Sfântul Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul – 18 aprilie

Sfântul Cuvios Ioan a fost ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul. Despre Sfântul Ioan se cunosc relativ puține lucruri. Detaliile pe care le avem despre viața sa provin din Viața Sf. Grigorie Decapolitul și din cea a Sfântului Iosif Imnograful. Sfântul Ioan s-a născut la sfârșitul celui de-al optsprezecelea secol. Fiind aplecat spre viața de liniștire și de rugăciune încă din copilărie, alege să devină monah. Părintele duhovnicesc în ascultarea căruia a ales să rămână a fost Sfântul Grigorie Decapolitul. A primit tunderea în monahism de la părintele său duhovnicesc într-o mânăstire din Tesalonic. Perioada în care au trăit acești sfinți a fost una dificilă pentru Biserică deoarece o serie de împărați bizantini au luat măsuri persecutorii împotriva celor ce cinsteau sfintele icoane. Aflând faptul că împăratul Teofil al II-lea a demarat astfel de acțiuni, Grigorie și Ioan merg de la Tesalonic la Constantinopol să participe la efortul de a păstra dreapta credință. În efortul amintit de a păzi dreapta credință, Grigorie Decapolitul l-a trimis pe Iosif la Roma pentru a cere sprijinul papei în lupta duhovnicească și teologică pe care o purtau. În această călătorie Iosif avea să pătimească mult fiind răpit de către un vas de saracini și vândut sclav în insula Creta. A fost răscumpărat de către câțiva prieteni creștini și a putut reveni acasă. Când Iosif s-a întors la Constantinopol, Sfântul Grigorie Decapolitul trecuse la Domnul. Aici Iosif se însoțește cu Sfântul Ioan, ucenic și ele al lui Grigorie, și merg împreună să viețuiască unde s-a nevoit sfântul lor părinte duhovnicesc, anume la Biserica Sfântului Antipa. Ioan, observa Iosif, imita întru totul pe părintele lor duhovnicesc. Asprimea nevoințelor, intensitatea rugăciunii, bunătatea și atenția către aproapele ale lui Ioan îl făceau pe Iosif să creadă că îl revede pe părintele lor. Atunci când Sfântul Ioan a trecut la Domnul, Iosif care l-a cinsti ca pe un monah îmbunătățit, a rânduit ca trupul său să fie pus alături de moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, în biserica Sfântului Ioan Gură de Aur. Au stat aici până când a fost construită mănăstirea dedicată lor, moment în care sfintele lor moaște au fost mutate acolo.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

„Contemporanul. Ideea europeană” nr. 4 din 2024 publică un „Remember Alex Ştefănescu. Ioan – Aurel Pop vine cu „Un gând bun la marea trecere…”. Reţinem. 1. „Alex Ştefănescu era opusul criticului înfricoşător, sever sau chiar rău, care te lasă fără grai”; 2. „Cine doreşte să înţeleagă poeziile lui Eminescu şi se loveşte de limitele propriei educaţii literare trebuie să citească gândurile lui Alex Ştefănescu, acele comentarii decente asupra fiecăreipoezii eminesciene.  Universul marelui poet se deschide generos în faţa noastră prin mintea şi pana criticului. Simplitatea comentariilor ne face să credem că toate judecăţile de valoare curg de la sine, fără nici un efort, ne face să ne mirăm că nu ne-am gândit singuri la taina „codrilor de aramă”, la „buciumul” care sună cu jale, la „steaua” stinsă „pe drum, în depărtări albastre”;

Episcop-vicar Timotei Prahoveanul în „Prin cuvinte, spre lumină”: „Domnul Alex Ştefănescu a fost căutător neobosit al luminii din viaţa şi opera celorlalţi. După ce a terminat o „Istorie” extinsă a „literaturii române contemporane”, ce acoperă mai bine de o jumătate de veac, paginile prozatorului au realizat o pertinentă  incursiune în viaţa literară românească din secolul al XX-lea, scriind mult şi păstrând un ton pozitiv, vădind îndeosebi şi darul povestirii”;

Aura Christi în „Imperiul lui Alex”: 1. „Eu l-am botezat Omul-Munte şi i-am făcut un elogiu, mulţumindu-i pentru darul făcut tribului Conte. Acest ferment al literaturii române a creat emisiuni literare, a sprijinit şi lansat zeci de tineri. A scris şi a citit tot timpul, dăruind literaturii române un raft de cărţi, dintre care menţionăm „Preludii”, „Dialog la bibliotecă”, „Jurnal de critic”,  „Introducere în opera lui Nichita Stănescu”,  „Întâmplări”,  „Ceva care seamănă cu literatura””; 2. „Îi mulţumesc lui Alex Ştefănescu, un mare critic, care are ceva ce au puţini scriitori: el iubeşte literatura.  În tot ce face, până şi în modul în care se supără câteodată pe literatură sau pe unii colegi – uneori, pe bună dreptate – se vede că o iubeşte şi această dragoste rămâne de nedespărţit. „Istoria literaturii…” scrisă de acest critic rămâne o carte esenţială peste care mă îndoiesc de faptul că o să se treacă vreodată. Îi admir curajul şi acribia cu care s-a aruncat în literatura postdecembristă – aici îi dau dreptate – rău cunoscută acasă. Publicul român nu-i cunoaşte pe scriitorii ţării sale. Ceea ce este grav.”; 3. „Alex Ştefănescu  e un profesionist de prim rang, are cultul lucrului bine făcut, ăi sunt străine lenea şi lucrul lăsat la jumătatea „facerii”. Ca şi Adrian Marino, detestă fuşereala şi atacurile la persoană. Alex adoră singurătatea şi are mulţi prieteni”;

Educație financiară în școli. Unitățile de învățământ trebuie să organizeze mese rotunde, simpozioane sau alte tipuri de activități pe teme de educație financiară.

Solicitarea vine de la Ministerul Educației, care a alocat un buget total de 268.000 de lei.

Termenul limită este 26 aprilie, potrivit unei note obținute de edupedu.ro.

Ministerul Educației le cere inspectoratelor școlare să organizeze manifestări publice, simpozioane, mese rotunde sau alte tipuri de evenimente publice dedicate Zilei educației financiare în perioada 11-26 aprilie 2024, folosit sumele alocate.

Ulterior, inspectoratele trebuie să transmită Ministerului Educației un raport cu activitățile organizate, școlile implicate și modul de utilizare a fondurilor:

Este al doilea an când este celebrată Ziua Educației Financiare în școli.

Data de 11 aprilie a fost instituită Ziua educației financiare, prin lege adoptată de Parlament în 2022.

În această dimineață, elevii din clasele primare de la Școala Gimnazială nr.2 Botoșani au învățat de la jandarmi cum pot evita atacul unui câine agresiv, dar și cum trebuie să se comporte atunci când atacul acestuia s-a produs.

De asemenea, jandarmii le-au explicat copiilor care sunt misiunile pe care le execută zilnic și le-au arătat, pe înțelesul lor, cum pot preveni săvârșirea unor fapte antisociale care i-ar putea afecta.

Plutonierul adjutant șef Parasca Ovidiu, comandantul grupei conductori câini de serviciu din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Botoșani, le-a dat elevilor următoarele sfaturi ce le pot fi de folos în cazul interacțiunii cu câinii:
– Dacă ai observat de la distanță câinii agresivi, ocolește-i sau îndepărtează-te de ei fără să alergi, păstrând contactul vizual și anunță autoritățile competente prin apel la numărul unic de urgență 112 pentru a fi luate măsurile ce se impun în vederea înlăturării pericolului;
– Nu te panica și nu fugi, nu faci decât să agravezi situația. Câinele este mai rapid decât omul;
– Vorbește cu câinele agresiv pe un ton hotărât, păstrează contactul vizual cu acesta și încearcă să te protejezi, limitând posibilitatea de a fi atacat din spate, în cazul în care sunt mai mulți câini, prin retragerea treptată către un gard, o mașină, un copac etc.;
– Folosește un obiect pe care îl ai asupra ta, un ghiozdan sau o haină ori o creangă căzută dintr-un copac, așează-l între tine și câine, fără a-l lăsa din mână și strigă după ajutor;
– În cazul în care ai fost atacat de o haită, identifică liderul – câinele alfa și protejează-te în primul rând de acesta;
– La câinii de luptă se intervine apăsând pe ochi, dacă nu dă drumul mușcăturii, pentru a lăsa priza pe care o face;
– În cazul în care ai fost mușcat, solicită în cel mai scurt timp asistență medicală la Unitatea de Primire a Urgențelor, deoarece câinele poate transmite rabia, o boală foarte periculoasă care necesită tratament de specialitate.