Connect with us

Actualitate

CALENDAR ORTODOX 2022: Sfânta Cuvioasă Teodora din Tesalonic

Publicat

Publicitate

Sfânta Cuvioasă Teodora s-a născut în insula Eghina, în anul 812, din părinți creștini dreptcredincioși, Antonie și Hrisanta, în perioada iconoclastă a domniei împăratului Mihail Valvos (820-829). Antonie și împreună cu soția sa au adus pe lume trei copii: Evloghia, Ștefan și Agapi (viitoarea monahie Teodora).

Primii doi copii au murit de tineri, Evloghia fiind monahie, iar Ștefan fiind diacon. Agapi nu și-a cunoscut mama, deoarece ea a trecut la Domnul imediat după ce o născuse. În ziua morții Hrisantei, Antonie s-a dus la mănăstire și a lăsat copila în grija unei bune prietene de familie, pe nume Teopisti.

Teopisti care era văduvă și a acceptat cu mare bucurie să o crească pe Agapi. Indată ce copila a ajuns la vârsta potrivită, Teopisti, având consimțământul monahului Antonie, a căsătorit-o cu un tânăr dintr-o familie de buni creștini, cea a guvernatorului insulei. Deși Agapi își dorea o viață de mănăstire, după exemplul fraților ei, a acceptat să se căsătorească, urmând exemplul Maicii Domnului, la Bunavestire. Teopisti a trecut la cele veșnice și la scurt timp toată familia guvernatorului, împreună cu tatăl lui Agapi, au plecat la Tesalonic, din cauza unei invazii a sarazinilor. Agapi, căsătorită fiind, a avut trei copii. Doi băieți gemeni și o fată pe care a numit-o Teopisti, în amintirea văduvei care o crescuse. În urma unei epidemii, Agapi își pierde cei doi băieți, împreună cu socrii. După această mare suferință, hotărăște să o făgăduiască lui Dumnezeu pe fiica sa, Teopisti. La sase ani, micuța a fost dusă la seminarul Sfântului Luca din Tesalonic.

Imediat după aceasta, Agapi și Ioan, soțul ei, au trăit în curăție, în post și asceză. Agapi și-a găsit alinare în Mănăstirea Sfântului Mare Mucenic Ștefan, de acolo trăgându-și tăria duhovnicească. După încredințarea fiicei lor la așezământul Sfântului Luca, Ioan a trecut și el la Domnul. Tânăra Agapi a rămas văduvă la douăzeci și cinci de ani, neavând pe nimeni drept sprijin. Fiind, însă, puternic legată de Dumnezeu și având încredere în Pronia Lui, Agapi a simțit că venise un moment de mare importanță în viața ei.

După ce a împlinit cele cuvenite la nouă zile după moartea soțului, a împărțit tot ce mai aveau pe la biserici și la aziluri de săraci, apoi a luat cu sine 100 de monezi pentru Sfântul Ștefan și eliberată de orice grijă pământească a plecat spre mănăstire. Maica stareță a primit-o în obște și a călugărit-o imediat, spre mirarea surorilor. Apoi trăiește o viață plină de ispite, în ascultare deplină față de stareță care dorind să o ajute să se desăvârșească nu o cruța de la încercări. O adevărată piatră de încercare urma să fie canonul pe care îl primise de la stareță în ultima parte a vieții. Timp de 15 ani i s-a interzis să vorbească cu fiica ei, Teopisti, care se alăturase mamei sale în obștea mănăstirii. Mai târziu, atunci când Sfânta Cuvioasă Teodora s-a îmbolnăvit grav, stareța a ridicat interdicția de a-și mai vorbi una alteia și atunci mama și fiica au constatat că nu mai simțeau vreo afecțiune deosebită una față de cealaltă, în sensul apropierii pe care le-o conferea rudenia de sânge, ci se considerau una pe alta surori întru Hristos.

Altă mare încercare a avut când stareța a dat-o afară în toiul iernii pe timp de furtună, în ploaie și frig. Dumnezeu a intervenit cu harul Său și a învrednicit-o să vadă lumina necreată. Sora Harito a văzut de la fereastră cum un nimb strălucitor de lumină cobora încet din cer și se așeza pe capul Sfintei Cuvioase Teodora, care strălucind în întunecimea nopții se afla plutind în aer prin puterea dumnezeiască. Sora Harito a alergat apoi la stareța Ana și i-a povestit toate cele întâmplate. Stareța i-a dat ca ascultare maicii Harito să nu povestească nimănui cele întâmplate.

Publicitate

Sfânta Cuvioasă Teodora, a dus o viață ascetică, de mari nevoințe, chiar și după ce obștea a eliberat-o de ascultări, ea căra ulcioarele de apă ale maicilor, pe ascuns. Apoi se ducea în jurul mănăstirii, aduna ațe și împletea saci și sfori pentru nevoile mănăstirii. Acesta a fost rucodelia maicii Teodora până la sfârșitul vieții. Fiind în vârsta de optzeci de ani, a adormit spovedită și împărtășită în anul 892, aflându-se în chilia ei. Imediat clopotul mănăstirii a început să bată singure, de trei ori, iar din chilia ei se auzea un cântec ceresc.

A început să facă minuni încă din timpul slujbei de înmormântare, iar moaștele au răspândit bună mireasmă încă din timpul privegherii. A fost prohodită și apoi înmormântată în curtea mănăstirii. La câțiva ani după moartea Sfintei Cuvioase Teodora a trecut la cele veșnice și egumena Ana, cea care a primit-o în mănăstire și de care a făcut ascultare, smerindu-se și nevoindu-se sub povățuirea ei de maică și îndrumătoare spirituală a obștii monahale în care intrase.

La momentul înmormântării egumenei a fost descoperit trupul Sfintei Teodora, care, deși trecuse ceva timp de la moartea sa, s-a ridicat și i-a făcut loc povățuitoarei sale, oferindu-i locul mai larg în mormânt. Aceasta a fost și prima minune săvârșită după moartea sa, arătându-și totodată virtutea ascultării și a smereniei față de egumena sa chiar și după moarte.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (350)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

EMINESCU PEDAGOG ( IV )

În primele trei seriale (vezi  „Moment de cultură” nr. 347, 348, 349), am prezentat  ideile teoretice de natură pedagogică cu care a intrat Eminescu în iulie 1875,  la propunerea lui Maiorescu,  în calitatea de revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui.  Toma Chiricuță , apelând la „Opere complecte” (Editura „D. Ionescu –Iași, Iași, 1914), studiază atent însemnările, articolele publicate în „Curierul de Iași”, notițele critice privitoare la oameni și manualele școlare, toate provenind din perioada 1875 – 1876. Ele au, notează Toma Chiricuță,  „… o legătură organică cu cugetarea pedagogică provenită din acest timp, dat fiind caracterul cu totul practic, local și întemeiat pe o reală experiență școlară, pe care îl au toate aceste documente”.  În concepția lui Toma Chiricuță, documentele ne relevă, cu referire la tema aleasă, patru Eminescu: 1) pedagogul social; 2) pedagogul propriu-zis; 3) didacticianul; 4) revizorul.

Privind pe Eminescu – pedagogul social, îl descoperim din studiile teoretice  unde, spune Toma Chiricuță, descoperim un Eminescu hegelian cu privire la rolul statului și deci și la educație: „Cultura, știința și educația stau într-o strânsă atârnare teoretică de realitatea socială a nației, care caută să se personalizeze în statul constituțional.”. Toma Chiricuță  îl descoperă și în scrierile sale literare, cum ar fi „Geniu Pustiu” și „Sărmanul Dionis”. Eminescu nu rămâne la stadiul teoretic privind pedagogia socială,  el coboară în mijlocul realității sociale a nației românești, prezentând adevărate tablouri sociale. Un astfel de tablou este reluat și de Toma Chiricuță în studiul său: „Starea economică a populațiunii noastre rurale e supt orice critică și cauzele sunt: dările peste măsură de grele aruncate atât de comună cât și de4 stat asupra acestor nefericite populații. Pentru a plăti aceste  contribuții, oamenii își vând munca lor ș-a copiilor lor pe ani întregi, devenind astfel mult mai rău  decât dacă ar fi rămas iobagi. Cu sărăcia crește mortalitatea copiilor, așa că în această cătună de 70 contribuabili (Mânjeștii, jud. Vaslui) sunt numai trei copii, care ar putea fi obligați după lege ca să viziteze școala. Vărsatul negru, contra căruia există mijloc neaplicat însă în conștiință și anghina difterică, al cărei contagiu nu este pus la nici o pază administrativă, au pustiit acest sat”.

Toma Chiricuță constată că Eminescu nu este numai  un „zugrăvitor critic” al unor stări concrete ci și un „propunător temperat de formule de înlăturare pozitivă a relelor constatate”.  Scrie Eminescu  prefectului de Vaslui, document prin care dă dovadă de un înalt spirit social: „Școala va fi bună când popa va fi bun, darea mică, subprefecții oameni ca să știe administrație, finanțe și economie politică, învățătorii pedagogi, pe când adică va fi și școala școală, Statul Stat, și omul om – adică ca la nimeni, unde găsești în cercurile cele mai înalte oameni ce trăiesc în veșnică dușmănie cu gramatica, necum cu alte cunoștințe sau cu dreapta judecată”.

Autorul studiului sistematizează: „Nu într-o școală abstractă, izolată, artificială, făurită de oameni de birou, crede Eminescu.  Ci într-o școală concretă, vie, născută în chip organic din raportul de continuă și adâncă interdependență a tuturor factorilor sociali, pe aceasta o afirmă Eminescu.  Iar pe acești factori sociali el nu îi vede sub forma unor simple înjghebări de hârtie, regulamente, legiuiri  sau simple ordine date, de la centru spre periferie, ci sub forma unor personalități concrete, definite, militante: popa, subprefecții, învățătorii”.

Publicitate

Celor trei factori, Eminescu le cere: 1) preotul să fie un adevărat răscolitor de suflete și clăditor în spiritul Bisericii; 2) subprefectul un om care să știe administrație, finanțe și economie politică; 3) învățătorul să fie pedagog în sensul cel mai înalt și mai adevărat al acestui cuvânt.

Toma Chiricuță descoperă în scrierile lui Eminescu și marea calitate a acestuia  de a fi pedolog.  Pedologia, ca disciplină care studiază psihologic copilul ca ființă al cărei univers diferă calitativ de lumea adultului și care parcurge un proces de socializare, nu i-a fost străină.

Eminescu constată că există două iluzii în sistemul școlar: 1) să te bazezi pe lipsa de naivitate a copilului; 2) să te bazezi doar pe o simplă memorare de reguli abstracte și cuvinte. Scrierile lui Eminescu, cu precădere cele politice, sunt pline de idei ce vin dinspre tripla sa personalitate de sociolog, pedagog și pedolog.

În rapoartele sale, Eminescu recomandă către minister ”Abecedarul” lui  Ion Creangă și Gh. Ienăchescu  a cărui titlu adevărat era „Povățuitor la citire prin scriere la metoda practică” și care are ca izvor însăși natura inteligenței și procesul ei de dezvoltare. Toma Chiricuță reține din acest raport: 1) „Deosebirea dintre metoda propusă de această broșură și învățătura rutinară și mecaanică, precum se profesează ea în școlile noastre, este deosebirea dintre învățământul viu și intuitiv și mecanismul mort al memorării de lucruri neînțelese de copil”; 2) „Este deosebirea dintre pedagogie și dresură”; 3) „Copiii, după sistema veche, învaață cu dezgust și foarte cu greu a citi și a scrie”; 4. „Învățătorul să aibă suflet uman, care se pogoară la treptele sufletelor copilărești și le disciplinează, nu le siluiește; 5) „Prin jocuri copiii învață a iubi orânduiala”; 6) „Metoda e bună fiindcă ea corespunde naturii copilului”.

Toma Chiricuță concluzionează la nivelul anului 1926: „Eminescu este la noi unul din primii pedagogi – dacă nu chiar primul – care aduce în judecățile sale, privitoare la școală, vederi pedologice”. (VA URMA)

Citeste mai mult

Eveniment

Incendiu într-o gospodărie din Pădureni: Bucătărie cuprinsă de flăcări, pompierii au evitat o tragedie

Publicat

Publicitate

O gospodărie din localitatea Pădureni, comuna Șendriceni, a fost cuprinsă de flăcări în această după-amiază, după ce un incendiu a izbucnit la bucătăria unei locuințe. Din fericire, intervenția rapidă a pompierilor a împiedicat extinderea focului la întreaga casă.

Proprietarii erau plecați la cumpărături în momentul izbucnirii incendiului. Când s-au întors, au observat fumul care ieșea din interiorul imobilului și au apelat imediat 112 pentru a cere ajutor. În câteva minute, la fața locului au ajuns pompierii din cadrul Detașamentului Dorohoi, cu două autospeciale de stingere cu apă și spumă.

Flăcările riscau să se extindă rapid, însă salvatorii au reușit să le localizeze și să le stingă înainte ca întreaga construcție să fie afectată. De asemenea, a fost înlăturat un pericol major: o butelie aflată în interiorul bucătăriei a fost scoasă la timp, evitându-se astfel o posibilă explozie.

Cauza probabilă a izbucnirii incendiului a fost un scurtcircuit electric. Din fericire, nu s-au înregistrat victime, însă evenimentul readuce în atenție riscurile legate de instalațiile electrice improvizate sau defecte.

Pentru a preveni astfel de evenimente ISU Botoșani recomandă:

– efectuaţi verificarea periodică a instalaţiei electrice;

Publicitate

– nu folosiţi instalaţii electrice improvizate;

– la suplimentarea receptoarelor asiguraţi-vă că instalaţia existentă poate prelua consumul adiţional;

– verificaţi periodic cordoanele de legătură ale aparatelor electrice şi înlocuiţi-le atunci când sunt uzate;

– nu folosiţi prize sau întrerupătoare slăbite;

– nu suprasolicitaţi o priză deoarece unele incendii se produc din cauza solicitării excesive a unei surse de curent.

Citeste mai mult

Eveniment

Avarie la rețeaua de apă în Botoșani: Locatarii de pe strada Independenței rămân fără apă potabilă până luni

Publicat

Publicitate

S.C. Nova Apaserv S.A. anunță întreruperea temporară a furnizării apei potabile în municipiul Botoșani, ca urmare a unei avarii apărute pe o conductă de oțel, cu diametrul de 133 mm, aflată la intersecția străzilor Independenței și Săvenilor.

Defecțiunea a generat deja o scădere semnificativă a presiunii în zonă, iar începând de astăzi, 11 mai 2025, ora 16:00, alimentarea cu apă va fi sistată complet pentru lucrări de reparație. Reluarea serviciului este estimată pentru mâine, 12 mai, ora 13:00.

Fără apă vor rămâne locatarii imobilului de pe strada Independenței nr. 11, scările A, B, C și D. Operatorul de apă își cere scuze pentru disconfortul creat și transmite că echipele de intervenție lucrează în regim de urgență pentru remedierea avariei în cel mai scurt timp posibil.

Nova Apaserv dă asigurări că va informa populația în cazul în care apar modificări în graficul intervenției.

Citeste mai mult

Educație

„Paștele din sufletul copiilor”. O sărbătoare a tradiției, a culorii și a bucuriei la Vlădeni

Publicat

Publicitate

Într-o atmosferă plină de lumină, culoare și emoție, sâmbătă, 10 mai 2025, Școala Gimnazială Nr. 1 Vlădeni a devenit locul în care tradiția a prins viață prin mâinile și inimile a peste 80 de copii talentați, participanți la Concursul Interjudețean de Creație Artistică și Plastică „Paștele din sufletul copiilor”, secțiunea „Încondeierea ouălor”.

Elevi din școli din județele Botoșani, Suceava, Bistrița-Năsăud, dar și din Republica Moldova – Drochia – s-au întâlnit pentru a reda, prin migală și culoare, esența celei mai luminoase sărbători creștine. Pe fiecare ou încondeiat s-au așternut gânduri curate, simboluri ale renașterii și ale bucuriei pascale, într-un gest de respect profund pentru tradițiile strămoșești.

Evenimentul nu a fost doar o competiție artistică, ci și o adevărată sărbătoare a sufletului românesc. Fiecare participant a adus cu sine nu doar pricepere, ci și o părticică din patrimoniul cultural al comunității din care provine. A fost un schimb autentic de experiență, în care tradiția nu s-a învățat din cărți, ci s-a transmis prin gesturi, zâmbete și povești rostite cu emoție.

Meșteșugul încondeierii ouălor, practicat de generații întregi, a fost celebrat cu mândrie și dăruire, demonstrând că identitatea culturală românească este vie, frumoasă și duce mai departe valori care nu se uită.

“Felicitări tuturor copiilor care au transformat culoarea în poveste, dar și organizatorilor care, prin această inițiativă, au reușit să reunească suflete și tradiții într-o armonie perfectă. La Vlădeni, tradiția nu doar că trăiește – ea renaște în fiecare copil care învață să încondeieze cu inima”, a transmis inspectorul școlar general al ISJ Botoșani, prof. Bogdan Gheorghe Suruciuc, pe pagina sa de socializare.

Publicitate
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending