ISTORICUL ICOANEI MAICII DOMNULUI PORTĂRIŢA

Printre icoanele Maicii Domnului zugrăvite de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, se numără și vestita icoană a Preasfintei, numită PORTĂRIȚA (greacă: Portaitissa), de la Mănăstirea  Iviron din Sfântul Munte Athos. În vremea împăratului bizantin Teofil (829-842), prigonitorul Sfintelor icoanelor, trăia în cetatea Niceea din Asia Mică o văduvă credincioasă, care avea un singur fiu. Ea păstra cu mare evlavie această icoană a Maicii Domnului în casa ei. Însă împăratul Teofil, „urâtorul de Hristos” a trimis ostași prin cetăți să cerceteze și dacă vor mai găsi icoane, prin biserici sau prin case, să le scoată și să le ardă, iar pe cinstitorii acestora să-i muncească cu felurite chinuri. Căutând trimișii împăratului și la această văduvă, au găsit icoana și au spus amenințător  văduvei: „Dacă ne dai aur, vă lăsăm să scăpați împreună cu icoana voastră, dacă nu vom împlini porunca împăratului!” Atunci femeia le-a dat galbeni mulți, să-i dea un răgaz până a doua zi. Femeia cu fiul ei și icoana au mers noaptea la malul mării și punând icoana pe apă a zis: „Preasfântă Stăpână, eu nu mai pot să te apăr. Ca Maică a lui Dumnezeu, ai stăpânire peste toată zidirea. Tu poți să ne izbăvești și pe noi de mânia stăpânitorilor și icoana ta de afundarea în mare”.  Iar icoana a mers, în chip minunat – dreaptă, pe apă, fără a se afunda – spre Sfântul Munte Athos. Văduva a fost mângâiată de această priveliște și i-a mulțumit Preacuratei, iar fiului ei i-a spus: „Fiule, dorința noastră cea către Maica Domnului este deja împlinită. Eu sunt gata să mor pentru credință de mâinile tiranilor dacă va trebui, dar nu doresc și moartea ta. Te rog să pleci din calea lor”. Fiul a ascultat-o și a plecat la Tesalonic, apoi în continuare a mers în Sfântul Munte Athos, unde a devenit călugăr. Mai târziu, după anul 900, în partea de nord-est a Sfântului Munte Athos, la țărmul Marii Egee, a fost  construită de georgieni, Sfânta Mănăstire Iviron. Călugării de aici au văzut într-o seară deasupra valurilor un stâlp de foc ce ajungea până la cer. În fața priveliștii ieșite din comun, au rămas nemișcați și cântau. Vedenia a mai continuat câteva nopți, până ce s-au adunat și călugări de la alte mănăstiri acolo, pe țărm. Atunci au văzut că acel stâlp de foc izvora dintr-o icoană a Maicii Domnului, iar când părinții voiau să se apropie cu barca, icoana se îndepărta. S-au întors în biserica mănăstirii și s-au rugat cu credință și lacrimi Maicii Domnului să dăruiască acea icoană mănăstirii lor. Era atunci în Mănăstirea Iviron un ieromonah cu numele Gavriil, care viețuia în nevoință și post aspru, asemeni unui înger pământesc. Lui i s-a arătat Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu și i-a zis: „Spune egumenului și fraților că voiesc să le dau icoana mea pentru a-i acoperi și ajuta”. Atunci toți monahii au ieșit la țărm, iar părintele Gavriil a pășit pe apele mării ca pe uscat și s-a învrednicit să ia în mâinile sale această icoană grea și de mari dimensiuni, pictată pe lemn. Pe țărm, monahii s-au închinat icoanei cu evlavie și mare bucurie. Apoi cu cântări au dus-o în altarul  bisericii. În ziua următoare, însă, icoana nu a mai fost găsită în biserică! Căutând-o, au găsit-o pe zidul mănăstirii, deasupra porții centrale. Au adus-o în biserică, dar iarăși au găsit-o la poartă. Acest lucru neobișnuit s-a întâmplat de mai multe ori, până când nedumerirea monahilor a fost dezlegată de Preasfânta, care i-a apărut în vis egumenului, zicându-i: „Spune fraților să nu mă mai deranjeze de acum înainte, pentru că eu nu doresc să fiu păzita de voi, ci eu să va păzesc pe voi, nu numai în viața de acum, ci și în cea viitoare. Și să nădăjduiască în milostivirea Fiului meu și Stăpânului tuturor, toți monahii trăitori cu evlavie și frică de Dumnezeu în muntele acesta virtuos. Acest Dar eu l-am cerut de la El și iată, vă dau vouă semn: cât timp veți vedea icoana mea în această mănăstire, harul și mila lui Dumnezeu nu vor lipsi de la voi”. Monahii s-au bucurat de toate acestea și apoi au zidit un paraclis aproape de poarta mănăstirii, unde au pus această icoană făcătoare de minuni, care se află în acest loc până astăzi. Datorită acestei întâmplări, icoana a primit numele de „Portărița”. Icoana este de mari dimensiuni, având 130 x 190 centimetri. Icoana este îmbrăcată în aur și argint, cu pietre prețioase, monezi de aur și o mulțime de alte podoabe dăruite de împărați, regi, egumeni, duci, ofițeri și simpli credincioși. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor Preacuratei. Le-au oferit Maicii Domnului aceia care au primit ceea ce au cerut de la ea. S-a prorocit, de către părinți, că la sfârșitul lumii, această icoană va pleca pe mare, așa cum a venit. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Iviron, cunoscută în toată lumea sub denumirea de „Portărița”, este cea mai iubită și cinstită icoană din Sfântul Munte Athos. La fel de vestite au fost în Rusia și cele două copii ale acestei icoane, comandate de Patriarhul Nicon iconarilor din Sfântul Munte. Prima a fost adusă la Moscova în anul1648 și așezată într-un paraclis anume zidit pentru ea în Mănăstirea Sfintei Fecioare, iar cea de a doua, adusă în anul 1655 la Novgorod, în Mănăstirea Maicii Domnului. Mai târziu, și alte copii ale acestei icoane, numită de credincioși „Dreptcredincioasa din Iviron” și prăznuită de Biserica rusă pe 31 martie, s-au răspândit în număr mare în întreaga Rusie. O altă copie a icoanei athonite adusă în anul 1980  la Montreal, Canada  este și ea făcătoare de minuni, tămăduind mulți neputincioși cu untdelemnul înmiresmat care a izvorât din ea. Și astăzi, după voia Maicii Domnului, se zugrăvesc multe icoane PORTĂRIȚA după originalul de la Mănăstirea Iviron, care se dovedesc făcătoare de minuni. Se cuvine ca noi să avem mare credinţă în mila cea nemărginită a Domnului nostru Iisus Hristos, ca, prin rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi cu ajutorul acestor sfinte icoane să ne vindece, să ne miluiască, să ne poarte de grijă şi să ne mântuiască sufletele noastre.

B.  RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI PORTĂRIŢA

Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ţie noi robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am agonisit armă tare, zid nebiruit şi strajă nebiruită. Acoperă-ne şi ne apară pe noi toţi de vrăjmașii cei văzuţi şi nevăzuţi şi de toată vătămarea sufletească şi trupească, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Portăriţă bună care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

C.  MINUNI SĂVÂRȘITE LA ICOANA MAICII DOMNULUI PORTĂRIŢA

GALBENUL. Un tânăr pelerin, neprimind pâine de la bucătar, a primit de la Maica Domnului un galben, spre a-l da bucătarului. Bucătarul, dându-si seama de unde era galbenul respectiv, s-a căit.

PÂINEA. Când mănăstirea nu a dat masă la hram, de frica foametei, fiindcă nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au început să care grâul din hambare. În amintirea acestei minuni, pocăindu-se înaintea lui Dumnezeu, monahii și-au luat canonul dragostei de a pune zilnic, la poarta mănăstirii, un coș de lemn, cu pâine, la îndemâna tuturor pelerinilor ce îi calcă pragul.

SÂNGELE. Un soldat arab a lovit cu cuțitul în chipul acestei icoane și îndată a început a curge sânge. Arabul văzând minunea, s-a înfricoșat și căzând la pământ s-a pocăit, s-a botezat în legea creștinească și s-a îmbrăcat în haina monahală, rămânând acolo până la moarte. Nevrând să primească nume călugăresc, a cerut ca pentru fapta lui să fie numit Varvar – Barbarul. După aceea a dus o viață sfântă, drept care a fost recunoscut ca sfânt. În biserică este pictat pe zid Sfântul Varvar, cu îmbrăcăminte de pirat.

VINDECAREA. În anul 1651, fiica țarului Alexei Mihailovici al Rusiei paralizase și nu mai avea nici o șansă din partea doctorilor. În vis, fetei i-a apărut Maica Domnului Portărița, care i-a zis să i se închine icoanei sale. Țarul a cerut Patriarhiei Ecumenice icoana de la Iviron. Călugării au zugrăvit o copie fidelă a icoanei și au dat-o țarului. Icoana aceasta  a fost adusă înaintea fetei paralizate care, închinându-i-se, s-a vindecat.

Începând cu anul 2016, la Biserica Izvorul Tămăduirii din municipiul Botoșani, se află o copie a acestei icoane, donată de la Sfântul Munte Athos.