Sfânta Irina Hrisovalantou, care a primit mere din Rai, a dus o viață monahală înveșmântată în haina smereniei, având neîncetat mintea scăldată în cea mai profundă rugăciune, fapt pentru care a primit de la Dumnezeu darul vederii înainte ajutându-i încă din timpul vieții pe cei care o căutau, împovărați de încercările vieții. Ea este serbată în calendarul ortodox în data de 28 iulie, informează pravila.ro.

Sfânta Irina Hrisovalantou s-a născut în secolul al IX-lea în ținutul Capadociei (Turcia de astăzi), într-o familie aristocrată, sora sa căsătorindu-se cu Bardas, fratele împărătesei Teodora a II-a. După moartea împăratului Teofil, împărăteasa Teodora a restabilit ortodoxia și a îndepărtat iconoclasmul pe care îl impusese fostul conducător al imperiului. La împlinirea vârstei de 20 de ani a fiului său Mihail, împărăteasa Teodora a ordonat să-i găsească acestuia o soție demnă de viitorul împărat. Tânăra Irina a fost una dintre cele alese de mesagerii curții regale, ea acceptând cererea în căsătorie. Astfel, trimișii regali, împreună cu o parte a familiei Sfintei au pornit spre Constantinopol pentru nunta cea mare.

În drum spre Constantinopol, ei au avut de trecut Muntele Olimp, unde Irina a dorit să îl vadă pe pustnicul Ioanichie cel Mare (prăznuit la 4 noiembrie) pe care îl prețuia și să primească de la acesta binecuvântările lui. Curăția interioară a pustnicului i-a permis să prevadă sosirea grupului și de asemenea, viitorul Irinei, acesta spunându-i: „Bine ai venit, Irina, slujitoarea Domnului. Mergi la Curtea Imperială cu bucurie pentru că obștea din Hrisovalant are nevoie de tine.” Uimită de cuvintele pustnicului, tânăra Irina și-a urmat drumul spre Constantinopol, iar spre marea sa bucurie, o dată ajunsă acolo a aflat că tânărul Mihail se căsătorise deja cu altcineva. Atunci a înțeles că drumul său în viață era altul, că alta era menirea ei, refuzând ulterioare propuneri de căsătorie cu oameni de rang înalt din Bizanț, ea stabilindu-se la Mănăstirea Hrisovalant.

Intrarea în monahism a Sfintei Irina
Ajunsă aici, liniștea și armonia aflate în acest locaș și-au făcut cu repeziciune loc în sufletul său, tânăra Irina decizând să își elibereze slugile și să își doneze averea și zestrea săracilor, intrând în comunitatea monahală cu o singură haină făcută din pânză de sac. S-a făcut în cel mai scurt timp iubită de celelalte maici, supunându-se regulilor mănăstirii și conformându-se fără să dea înapoi nici în fața celor mai dificile sarcini. Ascultarea sa consta în spălarea toaletelor. Își petrecea ziua în chilia ei citind Viețile Sfinților, învățând de la Sfântul Arsenie rugăciunea lungă de toată noaptea. A cerut binecuvântare ca să se încumete la această rugăciune, iar stareța, cunoscând smerenia Sfânta Irina, i-a dat acceptul înainte de terminarea primului an de noviciat. Era capabilă să stea de dimineața până noaptea cu mâinile ridicate, câteodată rămânând zile întregi nemișcată, spre marea uimire a stareței. Sfânta Irina avea să facă acestea timp de trei ani și nici măcar necuratul nu a fost în stare să o devieze de la țelul său, reușind evitarea gândurilor și tentațiilor pământești prin abstinență și smerenie. Se hrănea în principal cu pâine și apă, iar din când în când cu ierburi și legume. Își schimba veșmântul de Sfintele Paști și îl spăla doar ca să îl dea săracilor în Postul Paștelui.

De fiecare dată când era tulburată de gânduri nepotrivite sau ispitită de lucrările necurate ale vrăjmașului, Sfânta Irina se spovedea maicii starețe care îi aducea din nou liniștea în suflet. Aceasta avea o vastă experiență a frământărilor sufletești pe care un monah le experimentează pe parcursul vieții pline de nevoințe din mănăstire și astfel știa cu precizie cum să o ajute pe Sfânta Irina să depășească aceste obstacole. Rugăciunea neîncetată împreună cu semnul Sfintei Cruci erau armele de nebiruit în fața dușmanului nevăzut. Odată, fiind cuprinsă de îndoială, năpădită de gândurile vieții sale îmbelșugate de dinainte, Sfânta Irina s-a aruncat la pământ, vărsând lacrimi de rugăciune în fața Domnului, a Sfintei Sale Maici și a tuturor sfinților și arhangheilor (cărora le era închinată mănăstirea): „Treime binecuvântată (Tată, Fiu și Duh Sfânt), Dumnezeu veșnic, pentru mijlocirile Preasfintei Maicii Tale și împreună cu arhanghelii, armatele lor, cereștile puteri și toți sfinții Tăi, ajută roabei Tale. Scapă-mă de ispitele diavolului!” Peste câteva nopți, după multe rugăciuni și lacrimi, Sfânta Irina și-a recăpătat liniștea și harul, apărând cu o față schimbată, luminată, făcându-i pe cei care o priveau să creadă mai mult în puterea tainică a rugăciunii pornite din suflet.

Noua stareță a mănăstirii – Sfânta Irina Hrisovalantou

Ajungând la o vârstă înaintată, maica stareță a mănăstirii și-a simțit sfârșitul aproape. O mare tristețe a cuprins întreaga obște atunci când stareța le-a chemat pe măicuțe în chilia sa în ultima zi a vieții sale pământești, Sfânta Irina nefiind prezentă. Însă neliniștea s-a mai risipit atunci când maica le-a liniștit cu ultimele sale cuvinte: „Nu plângeți plecarea mea, pentru că în succesoarea mea aveți un conducător mai înțelept decât am fost eu. Ascultați-o pe această fiică a luminii, miel al lui Hristos și vas al Duhului Sfânt. Să nu primiți pe altcineva decât pe Irina.” Apoi, cu cuvintele „Slavă Ție, Doamne, cu mila Ta” și-a dat sufletul Domnului. Sfânta Irina nu a știut nimic despre aceste planuri, măicuțele având obligația să ceară părerea și aprobarea Patriarhului Metodie pentru numirea unei noi maici starețe. Patriarhul Metodie I al Constantinopolului era un păstor ce avea darul înainte-vederii, astfel că, în clipa în care patriarhul le-a întrebat pe maici cine ar trebui să fie stareță, ele au răspuns că patriarhul trebuie să hotărască, povățuit de harul Duhului Sfânt. Atunci, Patriarhul Metodie a întrebat dacă este o măicuță modestă pe nume Irina și dacă da, aceasta este alegerea plăcută Domnului. Auzind această confirmare pe care ele o așteptau, întreaga mănăstire s-a cufundat într-o stare de bucurie sub lucrarea Sfântului Duh, încât Metodie a ars tămâie ca mulțumire Domnului, și apoi a hirotonit-o pe Irina diaconeasă. După ce i-a acordat câteva îndrumări despre aspectele administrative și ale conducerii comunității, patriarhul a îmbrăcat-o ca stareță și a binecuvântat obștea de rămas bun.

Găsindu-se în fața unor noi provocări, Sfânta Irina Hrisovalantou cere ajutorul divinității pentru a putea face față tuturor ispitelor pe care le va întâmpina, rugându-se astfel: „Doamne Iisuse Hristoase, Bunule Păstor al oilor Tale, ajută roabei Tale și acestora, turma mea, pentru că numai de la noi nu avem putere să rezistăm asalturilor vrăjmașului. Nu ne lipsi de mila Ta!” Acesta a fost începutul revelațiilor sale, Sfânta primind următorul răspuns de îmbărbătare: „Veghează și te roagă neîncetat, pentru că de acum ai răspunderea binelui spiritual pentru mulți pentru care Domnul nostru s-a întrupat și a vărsat scump sângele Său, suflete pe care ți le-a încredințat. Ai grijă ca orbul să nu-l ghideze pe cel orb astfel încât amândoi să cadă-n șanț.” Simțind multe responsabilități pe umerii ei, Sfânta Irina Hrisovalantou cere de la Dumnezeu darul înainte vederii pentru a putea ajuta atât pe maicile mănăstirii în lupta cu încercările duhovnicești cât și pe credincioșii care căutau aici liniștea sufletească. Va primi acest dar, prin pogorârea unui înger al Domnului care nu o va mai părăsi niciodată: „Te salut, slujnică rodnică a lui Dumnezeu, Domnul m-a trimis pentru că mulți pot fi salvați de călăuzirea lor de către tine. Voi rămâne lângă tine și îți voi dezvălui viitorul.” Avându-l alături pe acest înger nevăzut, Sfânta Irina a folosit acest har pentru a îndrepta sufletele celor spovediți, însă niciodată pentru a-i condamna, a-i certa sau umili. Cu cât numărul celor ce o căutau creștea, cu atât smerenia sa era din ce în ce mai profundă, mulțumind Domnului pentru toate.

Novicea demonizată
Una din dățile în care harul Sfintei Irina a învins uneltirile necuratului vrăjmaș o are ca protagonistă pe o tânără care a sosit la mănăstire pentru a deveni maică. Aceasta avea mintea tulburată în urma vrăjilor pe care un vrăjitor din Capadocia le aruncase asupra ei la cererea fostului său logodnic scufundat în bezna uneltirilor întunecate. Tânăra novice își pierduse rațiunea și amenința că își va pune capăt zilelor, înecându-se. Pusă în fața acestei situații delicate, Sfânta Irina Hrisovalantou a ordonat întregii obști să postească o săptămână întreagă, să facă 100 de mătănii zilnic și rugăciune neîncetată pentru a afla voia lui Dumnezeu. În cea de a treia noapte, Sfântul Vasile i-a apărut Sfintei Irina, sfătuind-o să o ia pe tânără la adunarea de la Vlaherne, unde Maica Domnului o va vindeca. Însoțindu-se de două maici mai în vârstă, o dată ajunse la destinație, au adormit în timpul primei nopți întregi de priveghere din cauza oboselii.

În timpul somnului, Sfânta Irina a avut următorul vis: o mulțime de pelerini în haine albe și aurii, strălucind de o lumină ciudată și nepământeană, împrăștiau flori și tămâie în drumul lor. Întrebându-i de ce fac aceasta, i s-a răspuns că Maica Domnului trebuie să sosească. Imediat, Maica Domnului a ajuns acolo, înconjurată de grupuri de îngeri, atât de strălucitoare încât nimeni nu se putea uita la Ea. Apoi, însăși Maica Preasfânta a mers la bolnavă, după care a venit la Sfânta Irina care s-a aruncat pe jos cu mare frică. În acele clipe a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i Sfântului Vasile să o vindece pe tânăra din Cezareea, zicând: „Fiul Meu și Dumnezeu ți-au dat această putere.” Sfântul Vasile i-a transmis Sfintei Irina în același vis următorul mesaj: „Întoarce-te la adunare și în trei zile novicea ta va fi vindecată.” Trezită din somn, Sfânta le-a povestit însoțitoarelor sale toată această revelație. Întoarse la mănăstire, maicile continuă rugăciunea pentru vindecarea tinerei novice ridicându-și ochii și mâinile spre cer, zicând: „Doamne, ai milă!” După multe ore și multe lacrimi, Sfântul Vasile și Anastasia i-au spus Irinei: „Coboară-ți mâinile și primește darul.” „Darul” era de fapt uneltele vrăjitorului. Dând slavă Domnului în timpul privegherii de toată noaptea, spre dimineață au trimis-o pe novice la Vlaherne cu pâine sfințită și cu toate uneltele vrăjitorului. După Sfânta Liturghie de la Vlaherne, preotul a miruit-o și apoi a ars uneltele vrăjitorului. În timp ce acestea ardeau, novicea suferindă era dezlegată din legăturile ei, iar uneltele scoteau sunete ca porcii care așteaptă să fie tăiați. Novicea și toți cei prezenți s-au umplut de o frică sfântă și au adus mulțumiri Domnului pentru aflarea liniștii și dezlegarea de cele necurate.

Merele din rai

Cu ocazia marilor sărbători, Sfânta Irina avea obiceiul de a se ruga în curtea mănăstirii, mulțumind astfel Domnului pentru frumusețile naturii în mijlocul cărora își ducea viața. În timpul unei astfel de privegheri, una din măicuțe și-a părăsit chilia mergând în curte. Măicuța a fost binecuvântată să o vadă pe Sfânta Irina nemișcată, cufundată în rugăciune și ridicată la un metru deasupra pământului, cu doi chiparoși aplecați până la pământ înaintea ei. După ce și-a încheiat rugăciunea, Sfânta a binecuvântat copacii, ei s-au îndreptat, revenind la poziția inițială. Uimită din cale afară și în același timp cuprinsă de un sentiment amestecat de teamă dar și de admirație, măicuța nu a spus nimic celorlalte maici. În următoarea noapte s-a furișat afară din chilia sa asistând din nou la același episod din noaptea precedentă. Întâmplarea s-a repetat și în cea de-a treia noapte. În cea de-a patra, monahia a alergat la chiparoșii plecați la pământ, fără ca Sfânta să-și dea seama, legând câte o bucată de pânză albă de vârful fiecăruia și a alergat înapoi în chilia sa. În dimineața zilei următoare nu mică le-a fost mirarea celorlalte maici văzând în vârful înalt al chiparoșilor bucățile de pânză albă fluturând. Întrebându-se în ce fel ar fi putut fi legate acele țesături acolo și cine ar fi putut face acest lucru, maica ce fusese martoră a celor petrecute în timpul nopților trecute a povestit tot ce văzut celorlalte măicuțe. Toate au fost năpădite de emoții și bucurie, mai puțin Sfânta Irina care le-a poruncit maicilor să nu dezvăluie nimic despre această minune și nici despre altele care au mai avut loc, atâta timp cât ea va fi în viață.

O altă întâmplare edificatoare a harului Sfintei Irina a avut loc în ziua sărbătoririi Sfântului Vasile cel Mare pentru care Sfânta

Irina avea o mare cinste, amândoi provenind din tărâmul Capadociei. Era aproape ora slujbei, când Sfânta a auzit o voce care-i spunea: „Primește pe marinarul care-ți aduce merele și mănâncă-le, ca să se veselească duhul tău.” După terminarea Sfintei Liturghii, Sfânta Irina l-a însoțit în casa de oaspeți pe marinarul care sosise la mănăstire în timpul slujbei. Acesta, proprietarul unei corăbii, ieșise în larg cu vasul, prin partea de nord a insulei, către Constantinopol, și aflându-se la mică distanță de uscat, atât el cât și ceilalți marinari au văzut un părinte onorabil, strigându-le să se oprească. Din cauza vântului puternic, acest lucru a fost cu neputință, însă bătrânul striga din ce în ce mai tare. Deodată, vasul s-a oprit, a rămas nemișcat pe apă, iar bătrânul a început să pășească pe mare. Rămași cu toții fără cuvinte, muți de uimire, aud glasul bătrânului spunându-le în timp ce le întindea trei mere: „Când vei merge la Constantinopol, dă merele acestea Patriarhului și spune-i că i le trimite Atotbunul Dumnezeu, prin robul Său, din paradis”. După care, îi dă, comandantului echipajului, alte trei mere, adăugând: „Acestea să le duci Irinei, Egumena Mănăstirii Hrisovalántou și spune-i să mănânce din fructele Raiului, pe care atâta l-a dorit”. Binecuvântându-i pe toți din corabie, bătrânul dispare, iar echipajul și-a reluat drumul, mirați de cele întâmplate. Terminându-și povestea, marinarul îi dăruiește Sfintei Irina merele, după care se închină și își continuă drumul.

Recunoscând în persoana bătrânului evlavios, mergător pe apă, pe Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul, Sfânta Irina îi mulțumește acestuia cu lacrimi în ochi pentru darul minunat și emoționată dă slavă lui Dumnezeu pentru mila arătată roabei Sale.

Merele primite erau cu adevărat din rai, împrăștiind în jurul lor o mireasmă deosebită, nemaisimțită până atunci, înmiresmând întreaga mănăstire, ca semn al sfințeniei acelui loc. Cele trei mere au fost păstrate de Sfânta Irina până în Postul Mare, atunci când a tăiat unul din ele în bucățele mici, din care mânca câte o bucată pe zi, abținându-se de la orice alt fel de hrană, chiar și de la apă. În Marea și Sfânta Joi, după săvârșirea Sfintei Liturghii și imediat ce toate surorile s-au împărtășit cu Preacuratele Taine, Sfânta Irina a tăiat și cel de-al doilea măr, oferind fiecărei maici câte o bucată. Atunci le-a dezvăluit și istoria acestui sfânt și minunat dar și toate surorile au adus slavă Celui Preasfânt pentru toate binecuvântările primite.

Sfânta Irina Hrisovalantou trece la cele veșnice

Vestea apropierii sfârșitului său omenesc a primit-o în Vinerea Mare, în timpul Prohodului, când, aflată singură în altar s-a învrednicit de următoarea revelație: dintr-o dată, cupola bisericii se deschisese și o mulțime de îngeri apăruseră cântând imnuri de slavă și tămâind Sfânta Masă. Deodată, însuși Hristos Dumnezeu apăruse, cu Crucea pe umăr, triumfător. Îngerii au îngenuncheat, închinându-I-se. La vederea strălucitoarei apariții a Mântuitorului, Sfânta Irina este cuprinsă de o stare absolută de iubire și liniște dumnezeiască, nemaiîntâlnită până atunci, în prezența căreia închide ochii lăsându-se purtată de acea trăire profund supraomenească. Când și-a ridicat apoi privirea, era doar ea și îngerul călăuzitor care i-a spus: „Pregătește-te!”. A înțeles astfel, că în curând Îl va sluji pe Dumnezeul tuturor de aproape, din ceruri. Pregătindu-se pentru trecerea în viața veșnică, Sfânta Irina a dorit să lase ordine în urma sa, numind-o pe cea care va deveni maică stareță în locul său, iar cu o săptămână înainte de ziua orânduită, a început să postească, mâncând numai din cel de-al treilea măr primit din Rai și împărtășindu-se zilnic cu Preacuratele Taine. În zorii zilei de duminică, participând pentru ultima oară la Sfânta Liturghie, Sfânta Irina a rostit simbolul de credință și-a îmbrățișat surorile duhovnicești cerându-le iertare după care a îngenuncheat în fața ușilor împărătești, și-a înălțat mâinile și s-a rugat pentru ultima oară în viața aceasta pământească astfel: „Stăpâne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, Tu Care ești Păstorul cel Bun, Care cu Preasfântul și Preacinstitul Tău Sânge m-ai mântuit de legăturile păcatului, auzi această ultimă rugăciune a smeritei roabei Tale. În mâna Ta preatare încredințez astăzi această turmă mică. Acoper-o cu Sfânt acoperământul Tău și păzește-o de atacurile nevăzutului vrăjmaș. Căci Tu ești sfințirea și mântuirea noastră și pe Tine Te slăvim în veci. Amin.

Apoi, Sfânta s-a retras în tăcere cu gândul la cele cerești în chilia sa și s-a întins în patul său sărac așteptând într-o stare plină de evlavie momentul veșniciei. În jurul său toate maicile o priveau pe Sfântă zâmbind unor făpturi pe care ele însele nu le puteau vedea, dar pe care le puteau simți în duh. Erau îngeri. Scăldată în deplinătatea acestor extraordinare trăiri duhovnicești, privind cu ochii sufletului la cele sfinte care o așteptau, Sfânta Irina, egumena Mănăstirii Hrisovalántou, a pășit în grădina raiului plină de cele mai dulci roade la vârsta de 104 ani, având însă atât sufletul cât și trupul mai tinere ca niciodată.

Sursa: pravila.ro

În această seară, județul Botoșani s-a aflat sub incidența a patru avertizări nowcasting Cod Roșu și a uneia de Cod Portocaliu, emise de Administrația Națională de Meteorologie, pentru intervalul orar 19:17 – 22:30.

Au fost prognozate fenomene meteo extreme, precum: grindină de mari dimensiuni (peste 4 cm), vijelii puternice (70–90 km/h), averse torențiale, frecvente descărcări electrice

Pentru informarea populației din zonele vizate, a fost transmis mesaj RO-ALERT.

📍 Efecte produse în urma fenomenelor meteo:

Până la această oră, au fost înregistrate 29 de apeluri prin SNUAU 112, privind efecte ale furtunii în municipiile Botoșani, Dorohoi, precum și în localitățile Broscăuți, Șendriceni, Hilișeu-Horia, Hudești, Văculești, Saucenița, Baranca, Bajura, Darabani, Vârfu Câmpului, Ibănești și George Enescu.

Echipaje ale Inspectoratului pentru Situații de Urgență Botoșani, alături de serviciile voluntare (SVSU) și autoritățile locale, au intervenit pentru înlăturarea efectelor, astfel:

Intervenții semnificative:

Broscăuți – arbore și stâlp de înaltă tensiune căzuți pe carosabil; tablă smulsă de pe o casă;

Șendriceni – casă inundată;

Hilișeu Cloșca – cablu de telefonie căzut pe șosea;

Hudești – acoperiș căzut pe cabluri electrice;

Dorohoi:

– acoperiș luat de vânt la internatul Școlii Profesionale Speciale „Ion Pillat”;

– mai multe inundații la locuințe și anexe (str. Oborului, Al. Caisului, Bulevardul Victoriei);

– copaci căzuți peste carosabil, fire electrice, garaj și gard (Spiru Haret, Piața Mare);

– jumătate din acoperișul unui bloc smuls (Bulevardul Victoriei);

– stradă inundată (str. Ștefan cel Mare).

Văculești – stradă și cabluri electrice afectate; arbori căzuți;

Saucenița – apă curgând pe un contor electric (intervenție SVSU);

Baranca:

– familie cu 3 copii blocată într-un autoturism, din cauza arborilor căzuți (intervenție SVSU Hudești);

– acoperiș smuls de vânt; copac pe carosabil.

Darabani (Teioasa) – gospodărie inundată.

Vârfu Câmpului – copac căzut pe carosabil.

Botoșani – tablă în pericol de cădere.

Ibănești/Dumbrăvița – arbore căzut pe șosea.

George Enescu – arbore căzut peste cabluri electrice.

Misiunile de intervenție sunt în desfășurare.

Centrul Operațional al ISU Botoșani monitorizează continuu situația meteorologică și menține echipajele în stare de operativitate pentru a interveni prompt în sprijinul populației.

ℹ️ Pentru informații utile privind măsurile de protecție în caz de fenomene meteo periculoase, accesați: www.fiipregatit.ro și aplicația mobilă DSU, disponibilă gratuit în Google Play Store și App Store.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Conceptul de intelectual după Maurice Barres: „persoana care foloseşte inteligenţa (cunoaşterea, ştiinţa) şi spiritul în analiza semnelor şi simbolurilor opuse materiei şi actelor reale”;

Bujor Nedelcovici a introdus conceptul de sfânt laic: „De ce Voltaire şi Hugo sunt amândoi în Pantheon având o operă literară atât de diferită. Pentru că ei reprezintă acelaşi ideal: SFÂNTUL LAIC. Filozoful şi poetul au fost fondatori ai geniului uman şi acest titlu îi onorează deopotrivă”. Gheorghe Grigurcu, în „România literară” nr. 1 din 2003, sistematizându-l pe Bujor Nedelcovici, găseşte trei posibile poziţii ale sfântului laic: protestul, complicitatea şi ambiguitatea. În prima situaţie, protestul, avem individul revoltat, vrea libertatea gândirii, vrea independenţa acţiunii, e mereu în serviciul victimei şi a celui umilit. În a doua poziţie, complicitatea, întâlnim mercenarii gata a se înrola cu puterea, umblă după beneficii materiale, se supun despotismului, sunt ceea ce Voltaire numea „canaliile politice”. În poziţia a treia, ambiguitatea, sunt cei despre care am putea spune că „stau cu fundul în două luntrii”;

Eugen Negrici a scris o carte interesantă: „Literatura română în comunism. Proza”. Marius Chivu, citind cartea, extrage patru etape prin care a trecut proza în comunism: 1. etapa stalinismului integral (1948-1953): „o literatură total aservită şi care a avut două orientări: a) proza conflictelor antagonice (romanele luptei de clasă, reportajul şi pamfletul); b) proza istorică orientată politic); 2. etapa destalinizării formale (1953-1964): „o dedogmatizare inconsecventă perfidă şi care produce confuzie”. Acum apar: a) literatura aservită; b) literatura tolerată; 3. etapa relativei liberalizări (1964-1971): „în fapt o diversiune ce sugera normalitatea”(apar literatura „obsedantului deceniu” şi cea a „echilibristicii ideologice”; 4. etapa naţionalismului comunist (1971-1989): „campania de reîndoctrinare şi se impune aberaţia protocronistă”;

Sintagme, termeni, concepte: Mircea Mihăieş: „poeţi sonori”; Vasile Igna: „o cocoaşă de verbe în spate”; Daniel Cristea-Enache: „a stănescianiza”; Liviu Ioan Stoiciu: „gând supraetajat”; Cătălin Mihuleac: „putorişti”; Lucian Vasiliu: „tomnoros”; Mircea Mihăieş: „muieroc”; Ioan Moldovan: „caietul de GRIJI”; Ioan Moldovan: „caietul de NEPĂSĂRI”;

Iolanda Malamen, în „Luceafărul de dimineaţă”, nr. 2 din 2020, ne dă calea de a ne construi ca artist: „scormoneşte în eul tău profund ca să scoţi la suprafaţă acel „altfel” care te construieşte ca artist”;

Câteva versuri din poezia „Istoria” de Nicolae Rotaru: „Aţi observat bine, /istoria calcă pe cadavre, / viitorul ei este clădit / pe cheltuiri de sine, / pe suma neputinţelor / pietrificate, înhumate, / pierdute în uitare, / foarte bine aţi observat, / istoria este arta de a ne lua adio / de la ziua de poimâine”;

Piesa lui Gogol, „Revizorul”, a fost interzisă în vremea lui Ceauşescu. Culmea este că spectacolul cu „Revizorul” a fost interzis şi în Rusia chiar în timpul lui Gogol. Mai târziu, în corespondenţa sa, acesta scria: „Cum să nu se supere publicul şi critica pe acest „Revizor”, când jumătate din Rusia dă mită şi cealaltă jumătate primeşte?”;

Căutând prin nişte însemnări mai vechi, am găsit aceste zise ale poetului Mihai Ursachi: 1. „raportul creator-operă este asemănător celui dintre lumânarea care arde şi emanaţia luminoasă”; 2. „mie îmi convine foarte tare limba română, îmi vine ca mănuşa dreaptă pe mâna dreaptă, nu ca mănuşa stângă pe mâna dreaptă”; 3. „o poezie nu poate fi tradusă, ci trebuie făcută din nou în limba respectivă”; 4. „eu nu pot traduce în româneşte tot ce am gândit şi scris în englezeşte”; 5. „în America, poezia nu mi-a folosit drept la nimic! Drept la nimic, nici măcar cât motorul acela al omului din Tecuci!”; 6. „eu am citit aşadar din nou pe Martin Heidegger, pe plaja din La Hoya, vreo doi ani. O plajă foarte mică, unde l-am recitit şi m-am dezgustat definitiv de el”. Nu ştiu în ce conjunctură a spus cele reţinute, am notat doar atât: „revista „Cultura” din 2004;

Vintilă Mihăilescu, în „Dilema” nr. 406 din 2000, scriind despre „subiectivităţi trans-naţionale”. În acest context preia o clasificare făcută de Ulf Hannerz: 1. „cosmopoliţii – dispuşi să se prindă în joc cu ceilalţi”; 2. „transnaţionalii – împărtăşind structuri de semnificaţie purtate de reţele sociale”; 3. „localii – reprezentanţi ai unor culturi mai circumscrise teritorial”;

Din colecţia de versuri frumoase pe care le reţin într-un caiet, vă propun „Poeţii sunt trişti” de Gheorghe Ursu (inginerul şi poetul disident care a fost arestat, anchetat, torturat şi ucis de comunişti): „Poeţii sunt în general trişti / Ei nu înţeleg lumea / Şi lumea nu-i înţelege / Ei iubesc lumea dar nu o înţeleg /Lumea îi iubeşte dar nu-i înţelege / Uneori când ajung să înţeleagă lumea ei o detestă / Atunci când lumea ajunge să-i înţeleagă e prea târziu / Şi uite aşa, poeţii mor în general trişti”;

Octavian Paler despre lumea lui Caragiale: „…e o lume simpatică, în care nu există ură. O lume de care nu ţi-e silă, pe care n-o deteşti. Nu-ţi vine să împarţi personajele lui Caragiale „în smintiţi şi în mişei”, nu te bate gândul să le aduni în „două temniţi large”, după care „să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni”. Demagogia pe tema „progresului” şi „enteresului ţării” se salvează, la Caragiale, prin ridicol. E o lume în care se poate râde, ba chiar eşti stimulat să râzi. Canaliile au farmec. Potlogarii, „mizerabilii” te amuză. Nicio clipă zâmbetul nu se transformă în grimasă. Nu ai sentimentul că prostia, obtuzitatea, cinismul, fanfaronada sunt atotputernice, că nu mai întrevezi, dincolo de ele, nicio zare de lumină”(vezi „România liberă” din februarie 1998);

Meteorologii au emis o nouă avertizare nowcasting tip cod roșu valabilă astăzi, între orele 19:35- 20:30, pentru o parte din județul Botoșani.

Localitățile vizate sunt: Dorohoi, Ungureni, Hudești, Mihai Eminescu, Suharău, Havârna, Vlădeni, Vorniceni, Răchiți, Ibănești, Șendriceni, Vârfu Câmpului, Cristinești, Dersca, George Enescu, Hilișeu-Horia, Broscăuți, Dângeni, Pomârla, Roma, Unțeni, Știubieni, Mihăileni, Nicșeni, Corlăteni, Leorda, Cândești, Cordăreni, Brăești, Concești, Văculești, Lozna, Dimăcheni și Bucecea.

Sunt prognozate: grrindină de mari dimensiuni (>4 cm), vijelie puternică (70…90 km/h), averse torențiale care vor acumula peste 40 l/mp, frecvente descărcări electrice.

În zonele vizate a fost transmis mesaj RO-ALERT.

Evoluţia fenomenelor meteorologice prognozate este permanent monitorizată prin Centrul Operaţional al ISU Botoșani.

Echipajele de pompieri de la toate subunitățile din județ sunt pregătite pentru a interveni în cel mai scurt timp în sprijinul cetățenilor.

‼️ RECOMANDĂRI

▪️️închideți ferestrele locuinței;
▪️️evitați adăpostirea sau trecerea prin apropierea copacilor, stâlpilor, panourilor publicitare și a elementelor de construcție ce pot fi ușor dislocate;
▪️️evitați atingerea stâlpilor sau a firelor căzute la pământ;
▪️în cazul unei situații de urgență, sunați la numărul unic 112.

Informații despre modul de comportare în cazul producerii unor situații de urgență sau alte date utile despre manifestarea fenomenelor meteorologice periculoase pot fi obținute prin accesarea portalului fiipregatit.ro sau prin intermediul aplicației DSU, care poate fi descărcată gratuit din Google Play Store și AppStore.