Connect with us

Actualitate

CALENDAR ORTODOX 2022: Duminica a V-a din Postul Mare este închinată Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

Publicat

Publicitate

Duminica a V-a din Postul Mare este inchinata Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Aceasta a trait intre anii 355 – 431, si inca de tanara a cazut in patima desfranarii. Afland ca la Ierusalim se afla lemnul Sfintei Cruci, a venit aici ca sa i se inchine, dar nu a reusit sa intre in biserica. Intelegand ca aceasta se datoreaza vietii sale pacatoase, Maria Egipteanca ia hotararea de a se indrepta si petrece timp de 47 de ani in asceza si rugaciune in pustiul Iordanului.

„Mulţi confundă pocăinţa cu spovedania propriu-zisă, dar nu este acelaşi lucru. Spovedania – fără de care nimeni nu se poate mântui – este baia care spală sufletul de noroiul tuturor păcatelor, iar pocăinţa este menţinerea permanentă a sufletului în această stare curată. Spovedania taie păcatele cele din trecut, iar pocăinţa pe cele din urmă le pierde şi pe cele viitoare cu totul le izgoneşte. Spovedania se face numai în anumite vremi, iar pocăinţa se lucrează permanent, până la mormânt. De aceea sunt mulţi care se spovedesc, dar foarte puţini care se şi pocăiesc, adică care rup legătura păcatelor lor, îşi schimbă cu totul viaţa, inima, voinţa, sufletul şi conştiinţa.

Deci ce este pocăinţa? Pocăinţa este înainte mergătoarea şi următoarea spovedaniei, care desăvârşeşte lucrarea ei. Pocăinţa este calea cea strâmtă şi cu scârbe care duce pe om la mântuire, pe care fiecare creştin este dator să meargă (Matei 7, 14).

Pocăinţa este ferirea de rău şi împlinirea binelui (Psalmul 33, 14). Pocăinţa este lepădarea desăvârşită a tuturor păcatelor şi deprinderilor pătimaşe şi împlinirea tuturor poruncilor dumnezeieşti, fără deosebire şi fără încetare. Pocăinţa este haină mohorâtă ţesută din scârbe şi suspinuri, pe care omul de bună voie o îmbracă şi nu trebuie să o mai lepede până la mormânt. Pocăinţa este o cămaşă aspră pe care fiecare creştin cu multe osteneli şi-o coase şi cu dureri toată viaţa lui în conştiinţă şi pe trup o simte. Pocăinţa este temniţă de bună voie în care cel ce vrea să se mântuiască singur osândindu-se, se închide.

Pocăinţa este întristare de fiecare zi, mustrare pentru greşelile de fiecare ceas. Pocăinţa este rănirea inimii cu dorul raiului, îngrădire a minţii cu rugăciunea, trezire a conştiinţei cu mustrarea de sine, păzire a voinţei cu sabia credinţei, înfrânare a trupului cu postul şi tot felul de osteneli.

Pocăinţa deci înseamnă lepădare desăvârşită a tuturor patimilor şi gândurilor rele, înseamnă trăire smerită, retrasă de duhul lumii, înseamnă petrecere plină de pace, înseamnă dragoste desăvârşită, rugăciune neîncetată, muncă cinstită, îmbrăcăminte smerită, vorbire înţeleaptă, cugetare la moarte, spovedanie cu lacrimi, ascultare de Biserică şi Evanghelie, înseamnă lepădarea trăirii vechi şi începerea unei vieţi noi, creştineşti.

Publicitate

Iar a te pocăi înseamnă a te ierta cu aproapele, înseamnă a iubi pe toţi oamenii deopotrivă, înseamnă a te sacrifica pentru mântuirea altora, înseamnă a cerceta pe cei bolnavi, a milui pe cei lipsiţi, a îmbărbăta pe cei împuţinaţi la suflet, înseamnă a vorbi cât mai puţin cu oamenii şi cât mai mult cu Dumnezeu, înseamnă a plânge mereu pentru păcatele Iacute şi a avea bucurie în necazuri, înseamnă a fi gata oricând de moarte.

Mare este puterea pocăinţei pentru om şi mari sunt foloasele ei. Pocăinţa este salvarea lumii, este singura cale de mântuire a creştinului. Pocăinţa desăvârşeşte spovedania, se face scară către cer, face pe oameni asemenea îngerilor, uneşte pe păcătoşi cu Iisus Hristos. Pocăinţa umple raiul de suflete, bucură pe îngeri, arde pe demoni, goleşte iadul de păcătoşi.

Pocăinţa descuie inima omului şi înlăuntrul ei închide pe frica lui Dumnezeu. Pocăinţa adună ca într-o cetate întărită agoniselile sufletului şi le păzeşte de tâlhari. Pocăinţa este podoaba pustnicilor, bucuria credincioşilor, nădejdea desfrânaţilor, scăparea păcătoşilor. Pocăinţa spală păcatele, trezeşte conştiinţa, oţeleşte voinţa, adună mintea, dă viaţă rugăciunii, pocăinţa este un dar dumnezeiesc.

Creştinul care se pocăieşte poartă grijă numai de sine, nu mai vede păcatele altora, nu judecă pe nimeni, ocoleşte pe cel iubitor de ceartă, se fereşte de cel mult vorbitor, iubeşte tăcerea, merge pe căile cele mai izolate de lume, se mulţumeşte cu hainele cele mai smerite, cu mâncarea cea mai simplă. Cel ce se pocăieşte mereu tace, vorbeşte puţin cu oamenii, are privirea aţintită numai înainte, urechile surde faţă de cele lumeşti, iar picioarele sale nu cunosc decât drumul bisericii şi locul unde îşi câştigă existenţa. Cel ce se pocăieşte din inimă are mare nădejde de mântuire, are lacrimi de rugăciune, bucurie în necazuri, răbdare în ispite, dragoste faţă de vrăjmaşi, râvnă spre toată fapta bună.

Fericiţi sunt creştinii care se pocăiesc cu adevărat! Fericiţi cei ce nu umblă pe două căi, cei ce nu slujesc la doi domni! Fericiţi cei ce poartă cu bucurie haina cea mohorâtă a pocăinţei! Fericiţi cei ce-şi răscumpără vremea vieţii lor prin permanentă pocăinţă!

Iar cei ce ştiu legea lui Hristos şi cunosc calea mântuirii, dar nu o păzesc, nu merg pe ea, sunt vrednici de mult plâns, căci nu vor scăpa de osânda veşnică. Vrednici de plâns sunt şi creştinii noştri care umblă pe două căi, care vor să aibă două fericiri, şi aici, şi dincolo. Aceştia iartă şi iar se ceartă, se roagă şi apoi blestemă, postesc de hrană, dar mănâncă cinstea vecinilor, stau un ceas la biserică şi o noapte priveghează la distracţii, dau un ban milostenie şi zece lei pe tutun sau băutură. Din obicei se spovedesc, spun păcatele cu mare silă şi ruşine, apoi nu-şi schimbă deloc viaţa, comportarea, ci iar se întorc în Egiptul patimilor, în mocirla desfrânărilor şi a tuturor fărădelegilor.

Vai de oamenii care laudă fapta bună cu cuvântul, dar o urăsc cu trăirea lor! Vai de creştinii care cinstesc pe Dumnezeu cu limba, dar îl ocărăsc cu inima! Vai de cei ce nu-şi chivernisesc cu multă grijă zilele lor, căci în vremea morţii, cu multă jale se vor tângui: Moartea păcătosului este cumplită (Psalmul 33, 20).
Iubiţi credincioşi,

V-am povestit până aici pe scurt viaţa Cuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca, v-am spus ce este pocăinţa cea adevărată, puterea ei şi urmările cele grozave ale nepocăinţei. Un lucru încă trebuie să vă mai spun: cum să ne pocăim ca să aflăm milă la Dumnezeu în ziua judecăţii. Să facem adevărate roade vrednice de pocăinţă (Matei 3, 8). Să ne întoarcem către Domnul din toată inima. şi se va întoarce şi El către noi (Ioil 2, 12 şi Zaharia 1,3).

Să ne pocăim deci din toată inima, oricât de păcătoşi am fi, căci Dumnezeu nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. (Iezechiel 3, 11). Nu este păcat care să nu poată fi iertat de mila lui Dumnezeu, numai dacă noi voim. Ştiind îngerii cât de mare este fericirea din care a căzut omul mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte (Luca 15, 7).

Iar dacă va întreba cineva cum să ne pocăim, vă voi da pilda Cuvioasei Maria Egipteanca. Aţi auzit cum s-a pocăit ea: A plecat din Egipt, unde făcuse păcate aşa de cumplite, spre Ierusalim, unde şi-a mărturisit toate păcatele sale, iar de aici, nu s-a mai întors iarăşi în Egiptul desfrânărilor şi al tuturor plăcerilor, ci, urmând poruncii celei dumnezeieşti: „De vei trece Iordanul, bună odihnă vei afla”, a lăsat viaţa din trecut şi a păşit peste Iordan, unde a trăit în pustiul acela toţi anii vieţii sale, în adevărată pocăinţă.

Aşa deci să facem şi noi, creştinii. Nu este de ajuns numai să venim din Egipt la Ierusalim. Adică din lume la Biserică, la spovedanie, ci mai ales după spovedanie trebuie să nu ne mai întoarcem iarăşi la mocirla Egiptului, la poftele trupeşti, la păcatele pe care le-am făcut, ci să trecem şi noi apa Iordanului şi acolo, în pustie, să trăim tot restul vieţii noastre, în multă pocăinţă.

Deci să înţelegem că Maria Egipteanca închipuie creştinul păcătos care se pocăieşte cu adevărat. Egiptul este lumea cu toate plăcerile şi cursele ei. Ierusalimul este Biserica lui Hristos, unde fiecare creştin se spală de păcate prin spovedanie. Iordanul este hotarul între fapta bună şi cea rea, între pocăinţa cea adevărată şi între cea falsă; este hotarul între împărăţia lui Hristos şi a lui mamona, între calea cea strâmtă a mântuirii şi cea lată a pierzării. Iar pustiul Iordanului este patria adevăratului creştin care urmează lui Hristos; este calea cea uscată de tot felul de pofte şi dulceţi omeneşti, calea cea îngustă a pocăinţei pe care trebuie să meargă fiecare creştin care urmează lui Hristos.

Să râvnim deci Cuvioasei maicii noastre Maria Egipteanca. Să părăsim calea pierzării şi să ne pocăim. Să ieşim din Egipt, să urcăm la Ierusalim. Aici să ne rugăm Domnului, să ne arătăm rănile, săi ne spovedim şi apoi să nu ne mai aducem iar aminte de poftele şi mâncărurile Egiptului, ci să trecem Iordanul în ţara pocăinţei, a rugăciunii, a răbdării, a lacrimilor, a sărăciei lui Hristos. Aşa de vom face, înseamnă că ne-am pocăit cu adevărat. Aşa de vom trăi, vom vedea şi noi pe Domnul, vom avea parte de împărăţia Lui, împreună cu toţi sfinţii cei din veac”.

Fragment din predica Arhim. Ioanichie Bălan

Sursa: crestinortodox.ro

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Bradul de Crăciun: Care este istoria, când a apărut în România și care sunt tendințele actuale pentru împodobirea acestuia

Publicat

Publicitate

Împodobirea bradului de Crăciun este una dintre cele mai îndrăgite și așteptate tradiții ale sezonului de iarnă. Originile acestui obicei se întind pe parcursul a sute de ani, iar de-a lungul timpului, bradul împodobit a devenit un simbol al sărbătorilor și este recunoscut în aproape toate colțurile lumii, scrie alba24.ro. 

Bradul a fost ales ca simbol al Crăciunului datorită culorii sale verzi, care nu se schimbă niciodată. Această culoare îl simbolizează pe Hristos, veșnic viu, potrivit crestinortodox.ro.

Tradiția bradului de Crăciun își are originile încă din perioada romanilor. Aceștia obișnuiau să-și împodobească locuința cu un brad sau crengi de brad în timpul Saturnaliilor. Sărbătoarea dedicată zeului Saturn se desfășura în perioada solstițiului de iarnă. În unele cazuri, bradul era chiar atârnat de tavan cu vârful în jos.

Se pare însă că, până în secolul al XII-lea, brazii de Crăciun nu erau împodobiți. Cu timpul, acest obicei a evoluat, iar oamenii au început să decoreze brazii cu fructe, flori de hârtie și biscuiți. Mai târziu, aceste decorațiuni au fost înlocuite sau completate de lumânări și globuri colorate, care oferă bradului de Crăciun aspectul fermecător pe care îl cunoaștem astăzi.

Împodobirea bradului de Crăciun

Primul brad de Crăciun împodobit a apărut în anul 1510, în Lituania. Acesta a marcat începutul unei tradiții care avea să se răspândească treptat în întreaga lume.

Publicitate

11 ani mai târziu, în 1521, prințesa Helene de Mecklenburg duce tradiția tocmai în Franța, după căsătoria cu ducele de Orleans. Abia peste 80 de ani însă primul brad de Crăciun și-a făcut apariția într-o piață publică. Mai exact, în 1605, la Strasbourg, un brad a fost împodobit cu mere roșii și dulciuri.

Tradiția ajunge în SUA abia la începutul anilor 1800, atunci când primii imigranți germani se stabilesc în Pennsylvania. După circa 40 de ani, obiceiul a devenit popular în Anglia, când a fost introdus de familia regală.

Bradul de Crăciun în România

În România, primul brad împodobit cu câteva zile înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului, a apărut în anul 1866, la palatul principelui Carol I de Hohenzollern.

De atunci, românii au îmbrățișat acest obicei și au transformat împodobirea bradului într-un moment special care precede sărbătorile de Crăciun și aduce bucurie în fiecare casă, informează crestinortodox.ro.

Această tradiție continuă să fie una dintre cele mai iubite și așteptate părți ale sărbătorilor de iarnă.

Bradul de Crăciun în 2024. Tendințele actuale pentru împodobirea acestuia

Tradiția spune că bradul de Crăciun trebuie împodobit în Ajunul Crăciunului, respectiv în seara de 24 decembrie. În trecut, bradul de Crăciun era decorat cu flori din hârtie, mere, nuci, dulciuri, lumânări și figurine din lemn, reflectând un stil simplu și tradițional. Ulterior, odată cu apariția instalațiilor luminoase și a altor ornamente moderne, pomul de Crăciun a căpătat un aspect mai sofisticat, adaptat vremurilor contemporane.

Bradul de Crăciun în 2024 este mai strălucitor și mai variat ca niciodată. Fie că este natural sau artificial, bradul este împodobit cu o mulțime de luminițe colorate, globuri, panglici și ornamente care reflectă gusturile fiecărei familii. Paleta cromatică poate varia în funcție de preferințe, de la tonuri simple, elegante, tradiționale până la combinații sofisticate și culori vibrante.

În materie de culori pentru decorarea bradului de Crăciun, sunt propuse patru direcții distincte, fiecare potrivită unui stil unic:

Bradul de Crăciun decorat în culori naturale

Pentru cei care preferă stilul minimalist și organic, paletele de culori naturale aduc o atmosferă caldă și reconfortantă. Combinația de nuanțe de verde salvie, verde olive, alb, bej sau gri perlat rămâne o alegere ideală, care evocă liniștea și frumusețea naturii, pentru cei care preferă un Crăciun simplu și elegant. Puteți folosi decorațiuni din lemn natural, conuri de brad, ramuri de eucalipt și panglici din in sau bumbac, alături de lumini calde și globuri din sticlă mată.

Bradul de Crăciun decorat în culori puternice

Dacă preferați un decor modern și rafinat, culorile puternice sunt soluția perfectă. În acest an, printre vedetele sezonului se numără albastrul închis, argintiul și auriul. Aceste nunanțe oferă o notă sofisticată și se potrivesc excelent în spații contemporane. Pentru a amplifica efectul modern și strălucitor, puteți opta pentru globuri metalice, luminițe LED cu tentă rece, fulgi de zăpadă strălucitori și diverse decorații geometrice, pentru un efect de „poveste de iarnă”.

Bradul de Crăciun în culori candy pop

Pentru cei care vor să aducă un strop de veselie și energie în decorul de Crăciun, paleta candy pop este alegerea ideală. Inspirată din dulciurile festive, combinația vibrantă include nuanțe de roz deschis, lavandă, roșu și verde lime. Aceste culori pline de viață este potrivit pentru familiile cu copii sau cele care iubesc decorurile neconvenționale. Pentru un rezultat spectaculos, bradul poate fi completat cu globuri satinate, flori artificiale de bumbac sau ornamente haioase și panglici colorate.

Bradul de Crăciun în culori vintage

Pentru un Crăciun clasic, cea mai potrivită paletă de culori este cea vintage. Este vorba despre culori pastelate, de roz pal, galben pal, albastru deschis și auriu. Decorul vintage aduce un aer rafinat oricărui interior. Printre decorațiunile recomandate se numără globurile pictate manual, figurinele retro și textilele din dantelă.

Indiferent de stilul pe care îl preferați, alegerea unei palete cromatice pentru decorarea bradului de Crăciun ține de atmosfera dorită și de stilul casei.

Paletele naturale aduc liniște și echilibru, cele puternice inspiră eleganță modernă, culorile „candy pop” sunt perfecte pentru un decor vesel, iar nuanțele vintage evocă nostalgia sărbătorilor de odinioară.

Citeste mai mult

Eveniment

MAE: Atenţionare de călătorie! Greva agenţilor de asistenţă la sol pe aeroporturile din Portugalia, în perioada 24 decembrie – 1 ianuarie

Publicat

Publicitate

Ministerul Afacerilor Externe informează cetăţenii români care se află, tranzitează sau intenţionează să călătorească în Portugalia asupra existenţei unor disfuncţionalităţi logistice în gestionarea bagajelor pe aeroporturile din Lisabona, Porto, Faro, Funchal şi Porto Santo, cauzate de greva agenţilor de asistenţă la sol, care are loc în intervalul 24 decembrie 2024 (începând cu ora 00,00) – 1 ianuarie 2025 (până la ora 24,00).

În acest context, MAE le recomandă cetăţenilor români care călătoresc în această perioadă utilizarea pe cât posibil exclusivă a bagajelor de mână pentru a evita eventuale întârzieri sau alte constrângeri generate de indisponibilitatea serviciilor de gestionare a bagajelor de cală.

Într-un comunicat transmis, luni seara, AGERPRES, MAE recomandă consultarea paginilor de internet a aeroporturilor portugheze menţionate, precum şi ale companiilor aeriene care operează zborurile din/către aceste aeroporturi pentru obţinerea de informaţii actualizate.

Totodată, MAE recomandă consultarea paginilor de Internet http://lisabona.mae.ro şi http://mae.ro.

Cetăţenii români pot solicita asistenţă consulară la numerele de telefon ale Ambasadei României la Lisabona: +351.21.396.6463, +351.21.396.0866, +351.21.397.2648, apelurile fiind redirecţionate către Centrul de Contact şi Suport al Cetăţenilor Români din Străinătate (CCSCRS) şi preluate de către operatorii Call Center-ului în regim de permanenţă.

Cetăţenii români care se confruntă cu o situaţie dificilă, specială, cu un caracter de urgenţă au la dispoziţie şi telefonul de urgenţă al misiunii diplomatice a României la Lisabona: +351927411628. AGERPRES

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

VIDEO: În prag de Crăciun, o femeie de 80 de ani, din Mlenăuți, a rămas fără casă, în urma unui incendiu

Publicat

Publicitate

În prag de Crăciun, o femeie, în vârstă de 80 de ani, din localitatea Mlenăuți, a rămas fără casă, în urma unui incendiu. Evenimentul s-a produs în această după-amiază. Nu au fost persoane rănite, dar pagubele sunt însemnate. Când s-a produs incendiul, femeia era în imobil, împreună cu fiul ei. Au simțit miros de fum, au ieșit din locuință și au sunat după ajutor.

La caz s-au deplasat, în cel mai scurt timp, pompierii din cadrul Punctului de Lucru Darabani și Detașamentului Dorohoi, cu două autospeciale de stingere, dar și Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Hudești. Primii care au ajuns la fața locului au fost pompierii voluntari. Aceștia au constatat faptul că locuința ardea în totalitate. Pompierii au acționat rapid astfel încât flăcările să nu se extindă la alte construcții din gospodărie. Pentru stingerea incendiului și înlăturarea efectelor s-a intervenit mai bine de două ore.

Cel mai probabil, evenimentul a fost provocat de jarul căzut din sobă pe materiale combustibile.

Pentru evitarea unor astfel de tragedii, ISU Botoșani vă recomandă:

▪️nu lăsați sobele și alte mijloace de încălzire nesupravegheate pe timpul funcţionării;
▪️nu introduceți în sobă lemne cu lungimea mai mare decât vatra focarului;
▪️nu lăsați ușa sobei deschisă;
▪️nu supraîncălziți soba;
✔️ montați pe pardoseală, în fața ușii de alimentare cu combustibil a mijlocului de încălzire, o bucată de tablă cu dimensiuni de 0,50 x 0,70 metri;
▪️nu puneți haine la uscat pe sobe sau în imediata lor apropiere;
✔️stingeți focul pe timpul nopții;
▪️nu lăsați, niciodată, copiii singuri în casă, mai ales într-o încăpere unde este în funcțiune un mijloc de încălzire.

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Cetele de colindători au adus la sediul PSD Botoșani magia datinilor și obiceiurilor de iarnă

Publicat

Publicitate

Tradiția continuă! Sute de urători și colindători din întregul județ au venit cu sufletele pline de bucurie să vestească Nașterea Domnului și să aducă toate urările de un nou an bun social-democraților botoșăneni.

Parcarea din fața sediului PSD Botoșani s-a transformat, duminică, într-o veritabilă scenă, unde cetele de colindători și urători au prezentat cele mai frumoase datini și obiceiuri de iarnă de la noi din județ. Fiecare grup și-a reprezentat cu mândrie locul său de baștină și a adus cu sine o părticică din magia sărbătorilor, păstrând cu sfințenie tradițiile strămoșești.

Gazde primitoare, social-democrații botoșăneni au așteptat aceste momente cu mare drag. Și, așa cum e datina străbună, Doina Federovici, președintele PSD Botoșani, Alexandra Huțu, secretarul executiv al PSD Botoșani, vicepreședinți ai organizației județene, primari, consilieri județeni și locali, directori, inspectori școlari și membri social-democrați botoșăneni i-au primit pe toți cu inima deschisă, cu pâine și sare, cu vin și cozonac, cu sărmăluțe și alte gustări specifice zilelor de sărbătoare.

„Suntem recunoscători botoșănenilor care păstrează cu sfințenie această moștenire prețioasă și o transmit mai departe, din generație în generație. Obiceiurile și datinile străbune sunt legătura noastră cu trecutul, dar și cu viitorul, o punte între generații care nu se va rupe niciodată. Aceste tradiții, unice în întreaga lume, pe care noi, botoșănenii, le păstrăm cu mândrie în suflet, sunt o comoară de neprețuit, sunt ceea ce ne face să rămânem uniți. Fiecare an în care suntem alături de acești minunați urători este o sărbătoare a moștenirii noastre și un angajament de a face totul pentru a păstra vii tradițiile noastre care ne definesc ca neam”, a fost mesajul emoționant al social-democraților botoșăneni.

Au urat de bine, sănătate și belșug: Căiuții de la Albești, Ansamblul „Cununa” (Bălușeni), Ansamblul Folcloric „Dor de Plaiuri Corlătene” (Corlăteni), Ansamblul Folcloric „Flori de Corn” (Corni), Ansamblul „Bujorelul” Coșula, Colindătorii „Mugurașii” și Grupul Oneaga (Cristești), Ansamblul Folcloric „Doina Holmului” (Frumușica), Ansamblul Folcloric „Floare Albastră” (Gorbănești,) Ansamblul Folcloric „Zorile” (Havârna), „Căiuții Albaștri” (Hlipiceni), Ansamblul Folcloric „Moștenitorii de la Prut” (Manoleasa), Ansamblul Folcloric „Cununița” Prăjeni, Ansamblul Folcloric „Doina Costeștilor” (Răchiți), Ansamblul Folcloric Santa Mare, Ansamblul Folcloric „Valea Bașeului” (Știubieni), Ansamblul Folcloric „Todireanca” (Todireni), Ansamblul Folcloric „Tudoreanca” (Tudora), Ansamblul Folcloric „Viișorenii” (Viișoara) și Ansamblul Folcloric „Hora” (Vlăsinești).

Publicitate

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending