Încercări pentru ca autocefalia Bisericii Ortodoxe Române să devină un fapt împlinit au fost inițiate și susținute încă din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).

Unirea Principatelor Române, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei (5/17 ianuarie 1959), apoi în Țara Românească (24 ianuarie/5 februarie 1859), a deschis calea unor prefaceri profunde în viața politică, socială, economică și culturală a Principatelor Unite. Până în decembrie 1861, Cuza a domnit cu două guverne și două capitale, la București și la Iași. În ianuarie 1962 se formează însă un singur guvern și un singur parlament, iar noul stat adoptă numirea oficială de România.

Au urmat în aceste timpuri de prefaceri mai multe reforme și în Biserică, care au dus la schimbări chiar și la tulburări în mersul vieții bisericești din noul stat.

Prin atitudinea sa fermă în ceea ce privește relațiile cu Patriarhia de Constantinopol, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a făcut un prim pas spre recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române.

Legea sinodală din 1864 proclamă independența Bisericii românești

Una din legile care priveau direct Biserica date în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza a fost ‘Decretul organic pentru înființarea unei autorități sinodale centrale’, din 3 decembrie 1864, care a urmărit înfăptuirea unificării bisericești din România. Până atunci cele două Biserici, din Țara Românească și Moldova, erau lipsite de o autoritate sinodală.

Pentru înlăturarea oricărei dependențe de o autoritate bisericească străină, primul articole din lege prevedea că ‘Biserica ortodoxă Română este și rămâne independentă de orice autoritate bisericească străină, întru tot ce privește organizarea și disciplina’. (sursa: Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol: III, 1981)

Aceasta a fost prima legiferare oficială a străvechii ‘neatârnări’ – sau autocefalii a Bisericii Ortodoxe Române. Existând astfel o Biserică independentă sau autocefală, în mod firesc, ea avea nevoie și de un sinod. Ca atare articolul doi al actului legislativ prevede formarea unui Sinod general al Bisericii Române, precum și a ‘unor sinoade eparhiale’, pentru fiecare eparhie.

Din Sinodul general făceau parte mitropoliți și episcopi eparhioți, arhiereii titulari români, decanii Facultăților de Teologie din București și Iași (inexistente însă la acea vreme), trei deputați din fiecare eparhie, aleși de clerul de mir, preoții de mir și laici cu studii teologice.

Sinodul era prezidat de mitropolitul Ungrovlahiei, care pe baza unei ordonanțe domnești, cu data de 11 iunie 1865, a primit titlul de ‘primat al Românei’.

Sinodul general, întrunit numai în trei sesiuni, toate la București (1865; 1867; 1869, la ultima sesiune nu s-a luat nicio decizie), reprezintă o pagină însemnată în istoria Bisericii române, mai ales pentru faptul că majoritatea legiuirilor votate de sinoadele din anii 1865/1867 au fost adoptate de Sfântul Sinod în 1872/1873.

Lege organică din 1872 – Biserica românească este denumită din nou autocefală

În anul 1867, cerându-se revenirea la canoane și la vechile rânduieli bisericești, a fost alcătuit un proiect de Lege organică pentru Biserica Ortodoxă Română, care apoi a fost votat de Camera Deputaților (4 decembrie 1872) și de Senat (11 decembrie 1872) și promulgat la 14/26 decembrie 1872, sub numele de ‘Legea organică pentru alegerea mitropoliților și episcopilor eparhioți, cum și a constituirii Sfântului Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române’.

Prin Legea organică din 1872, s-au pus bazele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ‘menit să păstreze unitatea dogmatică și canonică cu Biserica ecumenică, precum și unitatea administrativă și disciplinară a Bisericii naționale’. (sursa: Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol: III, 1981)

Președinția Sinodului o avea mitropolitul primat, iar în lipsa lui mitropolitul Moldovei sau cel mai vechi episcop în hirotonie.

Recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române

În urma înlăturării domnitorului Alexandru Ioan Cuza (11 februarie 1866), proclamarea autonomiei autocefaliei a trenat pentru câțiva ani.

Patriarhul Ioachim al III-lea al Constantinopolului (1878-1884) a încercat, după Războiul de independență (1877-1878), anumite tratative cu guvernul român în defavoarea acestui proiect.

Mai mult, în 1982, raporturile Bisericii și ale statului român cu Patriarhia de la Constantinopol s-au înăsprit considerabil din două motive. Astfel, la 9 martie 1882, luându-se în discuție în Camera Deputaților modificarea Legii organice din 1872, s-a exprimat dorința ca primatul Biserici Ortodoxe Române să fie ridicat la treapta de patriarh, iar în Oltenia să fie creată o mitropolie, cu reședința la Craiova.

Al doilea motiv a fost dat de sfințirea, la 25 martie 1889, a Sfântului Mir, în Catedrala mitropolitană de la București, desigur, fără consimțământul Patriarhiei ecumenice.

Lucrurile au rămas în această stare până după retragerea din scaun a patriarhului Ioachim al III-lea și alegerea următorului patriarh, Ioachim al VI-lea (1884-1886), când a început o nouă corespondență privind recunoașterea necondiționată a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române.

În februarie 1885, a avut loc o adunare secretă la Mitropolia din București, la care au luat parte ierarhii români în prezența ministrului Cultelor, D.A. Sturdza, formulându-se o nouă scrisoare către Patrarhia ecumenică, în vederea recunoașterii autocefaliei. Au urmat alte tratative între București și Scaunul ecumenic, până ce s-a ajuns la un acord în această problemă.

După aceea a urmat corespondența, de ordin formal, necesară într-o asemenea situație.

La 20 aprilie 1885, a fost trimisă la Constantinopol scrisoare mitropolitului primat Calinic Miclescu, însoțită de o adresă a ministrului Cultelor și Instrucțiunii, D. A. Sturdza, prin care se cerea recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, potrivit rânduielilor canonice ale Bisericii Răsăritului.

Patriarhul ecumenic a convocat Sinodul patriarhal, încuviințând cele cerute de mitropolitul primat al României. La 25 aprilie 1885, patriarhul a răspuns atât mitropolitului primat, cât și ministrului Cultelor, arătând că a luat în considerare, împreună cu membrii Sinodului, cererea Bisericii Ortodoxe Române, pe care o recunoaște ca autocefală.

Tot atunci s-a trimis și tomosul de autocefalie, semnat de patriarhul Ioachim al VI-lea și de zece mitropoliți, membrii ai Sinodului patriarhal, datat în aprilie 1885 (fără zi).

Cu aceeași dată, patriarhul ecumenic a trimis câte o enciclică celorlalte Patriarhi și Biserici Ortodoxe autocefale, informând că a recunoscut autocefalia Bisericii Ortodoxe Române.

În ședința Sfântului Sinod din 1 mai 1885, mitropolitul primat Calinic Miclescu a făcut cunoscută recunoașterea autocefaliei, iar la 6 mai au fost citite, în traducere românească, tomosul sinodal și corespondența purtată cu acest prilej.

La propunerea făcută de episcopul Melchisedec al Romanului în Sinod, mitropolitul primat a trimis patriarhului ecumenic, la 30 mai 1885, o scrisoare prin care îi adresa mulțumiri pentru atitudinea înțelegătoare pe care a avut-o în problema autocefaliei. De asemenea, mitropolitul primat a înștiințat și celelalte 11 Biserici autocefale, care existau la aceea dată, despre recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române de către Patriarhia ecumenică. S-au primit de îndată scrisori de răspuns și felicitări.

În felul acesta, după frământări și discuții care au durat peste două decenii, Biserica Ortodoxă Română a intrat în rândul Bisericilor Ortodoxe autocefale ale răsăritului, cu care va păstra și în viitor unitatea dogmatică și canonică, aducându-și contribuția la creșterea prestigiului întregii Ortodoxii. (surse: Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Compendiu, Preot profesor doctor Mircea Păcurariu, Basilica, 2013; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol: III, Preot prof. Dr. Mircea Păcurariu, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981) AGERPRES

Două incendii de vegetație uscată și stuf, în ultimele ore

În ultimele ore, pompierii au intervenit pentru stingerea a două incendii de vegetație uscată și stuf, în următoarele localități:

✔ Păltiniș – au ars vegetația uscată și stuful de pe aproximativ 1,5 hectare. Pentru stingerea incendiului au intervenit pompierii din cadrul Punctului de Lucru Darabani și Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Păltiniș, cu două autospeciale de stingere. A fost salvată o casă.

✔ Bobulești – a ars vegetația uscată de pe o suprafață de aproximativ două hectare.

Pompierii de la Garda de Intervenție Ștefănești și Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Ștefănești au acționat rapid astfel încât flăcările să nu se extindă.

Cauza probabilă a celor două incendii a fost stabilită ca fiind utilizarea focului deschis în spații deschise.

Informare preventivă

Pentru prevenirea unor astfel de evenimente facem apel la responsabilitate din partea cetățenilor.

Folosirea focului deschis pentru igienizarea terenurilor, arderea gunoaielor, a deșeurilor și a altor materiale combustibile pot avea consecințe grave, atât asupra mediului înconjurător, cât și asupra proprietății sau chiar vieții oamenilor. Flăcările se pot întinde într-un timp scurt pe o suprafață mare, iar în condiții de vânt, incendiile de vegetație uscată sau de deșeuri menajere pot deveni și mai periculoase dacă se manifestă aproape de locuințe, de rețele de electricitate sau de locuri cu pericol de explozie.

Atragem atenția asupra faptului că legislația privind protecția mediului interzice arderea miriștilor, a turbăriilor, a litierei pădurii, a stufului, a tufărișurilor sau a vegetației ierboase.

Conform prevederilor Ordonanţei de Urgenţă nr. 195 din 2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare, proprietarii și deținătorii de terenuri, cu titlu sau fără titlu, au obligația de a nu arde și de a preveni arderea miriștilor, a turbăriilor, litierelor pădurii, stufului, tufărișurilor sau vegetației ierboase. Nerespectarea acestor prevederi legale constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 7.500 lei la 15.000 lei pentru persoane fizice, iar pentru persoanele juridice de la 50.000 lei la 100.000 lei.

Românii care își doresc un loc de muncă în afara țării au la dispoziție peste 1.800 de oportunități disponibile pe platforma eJobs.ro, odată cu debutul campaniilor de recrutare pentru sezonul estival.

Potrivit datelor centralizate, 7,2% dintre joburile postate în ultima lună provin de la angajatori din străinătate, care, în mod uzual, în această perioadă a anului încep recrutările pentru sezonul de vară. Mai exact, aproape 2.000 de locuri de muncă în afara țării au fost scoase în piață, notează Mediafax.

Locuri de muncă pentru români, în străinătate. Cele mai multe posturi, în Germania

Cu 900 de poziții deschise, Germania este țara care aduce cele mai multe oferte pentru candidații români. Pe locul al doilea se află Olanda, cu 350 de joburi.

Chiar dacă a ieșit din Uniunea Europeană și formalitățile de angajare nu mai sunt la fel de simple ca până în 2020, Marea Britanie continuă să caute candidați din România. Se află, însă, la o distanță semnificativă față de Germania, în condițiile în care nu a avut mai mult de 300 de joburi postate în ultima lună.

Clasamentul continuă cu angajatorii din Irlanda, Danemarca, Spania și Suedia.

„Regăsim, de asemenea, în top destinații precum Bulgaria, Grecia și Arabia Saudită, acestea fiind țări care caută candidați în special pentru sectorul turistic, pentru industria alimentară sau horeca. În multe dintre aceste cazuri, vorbim, totodată, despre joburi cu contract pentru perioadă determinată, deci joburi sezoniere, care pot dura între 3 și maximum 6 luni”, spune Roxana Drăghici, Head of Sales în cadrul eJobs.

Locuri de muncă pentru români, în străinătate: ce caută angajatorii
Cei mai căutați sunt candidații din segmentul entry level, respectiv cei care au maximum doi ani de experiență, dar și cei care nu au deloc experiență.

Seniorii cu un nivel de experiență mai mare de cinci ani sau managerii reprezintă categoriile care, în acest moment, au cele mai puține opțiuni pentru străinătate.

Aproape trei sferturi dintre joburi vizează muncitorii calificați. A doua cea mai căutată categorie este cea a muncitorilor necalificați. Aproximativ 350 de joburi se adresează absolvenților de studii superioare și 200 studenților.

Locuri de muncă pentru români, în străinătate: domenii de activitate

În ceea ce privește domeniile pentru care se recrutează cel mai mult, industria alimentară deține prima poziție în clasament, fiind urmată de retail, turism, industria navală și aeronautică și transport – logistică. Sectorul de petrol și gaze, IT / telecom, agricultură și automotive se află de cealaltă parte ierarhiei cu cele mai puține poziții scoase în piață.

Țările care au atras cel mai mult interesul candidaților au fost Germania, Olanda, Grecia, Cipru, Irlanda, Bulgaria și Italia, în domenii precum retail, transport / logistică, turism, industria alimentară, call center / BPO, servicii și construcții.

Din punctul de vedere al vârstei, candidații din segmentul 25-35 de ani sunt cei care aplică și cel mai mult, urmați de cei aflați la început de carieră, respectiv cei care au între 18 și 24 de ani. Totodată, numărul cel mai mare de aplicări vine din partea muncitorilor calificați, după care urmează absolvenții de studii superioare, muncitorii necalificați și studenții.

Un nou program guvernamental, supranumit neoficial „Rabla pentru termopane”, va permite românilor să-și înlocuiască ferestrele vechi cu unele moderne, eficiente energetic, prin subvenții oferite de stat. Inițiativa are ca scop reducerea consumului de energie și îmbunătățirea eficienței termice a ., informează alba24.ro.

Programul urmează să fie finanțat prin Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) și va avea în acest an un buget de 50 de milioane de lei. Rabla pentru termopane ar urma să sprijine înlocuirea ferestrelor vechi cu geamuri termoizolante moderne, pentru creșterea eficienței energetice și reducerea pierderilor de căldură din locuințe.

Apare Rabla pentru termopane

„Ne propunem să finanțăm în premieră și am instituit deja un grup de lucru la nivelul Ministerului Mediului pentru noul program, pe care îl vom numi Rabla pentru termopane”, a spus ministrul Mediului, Mircea Fechet, la finalul ședinței de Guvern de joi, 24 aprilie.

Conform declarațiilor ministrului aproximativ 40% din căldura produsă într-o locuință se pierde prin spațiile vitrate, prin ferestre. Mulți români au încă geamuri foarte vechi sau termopane din primele generații instalate în perioada de după Revoluție, care nu mai corespund standardelor actuale de eficiență energetică.

Un aspect important subliniat de ministru este impactul pozitiv asupra economiei naționale. Spre deosebire de alte programe, precum cele pentru panouri fotovoltaice, pompe de căldură sau acumulatori, unde fondurile ajung preponderent la producători din afara țării, din China, industria termopanelor este bine reprezentată în România.

„Aproximativ 40% din căldura produsă într-o locuință se pierde prin spațiile vitrate, prin ferestre. Românii au geamuri foarte vechi, fie nu au termopane deloc, fie au termopane din primele generații, ca să le numesc așa, imediat după Revoluție, și spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu panourile fotovoltaice și cu acumulatorii și cu pompele de căldură, unde trebuie să admitem, trimitem banii direct în China, nu producem nici în România, nici în Europa nu se produc panouri fotovoltaice, însă în materia termopanelor, făcând aceeași economie în bugetul unei familii din România, pentru că vor economisi 40% din căldură, reușim în același timp să stimulăm industria românească, pentru că sunt foarte mulți producători de termopane, de geamuri de tip termopan în România”, a explicat ministrul.

Rabla pentru termopane în 2025: Proiect-pilot la nivelul unui județ sau pentru o anumită categorie socială

Deși bugetul alocat pentru acest an este considerat „infim” de către ministru – 50 de milioane de lei – acesta va permite:

• Elaborarea Ghidului de finanțare
• Parcurgerea procedurii de consultare publică
• Asigurarea unui program bine structurat
• Demararea unui proiect-pilot, posibil într-un județ din țară sau pentru o anumită categorie socială

Ministrul Mediului s-a arătat încrezător că programul își va dovedi utilitatea și că în anii următori fondurile ar putea fi suplimentate, posibil prin redirectarea unor fonduri de la alte programe.

În viitor, statul ar putea finanța și anveloparea locuințelor cu vată bazaltică

Mircea Fechet a menționat că acest program face parte dintr-o viziune mai amplă pentru îmbunătățirea eficienței energetice a locuințelor, sugerând că în viitor ar putea fi lansate și alte inițiative similare, cum ar fi finanțarea anvelopării locuințelor cu vată bazaltică, un alt material produs în România.

Această nouă inițiativă se înscrie în tendința de încurajare a economiei locale și de reducere a consumului energetic, având beneficii atât pentru mediu, cât și pentru bugetele familiilor române.