Suntem în ţinutul Iliopolis din Frigia (Liban) pe vremea împăratului Traian (98-117).
O tânără frumoasă pe nume Evdochia de neam şi credinţă samarineană, căzând în mare desfrâu atrăgea de partea ei pentru bani mulţi tineri şi  bogaţi. Pusese necuratul stăpânire pe sufletul şi trupul ei, încât era căutată şi vestită pentru păcat. Iată că Dumnezeu care nu vrea ,,pierderea” oamenilor, găseşte ,,cale” de îndreptare.

Un monah pe nume Gherman poposeşte seara în cetate la un cumsecade creştin, iar  peretele casei era comun cu al celeia despre care vorbim. Călugărul îşi avea rânduială şi ceas de rugăciune ca la mânăstire, aşa că la timpul privegherii a început să-şi citească Psaltirea cu glas tare de slujbă. Şi auzind Evdochia despre ce spune Cartea sfântă, că este groaznică pedeapsa desfrânaţilor, a cuprins-o mustrarea de conştiinţă şi n-a mai putut  să doarmă; gândindu-se la înfricoşata Judecată. Fiind bogată a dat poruncă ca îndată să-l aducă pe omul acela care a citit din carte.
Şi numaidecât l-au adus… ,,Cine eşti tu omule, de unde ai venit? Ce credinţă şi ce fel de viaţă ai?”

Şi i-a vorbit monahul ceasuri întregi despre Credinţa creştină şi viaţa în Hristos, încât a cerut după câteva zile să-i aducă preot din cetate ca să primească Botezul şi să fie o adevărată creştină. Timp de şapte zile a postit şi a plâns păcatele tinereţii şi s-a rugat Mântuitorului care a primit pe păcătoşi, să-i dea ,,haină luminoasă”, ca să fie ,,Om”.  Iar un înger la rugăciune a venit şi i-a arătat câtă bucurie se face în Cer, când un suflet se căieşte.  Şi a mai postit câteva zile doar cu pâine, apă şi untdelemn… se ruga şi plângea.  Apoi a fost botezată în numele Sfintei Treimi de episcopul Teodot şi a împărţit toată averea săracilor, iar pe robii din casa sa i-a slobozit. S-au minunat toţi din cetate de cele petrecute şi de pocăinţa ei, iar fericitul Gherman a făcut-o monahie la o  mânăstire de maici. Aici a slujit lui Dumnezeu toată viaţa şi a purtat ,,cămaşa” de la Sfântul Botez.

Şi dracul care scorneşte tot felul de ispite s-a încuibat în mintea unui prieten din tinereţe al fericitei Evdochia, care a mituit un monah şi travestit a intrat în mânăstirea maicilor ca s-o întâlnească. ,,Urâciunea pustiirii”, michiduţă a pătruns în odăiţă şi prin vorbe amăgitoare îi amintea de bogăţiile şi plăcerile pierdute. Se căznea s-o convingă că viaţa aceasta liniştită şi săracă nu-i aparţine, şi cu tertipuri meşteşugite o îmbia să-L părăsească pe Iisus.

Dar nesuferind aceste viclene şi mieroase vorbe cu  poruncă hotărâtoare i-a zis: ,,Dumnezeul izbândirilor să te certe”, şi tânărul a căzut ca şi mort la pământ. Spaimă mare le-a cuprins pe maici, dar Sfânta Evdochia chemând numele lui Iisus Hristos l-a înviat pe Filostrat, care s-a botezat.  Într-o altă zi vicleanul a pus minciuna în inima fiului tribunului Romei, că Evdochia a luat tot aurul cu ea la mânăstire şi atunci ostaşii au vrut să pustiească aşezământul. Dar, Domnul a trimis un înger şi s-a atins de piciorul tribunului şi acesta a murit îndată.

Creştinul Filostrat a dus vestea la Roma, că numai Cuvioasă Evdochia  mai poate face o minune! Şi a scris Sfânta o rugăciune pecetluită de trei ori cu semnul Crucii, au pus-o pe pieptul tribunului şi acesta numaidecât a înviat. Mare tulburare şi vâlvă s-a stârnit în Roma, că dărâmă cu numele Mântuitorului capiştile idoleşti. Au prins-o şi au chinuit-o cumplit, însă văzând ostaşii că minunile nu contenenesc toţi din cetate s-au botezat.  ,,Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu” (Matei XXIV,9).

Şi neîncetat, încă vreo 56 de ani Sfânta Evdochia L-a propovăduit pe Dumnezeu! S-a pornit iarăşi  împotriva creştinilor o mare prigoană şi au prins-o în ziua de 1 martie… după care i-au tăiat capul.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News