Sfântul Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, s-a născut în preajma anului 758, la Constantinopol. A primit o educație aleasă, tatăl său, Theodor, fiind secretar al împăratului Constantin al V-lea Copronimul. Deși la curtea imperială predomina erezia iconoclastă, împăratul persecutându-i pe creștinii drept-credincioși care se închinau la icoane, Theodor era totuși iconodul. Aflându-se acest lucru, el a fost înlăturat din funcție, biciuit, torturat și apoi surghiunit. Astfel, Sfântul Nichifor a crescut având ca exemplu tăria tatălui său de a apăra cinstirea icoanelor cu orice risc. După moartea tatălui său, Nichifor s-a călugărit și a dus o viața ascetica pregătindu-se pentru duioasa mărturie pe care o va aduce peste ani Bisericii Mame. Atunci când pe tronul imperial a ajuns Constantin al VI-lea Orbul, mama acestuia, drept-credincioasă Împărăteasă Irina a restaurat cultul icoanelor în biserici. Sfântului Nichifor Mărturisitorul a obținut în curând favoarea lor și a dobândit poziția inițială a tatălui său la curtea imperială. El a fost trimisul împăratului la Sinodul VII Ecumenic (al doilea sinod de la Niceea) din anul 787, unde a fost condamnat iconoclasmul ca fiind o erezie și s-a restabilit cultul sfintelor icoane; Nichifor a fost secretarul acestui sfânt sinod, având sarcina de a nota discuțiile purtate acolo și hotărârile finale ale sinodului. După moartea patriarhului Tarasie al Constantinopolului (25 februarie 806), nu a fost găsit nimeni mai demn să îi succeadă decât Sfântul Nichifor Mărturisitorul. Pentru a sublinia dreapta sa credință, în timpul consacrării sale, el a ținut în mână o lucrare scrisă de el întru apărarea cultului icoanelor, iar după încheierea ceremoniei a pus acea lucrare în spatele altarului ca legământ pe care l-a făcut pentru a menține întotdeauna Sfânta Tradiție a Bisericii. În următorii ani o succesiune de evenimente au influențat profund viața politică și religioasă a Imperiului Roman de Răsărit: împăratul Constantin al VI-lea a fost orbit (797), apoi împărăteasa Irina a fost exilată (802), succesorul ei, împăratul Nichifor I Genikos a fost ucis în timpul luptelor cu bulgarii conduși de Hanul Krum (811), iar după scurta domnie a lui Mihail I Rangabe (811-813) pe tronul Imperiului Bizantin a ajuns Leon al V-lea Armeanul, în anul 813. Acesta din urmă era un adversar al cultului sfintelor icoane, începând astfel o a doua perioadă iconoclastă. Împăratul Leon al V-lea Armeanul a început o campanie pentru a suprima cinstirea icoanelor și pentru a-l convinge pe Sfântul Nichifor Mărturisitorul să aprobe îndepărtarea icoanelor din biserici. Dar Sfântul Nichifor nu s-a aplecat în fața pretențiilor imperiale; prevăzând însă represaliile ce aveau să urmeze, împreună mai mulți episcopi și egumeni, își petreceau cea mai mare parte a timpului în rugăciune. La scurt timp, împăratul Leon, sprijinit de o parte din episcopii iconoclaști, l-a convocat pe Sfântului Nichifor Mărturisitorul la palat și i-a cerut în mod imperios să renege cultul icoanelor. Deoarece Sfântul a refuzat acest lucru, împăratul i-a cerut să se retragă de la conducerea Bisericii Ortodoxe a Constantinopolului, dar patriarhul a refuzat și această solicitare, spunând că nu își poate abandona credincioșii pe care îi păstorește. Episcopii iconoclaști, la instigarea împăratului Leon al V-lea, au adoptat o hotărâre de depunere a patriarhului. După mai multe încercări făcute în secret de a i se lua viața, Sfântul Nichifor Mărturisitorul a fost trimis de împărat în exil. Urmașul lui Leon al V-lea, Mihail al II-lea „Bâlbâitul” (820-829), a favorizat, de asemenea, facțiunea iconoclastă, și a continuat să îl hărțuiască pe Sfântul Nichifor, care a murit în exil, la 2 iunie 828 și a fost îngropat în mănăstirea Sfântul Teodor, din acea insulă, al cărei ctitor era. După moartea împăraților iconoclaști, împărăteasa Teodora, soția împăratului Teofil (829-842), și patriarhul Constantinopolului Metodie au readus cinstirea Sfintelor Icoane. Sfânta Teodora împărăteasa și fiul său Mihail, după sfatul patriarhului, au hotărât să aducă la Constantinopol moaștele Sfântului Nichifor. Drept aceea patriarhul Metodie și un mare sobor de preoți și monahi au mers în insula Prokonnis, unde se aflau moaștele Sfântului Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, al cărui trup, după nouăsprezece ani, era întreg cu totul, neavând nici urmă de stricăciune și dând bună mireasmă. Sfânta raclă a fost dusă, mai întâi, în catedrala Sfânta Sofia, apoi, a doua zi a fost dusă în biserica Sfinților Apostoli, unde a fost depusă, stabilindu-se în această zi de 13 martie prăznuirea sărbătorii în Sinaxar.