Connect with us

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2023: Sfântul Cuvios Arsenie capadocianul, făcătorul de minuni

Publicat

Publicitate

Părintele nostru între sfinți, Arsenie Capadocianul (1840-1924) s-a născut în satul Kefalohori, din ținutul Farasa, la anul 1840, în familia învățătorului Elefterie și a soției sale Varvara, cărora milostivul Dumnezeu le-a dăruit doi băieți copii: Vlasie și Teodor (cel care va deveni Sfântul Arsenie). Rămas orfan de ambii părinți, după terminarea studiilor, intră în mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din orașul Flaviana (15 km de Cezareea), unde la vârsta de 26 ani este călugărit cu numele de Arsenie și apoi hirotonit ierodiacon. Ceea ce l-a determinat să intre în mânăstire este legat de o întâmplare care a avut loc în copilăria lui. Ducându-se cu fratele său Vlasie spre ogorul părinților, a căzut în apă și era să se înece. Fratele său a început să se roage la Sfântul Mucenic Gheorghe a cărei biserică se afla în apropiere. Atunci l-a văzut pe Teodor lângă el care i-a povestit că un călugăr l-a luat din apă și l-a pus pe calul său și l-a scos afară. La 30 de ani este hirotonit ieromonah și este făcut arhimandrit de mitropolitul Paisie al II-lea. De la acesta a primit drept ascultare să meargă în satul natal și să păstorească creștinii ortodocși de acolo. Dar mai înainte de a pleca spre satul natal, face o călătorie la Locurile Sfinte pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu dar și pentru a se întări și mai mult în credință. De aceea a fost numit de compatrioții săi și Hagi-efendi. Reîntorcându-se acasă începe activitatea învățătorească. Astfel a amenajat o sală unde copii se strângeau și învățau carte. În loc de bănci a pus piei de oi sau de capră pe care copii îngenuncheau și urmăreau lecțiile și turcii nu se iritau fiindcă credeau că se roagă. Alteori îi ducea în Biserica Maicii Domnului care devenise și ea un fel de școală ascunsă. Nu se mărginea să-i învețe să scrie și să citească, ci mergea mai departe învățându-i și cum să se roage. Îi îndemna să se roage tot timpul prin rugăciunea inimii: ”Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-mă” sau îi învăța când greșeau să spună această rugăciune:”Am greșit Dumnezeul meu”. El nu s-a îngrijit doar de copii ci și de tineri și cei în vârstă. Bunăoară îi strângea pe oameni în casa lui și le povestea fie din Evanghelie, fie din Vechiul Testament, fie despre sfântul zilei. Cei care îl ascultau la rândul lor repovesteau acasă și astfel toți se îmbogățeau duhovnicește. Nu trebuie uitat faptul că la slujbe citea Sfânta Evanghelie în greacă, farasiotă și în turcă ca întregul popor să poată înțelege Cuvântul lui Dumnezeu. Alături de activitatea învățătorească, Sfântul Arsenie a avut și o bogată misiune filantropică. Făcea colecte în satele apropiate și în orașe cu scopul de a-i ține uniți în credință și ține trează apartenența lor grecească. Din aceste motive când boteza punea nume otodoxe și grecești: Elefterie (om liber), sau Elefteria (libertate), Sotir (mântuire), Sotiria, sau nume biblice (Moise, Solomon, Eva). Dar mai trebuie amintit și un al treilea motiv pentru care Sfântul Arsenie proceda așa: dădea nume de sfinți pentru a-i feri pe creștini de destrăbălările care ar fi avut loc la zilele onomastice. A fost apărător al credinței ortodoxe împotriva propagandei protestante. Odată a venit în Farasa un pastor protestant care dorea să se cazeze la singura familie protestantă din ținut, la familia Koupsi. Cuviosul Arsenie i-a spus să plece fiindcă deja au un protestant și nu-i mai trebuie alt protestant în sat. Apoi a spus în Biserică: Cine va spune bună ziua lui Koupsi să știți că va rămâne neputrezit. Atunci nimeni nu a vorbit cu Koupsi. Acesta văzând aceasta a revenit la credința ortodoxă. Sfântul Arsenie nu a fost doar un iubitor de Dumnezeu ci și față de semenul său indiferent că este creștin sau turc, bogat sau sărac. Oamenii au simțit lucrarea harică a părintelui, atunci când vindeca pe cei bolnavi, izgonea diavoli și îi elibera pe oameni de stăpânirea celui rău, când ajuta tinerele familii care nu aveau copii și prin rugăciunea lui dobândeau copii. Celor care erau bolnavi și nu puteau veni le binecuvânta hainele, le scria pe hârtie rugăciuni ca să le citească și apoi le trimitea prin rude sau cunoscuți. În cazurile grave stătea lângă bolnav și se ruga și chiar făcea mătănii pentru acesta și se vindeca. În cazurile de copii îndrăciți sau paralitici, înțelegând că erau de vină părinții, după ce le vindeca copilul le dădea canon de îndreptare părinților. O data au adus un copil care era posedat de diavol și părintele le-a dat canon să postească 40 de zile post aspru pentru că în loc să se roage pentru copil și să-l hrănească, l-au lăsat intenționat flămând pentru a-l putea stăpâni. În urma tuturor binefacerilor pe care le făcea Sfântul Arsenie nu primea niciodată bani și nici măcar nu-i lua în mână. El spunea: credința ortodoxă nu este de vânzare. I-a fost adusă o turcoaică proaspăt căsătorită care era posedată de diavol și rudele o țineau legată. Cu toate că era ziua în care el nu primea pe nimeni, totuși el a trecut peste obiceiul lui și a poruncit să fie adusă și dezlegată. Ea s-a repezit la părinte, l-a prins de un picior și l-a mușcat. Părintele care avea în mână Sfânta Evanghelie ca să o citească, a lovit-o încet de 3 ori cu mâna pe cap și posedata s-a liniștit și a început să plângă și să sărute piciorul mușcat al părintelui. Atunci tatăl ei a dorit să-i lase o pungă cu galbeni pe care i-a refuzat. Altădată a vindecat un copil turc posedat posedat și tatăl lui i-a spus că o să-i lase toată averea. Atunci Sfântul Arsenie i-a spus spus să facă un pod sau să aducă apă pentru oamenii din satul de unde este el. Cuviosul Arsenie de asemenea nu primea nici daruri. Un turc i-a adus numeroase daruri drept mulțumire fiindcă soția lui a dobândit doi copii datorită rugăciunii părintelui. Părintele i-a spus pe un ton aspru: Eu nu adun daruri, n-ai săraci în satul tău? Dă-le lor. Cei care doreau să lase ceva se duceau în biserică unde era o firidă unde lăsau darurile lor acolo, de unde săracii veneau singur și își luau cât le trebuia. Nu luau mai mult de frică să nu-i pedepsească Dumnezeu. Dragostea părintelui s-a arătat și asupra familiilor sărace, cărora le trimitea prin cântărețul lui prescuri. Sfântul pe cât îi iubea pe oamenii muncitori chiar dacă aveau o situație materială modestă, pe atât de mult nu-i avea la inimă pe cei leneși. Un leneș a venit o dată la părintele să-i dea prescuri, el i-a dat însă o turtă de orz pe care a refuzat-o. Atunci părintele îl ceartă că era leneș deși era în putere să muncească. Şi adresându-se cântărețului îi spune să ducă la râu patru – cinci prescuri și să le lase acolo. I-a spus și leneșului să se ducă la râu să prindă pește și cu prescurile lăsate acolo să se hrănească, dar a fost refuzat, ba chiar acuzat că este zgârcit. Nu trebuie trecută cu vedera trăirea sa duhovnicească. Astfel cunoaștem că miercurea și vinerea se zăvorea în casa lui simplă dar curată, că mânca turte de orz pe care și le făcea singur. În fiecare zi făcea priveghere de la nouă seara până la trei dimineața, iar în sărbători se prelungea până dimineața și se termina cu Sfânta Liturghie. Acestea le făcea fie în biserica Sfântului Ioan Gură de Aur, fie a Maicii Domnului sau a Sfinților Mucenici Varasihie și Iona. Avea mare evlavie la Sfântul Ioan gură de Aur și la Sfântul Mucenic Gheorghe. Primul a apărat satul unde locuia cuviosul de turci care în anul 1915 au dorit să-i omoare pe localnici. Sfântul Arsenie a strâns copiii și femeile în Biserica Maicii Domnului și au început să se roage. Turcii nu au putut intra în sat fiindcă Sfântul Ioan li s-a arătat, și-a întins mâinile și astfel i-a împiedicat să facă un rău. Cel de-al doilea a adus înapoi Sfintele Vase pe care niște turci le furaseră din biserică. Aceștia fugind cu Sfintele Vase spre satul lor nu au mai putut să vadă drumul din cauză că se făcuse întuneric și au înțeles că acel fenomen este de la Dumnezeul creștinilor. Şi cum și-au schimbat drumul spre satul creștin întunericul s-a depărtat și au spus că este norocul lor și s-au reîntors din nou spre satul lor. Atunci s-a arătat Sf.Gheorghe care i-a bătut încât i-a făcut să revină în Farasa și să aducă Sfintele Vase. Pentru viața sa curată însuși patriarhul ecumenic avea mare evlavie la Sfântul Arsenie, căruia îi scria, se consulta cu el și chiar i-a propus să fie episcop dar a fost refuzat. Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Arsenie și cu darul înaintevederii. Astfel a proorocit cu mulți ani înainte de a pleca în Grecia că, vor merge acolo, că el va trăi 40 de zile și va muri, iar satul lor se va împrăștia. De asemenea a prevestit și anii grei al celui de-al doilea război mondial și ai războiului civil din Grecia, când a spus că vor mânca miei negri. Şi cuvintele sfântului s-au împlinit întocmai. Cu puțin timp înainte de a pleca spre Grecia, el a botezat copii ca nu cumva să moară nebotezați, a ascuns Sfintele Vase fie în Biserica Sfinților Mucenici Varasihie și Iona, fie în cimitirul creștin. La 14 august 1924 au plecat spre Grecia și au ajuns pe 14 septembrie în portul Pireu. A slujit aici o liturghie de Înălțarea Sfintei Cruci și apoi s-au dus în insula Corfu (Kerkira) unde a slujit două liturghii în biserica Sfântului Gheorghe și după o scurtă suferință și-a dat sufletul în mâinile Domnului la 10 noiembrie 1924, având în mâini moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur.

A fost nașul și părintele spiritual al cuviosului Paisie Aghioritul, cel care mai târziu cu mare râvnă a străbătut întreaga Grecie, unde se aflau farasioți, care au trăit alături de Sfântul Arsenie, și a strâns laolaltă toate mărturiile lor.

A fost canonizat în anul 1986 de către Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. Prăznuirea sa se săvârșește la data de 10 noiembrie.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Botoșani: Alexandra, campioană internațională la vorbit în public. Au fost concurenți din nouă țări

Publicat

Publicitate

O premieră de mare valoare pentru Botoșani s-a desfășurat săptămâna trecută la Praga, unde o membră a Toastmasters Botoșani a câștigat locul I la o competiție internațională de vorbit în public. Alexandra Butnaru este Vicepreședinte pe Educație al clubului Toastmasters Botoșani și a obținut locul I la concursul internațional de discursuri improvizate (Table Topics), desfășurat în cadrul Conferinței Districtului 110 Toastmasters, care a avut loc la Praga între 9–11 mai 2025.

După o premieră la nivel național din toamna anului 2024, a venit prima victorie internațională din istoria clubului Toastmasters Botoșani. Evenimentul a reunit membri Toastmasters din nouă țări europene: Bosnia și Herțegovina, Croația, Republica Cehă, Ungaria, Republica Moldova, România, Slovacia, Serbia și Ucraina. Toate probele au fost susținute în limba engleză, iar la categoria Table Topics (discursuri improvizate) au fost șapte concurenți. România a dominat podiumul, pentru că, alături de Premiul I al Alexandrei, Premiul al II-lea l-a câștigat George Blaga  de la Toastmasters Cluj. Premiul al III-lea i-a revenit lui Mike Smith, originar din Seattle (SUA), în prezent președinte al Prague Business Toastmasters.

Este un podium-premieră pentru România în această categorie, țara noastră înregistrând încă două victorii remarcabile la această ediție: Tudor Ruxanda, din Brașov, a câștigat locul I la discursuri umoristice, iar Evelina Bejan din Iași a câștigat Premiul al III-lea la secțiunea evaluărilor de discurs.

Alexandra a impresionat juriul cu un discurs susținut spontan, în limba engleză, pe o temă necunoscută anterior, demonstrând claritate, impact și autenticitate.

„Această experiență arată cât de departe poți ajunge când ai parte de sprijin, practică și feedback valoros. Toastmasters m-a învățat nu doar să-mi îmbunătățesc abilitățile de public speaking pe care le exersez din adolescență, ci și să iau decizii calculate rapid și să reacționez cu încredere.”, a declarat Alexandra Butnaru după competiție.

Clubul Toastmasters Botoșani oferă săptămânal un spațiu sigur și stimulant, în care oricine este binevenit să-și descopere și să-și dezvolte abilități esențiale: vorbitul în public, gândirea critică și leadership-ul. Aceste competențe nu doar că sporesc încrederea în sine, ci și potențează oportunitățile personale și profesionale, așa cum arată numeroase studii privind impactul cluburilor de oratorie asupra dezvoltării leadershipului.

Publicitate

„Alexandra este un exemplu viu al impactului Toastmasters: orice membru al clubului poate deveni un vorbitor mai eficient, un lider mai convingător și o prezență care inspiră.”, este de părere George Pamparău, actualul președinte al clubului non-profit de public speaking din  Botoșani.

Clubul se reunește în fiecare joi seară, de la ora 18:30, la sediul Cambridge Star. Vizitatorii sunt bineveniți să descopere arta comunicării și leadershipului într-un cadru prietenos, profesionist și orientat spre creștere personală.

Fotografii de: Jiri Kalacek

Citeste mai mult

Eveniment

Un bărbat din Dorohoi, care a părăsit fără aprobare Centrul de îngrijire și asistență pentru persoane adulte din oraș, a fost „recuperat” de jandarmi

Publicat

Publicitate

Vineri după-amiază, în timp ce patrula în zona Autogării Dorohoi, un echipaj de jandarmerie a fost sesizat de o persoană cu privire la faptul că un bărbat dezorientat se plimbă printre autocarele parcate și încearcă să urce într-unul dintre ele, existând pericolul unei accidentări.

Jandarmii au încercat să discute cu bărbatul în vârstă de 45 de ani, îmbrăcat nepotrivit pentru vremea ploioasă și fără acte de identitate asupra sa, dar nu au reușit să comunice cu acesta din cauza dizabilității verbale și auditive de care suferă.

În urma verificărilor efectuate, jandarmii au constatat că bărbatul părăsise fără aprobare Centrul de îngrijire și asistență pentru persoane adulte din localitate și era căutat de angajații centrului, care reclamaseră îngrijorați lipsa lui la Poliția municipiului Dorohoi.
Bărbat a fost condus la centrul pe care îl părăsise în cursul zilei și a fost lăsat în grija personalului de serviciu, care a mulțumit jandarmilor pentru sprijinul acordat.

Citeste mai mult

Cultura

Noaptea Muzeelor: expoziția „Pe urmele lui Eminescu”

Publicat

Publicitate

Memorialul Ipotești precizează în legătură cu ediția 2025 a Nopții Muzeelor, cu genericul „Mai aproape de oameni într-o noapte de mai”, câteva detalii privind expoziția „Pe urmele lui Eminescu”, care formează un traseu Botoșani – Ipotești.

30 de copii din grafica lui Spiru Vergulescu sunt expuse în cafenele și pub-uri din Botoșani și se finalizează la Ipotești. Copiile sunt însoțite de coduri QR, iar la accesarea acestora derulează un film despre un moment din viața lui Mihai Eminescu. Amintim, în acest context, că în 2024, Memorialul Ipotești a obținut finanțare externă, prin AFCN, pentru derularea proiectului „Tabloul povestește”. A fost organizată o tabăra de pictură în care elevii de la liceele de artă din țară au lucrat la detalierea unui tablou  de Spiru Vergulescu, deținut de Memorialul Ipotești. Desenele elevilor, fotografii de epocă, fotografii actuale au fost folosite pentru digitalizarea, augmentarea a 101 desene de Spiru Vergulescu – Pe urmele lui Eminescu, acestea fiind însoțite de un text sonorizat. În prezent tablourile au un cod QR, care permite animarea, deschizându-se o povestire despre o etapă sau alta din viața lui Mihai Eminescu.

Itinerarul expoziției este: Soro Pizza – Wenge Bistro – Society Restaurant  – Cafeneaua Artelor – Kafeteque Bulevard – El Passo – Pensiunea Bianca – Facefood – Papillon Marchian – Papillon Grivița – Serenity – La Strada – Pergola Unirii – Uvertura Mall – Memorialul Ipotești.

 

Citeste mai mult

Eveniment

„Hristos îi așteaptă pe fiecare cu brațele deschise, nu ca să îi judece, ci ca să le vindece rănile”. Interviu cu noul președinte ATOR Botoșani

Publicat

Publicitate

Într-o lume în care reperele spirituale par tot mai greu de găsit, tinerii au nevoie de modele vii, de îndrumători care să le vorbească atât prin cuvânt, cât și prin faptă. Asociația Tineretului Ortodox Român, filiala Botoșani, rămâne un spațiu viu de întâlnire, formare și mărturisire în duh și adevăr.

De curând, în fruntea ATOR Botoșani a fost rânduit un nou președinte, un slujitor al altarului, cunoscut pentru apropierea sa de tineri și pentru implicarea activă în viața comunității. Prin acest interviu, vă invităm să-l cunoaștem mai bine pe părintele Alexandru Coșofreț, păstorul de suflete din Parohia „Izvorul Tămăduirii” Siliște, comuna Stăuceni, să descoperim viziunea sa pentru lucrarea cu tinerii și să primim un cuvânt de încurajare în drumul  duhovnicesc.

Rep.: Preacucernice Părinte, cum ați ajuns să vă implicați în activitatea ATOR și ce v-a motivat să acceptați această responsabilitate?

Pr. AC: Implicarea mea în activitatea ATOR a venit ca un răspuns firesc la dorința de a fi aproape de tineri și de a-i ajuta să Îl cunoască mai profund pe Hristos. ATOR mi s-a părut locul potrivit pentru a lucra împreună cu ei, nu doar ca preot, ci și ca frate, ca însoțitor de drum. M-a motivat mai ales convingerea că Biserica are nevoie de tineri formați duhovnicește, dar și curajoși, implicați în viața comunității. Am primit această responsabilitate ca pe o lucrare încredințată de Dumnezeu, cu nădejdea că, prin mijlocirea Duhului Sfânt, putem semăna în inimile tinerilor dragostea pentru Hristos, pentru Biserică și pentru aproapele.

 

Rep.: Cum se împletește misiunea preoțească cu implicarea în formarea tinerilor din cadrul asociației?

Publicitate

Pr. A.C: Misiunea preoțească și implicarea în formarea tinerilor din cadrul ATOR se împletesc în mod natural, deoarece ambele vizează același scop: mântuirea și formarea omului întru Hristos. Preotul este chemat nu doar să slujească în Sfântul Altar, ci și să fie păstor viu, aproape de oameni, mai ales de tineri, care au nevoie de încredere, direcție și sprijin duhovnicesc.

 

Rep.: Ce loc ocupă tinerii în slujirea Sfinției Voastre?

Pr. AC: Tinerii ocupă un loc aparte și foarte important în slujirea mea preoțească. Ei sunt nu doar viitorul Bisericii, ci deja prezentul ei viu, conștient și activ. De aceea, consider că o parte esențială a misiunii mele este să fiu aproape de ei, să îi ascult, să îi încurajez și să îi îndrum pe calea credinței, cu răbdare și cu dragoste.

Rep.: Care este, în opinia Sfinției Voastre, rolul ATOR în viața unui tânăr creștin de astăzi?

Pr. AC: În opinia mea, ATOR are un rol esențial în viața unui tânăr creștin de astăzi. Trăim într-o lume în care tinerii sunt adesea puși în fața unor alegeri dificile, tentații și confuzii identitare. În acest context, ATOR devine un spațiu binecuvântat în care tinerii pot crește frumos, într-un cadru de prietenie, rugăciune și formare duhovnicească.

 

Rep.: Ce provocări observați în rândul tinerilor din zilele noastre și cum răspunde ATOR acestor nevoi?

Pr.AC: Una dintre cele mai mari provocări în rândul tinerilor din zilele noastre, pe lângă confuzia identitară, observăm cu toții dependența de tehnologie, de instabilitatea emoțională și de ruperea legăturilor autentice cu familia sau comunitatea. ATOR răspunde acestor nevoi printr-o lucrare atentă și apropiată de sufletul tânăr. Le oferă un cadru în care pot fi ascultați, înțeleși și sprijiniți, fără a fi judecați. Prin activitățile pe car ele vom organiza – de la seri de dialog, la tabere, pelerinaje, ateliere – tinerii vor regăsi un sens, își vor întări credința și vor învăța că nu sunt singuri în căutările lor. ATOR devine astfel o familie duhovnicească, un sprijin real în formarea lor ca oameni deplini, cu rădăcini în Hristos.

Rep.: Cum poate Biserica, prin ATOR, să îi ajute pe tineri să rămână ancorați în credință într-o lume tot mai agitată?

Pr. AC: Într-o lume tot mai agitată, grăbită, tinerii au nevoie mai mult ca oricând de un punct de sprijin. Biserica, prin ATOR, le poate oferi acest sprijin printr-o prezență vie, apropiată și autentică. Nu este suficient să le vorbim despre credință – trebuie să le arătăm, prin propriul exemplu, că a trăi cu Hristos în mijlocul lumii este posibil, frumos și plin de sens. Astfel, chiar dacă lumea din jur se schimbă rapid, tinerii care au rădăcini în viața Bisericii, sădite și cultivate în cadrul ATOR, vor putea rămâne ancorați în Hristos și vor avea curajul să fie lumină pentru ceilalți.

Rep.: Ce direcții de dezvoltare vedeți pentru ATOR Botoșani în perioada următoare?

Pr. AC: Pentru ATOR Botoșani, văd mai multe direcții de dezvoltare în perioada următoare, toate având ca scop întărirea legăturii tinerilor cu Hristos și cu Biserica. În primul rând, cred că este important să consolidăm formarea duhovnicească a membrilor, prin participarea la Sfintele Slujbe, cu precădere la Sfânta Litughie, întâlniri regulate cu preoți, duhovnici și persoane cu experiență care să le ofere sprijin și orientare.

De asemenea, mi-aș dori să dezvoltăm proiecte de voluntariat în comunitate, în care tinerii să învețe să dăruiască din timpul și energia lor celor aflați în nevoie. Apoi, este important să investim în ateliere de dezvoltare personală, comunicare, leadership și organizare, pentru a-i pregăti să fie mărturisitori ai credinței și în viața publică.

Nu în ultimul rând, cred că trebuie să lucrăm constant la consolidarea comunității: să cultivăm prietenia, sprijinul reciproc și un climat de încredere, în care fiecare tânăr să se simtă valorizat și încurajat. ATOR Botoșani are un potențial frumos, iar cu rugăciune, răbdare și implicare, putem crește împreună roade bogate pentru Biserică și societate.

Rep.: Aveți în plan proiecte sau inițiative noi care să atragă mai mulți tineri spre viața duhovnicească și comunitară?

Pr. AC: Da, cu ajutorul lui Dumnezeu, avem în vedere mai multe proiecte și inițiative menite să atragă tinerii spre o viață duhovnicească autentică și spre o implicare activă în comunitate. Ne dorim să organizăm întâlniri tematice , în care să abordăm subiecte de actualitate din perspectiva credinței, într-un cadru deschis și prietenos. De asemenea, lucrăm la dezvoltarea unor ateliere creative – de muzică, fotografie, teatru sau scriere – prin care tinerii să își poată exprima trăirea interioară și să învețe că darurile lor pot fi puse în slujba lui Dumnezeu.

Un alt obiectiv este organizarea de tabere duhovnicești și pelerinaje, în care tinerii să se poată deconecta de la agitația cotidiană și să aprofundeze relația cu Dumnezeu și cu ceilalți. Totodată, dorim să inițiem acțiuni caritabile și de voluntariat, care să le arate cât de important este să fim aproape de cei aflați în suferință.

Rep.: Cum încurajați voluntariatul, implicarea și lucrarea împreună în spiritul dragostei creștine?

Pr. AC: Încurajez tinerii să înțeleagă că Biserica nu este doar un loc în care primim, ci și un loc în care suntem chemați să dăruim, să slujim și să lucrăm împreună. Fiecare are un dar de la Dumnezeu, iar voluntariatul este o cale prin care putem pune aceste daruri în slujba celorlalți.

 

Rep.: Există o figură din viața Bisericii sau un moment din slujire care v-a inspirat în mod deosebit în lucrul cu tinerii?

Pr.AC: Din viața Bisericii îl cunoaștem foarte bine pe Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul, (patronul spiritual al ATOR Botoșani), ca ocrotitor al copiilor, care și-a dedicat viața lui Hristos, fiind încă din copilărie curat și plin de dragoste.

Înainte de a fi hirotonit preot, aveam o dorință, și anume aceea de a lucra cu tinerii. Sunt preot paroh la Parohia Siliștea, com. Stăuceni, nu de foarte mult timp, din toamna anului 2023, și cu drag îmi amintesc de prima activitate pe care am desfășurat-o cu tinerii din parohia în care slujesc.

Așa se face că în preajma Sărbătorii Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos a anului 2023, am organizat un cor parohial format cu tinerii din parohie și am participat la un concert de colinde la Parohia Victoria, ctitorie a  vrednicului de pomenire, Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist. A fost o experiență de neuitat. De asemenea, în vara anului 2024 am organizat o tabără de vară în parteneriat cu Departamentul Misiune pentru Tineret al Arhiepiscopiei Iașilor în cadrul căreia, ne-am rugat împreună, am participat la diversele sesiuni pregătite de către voluntarii prezenți, dar cel mai important, tinerii au  participat cu toții la Sfânta Liturghie și s-au împărtășit cu Sfintele Taine. Pornind de la aceste activități, am observat dorința și deschiderea tinerilor în a-L cunoaște și mărturisi pe Dumnezeu.

De asemenea, cunoaștem cu toții cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos adresate ucenicilor Săi:„Lăsați copiii să vină la Mine  şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia.” (Luca 18,16). Pornind de la acest verset, m-am întrebat și eu: Cine suntem noi să-i oprim pe tineri din drumul lor spre Hristos? Oare nu suntem noi (preoți și laici ancorați în credința creștin-ortodoxă) cei care trebuie să-i încurajăm și sprijini în această frumoasă călătorie? Cu siguranță că da.

 

Rep.: Cum vedeți colaborarea cu celelalte filiale ATOR din țară și cu structurile eparhiale?

Pr. AC: Îmi doresc să avem o colaborare cât mai strânsă. Participarea la întâlniri naționale, schimburile de experiență, proiectele comune – toate acestea aduc un plus de dinamism și ajută la dezvoltarea unei perspective mai largi asupra misiunii tinerilor în Biserică. De asemenea, colaborarea cu structurile eparhiale este esențială pentru a păstra legătura vie cu ierarhia, pentru a primi îndrumare și binecuvântare, dar și pentru a armoniza lucrarea ATOR cu viziunea pastoral-misionară a Bisericii.

 

Rep.: Ce mesaj ați transmite tinerilor care încă nu s-au apropiat de Biserică sau de ATOR?

Pr.AC: Le-aș spune, cu toată sinceritatea și dragostea, că Biserica nu este un loc doar pentru cei „perfecți” sau „pregătiți”, ci este casa lui Dumnezeu, a tuturor – mai ales a celor care caută, se frământă și nu au încă toate răspunsurile. Hristos îi așteaptă pe fiecare cu brațele deschise, nu ca să îi judece, ci ca să le vindece rănile, să le dea lumină și sens vieții. Îi încurajez să aibă curajul să vină, măcar o dată, să vadă, să asculte, să simtă. Restul îl va lucra Dumnezeu în inima lor. Nimeni nu pierde nimic apropiindu-se de Hristos – din contră, descoperă cine este cu adevărat și pentru ce merită să trăiască.

 

Rep.: Și, în încheiere, ce îndemn le oferiți tinerilor din ATOR Botoșani pentru a rămâne statornici în credință și uniți în lucrare?

Pr. AC: Dragi tineri, vă îndemn din toată inima să rămâneți ancorați în Hristos, căci El este singura temelie trainică într-o lume care se schimbă mereu. Nu vă fie teamă să fiți altfel – să fiți lumina și sarea acestei lumi, prin viața voastră curată, prin credința sinceră și prin dragostea lucrătoare. Păstrați-vă rugăciunea vie, căutați mereu răspunsuri în dialog cu Dumnezeu și nu vă izolați unii de alții. ATOR este familia voastră duhovnicească – fiți uniți, sprijiniți-vă reciproc, lucrați cu bucurie și cu responsabilitate. Nu lucrăm pentru noi, ci pentru Dumnezeu, iar ceea ce facem din iubire pentru El va rămâne.

A consemnat Liliana Anuței

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending