În vremea împăraților păgâni ai Imperiului Roman, numeroase și sângeroase prigoniri s-au abătut asupra creștinilor și foarte mulți mărturisitori ai lui Hristos au îndurat moarte de mucenici pentru statornicia lor în credința cea adevărată.

În aceste vremuri tulburi martirii erau luați în taina de credincioșii ramași în viața și înmormântați cu cinste în locuri ascunse, prin case sau prin grădini. În acest fel și în părțile Evgheniei, mai multe moaște de mucenici, au stat îngropate fără să fie știute de nimeni vreme îndelungată, până în timpul arhiepiscopului Toma (607-610) al Constantinopolului. Evghenia este un loc în marginea de răsărit a orașului Constantinopol, aproape de turnul și porțile ce se numesc ale lui Evghenie.

În acestă zonă au fost îngropate foarte multe trupuri de martiri însă cu trecerea vremi și pentru faptul că mulți dintre ei au fost îngropați noapte, de frica prigonitorilor, lumea uitase locul unde fuseseră îngropați. Însă Dumnezeu nu i-a uitat pe Mucenici Lui și de aceea în locul acela au început să se tămăduiască mulți bolnavi. Văzând aceasta Arhiepiscopul Toma al Constantinopolului, și înțelegând că se întâmplă în acel loc un lucru minunat, s-a dus acolo împreună cu un sobor de preoți, s-au rugat, apoi au săpat în acel loc. Mare le-a fost bucuria în momentul în care aceștia au găsit în acel loc trupurile a 17 mucenici.

Sfinte lor moaște erau întregi și nestricate, încât s-a împlinit cu dânșii Sfânta Scriptură: „Păzi-va Domnul toate oasele lor și niciunul dintr-însele nu se va zdrobi”. Încă și bună mireasmă ieșea din ele, și făceau minuni, toate neputințele tămăduind și duhurile cele rele și viclene din oameni gonind. Ele au fost luate cu evlavie, au fost duse într-o biserică și așezate spre închinare. Aflarea moaștelor Sfinților Mucenici din Evghenia a avut lor în anul 610 în timpul domniei împăratului Heraclie (610-641). Identitatea acestor martiri a rămas multă vreme necunoscută. Mulți ani mai târziu un anume Nicolae Caligraful s-a învrednicit de o descoperire dumnezeiască în care i s-au arătat numele a doi dintre sfinții mucenici.

Este vorba de Sfântul Andronic unul dintre cei 70 de apostoli și de Sfânta Iunia. Aceștia sunt menționați de către Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani „Îmbrățișați pe Andronic și pe Iunia, cei de un neam cu mine și împreună închiși cu mine”, scrie Sfântul Pavel, „care sunt vestiți între apostoli și care înaintea mea au fost în Hristos”. Aflăm astfel că erau evrei de neam care trăiau atunci în Roma și că primiseră credința înaintea Sfântului Pavel, probabil la Ierusalim. Ambii au trecut prin suferința închisorii pentru credință la fel ca Sfântul Pavel. Zelul și dedicația lor pentru propovăduire i-a învrednicit de renume între apostoli adică între misionarii creștini. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că Iunia era soția lui Andronic.

Erau la fel ca alte sfinte familii misionare precum Aquila și Priscilla, Sfântul Apostol Arhip, Filimon și soția lui Aphia. De la Sfântul Ipolit Romanul mai aflăm faptul că Andronic a fost episcop în Pannonia. Trecând la Domnul de moarte martirică, trupurile lor au fost îngropate într-un loc ascuns împreună cu trupurile a mulți alți martiri. Și așa, Apostolii și Mucenicii Domnului, ale căror nume au rămas necunoscute, se pomenesc în data de 22 februarie, în ziua de „Aflarea moaștelor Sfinților Mucenici din Evghenia”.