Sfânta Ecaterina, fiica principelui Consta, a trăit în timpul împăratului Maximian, la începutul secolului al IV-lea. Cunoștea foarte bine limba greacă și limba latină și avea cunoștințe temeinice de astronomie și de oratorie. Sfânta muceniță Ecaterina are doua viziuni: în prima o vede pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe. Din cauza faptului că nu era creștină, nu reușește să vadă fața Mântuitorului. Acest lucru îi descoperă deșertăciunea cunoștințelor ei și alege să primească Sfântul Botez. În a doua vedenie i se descoperă Hristos, care îi dăruiește un inel de logodnă, spunându-i: „Iată, astăzi te primesc pe tine mireasa Mie nestricată și veșnică, deci să păzești tocmeala aceasta cu dinadinsul și să nu mai primești nicidecum alt mire pământesc”. În următoarea zi, Ecaterina rămâne uimită când vede inelul de logodnă pe degetul său. Este momentul în care viața sa se schimbă radical. De acum înainte începe să condamne cultul și miturile păgâne, înfruntă în discuții publice pe înțelepții vremii și chiar reușește să-i aducă la adevărata credință. Este silită de Maximian să se înfrunte cu o adunare de filosofi păgâni. Datorita iubirii sale față de Hristos și a înțelepciunii cu care a fost împodobită, Sfânta muceniță a făcut ca toți filosofii prezenți să creadă în Hristos și să-L mărturisească ca fiind Dumnezeu adevărat. Pentru acest lucru, toți acei înțelepți au fost arși în foc. Pentru lupta sa împotriva cinstirii zeilor, Sfintei Ecaterina i s-a tăiat capul. Potrivit Sfintei Tradiții, la tăierea capului său nu a curs sânge, ci lapte, iar îngerii au dus trupul Sfintei Ecaterina în Muntele Sinai, în locul în care Moise văzuse Rugul Aprins. Aici s-a ridicat o mănăstire cu numele Sfintei mucenițe, Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Sfânta Ecaterina este și ocrotitoarea studenților teologi din București. Paraclisul din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxa „Patriarhul Iustinian” din București poartă hramul „Sfânta muceniță Ecaterina”.
O părticică din Moaștele Sfintei Ecaterina se află la Biserica Colțea din București.

Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt)
Situată în peninsula Sinai, la picioarele Munţilor Moise (Mount el-Deir) şi Sinai din Egipt, mănăstirea a fost construită pe locul unde Moise a văzut Rugul Aprins, care este şi acum viu. Cu toate că este cunoscută sub numele de Sfânta Ecaterina, numele său real este Mănăstirea Schimbării la Faţă sau Mănăstirea Rugului Aprins. Este una din cele mai vechi mănăstiri creştine din lume. Înfiinţată de Împăratul Iustinian cel Mare în anul 527, mănăstirea a trecut prin numeroasele schimbări din istoria regiunii, inclusiv invazia islamului. În secolul al IX-lea, locul a fost asociat cu Sfânta Ecaterina din Alexandria (ale cărei moaşte au fost transportate aici în chip minunat) şi a devenit unul din loc de pelerinaj foarte cunoscut. În bibliotecă au fost păstrate numeroase manuscrise antice, această bibliotecă fiind a doua în lume după cea a Vaticanului ca număr de manuscrise. Colecţia constă din 3500 de volume în greacă, coptă, arabă, armeană, ebraică, siriană, georgiană şi alte limbi. De asemeni, aici sunt păstrate un mare număr de icoane vechi, inclusiv faimoasa icoană a Pantocratorului din Sinai (din secolul al VII-lea), dispusă în stânga, şi Scara dumnezeiescului urcuş (din secolul al XII-lea), o reprezentare iconică a cărţii cu acelaşi nume a Sfântului Ioan Scărarul. Biserica monahală datează din vremea domniei Sfântului Împărat Iustinian. Arhitectul acesteia, Ştefan de Aila, a construit o bazilică din bazalt cu trei aripi separate de coloane masive şi cu acoperişul din lemn. Capitelurile coloanelor navei sunt sculptate în stil corintic. Bazilica are cinci capele laterale, iar capătul vestic este flancat de turnuri. Rugul sfânt continuă să crească în spaţiul de dincolo de capătul estic al clădirii. Biserica mănăstirii a suferit puţine schimbări de pe vremea fondatorului ei. Marele său portal de la vest este încă închis cu uşa din lemn de cedru, veche de 1400 de ani care funcţionează perfect, stând în cuiele şi balamalele ei iniţiale. Acoperişul de lemn al navei, de asemenea din secolul al VI-lea, stă sprijinit pe grinzi care poartă inscripţii în onoarea împăratului Iustinian şi a soţiei sale Teodora. Teodora a murit în 548 iar Iustinian în 565, biserica fiind finalizată între aceşti ani. Astăzi, mănăstirea Sf. Ecaterina, mănăstirea Rait şi câteva dependinţe formează Biserica Sinaiului. Mulţi pelerini de pretutindeni ajung să se închine la moaştele Sfintei muceniţe Ecaterina.