Connect with us

Actualitate

CALENDAR ORTODOX 2023: Sfinţii Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu

Publicat

acum 1 an

Publicitate

În decursul veacurilor creştine, numeroşi sihaştri s-au nevoit pe Muntele Coziei. Aceşti plăcuţi ai lui Dumnezeu au mers departe de lume, în sihăstria munţilor, întocmai marilor nevoitori ai Bisericii, devenind călugări desăvârşiţi, iubitori de nevoinţă şi de viaţă pustnicească. Ei se pregătiseră din vreme în post şi rugăciune, în ascultare şi citirea dumnezeieştilor Scripturi, ajungând să cunoască Psaltirea pe de rost.

Alţii se rugau cu Rugăciunea lui Iisus în desăvârşită linişte şi ascultare, nevoindu-se singuri ani îndelungaţi. La început şi-au construit bordeie, iar apoi şi-au săpat chilii în stânca muntelui, unde au trăit în post şi rugăciuni neîncetate, răbdând frigul, suferinţele şi ispitele de tot felul de la viclenii diavoli. Sfinţenia vieţii lor s-a făcut cunoscută multor călugări şi creştini, devenind adevărate pilde de rugăciune, nevoinţă şi vieţuire în Mântuitorul Hristos.

Sfinţii Cuvioşi pustnici Daniil şi Misail s-au născut în a doua jumătate a veacului al XVI-lea în părţile Olteniei. Amândoi, încă din tinereţile lor, erau iubitori de nevoinţe pentru Dumnezeu şi doritori de viaţă sfântă, având o fierbinte dragoste către Mântuitorul Iisus Hristos şi către Preacurata Sa Maică. Drept aceea, ascultând de porunca cea sfântă a Domnului: „Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea sa şi să urmeze Mie”, au lăsat casă, părinţi, fraţi, rude şi prieteni, şi au intrat în Mănăstirea Cozia ca fraţi, vieţuind în ascultare şi smerenie, urmând pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce s-a făcut ascultător Tatălui pentru noi, până la moartea pe cruce. Ei au deprins taina nevoinţelor, dobândind darul rugăciunii şi al iubirii de Dumnezeu.

Deci, parcurgând după rânduială, toate încercările duhovniceşti, s-au supus poruncilor stareţului lor şi ale fraţilor, fiind exemple vii de nevoinţă întru toate. Nu mult după ce au intrat în mânăstire, pentru multele lor osteneli şi pentru râvna lor după Dumnezeu, s-au făcut vrednici de mult dorita schimă a călugăriei, primind tunderea de la egumenul lor. Cuviosul Daniil, fiind cunoscător al Sfintelor Scripturi şi al învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, dar având şi viaţă vrednică şi iscusinţă în viaţa călugărească, a fost învrednicit de harul preoţiei. Deci, ajuns ca făclia în sfeşnic, prin viaţă smerită şi curată, s-a făcut repede cunoscut de părinţii din mânăstire, care şi l-au ales duhovnic şi povăţuitor pe calea mântuirii. Printre cei care se mărturiseau la cuviosul Daniil a fost şi vrednicul de pomenire, fericitul Misail, care i-a devenit şi ucenic duhovnicesc.

Primind ascultarea de duhovnic, Sfântul Daniil a început şi mai cu osârdie a se nevoi, mergând din putere în putere şi sporind întru faptele cele bune, chip şi pildă făcându-se tuturor. După o vreme, dorind împlinire duhovnicească şi arzând de dragostea cea dumnezeiască, au hotărât să părăsească viaţa de obşte şi să meargă în pustnicie. Primind binecuvântare de la stareţul lor, au mers dincolo de Turnul lui Traian, în ţinuturile Muntelui Cozia, unde şi-au săpat chilii în stânca muntelui lângă izvoarele de apă ale pădurii liniştite. Multe au fost ispitele Cuvioşilor, însă niciuna n-a biruit setea lor de rugăciune, de linişte şi de osteneli. Sub acoperământul Maicii Domnului, în jurul Cuvioşilor s-a adunat o mică obşte de fraţi nevoitori întru rugăciunea neîncetată, în privegheri, post şi în citirea cărţilor folositoare de suflet.

De aceea, fericiţii Daniil şi Misail au ridicat o biserică de lemn pentru trebuinţele lor, în cinstea Intrării în Biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cuviosul Daniil era duhovnic al tuturor pustnicilor din împrejurimi, la el spovedindu-se, după tradiţie, şi Sfinţii sihaştri Neofit şi Meletie. Aceştia coborau din când în când, mai cu seamă în duminici şi sărbători, pentru a se spovedi şi pentru a se împărtăşi la Sfânta Liturghie săvârşită în acest schit, care, aflându-se în apropierea vechiului turn roman, s-a numit Schitul Turnu.

Publicitate

Spre sfârşitul vieţii, Cuviosul Daniil, a dat părinţilor care se nevoiau acolo rânduieli de viaţă pustnicească, apoi, cunoscându-şi mai înainte sfârşitul, le-a pus povăţuitor în locul lui pe ucenicul său, Cuviosul Misail. Amândoi fericiţii, Daniil şi Misail, după trecerea la cele veşnice, în prima jumătate a veacului al XVII-lea, au fost îngropaţi lângă altarul bisericuţei lor. Când, în anul 1676, mitropolitul Varlaam al Ţării Româneşti a construit la schit o nouă biserică, de piatră, a aşezat sfintele moaşte ale Cuvioşilor Daniil şi Misail la temelia altarului bisericii celei noi.

Astfel, Cuvioşii Daniil şi Misail, părintele şi ucenicul, s-au arătat vase alese ale Duhului Sfânt, înscriindu-se în rândul Sfinţilor Cuvioşi sihaştri români, ca purtători de daruri duhovniceşti şi luminători prin vieţuirea sfântă.
În data de 25 februarie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfinţilor Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu, având ca zi de prăznuire ziua de 5 octombrie.
Mănăstirea Turnu este una dintre vetrele monahale de mare spiritualitate creștină, din Eparhia Râmnicului. La 6 km nord de Călimănești, pe malul stâng al Oltului, la poalele Munților Cozia, se află un așezământ al cărui nume a fost dat după o fortificație antică, ridicată de romani în apropiere: Mănăstirea Turnu. Începuturile așezământului sunt legate de călugări veniți de la mănăstirea Cozia, care pe la anii 1590-1600, au trecut Oltul pentru a trăi în chiliile pe care și le-au săpat în stânca muntelui. Mai târziu, a fost ridicată o bisericuță de lemn, înlocuită în anul 1676 cu alta mai mare de zid.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 9 februarie 2025

Publicat

acum 7 ore

duminică, 09.02.2025

de

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 9 februarie 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 9 februarie 2025:

Loto 6/49: 44, 48, 22, 12, 30, 6

Loto 5/40: 27, 8, 6, 28, 22, 19

Joker: 36, 10, 4, 30, 9 + 10

Noroc: 6 1 7 9 0 7 2

Publicitate

Noroc Plus: 9 5 5 6 1 4

Super Noroc: 1 4 4 3 1 3

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (324)

Publicat

acum 8 ore

duminică, 09.02.2025

de

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Augustin Păunoiu, în „Ziarul Lumina” din 26 martie 2019, despre Eminescu: „În opera lui Mihai Eminescu „Sărmanul Dionis”, personajul principal doreşte cunoaşterea absolută a lucrurilor şi, în definitiv, să dobândească nemurirea. Pentru aceasta sufletului lui călătoreşte departe de pământ în spaţii greu accesibile, unde timpul se dilată, iar universul întreg capătă proporţii necunoscute muritorilor. Destinul de veşnic şi sărman căutător al lui Dionis se schimbă doar atunci când el găseşte împlinirea în iubire, în iubirea pentru o fată.  Genul literar în care se încadrează opera eminesciană evocată este nuvela fantastică”; 

Un fragment din poezia „Periscop” de Vasile Igna (vezi „Luceafărul de dimineaţă” nr. 3 din 2019):  „Casa-i mai scundă ca gardul Grădinii / gardul mai jos decât zborul albinii / capre cu clopoţei de lut / şi motani la capăt de rut / invadează pajiştea şi livada / şi ascund în iarbă dovada. / Ziua se agaţă de orizont / cu un cârlig bont / şi ademeneşte după ea lumina / cu promisiuni şi şoapte / până când se crapă de noapte / şi încep să mijească obraze de iele / sulemenite ca de sărbătoare cu stele / pitice şi miroazne de spumă lactee / ca sânul de fecioară a Maicii lui Isus”;

Alex Ştefănescu, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 3 din 2019,  în eseul „Satul românesc în rama poeziei”, scrie şi despre „Sara pe deal” de Mihai Eminescu. Reţinem: „Reprezentarea satului are, ca să ne exprimăm astfel,  şi imagine şi sonor. Fiecare element din enumerare este bine ales şi expresiv. Norii străpunşi de ultimele raze de soare, streşinile care, proiectate pe cer, se învecinează cu luna, cumpăna de la fântână, mişcată greoi de vânt, negura lăsată peste sat, zvonul ultimelor pregătiri pentru noapte de la stână, sunetul clopotului de la biserică propagându-se în întreg spaţiul – din toate acestea se înfiinţează în mintea noastră satul. Cu instinctul său artistic sigur, Eminescu adaugă, dar şi opune, ansamblului prezenţa incandescentă a celui care iubeşte:

„Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,

Publicitate

Streşine vechi casele-n lună ridică,

Scârţie-n vânt cumpăna de la fântână,

Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.

 

Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare

Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,

Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,

Sufletul meu arde-n iubire ca para”;

 

Ioana Pârvulescu, în „România literară” nr. 12 din 2005,  descrie „muşcătura lebedei”, după vizita sa în Schwitzera: „Pentru cine nu ştie, precizez că muşcătura lor seamănă cu a unui copil căruia nu i-a dat încă dinţii, doar că e rece ca apa locului în care locuiesc”;

Am citit, am reţinut: Umberto Eco: „Limba Europei este traducerea”; Alexandru Dragomir: „Înainte eram mărginaşii Europei, acum suntem mahalagiii ei”; Alex Ştefănescu: „Unii oameni nu înţeleg literatura pentru că o citesc greşit. Aşteaptă de la ea altceva decât ar trebui să aştepte. Şi, citind-o, se simt dezamăgiţi. Chiar şi whisky-ul cel mai bun din lume ţi se pare oribil dacă duci paharul la gură crezând că ai în el ceai”; 

Maria Iordănescu, în „Dilema veche” nr. 799 din 2019, despre învăţatul pe de rost a versurilor în liceu: „Aşa, luată repede la întrebări, n-aş şti să spun la ce ne-a folosit: cu o singură excepţie notabilă, nici unul dintre liceenii de atunci n-am făcut carieră în lumea literară. Suntem, acum, la treizeci de ani distanţă, învăţători, profesori, psihologi, ingineri, judecători, jurnalişti. Fie mai puţin decât ne doream, fie mai mult decât speram. Dar din biografiile noastre, din amintirile noastre private fac parte Blaga, Arghezi, Eminescu, Ion Barbu, Bacovia. Ceea ce nu e, cred, puţin lucru. Recomand colegial asemenea „însoţiri” şi generaţiilor de după noi…”, 

Zenobia Niculiţă, în „Dilema veche” nr. 799 din 2019, scrie despre un concept mai puţin abordat: onestitatea emoţională. Reţin:

– „e vorba despre o modalitate conştientă şi asumată de a vorbi nu despre ceea ce s-a întâmplat, ci despre ceea ce am simţit cu privire la ceea ce s-a întâmplat, despre resorturile afective care ne-au împins spre o reacţie sau alta”;

– „onestitatea emoţională aruncă lumină asupra a ceea ce ne-am dorit, ce am avut nevoie şi ne-a fost greu să recunoaştem, chiar şi faţă de noi înşine”;

– „lipsa de onestitate emoţională ne costă mai mult decât conştientizăm sau suntem dispuşi să recunoaştem: alienarea de cei dragi, epuizarea de a menţine aparenţa de nepăsare stoică,eforturile disperate de a remedia efectele unor jocuri sociale în care nu există câştigători etc.”;

– „alte costuri ale lipsei de onestitate emoţională sunt ca dobânzile ascunse ale unor credite bancare inteligente. Nici nu le conştientizăm când ne golesc portofelele sufleteşti”;

– „a fi onest emoţional este un exerciţiu de echilibru între două extreme: manipulările şi proiecţiile noastre de toate zilele”;

– „într-o lume care se laudă cu cele mai contorsionate raţionamente şi raţionalizări, onestitatea emoţională poate avea aparenţe de naivitate”;

– „onestitatea e o atitudine de deschidere în care ne situăm pe poziţia de a spune lucruri aşa cum le înţelegem şi le simţim în momentul prezent,  conştienţi fiind că ele rezonează cu trecutul nostru”;

– „onestitatea înseamnă să laşi liber traseul dintre gândurile tale, convingerile şi amintirile care se activează şi partenerul de conversaţie, fără să încerci să prelucrezi mesajul ca să te justifici”;

– „lipsa de onestitate emoţională are capitole vechi de confruntare cu ruşinea, vinovăţia, critica şi acuzele”;

– „onestitatea e, de altfel, un element cheie în relaţiile în care există intimitate, în relaţiile apropiate şi semnificative pentru noi, în care feedback-ul celuilalt ne clădeşte sau ne dărâmă”; 

Alex Ştefănescu, în „Luceafărul de dimineaţă”, nr. 1 din 2019,  despre lectură: „Lectura reprezintă tocmai o plăcere ritualizată, din categoria celor evitate în vremea noastră. Ca să citeşti o carte trebuie să cunoşti două sute de mii de cuvinte (nu doar o mie, câte sunt folosite în mod curent, în conversaţii). Să dai, meticulos, pagină după pagină, să urmăreşti cu privirea rând după rând şi să-ţi reprezinţi în minte situaţiile descrise cu ajutorul cuvintelor. Un asemenea efort de reprezentare nu faci când urmăreşti, pasiv, imaginile care se perindă pe ecranul televizorului”; 

Iulian Boldea, în „Apostrof” nr. 5 din 2019, despre ultimul roman scris de Dan Lungu: „Pâlpâiri” (Editura „Polirom”, 2018) e un roman cu tematică rurală, cu accente SF, despre un personaj insolit (reflector, sau alter-ego al naratorului) ce ajunge într-un sat românesc, dar e şi o satiră la adresa realităţilor postcomuniste, reprezentate prin grila grotescului şi a umorului nelipsit de accente parodice, precum în episodul calculatorului primit ca donaţie de la un american pensionar. Tuşele realiste şi irizările fantasticului se întretaie, pentru că una dintre intenţiile, mărturisite de scriitor într-un interviu, este relativizarea, redefinirea sau „destabilizarea” realităţii”; (…) „Roman al vieţii la ţară, cu ţărani, dar şi cu un personaj bizar, cu alură savantă, „Pâlpâiri” are nu puţine pasaje în care convenţia mimesisului se confruntă cu o poetică metanarativă, ce revelează disponibilitatea prozatorului la multiplele paliere ale prozei postmoderne, în care conceptul, detaliul realist, metamorfozele limbajului sunt codificate în grilă epică şi sociologică”;

Citeste mai mult

Eveniment

Să aprindem bucuria în inimile bătrânilor „uitați” în grija statului. Apelul făcut de Parohia Pacea din municipiul Botoșani

Publicat

acum 12 ore

duminică, 09.02.2025

de

Publicitate
  • Parohia Pacea din municipiul Botoșani a făcut, ieri, o invitație la empatie și grijă duhovnicească față de bătrânii din azile și bolnavii din centrele sociale. Acești oameni care s-au resemnat, după ce au fost obligați să abandoneze universul lor pentru a avea o strachină cu mâncare și un pat călduț întru-un centru specializat, au nevoie de ajutorul semenilor.
Au două trei rânduri de haine, pulovere ponosite, treninguri din care se scurg ațele de atâta spălat la „măgăoaiele” industriale. Târâie în picioare niște târlici, unul de o culoare și celalălalt pe alta, luați peste ciorapii groși, dar cu multiple „aerisiri”. Oare câtă bucurie le-ar produce un pachet cu haine pe care mulți dintre noi le-am aruncat într-o cămară, pentru că nu mai sunt în ton cu moda? Sau cât de mult ar lăcrima o bunică care ar primi în dar un batic înflorat , cu franjuri, în locul celui pe care îl poartă de amar de ani, înnodat sub barbă împreună cu mii de lacrimi? Sau poate niște șoșoni în carouri, cu blană și fermoar, despre care nici măcar nu știu că există, în schimbul gumarilor care s-au săturat de cât au fost călcați pe ștaif.

Acum este momentul să facem un bine acestor bunici, care au de mâncare și au căldură, dar au sufletul pustiit și secat de atâtea lacrimi de dor, care se rostogolesc pe pernele aspre în liniștea nopților prea lungi.

În schimbul  milosteniei, cei care donează vor avea privilegiul să vadă cum înflorește bucuria pe chipurile lor. Să vadă cum strălucesc ochii unor bunici autentici, rămași singuri pe lume sau părăsiți în centre de specialitate. Darurile noastre le pot face inimile să vibreze și ochii să se umezească, chiar dacă, poate, unii dintre ei sunt țintuiți la pat de boli grele, pentru care zilele se succed la fel.

În textul de mai jos, preluat d epe pagina preotesei Ana Maria Macuc, oamenii de bine pot găsit o listă cu cele care pot fi dăruite.

„Până DUMINICA VIITOARE (16 februarie), la Casa „Sf. Irina” , colectăm HAINE LEJERE și ÎNCĂLȚĂMINTE SPORT pentru botoșănenii din CENTRELE SOCIALE și din AZILELE DE BĂTRÂNI.
Mă gândesc adesea cât de multe lucruri avem în casele noastre și cât de puțin are un om dintr-un centru social sau dintr-un azil de bătrâni.
Majoritatea dintre noi avem o mulțime de lucruri (prin dulapuri, prin vitrine, peste tot în casă) pentru care muncim zilnic: să le îngrijim, să le aranjăm, însă acești oameni au DOAR UN PAT, 2-3 RÂNDURI DE HAINE pe care le poarta zi de zi și O SINGURĂ PERECHE DE PAPUCI de gumă (de cele mai multe ori). Atât, nimic mai mult!
Nu au alte lucruri sau amintiri personale, chiar dacă unii dintre cei aflați in azilele de bătrâni, au avut cândva familii, prieteni, case mari și funcții importante.
De ani și ani de zile, sunt nevoiți să trăiască atât de simplu!
Cei mai mulți dintre ei, mai ales cei cu dizabilități, sunt abandonați de mici în centrele sociale.
Nu au familii care să-i viziteze sau dacă au, îi vizitează foarte rar. De exemplu, într-un centru social cu 50 de beneficiari, mi-au spus că în patru ani de zile doar 5 aparținători i-au vizitat, o singura dată.
Nu au rude alături de care să se bucure de sărbători sau de zilele de naștere…
Personalul și colegii de salon/de centru au devenit marea lor familie.
Chiar dacă Statul încearcă să le ofere cele necesare, ei duc lipsa familiei, a prietenilor, a vizitatorilor, a ieșirilor din centru și din păcate, unii duc și lipsa acelor puține haine de care au nevoie și de încălțăminte.
Chiar dacă primesc haine, acestea sunt insuficiente, întrucât unii dintre ei , din cauza bolilor de care suferă, distrug repede îmbrăcămintea și încălțămintea.
Mergând prin zeci de centre sociale, vizitând aproape toate centrele sociale și medicale, respectiv azilele de bătrâni, din județul Botoșani, am întâlnit angajați cu inima mare, care mi-au povestit cum aduc și ei de acasă, de la rude, de la vecini, haine pentru beneficiari, pentru că-i văd că au nevoie.
Așadar, haideți să ne gândim puțin la acești oameni (sunt sute) și să facem ordine prin casele noastre pentru a le dărui din ceea ce avem în plus și se află într-o stare bună: haine lejere, treninguri, pijamale, încălțăminte lejeră (șlapi, adidași) și inclusiv geci ușoare – pentru cei care pot ieși în curte.
De asemenea, sunt centre unde au nevoie de saltele antiescare ( împotriva rănilor), de SCUTECE ADULȚI și de TRAVERSE.
Până DUMINICA VIITOARE le vom colecta la Biserica Pacea, dupa care le vom distribui acolo unde este nevoie.
Program Casa „Sf. Irina” ( Biserica din cimitirul Pacea): Marți-Vineri 9:00-16:30, Sâmbăta-Duminica 13:30-16:30, Luni închis . Telefon voluntar: +40722179366
Vă rugăm insistent ca toate hainele donate să fie curate, împăturite, întoarse pe față, preferabil să fie puse în saci transparenți și să scrieți pe pachete: „AZIL , F (femei)/B ( barbati) și mărimea (de ex. nr. 40-42 sau M-L)” pentru a le distribui mult mai ușor.
Ne rezervăm dreptul de a nu primi hainele care nu sunt curate.
Vă rugăm ca până pe 16 FEBRUARIE să aduceți doar haine pentru azil și pentru cazurile punctuale, pentru care vom avea nevoie.
De mult timp m-am tot gândit la acești oameni, uitați de mulți dintre noi, doar că din lipsa de spațiu, n-am reușit să-i ajutam…
Spațiul pe care-l avem la casa ” Sf. Irina” și pe care-l folosim la maxim s-a dovedit a fi insuficient pentru a putea ajuta, în mod bine organizat și-n același timp, categorii sociale diferite din județul Botoșani: copii salvați de la avort, copii orfani, mame singure cu copii, bătrâni singuri, familii defavorizate, oameni bolnavi de cancer și alte boli grave sau imobilizați la pat, copiii defavorizați cărora le organizăm lunar ziua de naștere, miri cu posibilități financiare reduse, copiii și adulții din centrele sociale și din azilele de bătrâni…
Din fericire, de puțin timp, mai avem niște spații mici, dar care ne sunt de foarte mare ajutor, unde putem depozita donațiile primite, iar în această săptămână, voluntarii, vor munci pentru a selecta și organiza ceea ce avem deja, pentru a le putea dona apoi, într-un mod bine organizat.
ÎMPREUNĂ putem fi alături de sutele de botoșăneni care au mult mai puțin decât noi!
ÎMPREUNĂ putem face o lume mai frumoasă și mai bună!”, a scris Ana MAria MAcuc.

Citeste mai mult

Eveniment

Nu mai sunt iernile de altădată dar va fi rece la Botoșani: Temperaturi scăzute și dimineți geroase în următoarea săptămână

Publicat

acum 14 ore

duminică, 09.02.2025

de

Publicitate

Botoșănenii trebuie să se pregătească pentru o săptămână cu vreme rece, mai ales dimineața și seara, când temperaturile vor coborî chiar și până la -8°C. Nu mai sunt iernile de altădată, dar este rece, arată Administrația Națională de Meteorologie.  

Pe timpul zilei, maximele vor fi cuprinse între 0 și 6°C, dar senzația de frig va fi amplificată de vântul slab până la moderat.

Potrivit prognozei meteo, cerul va fi variabil, cu perioade de însorit alternate cu înnorări, dar fără ninsori semnificative. Pe alocuri, în special în zonele joase, ar putea apărea ceață asociată cu depuneri de chiciură, ceea ce ar putea afecta traficul rutier.

Până la mijlocul lunii februarie, vremea se va menține rece, dar meteorologii estimează o încălzire treptată spre finalul intervalului.

Botoșănenii sunt sfătuiți să se îmbrace adecvat pentru a face față dimineților geroase și să fie atenți la condițiile de drum, mai ales în zonele unde se poate forma polei.

Publicitate
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending