanțul controalelor indică 42 de sancțiuni contravenționale aplicate, cu o valoare totală ce depășește 116.000 de lei.

Totodată, autoritățile au confiscat aproximativ 4.000 de lei, sumă provenită din încasări nefiscalizate. Acțiunea face parte dintr-un efort mai amplu de combatere a evaziunii fiscale și de protejare a consumatorilor.

Citeste mai mult

Eveniment

Ce simbolizează ouăle roșii și de ce se vopsesc în Joia Mare

Publicat

Publicitate

Joia Mare este o zi importantă din Săptămâna Patimilor, în care se comemorează evenimente semnificative din viața lui Iisus Hristos, înainte de răstignirea sa. Această zi este cunoscută și sub numele de Joia Patimilor și are o semnificație profund religioasă în tradiția ortodoxă, fiind marcată prin diverse obiceiuri și ritualuri.

Semnificația religioasă

Conform Evangheliei, în Joia Mare, Iisus Hristos a spălat picioarele ucenicilor săi pentru a le arăta smerenia și iubirea de slujire, demonstrând astfel că cei mari trebuie să fie umili și să slujească celor mici. Acest gest este simbolic pentru iubirea și slujirea unii altora, un act de smerenie și de dăruire.

Tot în această zi, Iisus a instituit Euharistia, cunoscută ca Cina cea de Taină, când a împărțit pâinea și vinul ca simbol al trupului și sângelui său, prefigurând astfel sacrificiul său pe cruce. Acesta este un moment de mare importanță în creștinism, deoarece Sfintele Taine ale Euharistiei sunt continuate de Biserica Ortodoxă și de celelalte confesiuni creștine.

În Joia Mare, se remarcă și momentul trădării lui Iuda Iscarioteanul, care, din dorința de a-l vinde pe Iisus, s-a înțeles cu preoții să-l predea pentru 30 de arginți. Aceasta este o parte esențială a patimilor lui Hristos.

Obiceiuri și tradiții

Publicitate

Vopsirea ouălor: În tradiția ortodoxă, în Joia Mare, gospodinele vopsesc ouă roșii. Ouăle simbolizează viața, iar vopsirea lor în roșu reprezintă sângele lui Hristos vărsat pe cruce. Acesta este un obicei vechi, legat de celebrarea Învierii.

Spovedania și împărtășania: Mulți credincioși merg la biserică pentru a se spovedi și a se împărtăși, pregătindu-se astfel pentru marea sărbătoare a Paștelui.

Slujbe speciale: În biserici, se oficiază slujbe speciale în Joia Mare, iar în unele locații se țin Prohodul Domnului, care se cântă în memoria jertfei lui Iisus. În unele tradiții, se face Udatul în biserică, un obicei în care preoții stropesc cu apă sfințită credincioșii, simbolizând curățirea de păcate.

Ce simbolizează ouăle roșii și de ce se vopsesc în Joia Mare

Ouăle roșii simbolizează viața, renașterea și sacrificiul, având o semnificație puternică în tradițiile religioase, în special în contextul Paștelui Ortodox. Culoarea roșie este asociată cu sângele lui Iisus Hristos, care a fost răstignit pentru mântuirea oamenilor. Astfel, ouăle roșii reprezintă jertfa Mântuitorului, dar și învierea Sa, fiind un simbol al Învierii și al înnoirii vieții.

În tradiția ortodoxă, ouăle se vopsesc în Joia Mare, o zi semnificativă din Săptămâna Patimilor. Aceasta este ziua în care Iisus a spălat picioarele ucenicilor, un act de smerenie, și este, de asemenea, ziua în care are loc pregătirea pentru sărbătoarea Învierii. Vopsirea ouălor în această zi reprezintă un ritual de pregătire pentru Paște, simbolizând curățirea și sfințirea, dar și începerea unui nou ciclu de viață spirituală.

Se spune că ouăle vopsite în Joia Mare sunt considerate mai puternice, fiind binecuvântate și încărcate cu o energie spirituală specială. De asemenea, în multe tradiții, ouăle roșii sunt folosite în jocuri și obiceiuri populare, precum ciocnirea ouălor, care simbolizează lupta dintre viață și moarte, dar și între bine și rău.

Citeste mai mult

Eveniment

Sfânta și Marea Joi: DENIA celor douăsprezece Evanghelii

Publicat

Publicitate

La Cina cea de Taină din joia mare, Domnul Iisus Hristos a întemeiat cea mai mare dintre Tainele creştineşti: Taina Împărtăşaniei. El a săvârşit un lucru neobişnuit de tainic şi de sfânt: a luat pâinea, a binecuvântat-o, şi-a înălţat privirile către cer, a lăudat pe Dumnezeu, a frânt pâinea şi a dat-o ucenicilor Săi spunând uluitoarele, cu totul neobişnuitele cuvinte pe care le auzim la fiecare Sfântă Liturghie: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor”.

După aceea, Domnul Iisus Hristos a binecuvântat potirul cu vin şi, dându-l ucenicilor, a grăit: „Beţi dintru acesta toţi: acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea” (Matei 26, 28). Noi facem asta spre pomenirea Lui la fiecare Sfântă Liturghie prin Taina Euharistiei. Mai înainte, El spusese: „Eu sunt Pâinea vieţii… Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci – iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu… Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 48-51, 53-56).

Aceste cuvinte au fost atât de şocante când oamenii le-au auzit pentru prima dată încât mulţi, chiar dintre ucenicii Lui, L-au părăsit, neputând înţelege cum avea El să le dea de mâncat Trupul Său şi de băut Sângele Său, cum putea să îşi dea numele de „Pâinea Cerească”. Dar cei doisprezece apostoli, pe care Domnul Iisus Hristos i-a întrebat: „Nu vreţi şi voi să Mă părăsiţi?”, i-au răspuns prin gura Sfântului Apostol Petru: „Doamne, unde să mergem? Doar Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (Ioan 6, 67-68). Apostolii au primit, au făcut loc în inimile lor pentru cuvintele tainice ale Domnului, au crezut în faptul că Domnul Iisus Hristos este Pâinea vieţii, care s-a pogorât din cer – iar la Cina cea de Taină, când El le-a dat Trupul şi Sângele Său sub chipul pâinii şi al vinului, şi-au amintit cu adâncă credinţă de ceea ce le spusese Hristos.

Şi noi, creştinii, suntem datori să primim în inimile noastre aceste mari şi sfinte cuvinte ale lui Hristos, suntem datori să ne amintim ce ne-a spus Hristos în minunatul Său cuvânt despre viţa de vie: „Eu sunt Viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 1-6). Dacă noi suntem mlădiţe ale Viţei lui Hristos, înseamnă că ne hrănim cu seva acestei Viţe, aşa cum viţa de vie obişnuită se hrăneşte cu seva pe care o primeşte de la rădăcinile sale. Nu putem trăi fără hrana tainică primită de la Viţa Hristos, ale cărei mlădiţe El ne-a învrednicit să fim. El ne-a învrednicit să fim.

Suntem datori să credem din toată inima în faptul că, împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele lui Hristos sub chipul pâinii şi al vinului, cu adevărat mâncăm Trupul lui Hristos şi bem Sângele Lui. Şi nimeni dintre noi să nu se îndoiască văzând că pâinea rămâne pâine şi vinul rămâne vin şi că ele au gust de pâine şi de vin. Să nu se îndoiască nimeni de faptul că nu sunt pâine simplă şi vin simplu, ci adevăratul Trup şi adevăratul Sânge al lui Hristos.

În Taina Euharistiei, la Liturghie, se săvârşeşte cu adevărat neasemuita minune a prefacerii pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos. Episcopii şi preoţii care săvârşesc cu mare evlavie Taina Euharistiei, simt limpede că se petrece o Taină foarte mare, simt cum Se pogoară Duhul Sfânt asupra pâinii şi a vinului. Să ne apropiem și noi de marea Taină a Împărtăşaniei cu frică, cutremur, cu credinţă adâncă în faptul că sub chipul pâinii şi al vinului ne împărtăşim cu Trupul şi cu Sângele lui Hristos, că se împlinesc asupra noastră cuvintele lui Hristos: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu întru Mine rămâne şi Eu întru el”. Amin.

Publicitate

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending