La 40 de zile de la Naștere, Pruncul Iisus este adus la Templul din Ierusalim să fie închinat lui Dumnezeu, după rânduiala Legii Vechi. Fiul lui Dumnezeu întrupat este purtat în brațe de către Fecioara Maria și de bătrânul Simeon, care a văzut cu ochii pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Mare a fost bucuria Maicii Domnului că s-a învrednicit să nască pe Hristos.
Mare a fost bucuria Dreptului Simeon că s-a învrednicit să țină în brațe pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ține în mâinile Sale cerul și pământul.
Mare este bucuria lumii și a noastră a tuturor că a venit Dumnezeu la noi, că avem un Mântuitor și Mijlocitor înaintea Tatălui. Sfântul Simeon a fost unul dintre cei 70 de înţelepţi care au fost aleşi, la porunca lui Ptolemeu, faraonul Egiptului, să traducă Legea lui Moise şi toate proorociile din ebraică în greacă. Însă, în timpul traducerii, nu a crezut proorocia: „Iată fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14). Pentru aceasta, îngerul Gavriil i-a zis Dreptului Simeon că nu va muri, până ce nu va vedea pe acea fecioară și va purta în brațe pe Hristos, Cuvântul întrupat.
Astfel, a trăit Simeon peste 300 de ani, până ce S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii. Se mirau de el toți locuitorii Ierusalimului, de ce nu mai moare, căci nu știau taina că a fost legat de Duhul Sfânt să nu guste moartea până la venirea în lume a Fiului. Atunci când Pruncul Iisus a fost adus de Fecioara Maria și Dreptul Iosif în Templu, la 40 de zile de la Naștere, Simeon a fost îndemnat de Duhul să vină să-L vadă pe Hristos, Mântuitorul lumii. Și a venit cu mare credință să-L vadă pe Iisus, să-L ia în brațe și să fie dezlegat de către El de legăturile trupului, cu care fusese legat de Arhanghelul Gavriil, pentru că nu crezuse în profeția lui Isaia.
Când Simeon a intrat în Templul din Ierusalim, cu totul bătrân și gârbov, a văzut strălucind ca fulgerul o rază de lumină deasupra Fecioarei cu Pruncul. Atunci a înțeles că aceea este Fecioara care a născut Prunc pe Emanuel, din Duhul Sfânt, cum spune Isaia și umplându-se de negrăită bucurie, s-a închinat Lui până la pământ. Apoi, a luat pe Iisus în brațe, ca un preot ce era, zicând: „Acum slobozește pe robul Tău…” (Luca 2, 29). Cerea iertare de la Dumnezeu pentru îndoiala sa în credință și dezlegare cu pace de legăturile trupului, ca să se odihnească cu sufletul dincolo în odihna cea veșnică.
Mari erau credința, nădejdea și răbdarea Dreptului Simeon. Să aștepți cu răbdare trei secole, cu nădejdea că vei vedea cu ochii pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii! Cuvintele: „că văzură ochii mei mântuirea Ta, care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor”, îl arată pe Simeon și profet. El vedea în întruparea Domnului mântuirea și salvarea, nu numai a poporului ales, ci a tuturor popoarelor lumii, pe care o vedea cu duhul strălucind ca o stea călăuzitoare, o lumină spre descoperirea neamurilor.
Publicitate
Într-adevăr, credința în Dumnezeu eliberează conștiințele oamenilor de povara păcatelor și dezleagă sufletele noastre, ale celor ce credem în El, din temnița cea întunecată a iadului. Dreptul Simeon a profețit despre Hristos că va fi „pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri”, iar despre Fecioara Maria, că „prin sufletul ei va trece sabie”. Prima parte a prorociei se referă la necredința iudeilor și căderea și lepădarea de Hristos a ereticilor, care răstălmăcesc Evanghelia.
De la fața lui Hristos cad cei mândri, cei ce hulesc pe Dumnezeu, necredincioșii, desfrânații și toți cei care zac în păcate și nu se pocăiesc (1 Corinteni 6, 9-10). A doua parte vorbește despre Patima lui Hristos, când avea să treacă sabia suferinței și a durerii de mamă prin sufletul Maicii Domnului.
După ce a zis aceasta, Simeon și-a dat duhul acolo în Templu, iar oasele lui s-au risipit și au fost îngropate afară, lângă zid. Să-l lăudăm și noi pe Dreptul Simeon cu următoarele cuvinte: „Bucură-te, Sfinte și Drepte Simeon, mărturisitor al întrupării Cuvântului!”.
Ciuma bubonică a fost o plagă răspîndită de șobolani, apărută în anul 541, adusă din Nord-Vestul Chinei de astăzi și a adus moartea a jumătate dintre oamenii din acea vreme, arată activenews.ro.
Ciuma nu a fost eradicată complet într-un singur an, valuri succesive de molimă bîntuind în veacul al VI-lea și continuînd pînă în anul 750. Mortalitatea a fost cea mai ridicată în vremea primului val, în anii 541-542. Relatarea de mai jos, extrasă din Viețile Sfinților, redă numai o mică parte a dezastrului cu care s-a confruntat omenirea:
Prăznuirea Întâmpinării Domnului s-a așezat în vremea împărăției lui Iustinian, căci mai înainte de aceea, deși se făcea în Biserică pomenirea Întâmpinării Domnului, nu era prăznuită ca sărbătoare. Iar Iustinian, drept-credinciosul împărat, a poruncit să se cinstească ca un praznic dumnezeiesc al Născătoarei de Dumnezeu, precum sunt și alte praznice mari. Și aceasta, pentru aceste pricini:
Pe vremea împărăției lui a fost molimă mare de moarte în Bizanț și în părțile de primprejur, trei luni, începând din zilele cele de pe urmă ale lui Octombrie, murind la început câte cinci mii de oameni în fiecare zi, apoi câte zece mii. Și multe trupuri ale oamenilor bogați și cinstiți erau neîngropate, pentru că, murind slugile și robii tuturor, nu avea cine să îngroape pe stăpânii lor.
Iar în Antiohia era îndoită pedeapsa lui Dumnezeu, căci la rana cea de moarte s-a adăugat, pentru păcatele omenești, și un înfricoșat cutremur de pământ [din anul 526], încât toate casele cele mari, zidirile cele înalte și bisericile au căzut și mulțime de popor a pierit căzând sub zidurit. Între aceștia era și Eufrasie, episcopul Antiohiei, căci a murit căzând biserica peste el. Încă și Pompeiopol, cetatea Misiei, s-a risipit de cutremur, iar jumătate din ea a fost înghițită de pământ cu toți locuitorii ei.
În acea înfricoșată moarte și pierzare, i s-a descoperit unuia din cei plăcuți lui Dumnezeu, să se prăznuiască Întâmpinarea Domnului și a Născătoarei de Dumnezeu.
Venind ziua Întâmpinării Domnului, în Februarie, în ziua a doua, când a început să se prăznuiască cu priveghere de toată noaptea și cu ieșire cu crucile, în acea zi s-a ridicat [din Constantinopol] molima cea de moarte cu desăvârșire și cutremurul pământului s-a alinat, prin milostivirea lui Dumnezeu și cu rugăciunile Prea-curatei Născătoare de Dumnezeu, căreia, împreună cu Cel ce S-a născut dintr-însa, Hristos Dumnezeu, să-i fie cinste, slavă, închinăciune și mulțumire în veci. Amin. (Mănăstirea Petru Vodă)
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
FOTO&VIDEO: Părintele Irinel-Constantin Puiu, noul paroh al Bisericii „Întâmpinarea Domnului” din municipiul Botoșani, a fost învestit de protopopul Petru Fercal
Duminică, 14 decembrie, sub binecuvântarea Sfintei Liturghii, Parohia „Întâmpinarea Domnului” din Botoșani a primit un nou păstor. Momentul instalării părintelui Irinel-Constantin Puiu a fost trăit cu emoție și rugăciune de întreaga comunitate, fiind, în același timp, prilej de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru slujirea jertfelnică a părintelui Gheorghe Grigorași, care a împlinit aici peste 30 de ani de misiune.
Lăcașul de cult s-a dovedit neîncăpător, iar curtea bisericii a fost, la rândul său, plină de credincioși veniți atât din parohie, cât și din împrejurimi. Oamenii au dorit să fie martori ai acestui moment de continuitate a slujirii, să-l întâmpine cu bucurie pe noul păstor și, în același timp, să-și ia rămas-bun, cu recunoștință și emoție, de la carismaticul părinte Gheorghe Grigorași, cel care vreme de peste trei decenii le-a fost îndrumător, mângâietor și sprijin.
Alături de noul paroh s-au aflat personalități ale vieții bisericești și academice: pr. conf. dr. Paul-Cezar Hârlăoanu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Dumitru Stăniloae” din Iași, pr. Daniel Dascălu, directorul Seminarului Teologic „Sfântul Gheorghe” din Botoșani, precum și numeroși preoți din municipiu.
În cuvântul său, părintele protopop Petru Fercal a subliniat rânduiala lucrării lui Dumnezeu în Biserică și importanța comuniunii. „Este un moment de bucurie pentru această parohie, pentru că Dumnezeu a rânduit prin experiența sfințiilor lor o slujire care se continuă firesc. Mai ales la oraș este nevoie de o slujire zilnică, cu multă dăruire și deschidere. Dacă este comuniune, atunci Dumnezeu este în mijlocul nostru. Părintele Grigorași a lucrat frumos, cu tact, cu bunătate și cu chip bucuros, ținând unită această comunitate. Nădăjduim că și părintele Puiu va continua, cu aceeași râvnă, această lucrare spre bucuria tuturor”, a spus părintele Petru Ferccal în cuvântul său.
Momentul cel mai emoționant a fost, fără îndoială, cuvântul de rămas-bun al părintelui Gheorghe Grigorași, rostit cu glas tremurat, dar cu inimă plină de mulțumire:
„Astăzi este o zi cu emoții, dar și una de recunoștință. Mă întreb când au trecut cei 33 de ani petrecuți aici… Mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce s-a realizat. Vine vremea când trebuie să predăm ștafeta, pentru că totul în această lume este trecător. Această parohie nu este doar un loc, ci o comunitate închegată, cu credință și responsabilitate. Părinte Irinel, vă încredințez această comunitate cu nădejdea că veți fi un părinte bun și un îndrumător statornic”, a spus părintele Gheorghe, vizibil emoționat.
Publicitate
O slujire ziditoare, începută în vremuri grele
Părintele Gheorghe Grigorași a primit misiunea de a păstori Parohia „Întâmpinarea Domnului” în anul 1992, într-un context marcat de rănile ateismului comunist. Prima slujbă a fost săvârșită într-o biserică aflată într-o stare precară, fără gard, înconjurată de boscheți, un loc pe lângă care noaptea îți era teamă să treci.
Cu răbdare, muncă și credință, părintele nu s-a lăsat descurajat. Spiritul său gospodăresc, susținut de jertfelnicia familiei, a transformat locul într-un spațiu viu de rugăciune și comuniune. Predica sa, uneori directă și tăioasă, alteori caldă și mângâietoare, a trezit conștiințe și a adus la biserică oameni care mult timp stătuseră departe.
Vlăstar altoit pe vița lui Hristos, părintele Gheorghe i-a îndreptat pe cei căzuți, i-a mângâiat pe cei în deznădejde, i-a întărit pe cei statornici și i-a învățat pe cei avuți milostenia.
Părintele Gheorghe Viorel Grigorași s-a născut la 19 ianuarie 1955, în satul Mândrești, comuna Vlădeni, județul Botoșani. A urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costache” de la Mănăstirea Neamț (1970–1975) și Institutul Teologic de Grad Universitar din București (1976–1980), unde și-a susținut teza de licență despre Starea sufletului în „De civitate Dei” la Fericitul Augustin. A slujit în mai multe parohii, iar din 1992 până în 2024 a fost paroh al Parohiei „Întâmpinarea Domnului” din Botoșani.
Noul păstor
Noul paroh, pr. iconom stavrofor Irinel-Constantin Puiu, a câștigat examenul organizat de Arhiepiscopia Iașilor. Hirotonit la 27 iunie 2004 de către P.F. Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a slujit aproape două decenii în Parohia „Sfinții Arhangheli” din Teișoara, comuna Roma, județul Botoșani. În prezent este și preot spiritual al Seminarului Teologic „Sfântul Gheorghe” din Botoșani.
În cuvântul adresat credincioșilor, noul paroh, pr. iconom stavrofor Irinel-Constantin Puiu, a vorbit cu smerenie și emoție despre începutul slujirii sale la Parohia „Întâmpinarea Domnului”, subliniind că această venire nu este o simplă mutare, ci o chemare adânc duhovnicească, purtată cu responsabilitate și rugăciune.
„Cu smerenie în fața dumneavoastră și cu emoție. Venirea mea în mijlocul dumneavoastră nu este o mutare administrativă sau un act formal, ci, prin mila lui Dumnezeu, este o chemare binecuvântată, dar și o cruce. Nu voi fi doar un administrator, ci, înainte de toate, îmi propun să fiu un părinte duhovnicesc, un frate, un rugător pentru fiecare, un slujitor smerit al bucuriilor și mai ales al suferințelor”, a mărturisit părintele Irinel Puiu.
Noul păstor a chemat comunitatea la lucrare comună, la unitate și implicare, amintind că fiecare credincios este purtător de daruri și responsabilități în „via Domnului”. El a subliniat importanța unei vieți liturgice vii, ferite de formalism și răceală, întemeiată pe jertfă, comuniune și dragoste lucrătoare.
Totodată, părintele Irinel Puiu a mulțumit Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, pentru binecuvântare și încrederea acordată, precum și familiei sale, cu un cuvânt aparte de recunoștință adresat soției, preoteasa Daniela, sprijin discret și statornic în bucuriile, dar mai ales în greutățile slujirii preoțești.
Slujirea sa pastorală începe deja în chip concret. Începând de luni, copiii parohiei îl vor întâlni pe noul lor părinte duhovnicesc, alături de doamna preoteasă, primele activități fiind dedicate pregătirii sufletești pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. Astfel, sub semnul copilăriei, al curăției și al bucuriei, se așază primele roade ale unei misiuni ce se dorește vie, lucrătoare și plină de har.
Simularea Evaluării Naționale 2026 pentru elevii de clasa a VIII-a se va desfășura în luna martie și reprezintă una dintre cele mai importante etape de pregătire înaintea examenului final. Prin aceste testări, elevii au ocazia să își evalueze nivelul real de cunoștințe acumulate până în prezent, să se familiarizeze cu structura subiectelor și cu condițiile de examen, dar și să identifice eventualele lacune în vederea unei pregătiri mai eficiente, relatează alba24.ro. Rezultatele obținute în cadrul simulării sunt esențiale și pentru orientarea corectă în procesul de admitere la liceu.
Sesiunea de simulare a examenului va fi în perioada 16-18 martie. Rezultatele vor fi comunicate de către profesori, în 30 martie.
Testările sunt organizate la nivel național, cu aceleași subiecte pentru toți elevii, prin probe scrise la Română și Matematică. Elevii care învață limba maternă vor avea probă și la această materie.
Simulare Evaluare Națională 2026. Calendar
16 martie 2026: Limba și literatura română – probă scrisă
17 martie 2026: Matematică – probă scrisă
18 martie 2026: Limba și literatura maternă – probă scrisă
30 martie 2026: Comunicarea rezultatelor
La sesiunea de simulare, elevii vor trebui să respecte aceleași reguli ca și cele din examen. Nu vor avea voie să comunice între ei sau să utilizeze surse din care să se inspire pentru rezolvarea subiectelor.
Examenul de Evaluare Națională 2026
În anul școlar 2025-2026, elevii de clasa a VIII-a vor termina cursurile în 12 iunie. Aceștia vor fi înscriși la examen de către secretariatele școlilor, automat, în perioada 10-12 iunie. Examenul se desfășoară în perioada 22-26 iunie.
Elevii vor avea o zi liberă între proba de Română și cea de Matematică. De asemenea, vor avea dreptul să-și vadă lucrările înainte să depună contestații.
Publicitate
Evaluare Națională 2026. Calendar
10-12 iunie 2026: Înscrierea la Evaluarea Națională
12 iunie 2026: Încheierea cursurilor pentru clasa a VIII-a
22 iunie 2026: Limba și literatura română – probă scrisă
24 iunie 2026: Matematică – probă scrisă
26 iunie 2026: Limba și literatura maternă – probă scrisă
1 iulie 2026: Afișarea rezultatelor inițiale până la ora 12:00, vizualizarea lucrărilor scrise și depunerea contestațiilor (14:00 – 18:00)
2-3 iulie 2026: Vizualizarea lucrărilor scrise și depunerea contestațiilor
4-7 iulie 2026: Soluționarea contestațiilor
8 iulie 2026: Afișarea rezultatelor finale
Reguli pentru elevi
Interzis accesul cu telefoane, materiale de studiu sau dispozitive electronice
Comunicarea cu alți candidați sau cu exteriorul = eliminare din examen cu nota 1
Corectare digitalizată de doi profesori; la diferențe >1 punct, lucrarea se reevaluează
Nota după contestații este definitivă
Rezultatele se afișează anonimizat
Elevii își pot vizualiza lucrările înainte de contestații
Un obiect minuscul, dar cu un impact uriaș, continuă să atragă atenția iubitorilor de cultură și literatură. Este vorba despre celebrul „bob de orez” pe care a fost gravată integral poezia „La mijloc de codru…”, una dintre creațiile emblematice ale lui Mihai Eminescu.
Lucrarea, realizată de artistul Florin Pavel, reprezintă o adevărată performanță de micro-artă. Întreaga poezie a fost gravată cu răbdare și precizie extremă pe un singur bob de orez, cu dimensiuni de doar 4 milimetri pe 1,5 milimetri. Textul este dispus pe șapte rânduri, iar fiecare literă are aproximativ 150 de microni, echivalentul grosimii unui fir de păr.
După ce a fost expusă o perioadă în biblioteca muzeului, donația unică își schimbă acum locul de prezentare. Bobul de orez poate fi admirat în prezent în Muzeul Mihai Eminescu, într-un spațiu special dedicat vizitatorilor, care permite punerea în valoare a acestei piese spectaculoase.
Reprezentanții Memorialului Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” îi invită pe toți cei interesați să descopere această lucrare rară, care reușește să aducă poezia eminesciană într-o formă neașteptată și memorabilă.
Memorialul Ipotești este deschis publicului de luni până duminică, între orele 8:00 și 16:00.