Connect with us

Actualitate

CALENDAR ORTODOX 2022: Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul

Publicat

Publicitate

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul s-a născut la 7 februarie 1906, lângă satul Sfântul Ioan din Karystia (Evvia), aproape de Aliveri, din părinți săraci, pe nume Leonidas și Eleni Bairaktaris. Tatăl său, Leonidas, care din pricina sărăciei a fost silit să plece în lume ca să lucreze la canalul Panama, a fost și psalt (cântăreț la biserică) în satul său.

Ca psalt, l-a însoțit adesea pe Sfântul Nectarie, fiindu-i ajutor în călătoriile sale. La Botez, Părintele Porfirie a primit numele de Evanghelios. A fost al patrulea din cei cinci copii ai părinților săi. A urmat cursurile școlii din sat doar vreme de doi ani și, din pricina sărăciei, a fost nevoit să părăsească școala; astfel, la vârsta de opt ani a început să lucreze micile ogoare deținute de familia sa și să păzească animalele. Pentru a câștiga mai mulți bani, de mic a început să lucreze la minele din zonă și, mai apoi, la niște băcani din Halkida și din Pireu. Încă de mic, Părintele se dezvolta foarte repede și, așa cum el însuși povestea, își rădea barba de la vârsta de opt ani. De mic era foarte serios, harnic și îngrijit, arătând mult mai mare decât era în realitate.

Citind silabisit viața Sfântului Ioan Kalivitul în timp ce păștea oile, dar și pe când lucra la băcănia din Pireu, a simțit o dorință fierbinte de a-l imita. De aceea, a pornit-o în mai multe rânduri spre Muntele Athos dar, din diferite pricini, se întorcea înapoi. În cele din urmă, pe când avea doisprezece sau paisprezece ani, a pornit, fără știrea alor săi, hotărât să ajungă la Sfântul Munte, iar dorința i s-a împlinit, cu binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos. Pronia cea dumnezeiască a iconomisit astfel lucrurile încât a fost primit ca ucenic, în ciuda vârstei sale fragede, de către doi frați împreună nevoitori, evlavioși și plini de virtuți, pe nume Pantelimon și Ioanichie, ce viețuiau în Chilia Sfântului Gheorghe din Kavsokalivia.

I-a îndrăgit de îndată pe cei doi Bătrâni, cu tot entuziasmul inimii sale tinere și s-a supus lor fără gânduri de prisos, ca lui Hristos Însuși și, cu multă râvnă, bunăvoință și smerenie le împlinea tot cuvântul. Singurul lui necaz era că nu îl puneau la și mai multă nevoință, despre care, din puținele lucruri pe care ni le-a spus despre acea perioadă, știm ca era o nevoință neîncetată, intensă, plină de bucurie și de asprime în același timp. Mergea desculț prin zăpadă, bătând cărări anevoioase. Dormea foarte puțin, întins pe podea, acoperit doar cu o pătură, chiar și pe timpul iernii. Făcea multe metanii, cu trupul gol de la brâu în sus, ca să nu-l fure somnul. Sculpta lemnul, dar lucra și în aer liber, unde aduna lemne și melci, căra pământ cu spinarea de la mari distanțe, fiindcă voiau să facă o mică grădină în părțile stâncoase ale Chiliei Sfântului Gheorghe.

Totodată se străduia să aibă atenția îndreptată la citirile și troparele sfintelor slujbe și să le învețe pe de rost. A învățat pe de rost Sfintele Evanghelii în timpul rucodeliei și le repeta întruna, ca să nu-i poată pătrunde în minte nici un gând. Așa cum spunea mai târziu el însuși, în vremea aceea era „în necontenită mișcare”. Principala caracteristică a ascezei sale nu era totuși lupta trupească, ci deplina ascultare înaintea Bătrânilor săi, totala dependență de aceștia, afierosirea sa plină de iubire, încredere și admirație, față de ei, afierosire prin intermediul căreia putea primi în viața sa trăirile Bătrânilor săi.

Astfel copilul neștiutor de carte, ce urmase doar două clase la școala din sat, urmând cu dragoste fierbinte cuvintele cele sfinte despre iubitul nostru Iisus Hristos, a izbutit în doar câțiva ani să învețe toate lucrurile pe care noi nu suntem în stare a le învăța mergând la școală și la universitate ani mulți, dar lipsiți de râvnă, și având la dispoziție cărți și profesori învățati. Când a sosit clipa, a fost tuns monah și a primit numele de Nichita. Datorită smereniei sale și a ascultării pe care o făcea, a primit din tinerețe darul de a vedea cu ochii duhovnicești – atunci când lucra Harul cel dumnezeiesc – întâmplări și fapte din lumea firii, a sufletului și a duhului, fără opreliști temporale sau din partea firii.

Publicitate

A fost îmbrăcat așadar cu putere de Sus și a dobândit daruri mai presus de fire. Primul semn a fost acela că i-a putut vedea de la mare distanță pe Bătrânii săi, când se întorceau de departe, deși, în locul în care se aflau, nu puteau fi văzuți de nimeni. Au urmat apoi și altele. Simțurile i s-au sensibilizat foarte mult, iar capacitățile sale umane i s-au dezvoltat foarte puternic. Auzea și cunoștea graiul păsărilor și al animalelor, pătrunzându-le înțelesul. Simțea mirosurile de la mari distanțe. Recunoștea miresmele și compoziția lor, distingând de foarte departe parfumul florilor. După ce se ruga cu smerenie, avea capacitatea de „a vedea” până în adâncul pământului și până în înaltul cerului, toate cele aflate acolo: ape, pietre, petrol, radiații, antichități îngropate, morminte ascunse, crăpături în adâncul pământului, izvoare subterane, icoane pierdute, scene petrecute cu secole în urmă, rugăciuni îndreptate spre ceruri, duhuri bune sau viclene, sufletele oamenilor și tot felul de alte lucruri.

Putea gusta apa aflată la mari adâncimi și măsura adâncimea la care se găsea. Întreba stâncile, care îi povesteau luptele asceților dinaintea lui. Tămăduia doar privind locul bolnav. Vindeca doar prin atingere. Se ruga și rugăciunea se împlinea. Niciodată nu i-a trecut prin gând să folosească darurile primite de la Dumnezeu pentru folosul său personal și nicicând n-a vrut să câștige ceva de pe urma celor care îi erau descoperite de Harul dumnezeiesc. Ori de câte ori lucra străvederea sa, îi dezvăluia gândurile ascunse ale oamenilor. Cu ajutorul dumnezeiescului Har putea cuprinde în același timp trecutul, prezentul și viitorul, confirmând faptul că Dumnezeu este Atotștiutor și Atotputernic. Știa ce se întâmplă cu toată zidirea, la marginile lumii, în profunzimea sufletului omenesc sau în tainele istoriei. Era un om ce „primea” Harul cel dumnezeiesc ce purcede de la Dumnezeu care, din motive doar de El știute, uneori nu-i dezvăluia chiar totul. În ceea ce ne privește, viața trăită în Har este o mare taină, iar orice vorbă de prisos ar fi o dovadă de prea mare îndrăzneală, dacă ne-am ocupa de subiecte care ne sunt necunoscute.

Părintele spunea mereu acest lucru tuturor celor ce socoteau că priceperea sa se datora altor cauze decât dumnezeiescului Har. Repeta adesea: „Aceasta nu e știință și nu e nici artă. Este HAR”. Pe când avea douăzeci de ani, s-a îmbolnăvit de pleurezie și, la porunca Bătrânilor săi, s-a întors în satul părintesc să-și trateze boala. Gândul îi era însă mereu la Sfântul Munte. S-a întors la Muntele Athos, dar tot urmând porunca Bătrânilor, din pricină că se îmbolnăvise din nou, s-a așezat la o mănăstire din afara Sfântului Munte, mai precis la Mănăstirea Lefka a Sfântului Haralambie din Evvia, lângă Avlonari. A fost hirotonit preot la 27 iulie 1927 se către episcopul de Sinai, Porfirie al III-lea, care l-a și numit Porfirie. După o vreme, Mitropolitul de Karystia din acea vreme, Pantelimon, l-a făcut duhovnic, iar în anul 1938 a fost ridicat la treapta de Arhimandrit. Până în anul 1940, Bătrânul Porfirie a fost duhovnic în Evvia. În luna octombrie a anului 1940, în urma cererilor sale, i s-a împlinit dorința de a-i sluji pe cei bolnavi și a fost numit paroh la Policlinica din Atena, aflată lângă Piața Omonia.

A slujit acolo timp de treizeci de ani și, după ieșirea la pensie, încă trei ani. În total a slujit ca paroh treizeci de ani și, pe lângă aceasta, mai era și duhovnic. În același timp lucra și pentru câștigarea traiului, fiindcă voia să economisească bani pentru a-și întreține părinții și alte rude, dar și pentru a ridica o mănăstire. Din această pricină nu cunoștea odihna. După ce s-a pensionat, a plecat de la policlinică și s-a stabilit la Mănăstirea Sfântului Nicolae din Kallisia, ce se afla pe vechiul Penteli, unde și-a continuat lucrarea de duhovnic. În afara pleureziei care l-a lovit în tinerețe, la răstimpuri Părintele Porfirie a fost încercat și de alte boli. Pe când se afla la policlinică, s-a îmbolnăvit de rinichi și a fost operat cu mare întârziere, fiindcă lucra neîncetat. De aceea a intrat în comă, iar familia sa a fost înștiințată de medici să îi pregătească înmormântarea. Cu voia Domnului însă, părintele a revenit la viață, în ciuda prognozelor medicale și a continuat să slujească obștea Bisericii. Apoi și-a rupt piciorul.

De asemenea, din cauza efortului pe care l-a făcut în vremea când era în satul său, Turkovuni, unde a viețuit ani la rând și unde căra greutăți mari, a făcut o hernie care l-a chinuit până în ultimii ani ai vieții. În anul 1978 a făcut infarct miocardic. Când și-a revenit, a întemeiat împreună cu câțiva dintre fiii săi duhovnicești Sfânta Mănăstire de maici „Schimbarea la Față a Mântuitorului”, după ce a primit trebuincioasa binecuvântare din partea Episcopului Atenei. Mănăstirea trebuia să se afle în Atena dar, din pricina faptului că nu era spațiu îndeajuns, împreună cu câțiva fii duhovnicești a cumpărat câteva terenuri în Malakasa (în Atica), unde au ridicat un metoc al mănăstirii și o Sfântă Biserică, după ce au primit aprobarea legală din partea Bisericii Elene și a Mitropoliților ei. S-a instalat așadar la acest metoc, unde i-a spovedit pe toți cei care veneau la el. În timpul cât s-a aflat acolo a fost operat de cataractă și și-a pierdut vederea ochiului stâng, iar mai apoi și pe cea a ochiului drept. Din cauza efectelor secundare ale unei injecții cu cortizon care i s-a făcut în timpul operației de cataractă, a suferit mai multe hemoragii intestinale și de atunci a îndurat dureri cumplite. Totuși a continuat să-i primească pe cei ce veneau la el, pe cât îi stătea în putință și să se roage smerit pentru necazurile lor. De aceea s-a învrednicit de multe ori să vadă cu duhovnicească bucurie că Harul cel dumnezeiesc lucra, rezolvând problemele oamenilor. La început îi povățuia pe oameni cu ușurință, dar mai târziu, din pricina multelor sale boli, doar se ruga pentru ei și foarte rar le dădea sfaturi. Se ruga în tăcere, cu multă dragoste și smerenie pentru toți cei care îi cereau să se roage pentru ei ca să dobândească ajutorul dumnezeiesc.

Pregătindu-se de cele veșnice, la cererea sa, în anul 1984 i s-a dat Chilia Sfântului Gheorghe din Kafsokalivia, unde fusese tuns monah, Chilie care atunci era nelocuită. Acolo a instalat câțiva ucenici, după ce s-a dus el însuși acolo, dar, tot din pricina neputințelor sale, își petrecea timpul mai mult la Mănăstirea din Milesi (Oropos). Când a simțit că i se apropie sfârșitul, s-a spovedit duhovnicului său, care era bătrân și foarte bolnav și a primit iertarea păcatelor. Apoi s-a dus și s-a statornicit în Chilia sa de la Muntele Athos, fiindcă dorea să-și dea obștescul sfârșit în mănăstirea metaniei sale, unde își petrecuse viața duhovnicească. În acel loc aflându-se, după ce i s-a săpat un mormânt adânc, așa cum poruncise, a dictat unuia dintre fiii săi duhovnicești o scrisoare de bun rămas, în care povățuia și își cerea iertare de la toți fiii săi duhovnicești. Această scrisoare, datată 4 (după calendarul vechi) și 17 (după calendarul nou) iunie 1991 a fost găsită în veșmintele sale de îngropăciune, în ziua adormirii sale, dovadă a necuprinsei și înălțătoarei sale smerenii.

Urmând poruncii sale, moartea sa a fost anunțată după ce a fost înmormântat, tocmai fiindcă nu a voit ca fiii săi duhovnicești să se ostenească, venind la Muntele Athos pentru a asista la înmormântarea sa. Totodată a voit ca înmormântarea să să se desfășoare în simplitate și smerenie, avându-i alături doar pe frații săi din Kavsokalivia. În ultima noapte a vieții sale pământești s-a spovedit și a rostit rugăciunea minții, în timp ce lângă el, ucenicii săi, urmându-i porunca, îi citeau Psalmul 50 și ceilalți psalmi, precum și „Slujba pentru cei aflați pe patul de moarte”. Totodată spuneau rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă” până la împlinirea canonului pentru un schimonah. Ucenicii l-au auzit șoptind cu sfintele sale buze, vreme îndelungată. Ultimele cuvinte rostite de cuviosul părinte au fost cuvintele rugăciunii împărătești a lui Iisus Hristos: „ca toți să fie una”. După aceea l-au auzit repetând un singur cuvânt, aflat la sfârșitul Noului Testament, mai precis la Sfârșitul Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul: „Vino!” („Da, vino, Doamne Iisuse Hristoase!”).

În cele din urmă Domnul, dulcele Iisus, a venit. Cuviosul suflet al Bătrânului Porfirie i-a părăsit trupul la ora patru și jumătate dimineața, în ziua de 2 decembrie 1991 și s-a îndreptat spre ceruri. Sfintele sale moaște au fost depuse la Kyriakonul (biserica centrală) de la Kavsokalivia, unde toată ziua părinții au citit, așa cum cere tradiția, toate Evangheliile, iar noaptea au făcut priveghere până la ziuă. În zorii zilei de 3 decembrie 1991 pământul a acoperit cinstitul trup al cuviosului părinte, în prezența câtorva părinți de la Sfântul Schit din Kafsokalivia. Abia atunci, împlinind dorința Părintelui Porfirie, au vestit moartea sa. Cât a trăit, Părintele Porfirie i-a primit pe toți. Prin smerita sa chilie au trecut sfinți asceți și criminali păcătoși, creștini ortodocși, dar și oameni de alte culte sau chiar de alte credințe, oameni neînsemnați și mari personalități, bogați și săraci, neștiutori de carte și oameni învățați, mireni și clerici de toate gradele. Fiecăruia dintre aceștia i-a oferit iubirea lui Hristos, spre mântuirea sufletului. Întotdeauna a arătat deplină ascultare față de Biserică și nu făcea nimic fără aprobarea ei. Spunea că este preferabil să greșești, fiind în Biserică, decât să lucrezi în afara ei, fie și cu îndreptățire. Principala caracteristică a Părintelui Porfirie, în tot timpul vieții sale pământești, a fost deplina sa smerenie.

Pe lângă aceasta, dovedea deplină ascultare, iubire fierbinte, răbdare neclintită în dureri cumplite, discernământ înțelept, străvedere limpede. De asemenea, avea o mare sete de cunoaștere, cunoscând o mulțime de subiecte variate, acestea fiind un dar al râvnei sale către Dumnezeu și nu al studiilor sale în lume, aproape inexistente. Avea mare râvnă în tot ce făcea și era foarte harnic. Rugăciunea sa era neîncetată și smerită și, prin urmare, foarte eficientă. Gândirea sa pur ortodoxă, dar lipsită de fanatism era plină de viață și se interesa de problemele Sfintei Biserici, deși lucrul era aproape necunoscut celorlalți. Sfaturile sale erau încununate de succes, iar învățăturile sale nenumărate. Slujbele sale erau pline de măreție, iar dimensiunea contribuției sale duhovnicești a fost ținută până de curând în taină.

 

Pe 27 noiembrie 2013, sfântul sinod al Patriarhiei Ecumenice a decis înscrierea bătrânului Porfirie în rândul sfinților, cu prăznuire la data de 2 decembrie.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Prima lopată la „Podul de Flori”, în prezența autorităților din R.Moldova și România

Publicat

Publicitate

Oficialități din România și Republica Moldova vor fi prezente, sâmbătă, la demararea lucrărilor primului pod rutier de autostradă peste râul Prut din ultimii 60 de ani – Podul de la Ungheni, printr-un eveniment simbolic denumit generic Festivalul ‘Podul de Flori’, notează AGERPRES.

‘Podul de Flori’ va uni localitatea Zagarancea din raionul Ungheni, Republica Moldova, și comuna Golăești din județul Iași din România, și este parte a Autostrada Unirii (A8), cu rol major în interconectarea celor două rețele rutiere naționale – Autostrada Târgu Mureș – Iași – Ungheni și viitoarea Autostradă Ungheni – Chișinău, ambele cu termen de finalizare estimat pentru anul 2030.

‘Podul de Flori’ este primul dintre cele patru noi poduri peste Prut stabilite spre execuție, pentru care există deja contractul de proiectare și execuție semnat în cursul toamnei trecute.

La acest eveniment vor fi prezenți, printre alții, Vladimir Bolea, viceprim-ministrul Republicii Moldova, Irinel Ionel Scrioșteanu, secretar de stat de la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii din România.

De asemenea, va fi prezent și candidatul Alianței Electorale România Înainte, Crin Antonescu, precum și alți oficiali de la Chișinău, București, Bruxelles, alături de autorități locale și cetățeni de pe ambele maluri ale Prutului.

Potrivit organizatorilor, Festivalul ‘Podul de Flori’ va începe de la ora 12:00 în Piața Independenței din Ungheni, care va deveni scena unui eveniment de referință pentru relația dintre România și Republica Moldova.

Publicitate

Începând cu ora 15:30 va fi dat startul lucrărilor de foreze pe ambele maluri ale Prutului, printr-o manifestație cu participarea cetățenilor, oficialilor și a presei, în satul Zagarancea, pe șantierul de construcție al podului.

Atmosfera festivalului ‘Podul de Flori’ din Piața Independenței din Ungheni va fi întreținută pe parcursul întregii zile de artiști de top din ambele țări, reuniți într-un program muzical spectaculos.

O expoziție documentară ‘Poduri de Memorie’ va aduce în prim-plan momente esențiale din istoria recentă a celor două țări.

Într-un moment simbolic, cerul Ungheniului va fi brăzdat de aeronavele ‘The Hawks of Romania’, cu demonstrații spectaculoase de zbor și parașutism.

Participanții sunt așteptați și în zona gastronomică, cu preparate tradiționale și un târg al producătorilor locali.

Cu prilejul festivalului, va fi lansat un concurs de design adresat artiștilor vizuali din România și Republica Moldova. Lucrarea câștigătoare va fi imprimată pe panourile fonoabsorbante ale viitorului pod rutier Ungheni-Ungheni. AGERPRES

Citeste mai mult

Eveniment

Bărbat de 43 de ani, din județul Botoșani, cercetat pentru că a schingiuit un animal

Publicat

Publicitate

Vineri, polițiștii din cadrul Biroului pentru Protecția Animalelor au emis ordonanță de reținere, pentru 24 de ore, pe numele unui bărbat, de 43 de ani, din județul Botoșani, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de schingiuirea animalelor.

În urma probatoriului administrat, s-a stabilit faptul că acesta, în ziua de 1 aprilie a.c., deranjat de faptul că un câine de rasă comună, talie mică a pătruns în curtea locuinței și alerga după păsările din curte, i-ar fi aplicat acestuia mai multe lovituri, cu un obiect dur din gospodărie, după care l-ar fi aruncat în drumul public, din fața locuinței.

Bărbatul a fost introdus în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al I.P.J. Botoșani, cercetările fiind continuate sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani.

Citeste mai mult

Eveniment

TikTok a lansat Centrul Electoral, dedicat alegerilor din România

Publicat

Publicitate

TikTok își consolidează activitatea de a proteja platforma prin lansarea Centrului Electoral dedicat alegerilor din România, printr-o nouă campanie de educație media și prin colaborarea continuă cu peste 20 de parteneri de fact-checking, conform unui comunicat remis, vineri, Agerpres.

”Pe măsură ce următoarea rundă de alegeri din România se apropie, TikTok anunță astăzi o serie de actualizări care consolidează activitatea continuă de a proteja platforma și de a conecta comunitatea la informații despre alegeri de încredere.

TikTok le oferă oamenilor oportunitatea de a descoperi și a se conecta cu conținutul și creatorii care îi inspiră.

În perioadele electorale, TikTok lucrează continuu pentru a proteja platforma și pentru a menține un spațiu civilizat, în care utilizatorii se pot exprima liber și pot construi comunități.

Mii de specialiști în Trust & Safety și Security au protejat TikTok în peste 200 de alegeri din întreaga lume în ultimii cinci ani, inclusiv cele din Germania și Croația, precum și alte alegeri desfășurate deja în Europa în acest an.

Astăzi, TikTok consolidează această activitate prin lansarea Centrului Electoral dedicat alegerilor din România, printr-o nouă campanie de educație media și prin colaborarea continuă cu peste 20 de parteneri de fact-checking”, se menționează în comunicat.

Publicitate

Astfel, pentru a sprijini comunitatea în accesarea informațiilor oficiale privind aceste alegeri, TikTok a lansat săptămâna trecută un Centru Electoral, disponibil utilizatorilor prin funcția de Căutare și prin bannere afișate la conținutul relevant despre alegeri.

Centrul Electoral oferă informații esențiale, date importante și direcționează utilizatorii către site-ul Autorității Electorale Permanente.

De asemenea, include informații despre politicile TikTok și sfaturi de educație media pentru crearea, distribuirea și interacțiunea cu conținutul, dezvoltate în parteneriat cu Funky Citizens.

Totodată, platforma continuă să investească în inițiative de educație media pentru a le oferi membrilor comunității abilitățile necesare pentru a analiza critic conținutul online, a identifica dezinformarea și a accesa surse de încredere.

‘Înaintea alegerilor prezidențiale din România, TikTok lansează o campanie de educație media în colaborare cu o serie de parteneri media importanți din România pentru a încuraja gândirea critică și a ajuta comunitatea să facă distincția între fapte și ficțiune atunci când vizualizează conținut online. În cadrul campaniei, partenerii media au realizat o serie de videoclipuri educaționale care explică cum pot utilizatorii să recunoască și să evite dezinformarea, le oferă instrumentele necesare pentru a evalua critic conținutul online și îi ghidează către surse oficiale. Aceste videoclipuri sunt disponibile comunității din România prin intermediul Centrului Electoral și vor fi promovate activ pentru a le asigura vizibilitate pe parcursul perioadei electorale’, se subliniază în comunicat.

Potrivit sursei citate, dezvoltarea Centrului Electoral este doar o parte a activității mai ample de a proteja integritatea TikTok.

Această activitate este condusă de Grupul de lucru dedicat alegerilor, alcătuit din experți în securitate cibernetică, activități înșelătoare, dezinformare și integritate electorală. Grupul de lucru coordonează activitatea de a proteja platforma, utilizând atât tehnologii avansate de moderare, cât și moderare umană.

Aceștia continuă să protejeze cu rigurozitate comunitatea TikTok, pentru ca oamenii să se exprime în siguranță pe subiecte care contează pentru ei, aplicând o serie de măsuri menite să asigure respectarea politicilor detaliate în hub-ul global pentru integritatea alegerilor.

Platforma colaborează activ cu toate autoritățile relevante în contextul alegerilor, punându-le la dispoziție canale dedicate prin care pot raporta conținutul despre care consideră că poate încălca fie Regulile Comunității TikTok, fie reglementările în vigoare.

În pregătirea pentru alegerile care urmează, a extins și mai mult accesul la aceste instrumente prin adăugarea unor instituții guvernamentale și a unor instituții de specialitate locale suplimentare.

 

Citeste mai mult

Eveniment

26 aprilie – Ziua internațională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl (ONU)

Publicat

Publicitate

O explozie la Centrala Nucleară de la Cernobîl în 1986 a răspândit un nor radioactiv peste mari părți ale Uniunii Sovietice, în prezent teritorii ale Belarusului, Ucrainei și Federației Ruse. Aproape 8,4 milioane de oameni din cele trei țări au fost expuși radiațiilor, scrie AGERPRES.

Guvernul sovietic a recunoscut nevoia de asistență internațională abia în 1990. În același an, Adunarea Generală a adoptat rezoluția 45/190, solicitând ‘cooperare internațională pentru a aborda și atenua consecințele de la centrala nucleară de la Cernobîl’. Acesta a fost începutul implicării Organizației Națiunilor Unite în redresarea de la Cernobîl. A fost înființat un Grup de lucru pentru a coordona cooperarea la Cernobîl, arată https://www.un.org/.

În 1991, ONU a creat ”Chernobyl Trust Fund”.

Din 1986, familia de organizații ONU și mai multe ONG-uri importante au lansat peste 230 de proiecte diferite de cercetare și asistență în domeniile sănătății, siguranței nucleare, reabilitării, mediului, producției de alimente curate și informației.

În 2002, Națiunile Unite au anunțat o schimbare în strategia Cernobîl, cu un nou accent pe o abordare de dezvoltare pe termen lung. PNUD (Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare) și birourile sale regionale din cele trei țări afectate au preluat conducerea în implementarea noii strategii. Pentru a oferi sprijin programelor internaționale, naționale și publice care vizează dezvoltarea durabilă a acestor teritorii, în 2009, ONU a lansat Rețeaua Internațională de Cercetare și Informare privind Cernobîlul (ICRIN).

Publicitate

La 8 decembrie 2016, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție care desemna ziua de 26 aprilie drept Ziua internațională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl. În rezoluția sa, Adunarea Generală a recunoscut că, la trei decenii de la dezastru, persistă consecințe grave pe termen lung, iar comunitățile și teritoriile afectate se confruntă în continuare cu nevoi conexe.

Finalizarea amplasării noii structuri de izolare peste vechiul sarcofag a reprezentat o etapă importantă atinsă în 2019, 2,2 miliarde de euro fiind furnizate de peste 45 de națiuni donatoare prin fonduri gestionate de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). Noua clădire de izolare a fost predată Guvernului Ucrainei pe 10 iulie 2019. Amploarea proiectului, în ceea ce privește cooperarea internațională, îl face unul dintre cele mai importante din domeniul securității nucleare.

Istoria accidentului nuclear de la Cernobîl

Accidentul de la Cernobîl din 1986 a fost rezultatul unei proiectări defectuoase a reactorului, operat de personal insuficient instruit, explică https://world-nuclear.org/. Explozia cu abur și incendiile rezultate au eliberat în mediu cel puțin 5% din miezul radioactiv al reactorului, provocând depunerea de materiale radioactive în multe părți ale Europei.

Doi muncitori ai centralei Cernobîl au murit din cauza exploziei din noaptea accidentului. Printre victime s-au numărat pompierii care au intervenit la incendiile inițiale de pe acoperișul clădirii turbinelor, iar 28 de persoane au murit în următoarele săptămâni, ca urmare a sindromului iradierii acute. Aproximativ 350.000 de persoane au fost evacuate în urma accidentului.

Complexul energetic de la Cernobîl, situat la aproximativ 130 km nord de Kiev, Ucraina, și la aproximativ 20 km sud de granița cu Belarus, cuprindea patru reactoare nucleare. Unitățile 1 și 2 au fost construite între 1970 și 1977, iar unitățile 3 și 4 au fost finalizate în 1983. Alte două reactoare erau în construcție în momentul accidentului. La sud-est de centrală, a fost construit un lac artificial de aproximativ 22 de kilometri pătrați, situat lângă râul Pripiat, un afluent al Niprului, pentru a furniza apă de răcire reactoarelor.

Această zonă a Ucrainei avea o densitate scăzută a populației. La aproximativ 3 km distanță de reactor, în noul oraș Pripiat trăiau 49.000 de locuitori. Orașul vechi Cernobîl, care avea o populație de 12.500 de locuitori, se află la aproximativ 15 km sud-est de complex. Pe o rază de 30 km de la centrala electrică, populația totală era între 115.000 și 135.000 de locuitori la momentul accidentului.

Accidentul a provocat cea mai mare eliberare radioactivă necontrolată în mediu înregistrată vreodată pentru orice operațiune civilă, iar cantități mari de substanțe radioactive au fost eliberate în aer timp de aproximativ 10 zile. Acest lucru a cauzat perturbări sociale și economice grave pentru părți mari ale populației din Belarus, Rusia și Ucraina. Doi radionuclizi, iodul-131, cu durată scurtă de viață, și cesiul-137, cu durată lungă de viață, au cântărit greu în doza de radiații. Se estimează că tot gazul xenon, aproximativ jumătate din iod și cesiu și cel puțin 5% din materialul radioactiv rămas în miezul reactorului Cernobîl 4 (care avea 192 de tone de combustibil) au fost eliberate în urma accidentului. Cea mai mare parte a materialului eliberat s-a depus în apropiere sub formă de praf și resturi, dar materia mai ușoară a fost transportată de vânt peste Ucraina, Belarus, Rusia și, într-o oarecare măsură, peste Scandinavia și Europa.

Orașul Pripiat, unde locuiau operatorii centralei, a fost evacuat pe 27 aprilie 1986. Până pe 14 mai, aproximativ 116.000 de persoane care locuiau pe o rază de 30 de kilometri fuseseră evacuate și ulterior relocate. În anii care au urmat accidentului, alte 220.000 de persoane au fost relocate în zone mai puțin contaminate, iar zona de excludere inițială cu o rază de 30 km (2.800 km2) a fost modificată și extinsă pentru a acoperi 4.300 de kilometri pătrați.

Comitetul științific al Națiunilor Unite pentru evaluarea efectelor radiațiilor atomice (UNSCEAR) a concluzionat că, în afară de aproximativ 5.000 de cazuri de cancer tiroidian (soldate cu 15 decese), ‘nu există dovezi ale unui impact major asupra sănătății publice atribuibil expunerii la radiații, la 20 de ani de la accident’, potrivit sursei citate. Conform unui raport UNSCEAR din 2018, aproximativ 20.000 de cazuri de cancer tiroidian au fost diagnosticate între 1991 și 2015 la pacienți care aveau 18 ani sau mai puțin la momentul accidentului. Raportul afirmă că un sfert din cazuri (5000 de cazuri) s-au datorat ‘probabil’ dozelor mari de radiații și că acest raport a fost probabil mai mare în anii anteriori și mai mic în anii următori. Cancerul tiroidian nu este de obicei fatal dacă este diagnosticat și tratat din timp. Conform raportului, dintre diagnosticele puse între 1991 și 2005, 15 s-au dovedit a fi fatale.

La începutul anilor 1990, aproximativ 400 de milioane de dolari s-au cheltuit pentru îmbunătățirea siguranței reactoarelor rămase de la Cernobîl. Reactorul 3 a funcționat până în decembrie 2000. Unitatea 2 a fost închisă după un incendiu în sala turbinelor în 1991, iar unitatea 1 la sfârșitul anului 1997. Aproape 6.000 de oameni lucrau la centrală în fiecare zi, iar doza lor de radiații s-a încadrat în limitele acceptate la nivel internațional.

Noua structură de siguranță (New Safe Confinement – NSC) pentru sarcofag a fost finalizată în 2017. Structura închisă ermetic are rolul de a permite inginerilor să demonteze de la distanță structura din 1986, care a protejat rămășițele reactorului de intemperii, încă din săptămânile de după accident.

Cernobîl în zilele noastre

Pe 24 februarie 2022, forțele rusești au preluat controlul asupra tuturor instalațiilor centralei nucleare de la Cernobîl. Nivelurile de control ale dozelor de radiații gamma în zona de excluziune a Cernobîlului au fost depășite. Inspectoratul de Reglementare Nucleară al Ucrainei (SNRIU) a anunțat că creșterea nivelurilor de radiații s-a datorat probabil ‘perturbării stratului superior al solului din cauza mișcării unui număr mare de mașini militare grele prin zona de excluziune și a creșterii poluării aerului’. Citirile de radiații de la fața locului au fost evaluate de AIEA ca fiind scăzute și în conformitate cu nivelurile apropiate de nivelurile de fond.

Pe 9 martie 2022, centrala de la Cernobîl a pierdut conexiunea la rețea. SNRIU a transmis că generatoarele diesel de rezervă funcționau și aveau combustibil pentru 48 de ore. Pe 13 martie, Energoatom a raportat că operatorul sistemului de transport Ukrenergo a reușit să repare o linie electrică necesară pentru restabilirea alimentării externe cu energie electrică a Cernobîlului. Amplasamentul urma să fie reconectat la rețea o zi mai târziu, dar Ukrenergo a raportat în dimineața zilei de 14 martie că linia a suferit daune suplimentare ‘din partea forțelor de ocupație’. Mai târziu, pe 14 martie, Ukrenergo a anunțat că alimentarea cu energie electrică externă a fost restabilită, iar la ora 16:45 centrala a fost reconectată la rețeaua electrică a Ucrainei.

Pe 31 martie 2022, controlul asupra amplasamentului a revenit personalului ucrainean. Din ianuarie 2023, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) are o prezență permanentă la toate centralele nucleare ale Ucrainei.

Foto: (c)  SERGEY DOLZHENKO/EPA


Pe 14 februarie 2025, o dronă a lovit acoperișul NSC și a străpuns atât învelișul exterior, cât și pe cel interior din oțel al structurii. AIEA a declarat că nivelurile de radiații din interiorul și exteriorul structurii au rămas normale și stabile. AGERPRES

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending