Connect with us

Actualitate

CALENDAR ORTODOX 2022: Sfinții Mucenici Chiric și Iulita

Publicat

Publicitate

În cetatea Iconiei, din Licaonia, era o femeie tânără, de neam bun, anume Iulita, care se trăgea din seminţia împăraţilor Romei celor mai dinainte şi era creştină cu credinţa. Petrecând puţin timp cu un bărbat legiuit, ea a zămislit şi a născut de la dânsul un prunc de parte bărbătească, apoi a rămas văduvă. Iar pruncul ce l-a născut, l-a luminat cu Sfântul Botez şi i-a dat numele de Chiric.

În acea vreme, Diocleţian păgânul, ţinând împărăţia Romei, a ridicat prigoană mare împotriva creştinilor de prin ţările stăpânirii sale. Şi era pus de dânsul ca ighemon în ţara Licaoniei un oarecare Domiţian, om sălbatic la fire şi fără de omenie, ce avea chip de fiară şi nărav asemenea, bucurându-se de vărsarea sângelui creştinesc. Acela, venind în Iconia, a început a munci cumplit pe cei ce credeau în Hristos şi căuta cu tot dinadinsul pe cei ce ţineau în taină credinţa creştinească. Aceasta văzând Iulita, credincioasa roabă a lui Hristos, şi ştiind că buna sa credinţă nu se va putea tăinui de muncitor, s-a gândit să fugă, pentru că se temea ca nu cumva, neputând suferi muncile cele cumplite, să se lepede de Hristos.

Deci şi-a lăsat toate averile sale şi casa, rudele, robii, slava şi toată frumuseţea lumii acesteia, pentru dragostea lui Hristos. Şi luând pe fiul său, Chiric, care era de trei ani, şi două roabe mai credincioase, au ieşit noaptea din cetatea Iconiei şi au plecat în străinătate, aducându-şi aminte de ceea ce s-a zis în Scriptură:Aici nu avem cetate stătătoare, ci să căutăm pe cea viitoare. Deci s-a dus în Seleucia ca o străină, tăinuindu-şi neamul său cel bun, însă şi acolo a aflat aceeaşi prigonire împotriva creştinilor, pentru că un oarecare Alexandru, luând de la împărat stăpânirea ighemoniei, s-a dus în Seleucia şi acolo ucidea fără de milă pe toţi cei ce mărturiseau numele lui Iisus Hristos.

Deci fericita Iulita, aducându-şi aminte de ceea ce se scrie:Daţi loc mâniei, adică „fugiţi de mânie”, şi iarăşi:Când vă vor goni pe voi din cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă, a ieşit din Seleucia şi s-a dus în Tars, cetatea Ciliciei, trăind acolo printre cei săraci. Dar după o vreme oarecare, acelaşi Alexandru ighemonul s-a dus şi în Tars, ca să muncească pe creştini. Iar Sfânta Iulita, fiind cunoscută de unii, a fost spusă ighemonului. Iar acela îndată a poruncit s-o prindă şi a şezut înaintea poporului la divanul cel din privelişte. Şi prinzând-o pe ea ostaşii împreună cu fiul ei, au fugit de la dânsa amândouă slujnicele. Însă o urmau de departe privind, voind ca să-i vadă pătimirea şi sfârşitul ei. Deci muceniţa a fost dusă înaintea ighemonului, având pe mâini pe Sfântul Chiric, pruncul de trei ani. Şi fiind întrebată de ighemon de nume, neam şi patrie, ea răspundea cu îndrăzneală, mărturisind numele Domnului nostru Iisus Hristos, numindu-se creştină şi zicând: „Acesta este numele şi neamul meu cel bun, iar patrie îmi este împărăţia cerească a lui Hristos”. Iar ighemonul, mâniindu-se, a poruncit să-i ia pruncul, s-o dezbrace şi să o întindă la pământ, ca să o bată fără de cruţare cu vine crude.

Pe când ostaşii băteau pe muceniţă, pruncul privea spre ea, plângând, şi se smulgea din mâinile celor ce-l ţineau, ca să se ducă la maica sa. Iar ighemonul văzând că pruncul este frumos, a poruncit să-l aducă la el. Deci, luându-l, l-a pus pe genunchii săi şi îl mângâia ca să nu plângă, netezindu-i părul capului şi sărutându-l. Şi îi spunea cuvinte duioase, dar pruncul se apăra, trăgându-se din mâinile lui şi ferindu-şi capul într-o parte, nelăsându-l să-i netezească părul şi să-l sărute cu buzele lui cele întinate. Deci, privind la maica sa,pe când ei o băteau, plângea şi striga: „Sunt creştin! Lasă-mă să mă duc la mama mea!” Şi zgâria faţa ighemonului cu unghiile, împingându-se cu mâinile de la el. Atunci ighemonul, umplându-se de mânie, a aruncat jos pe prunc, izbindu-l cu piciorul în coaste. Iar pruncul, căzând pe treptele de piatră şi lovindu-se cu capul de colţurile cele ascuţite ale treptelor, s-a zdrobit şi a umplut tot locul acela de sânge. Astfel, Sfântul Chiric şi-a dat sufletul cel sfânt şi fără de prihană în mâinile lui Dumnezeu, încununându-se cu mucenicia.

Iar fericita Iulita, maica lui, fiind cumplit bătută, pătimea ca într-un trup străin. Şi nesimţind ca un stâlp neînsufleţit, nu striga altceva decât aceasta: „Sunt creştină şi nu voi jertfi idolilor voştri”. Iar după ce au încetat a o bate şi au ridicat-o de la pământ, a văzut pe iubitul ei fiu mort, zăcând în sânge înaintea divanului. Drept aceea s-a umplut de bucurie şi a zis: „Mulţumesc Ţie, Doamne, că ai învrednicit pe fiul meu de un dar ca acesta, ca să se săvârşească muceniceşte pentru numele Tău cel sfânt mai înainte de mine şi să primească cununa cea neveştejită întru slava Ta!” După aceea, ighemonul a poruncit s-o spânzure la muncire şi să-i strujească trupul cu piepteni de fier, apoi să-i stropească cu smoală topită rănile sale.

Publicitate

Astfel fiind muncită sfânta, propovăduitorul striga: „Miluieşte-te, Iulito, cruţă-ţi tinereţile tale şi închină-te zeilor, ca să te izbăveşti din munci şi să nu pieri cumplit cu moarte fără de vreme, ca şi fiul tău”. Iar muceniţa răspundea: „Nu mă voi închina dracilor şi idolilor celor surzi şi muţi, ci mă voi închina Domnului meu Iisus Hristos, Unul născut, Fiul lui Dumnezeu, prin Care toate le-a făcut Tatăl Ceresc. Deci mă sârguiesc ca să ajung pe fiul meu, ca împreună cu el să mă învrednicesc împărăţiei cereşti”. Văzând ighemonul răbdarea şi mărimea de suflet cea nebiruită a muceniţei, a osândit-o la tăiere cu sabia. Şi luând-o slujitorii, au dus-o afară din cetate la locul cel de moarte, unde se ucideau cei osândiţi. Iar sfânta mergea bucurându-se, ca la o nuntă.

Şi ajungând la locul acela, a cerut puţin timp pentru rugăciune. Deci, plecându-şi genunchii, s-a rugat, zicând: „Mulţumesc Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, că ai chemat pe fiul meu mai înainte de mine, învrednicindu-l a pătimi pentru numele Tău cel sfânt şi înfricoşat, şi i-ai dat lui, pentru că a lăsat această viaţă deşartă, viaţa cea veşnică cu sfinţii! Primeşte-mă şi pe mine, nevrednica roaba Ta, şi mă învredniceşte să dobândesc dar înaintea Ta, ca să fiu numărată cu fecioarele cele înţelepte care au intrat în cămara Ta cea neîntinată, ca să Te binecuvinteze sufletul meu pe Tine şi pe Tatăl Tău cel fără de început şi pe Duhul Sfânt, Cel împreună de o fiinţă în veci. Amin”. Astfel rugându-se sfânta, călăul ascuţindu-şi sabia, i-a lovit grumajii, tăindu-i cinstitul ei cap, iar trupul l-a lăsat în locul acela, fără a-1 îngropa, spre a-l mânca câinii şi fiarele. Asemenea şi trupul Sfântului Chiric, târându-1 din cetate, l-au aruncat lângă trupul maicii lui şi au plecat. Şi sosind noaptea, au venit cele două slujnice zise mai sus şi au luat trupul stăpânei lor şi a fiului ei şi, ducându-le departe, le-au îngropat în pământ.

Una din aceste slujnice a trăit până în vremea marelui Constantin, întâiul împărat al creştinilor, în zilele căruia a răsărit adevărul, iar bisericile lui Dumnezeu au luat îndrăznire, cu darul lui Hristos. Atunci acea slujnică a arătat credincioşilor creştini acel loc, unde erau îngropate cinstitele moaşte ale Sfinţilor Mucenici Chiric şi Iulita, povestind şi pătimirea lor. Drept aceea, ei au scos din sânul pământului sfintele moaşte, nestricate şi pline de bună mireasmă, care dădeau şi tămăduiri de neputinţe. Iar pătimirea acestora au dat-o în scris, spre pomenirea şi cinstirea sfinţilor mucenici, spre folosul credincioşilor şi spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel slăvit în veci împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. Amin.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

VIDEO: Prima slujbă în Biserica din satul Gulioaia, cu lacrimi și căldură din inimă. „De ce plângi? Prea mare bucuria”

Publicat

Publicitate

Duminică, a fost prilej de mare bucurie pentru micuța comunitate de creștini din localitatea Gulioaia, județul Botoșani. Ziua aceasta va rămâne memorabilă pentru că au participat la prima slujbă oficiată în micuța bisericuță, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”, care s-a ridicat „ca din apă”, de când părintele paroh Mihai Urieșu a primit misiunea de la ÎPS Teofan de face o casă a lui Dumnezeu pentru oamenii din acest loc.

„Hristos în mijlocul nostru”

Localitatea Gulioaia și cătunul „Șapte hoți”, cu care se învecinează, reprezintă o parte componentă a comunei Dângeni. Cu toate că în actele primăriei nu se regăsește, aici trăiesc oameni cu frica lui Dumnezeu, care și-au construit familii trainice și au pus credința de căpătâi. Poate gândul lor smerit și rugăciunea au făcut ca Dumnezeu să se îndure și în mijlocul micuței comunități să se audă dangăt de clopot și sunet de toacă.

Slujba Sfintei Liturghii de duminică a fost rânduită de părintele paroh Mihai Urieșu pentru a pregăti oamenii să se împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului, astfel încât Învierea Domnului să îi găsească cu sufletul primenit.

Micuța bisericuță, care în mai puțin de un an a ajuns de la fundație la acoperiș, nu are nici ferestre și nici ușă. Pentru slujba de duminică, o mână de oameni a lucrat neîntrerupt ca să camufleze geamurile, în baza prognozei care anunța vânt puternic și temperaturi la limita înghețului. Alături de ei, părintele Mihai Urieșu, care punând reverenda în cui, s-a asigurat că vor fi așezate covoare groase pe podeaua încă denivelată. De catapeteasmă, iconostase sau ușă la biserică, nici vorbă. Pentru creștinii obișnuiți cu opulența din bisericile de cartier și confortul stranelor lăsate moștenire, pereții dezgoliți, care arătau în toată splendoarea cărămida roșie, ar putea da impresia de sinistru. Dar nu și pentru oamenii din Gulioaia, care și-au văzut visul cu ochii. Duminică, bisericuța micuța, dar cochetă, s-a umplut de lume. Au venit cu toții, tații și mamele cu prunci. Adolescenții, dar și fetele comunității, care nu l-au încorsetat pe Hristos în fuste lungi și batic, ci I-au făcut loc în inimile lor.

Duminică dimineață, la Gulioaia a fost ger de-a dreptul și un vânt care te lua pe sus. În biserica fără ușă și cu celofan la geamuri, slujba a început cu Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos. În lipsa unui analog, părintele Mihai Urieșu a ținut cartea de rugăciuni în mână. A tremurat, cu toate că nu a lăsat să se vadă…Știa că urmează Liturghia Sfântului Vasile cel Mare care are rugăciuni mai multe și mai lungi. Dar enoriașii săi au așteptat răbdători. Cu preoteasa Ana-Maria Urieșu și cei doi copii în frunte, înfruntând frigul cu credința din inimă. „Hristos în mijlocul nostru! Este și va fi!”, a rostit părintele Mihai și sufletul celor prezenți a prins aripi de înger, uitând că nu este catapeteasmă, nici picturi deosebite pe pereți, nici strane, nici calorifere. Nici măcar ușă.

Publicitate

Victorița a trăit slujba plângând încetișor. A îngenuncheat la momentele importante și lacrimile s-au rostolit pe covorul cu flori roșii… A privit întruna spre icoana Mântuitorului: „Ești aici, DOAMNE! Știu că ești cu noi!”, și-a spus. A destăinut după slujbă trăirea sa. Locuiește din 1986 în sat și a trăit să o vadă și pe asta. Biserică lângă casa sa! L-a mai mai văzut pe părintele slujind, dar în bucătăria unui vecin, un om credincios care a primenit locuința pentru venirea lui Hristos. În biserică însă, când părintele a ridicat mâinile și a invocat Duhul sfânt inima i-a bătut cu putere. „Am simțit așa o bucurie cum nu pot descrie. Am să-l rog pe părintele, măcar o dată în lună să vină să  facă o slujbă aici. Prea mare bucuria”a spus oftând, pe când lacrimile se înnodau în baticul pe care l-a ținut „de bun”.

Vlad, dascălul care înmoaie inima

Cu inimă curată și cu frică stând la cântare și la rugăciunile rânduite, înaintea lui Dumnezeu, este Vlad Avîrvărei, cântărețul bisericesc, care îl însoțește pe părintele pe oriunde merge. Are o voce care înmoaie inima, o frământă și o pregătește pentru ca toți cei care asistă la slujbă să îl primească pe Hristos. La slujba de duminică, îi ieșeau aburi din buze, la fiecare silabă închinată lui Dumnezeu. Atent la părintele, la oamenii care s-au împărtășit…la lumânările care ardeau în sfeșnic. Vlad a crescut în biserică. De fapt, a fost sfințit din burta mamei, pentru că ambii părinți slujesc lui Hristos așa cum le-a fost rânduit. La fel și bunica, care face prescuri la Biserica „Cuvioasa Parascheva” din municipiul Botoșani. A venit rândul său să aducă bucurie semenilor.

Alex, copilul din Sfântul Altar

O misiune importantă la slujba de duminică de la Biserica din Gulioaia a avut-o Alex, un băiat de 13 ani, cu ochii negri și privirea senină, cu vorba așezată și cu suflet bun. L-a ales Dumnezeu, prin cuvântul părintelui, ca ajutor la slujbă, iar la momentele Vohodului să iasă cu lumânarea aprinsă, preînchipuind pe Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, în fața preotului care îl reprezintă la Sfânta Liturghie pe Mântuitorul. Li se spune pompos „ipodiacon” sau „copil de altar” și în cele mai multe biserici copiii poartă veșmând cusut cu fir strălucitor, asemănător părintelui. Alex a purtat blugi și geacă și nu a învățat dinainte cum trebuie să meargă, cum să pregătească cădelnița pentru a veni în ajutorul părintelui. Dar a deprins pe loc. A stat în genunchi, lângă Sfânta Masă și în spatele său vântul se zbătea din răsputeri să rupă celofanul de la geam. Însă nu s-a clintit! Iar la sfârșit s-a împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului, la fel ca și ceilalți enoriași care s- au spovedit anterior și au primit dezlegare de la părintele.

Periplul duhovnicesc de duminică, de la Gulioaia, s-a încheiat cu un parastas în memoria celor care au adormit în nădejdea Învierii.

A fost frig, a fost foarte frig în Biserica de la Gulioaia, dar nu l-a simțit nimeni. Și a fost biserica plină. Cel mai mic enoriaș avea câteva luni și nici nu-i simțeai prezența. La final, oamenii nu se dădeau duși acasă după ce au stat la o agapă frățească cu produse de post aduse de preoteasa Ana Urieșu, care i-a înconjurat cu un zâmbet și o îmbrățișare pe cei prezenți. Oamenii au plecat către casele lor  cu Hristos în inimă și cu nădejdea că părintele va reveni curând în biserica care amintește de credința autentică trăită în catacombe și în locuri smerite în care Hristos a fost chemat în Sfânta Liturghie.

Pentru acești oameni și pentru bucuria lor, avem ocazia să devenim ctitori ai acestei biserici, implicit șansa de a fi pomeniți în veci la sfintele liturghii care se vor oficia, în cadrul cărora ctitorii sunt cinstiți în rugăciuni speciale. Bucuria lui Alex, a Victoriței, a lui Iulian Vrabie, de care aș fi povestit separat pentru că este băiatului „domnului Viorel”, care închide și deschide biserica, îndepărtând deocamdată cele trei scânduri care țin loc de ușă și are grijă de muncitorii care ajută la construcția bisericii…. Bucuria lor va mărturisi pentru noi cândva în Împărăția lui Dumnezeu. La întrebarea: Cu ce poate ajuta cineva această minunată lucrare, răspunsul său a fost tranșant: „Bănișori!”. Cât de bine a sintetizat un om care trăiește într-un sătuc izolat, dar care păstrează în inimă și în cuget credința autentică, strămoșească.

Bani trebuie pentru tabla de pe acoperiș, bani pentru un clopot, o toacă, bani pentru multe lucruri. Avem ocazia să fim ctitori. Cu „bănuțul văduvei”, acest cochet lăcaș va străluci în mijlocul sătucului Gulioaia și va șterge lacrimile enoriașilor, izvorâte din dorul de Dumnezeu.

Botoșănenii care doresc să ajute o pot face prin transfer în contul parohiei:
RO60CECEB00030RON2545935
Titular: Parohia Duminică Tuturor Sfinților Gulioaia

 

 

 

Citeste mai mult

Eveniment

Botoșani: Pompierul Ovidiu Groza, un exemplu de omenie, curaj și dăruire. Eroul din Manoleasa

Publicat

Publicitate
Într-o vreme în care empatia și altruismul sunt adesea puse la încercare, un tânăr pompier din județul Botoșani ne reamintește ce înseamnă cu adevărat devotamentul față de semeni.
La doar 24 de ani, soldatul Ovidiu Groza demonstrează că adevăratul spirit de salvator nu se oprește odată cu terminarea programului.
În această dimineață, abia ieșise din tură, când i-a sunat telefonul. Un localnic din comuna lui natală, Manoleasa, avea nevoie de ajutor. Funinginea depusă pe pereții interiori ai coșului de fum a luat foc, iar flăcările amenințau să se extindă la acoperișul casei. Fără să stea pe gânduri, Ovidiu a intervenit imediat și a reușit să stingă începutul de incendiu. Chiar dacă era după o tură de 24 de ore, pompierul a mai rămas încă două ore să se asigure că pericolul a fost înlăturat.
Datorită acțiunii sale rapide, locuința a fost salvată, iar pagubele au fost minime.
„Nu pot să fiu martor pasiv atunci când știu că pot ajuta. Misiunea noastră nu se încheie odată cu schimbul de tură”, declară tânărul, cu o modestie dezarmantă.
Nu este pentru prima dată când intervine voluntar în astfel de situații. În ultimele luni, Ovidiu, împreună cu șeful Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență Manoleasa, a mai salvat două locuințe care erau în pericol din cauza unor incendii izbucnite în jurul coșurilor de fum.
Este cunoscut de toți oamenii din comuna Manoleasa pentru implicarea sa, când apare o situație de urgență. Pentru el, meseria de pompier nu este doar un loc de muncă, ci o misiune de viață.
Povestea lui Ovidiu Groza este un exemplu de omenie, curaj și dăruire. Un tânăr care, în loc să-și petreacă timpul liber în confort, alege să fie mereu gata de intervenție, pentru că știe că, uneori, o clipă de ajutor poate face diferența între viață și moarte.
Soldatul Ovidiu Groza este angajat al ISU Botoșani din 2022 și își desfășoară activitatea în cadrul Stației de Pompieri Săveni.
„Felicitări, Ovidiu! Suntem mândri de tine!”, i-au transmis colegii.

Citeste mai mult

Eveniment

Botoșani: Percheziții domiciliare la persoane bănuite de braconaj

Publicat

Publicitate

Sâmbătă, polițiștii Secției de Poliție Rurală nr. 4 Dorohoi, împreună cu lucrătorii Poliției Municipiului Dorohoi, Biroului Protecția Animalelor și cu sprijinul lucrătoriilor SAS, au pus în aplicare 5 mandate de percheziție domiciliară, la persoane bănuite de săvârșirea infracțiunii de braconaj.

În urma perchezițiilor efectuate, la locațiile vizate au fost identificate și ridicate mai multe probe care prezintă interes în cauză, fiind aplicate și 4 sancțiuni contravenționale, în valoare de 7.000 de lei.

Citeste mai mult

Eveniment

Bărbat de 65 de ani, din Avrămeni, prins beat la volan de polițiștii din Vlăsinești

Publicat

Publicitate

Sâmbătă, polițiștii din Vlăsinești au oprit pentru control, pe drumul județean DJ 282, în comuna Drăgușeni, un autovehicul condus de un bărbat, de 65 de ani, din comuna Avrămeni.

În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit faptul că autoturismul pe care îl conducea nu este înmatriculat.

Întrucât emana halenă alcoolică, bărbatul a fost testat cu aparatul etilotest, valoarea rezultată fiind de 0,42 mg/l alcool pur în aerul expirat, ulterior, acesta a fost condus la o unitate spitalicească pentru recoltarea de probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Polițiștii continuă cercetările sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe și punere în circulație a unui autovehicul neînmatriculat.

 

Publicitate
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending