Un impresionant tezaur descoperit pe teritoriul județului Botoșani aproape de jumătatea secolului al XIX-lea a fost pierdut pentru totdeauna. Tezaurul a fost luat și dus în muzeele din Rusia. În schimb, românii s-au ales doar cu niște fotografii cu o parte dintre obiectele descoperite, scrie Adevărul.
În satul Alba, comuna Hudești, județul Botoșani, a fost descoperit, acum aproape două secole, unul dintre cele mai impresionante tezaure găsite pe teritoriul României. Era vorba despre inventarul unui mormânt, cel mai probabil ostrogotic din epoca migrațiilor, despre care localnicii spun că era compus din multe obiecte de aur și pietre prețioase. Acest tezaur este însă o altă comoară pierdută definitiv de români.
„Mormântul crăiesei” și o comoară din nordul Moldovei
Satul Alba se află la aproximativ 60 de kilometri de municipiul Botoșani, în nordul extrem al României, undeva aproape de granița României cu Ucraina. Cătunul se întinde într-o vale mărginită de coline și păduri dese. Zona este încărcată de istorie, de la vechile civilizații din zorii agriculturii și până la marile invazii ale tătarilor din Evul Mediu. Prin aceste locuri, situate într-o zonă de confluență culturală și etnică de-a lungul veacurilor, s-au perindat multe neamuri. În urma lor au lăsat urme de forturi, morminte și o mulțime de legende și mituri. Printre acestea se numără și povestea calului alb, cel care a dat și numele satului Alba.
Acel cal vrăjit ar fi aparținut unei crăiese din alte vremuri, o prințesă al cărui mormânt s-ar fi aflat într-un tumul uriaș din apropierea pădurii, nu departe de un iaz. Localnicii îi spun „mormântul crăiesei” și încă se tem de spiritele care ar sălășlui acolo. Oamenii au povestit din generație în generație despre comorile din mormântul crăiesei, dar și despre blestemele adunate de-a lungul veacurilor. Alte legende spun că această crăiasă, o femeie cu păr roșcat, deosebit de frumoasă, urmărită de inamici, ar fi încercat să treacă iazul călare pe un cal alb, dar a murit înecată. De atunci spiritul ei ar bântui zona.
Rușii au luat tezaurul…românii au rămas cu pozele
Gheorghe Apătăchioaei, un profesor pensionar din Hudești, care și-a dedicat întreaga viață istoriei locale, dar și alți specialiști spun că la Hudești, mormântul crăiesei este cât se poate de real. Este un tumul din epoca migrațiilor, în cadrul Antichității Târzii sau în zorii Evului Mediu. Mai precis, se bănuiește că ar fi un mormânt de la finele secolului al IV-lea, din timpul invaziilor hunice dintre stepele nord-pontice către Europa Centrală. Mormântul a fost descoperit în secolul al XIX-lea după ce un grup de copii a găsit un artefact foarte valoros. Prin anul 1830, doi copii din Alba care pășteau vacile la câmp s-au aventurat prin zona „moghilei”, cum îi spuneau localnicii tumulului.
Publicitate
Din cauza furtunilor, un copac de la marginea movilei a fost smuls, ieșind cu rădăcinile în afară. În gaura creată copiii au găsit un vas strălucitor. Era de forma unui platou, foarte vechi. Cei doi copii l-au ascuns și când au avut răgaz au plecat cu o căruță către Darabani, unde l-au vândut unui negustor evreu. Obiectul a atras însă atenția boierului din neamul Balș, cel care stăpânea întinsele moșii din zona Darabaniului. Imediat și-a dat seama că este vorba despre un obiect din aur masiv. Copiii au fost dați în vileag. Strânși cu ușa de oamenii boierului au spus unde au găsit vasul. Imediat, movila a fost disputată de boierii a căror moșii se învecinau pe hotarul de la Alba. Între timp, vestea descoperirii a ajuns la urechile guvernatorului rus de la Iași, având în vedere că Moldova se afla după 1829 și sub protectorat rusesc.
Acesta a trimis imediat oameni să sape tumulul. Gheorghe Apătăchioaie spune că înăuntru au găsit scheletul unui războinic cu păr lung și roșcat. Alături de el se afla o adevărată comoară, dar și scheletul calului său. Inițial s-a crezut că este vorba despre un călăreț de stepă.
„Mormântul a fost cercetat o singură dată, la începutul secolului al XIX-lea, cu metodele de atunci. Mărturiile vremii spun că acolo s-au găsit nişte obiecte foarte valoroase. Noi știm despre el doar din niște poze care au apărut mai târziu și au fost expuse o perioadă la Primăria din Hudești. Erau vase din aur, podoabe tot din metal prețios dar și arme. Sunt obiecte germanice. Inclusiv coiful este al unui germanic. Totodată, defunctul se spune că avea părul păstrat. Era lung şi roşcat. De aceea au crezut că este o femeie şi i-au spus ”crăiasa”. După aceea şi-au dat seama că este un bărbat, un războinic, înarmat. A fost îngropat cu tot cu calul”, spune Gheorghe Apătăchioaei.
Războinicul era de fapt o războinică…..scheletul a rămas, tezaurul a fost luat
Cercetările ulterioare, dar nu recente, au arătat că de fapt defunctul era într-adevăr o „crăiasă”. Adică o femeie cu păr lung roșcat, dar înarmată până în dinți și echipată de război. Specialiștii cred că este o prințesă din neamul ostrogoților. Poate chiar și-a condus tribul în luptă și a fugit din calea hunilor, sfârșind pe lângă dealurile de la Alba. Avea două coifuri. Unul din fier, perfect pentru război, celălalt de prestigiu, din aur.
„Este o căpetenie ostrogotă, spuneau specialiști care au studiat problema. S-a retras în urma invaziei hunice de după 370 d.Hr. A fost probabil urmărită, au avut loc lupte, iar ea a murit în aceea zonă. A fost înmormântată și depusă sub acel tumul. Inventarul era extraordinar”, spune Gheorge Apătăchioae.
Despre această descoperire extraordinară ar fi scris și cercetări importanți ai vremii, precum Désiré Raoul Rochette. Întregul inventar al mormântului, în special tezaurul, a fost luat și, spune profesorul botoșănean, dus în Rusia, la diferite muzee. Ulterior ar fi fost făcute poze care ar fi fost trimise hudeștenilor și expuse o vreme la Primărie. Acolo localnicii au putut admira coiful și alte părți ale comorii care a zăcut atâta timp în tumulul de lângă sat. Se spune că scheletul prințesei, dar și al calului ei ar fi rămas încă în tumul, dar încă nu au fost analizate.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Deschiderea unei noi stagiuni la Filarmonica Botoșani se anunță a fi nu doar un eveniment muzical, ci o adevărată sărbătoare culturală. Anul acesta, cortina se ridică în sunetele uneia dintre cele mai puternice și spectaculoase lucrări corale ale secolului XX: „Carmina Burana” de Carl Orff, prezentată într-un an cu o semnificație aparte – marcarea a 130 de ani de la nașterea compozitorului german.
Considerată o operă monumentală, „Carmina Burana” este mai mult decât muzică: este un imn al vieții și al iubirii, o meditație asupra destinului și o celebrare a pasiunii. Partiturile ei surprind contrastul dintre fragilitatea umană și forța implacabilă a sorții, dintre jocul norocului și efemeritatea clipei, dintre umbră și lumină. În fiecare acord se simte vibrația unei lumi care arde intens și trecător deopotrivă.
Pentru melomani, debutul acestei stagiuni nu este doar un concert, ci o experiență ce promite să emoționeze și să înalțe. Publicul este invitat să asculte cu mintea, dar și cu inima, redescoperind prin muzică frumusețea universală a artei. Un început de stagiune sub semnul grandorii muzicale, menit să aducă împreună comunitatea și să celebreze arta în forma ei cea mai intensă.
Biletele vor fi disponibile online începând de luni, 22 septembrie, iar în ziua concertului vor putea fi achiziționate și la intrarea în sala de spectacol.
Ce salarii sunt în învățământul românesc. Un profesor câștigă, în medie, 5.000 de lei net pe lună, în timp ce salariul unui educator ajunge la doar 4.000 lunar, arată datele Salario, comparatorul de salarii realizat de eJobs, informează alba24.ro.
Totodată, un bibliotecar pleacă acasă lunar cu aproximativ 4.000 de lei, potrivit aceleiași surse.
Comparatorul de salarii funcționează pe baza datelor introduse de utilizatori sau de specialiști. „Educația rămâne unul dintre pilonii esențiali ai societății, însă piața muncii din acest domeniu nu este lipsită de provocări”, spune Raluca Dumitra, șefa de marketing în cadrul eJobs, citată de libertatea.ro.
Având în vedere salariile pe care specialiștii le-au publicat în Salario, veniturile în educație continuă să fie sub media altor sectoare dinamice.
„O tendință vizibilă este diversificarea carierei în educație: mulți profesioniști aleg să completeze veniturile prin meditații, cursuri online sau colaborări cu platforme educaționale.
Această flexibilitate aduce un plus de atractivitate domeniului, dar și o diferențiere puternică între veniturile celor care rămân exclusiv în sistemul public și ale celor care valorifică oportunitățile alternative”, adaugă Dumitra.
Publicitate
De asemenea, veniturile din învățământ diferă în funcție de nivelul la care predă cadrul didactic, dar și de experiența acumulată și de gradul profesional obținut.
În ultima săptămână de vară, Parohia Vorona Centru și Departamentul pentru Tineret al Protopopiatului Botoșani au oferit unui grup de copii și tineri, în mod gratuit, o săptămână la mare, în cadrul unui proiectului ,,Marea Neagră: pe urmele Sfinților Străromâni – Tabără educațională la Constanța și Pelerinaj în Dobrogea”.
La sfârșit de vacanță, când ,,se numără bobocii”, 20 de tineri am beneficiat de o săptămână petrecută la malul mării, la Mangalia. Sub supravegherea părintelui Andrei Anușca și a doamnei preotese Ramona, grupul de copii și tineri a întreprins o călătorie de neuitat. Timp de o săptămână am văzut marea, unii chiar pentru prima dată în viață; am mers cu trenul, am fost cazați la hotelul ,,Rodica” din Venus și am vizitat diferite obiective religioase și turistice. Totul în mod gratuit.
Cine au fost beneficiarii acestui proiect?
Participanții la această tabără au fost atât copii merituoși din Parohia Vorona Centru, cu rezultate bune la învățătură și nelipsiți la programul de slujbe și ctivități al parohiei, dar și alți tineri, colaboratori apropiați din cadrul Departamentului pentru Tineret al Protopopiatului Botoșani. Aceștia din urmă au fost implicați în majoritatea evenimentelor cu și pentru tineri, mai ales ca voluntari și animatori în Tabăra din pridvorul satului.
Anul acesta, ei au alcătuit o echipă botoșăneană nouă, sub coordonarea tânărului Sebastian M. din Vorona, și au răspuns de 12 tabere (una urbana și celelalte rurale), din cele peste 120 organizate de Arhiepiscopia Iașilor. Acestea au durat între 2 și 4 zile, în parohii din toate cele trei județe ale Arhiepiscopiei, însumând peste 1200 de copii fericiți că cineva a avut grijă ca și vacanța lor să capete sens și zâmbete.
Cum a fost posibilă această tabără la mare?
Acest proiect este o dorință mai veche a părintelui Andrei de a duce la mare pe unii copii și tineri, iar Concursul de Proiecte adresate tinerilor din eparhie din primăvară a ajutat considerabil la concretizarea acestui gând. Astfel, Departamentul Misiune pentru Tineret din cadrul Sectorului Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor a aprobat în cadrul celei de-a doua ediții a concursului o finanțare parțială pentru implementarea proiectului nostru. Desigur că cheltuielile pe care un astfel de proiect le presupune sunt mult mai mari, dar o parte din prietenii Parohiei și ai părintelui au făcut posibil visul copiilor de a se bucura de mare.
Publicitate
Pe lângă zilele de odihnă la malul mării, tinerii botoșăneni au avut prilejul de a descoperi frumusețea și bogăția spirituală a zonei Dobrogei. Au vizitat Cazinoul din Constanța, simbol al istoriei orașului, dar și Mănăstirea Techirghiol, unde a viețuit părintele Arsenie Papacioc, mare duhovnic al secolului trecut. De asemenea, au făcut o croazieră din Portul Mangalia, prilej de bucurie și informare, întrucât căpitanul vasului a oferit continuu informații presărate cu umor și buna-sispozitie. Am poposit și la Catedrala Arhiepiscopală din Constanța, dar și cea mai veche biserică din Mangalia, închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, unde ne-am rugat și am cântat diverse tropare.
Majoritatea dintre aceste vizite nu ar fi fost posibile fără ajutorul consistent și necondiționat al părintelui stareț Clement Crivanciuc, botoșănean la origine, care ne-a fost și ghid, și sponsor, și gazdă, dar și mijlocitor al tuturor bucuriilor din această experiență, fapt pentru care îi rămânem recunoscători. Așa se face că un obiectiv important pe lista noastră a fost și Mănăstirea ,,Nașterea Maicii Domnului” Limanu-Hagieni, unde am participat inclusiv la Sfânta Liturghie.
Astfel de proiecte și inițiative arată că jertfa și dăruirea tinerilor nu rămân nerăsplătite, ci primesc binecuvântarea lui Dumnezeu.
Nu vom uita niciodată că Biserica e cea care ne-a oferit atât cadrul prielnic de a lega prietenii, de a cunoaște atâția oameni, de a ne dezvolta frumos, dar și recompensa muncii și a voluntariatului pus de noi în slujba copiilor nevoiași și a comunităților parohiale.
Mai mulți tineri colaboratori ai Departamentului pentru Tineret din cadrul Protopopiatului Botoșani, respectiv câțiva copii merituoși din Parohia Vorona Centru, primii având si calitatea de voluntari ai Taberelor din Pridvorul Satului, din echipa de animatori botoșăneni, formată părintele Andrei Anușca in primăvară, special pentru aceste tabere, au sintetizat în câteva idei bucuriile trăite:
„A fost o tabără mai mult decât o simplă vacanță la mare, a fost o binecuvântare, o împletire între bucuria tinereții și frumusețea credinței.
Însoțiți de părintele Andrei Anușca, am pornit în această călătorie cu entuziasm, descoperind în fiecare zi daruri noi: marea, liniștea mănăstirilor, mesele simple dar pline de comuniune, clipele de joacă și prietenie. Zilele au curs firesc, ca o poveste: dimineți cu soare și rugăciune, prânzuri savuroase împărtășite din inimă, seri petrecute împreună în luminile apusului, vizite la locuri sfinte ce au lăsat urme adânci în suflete.
Momentele de rugăciune la Mănăstirea Techirghiol și Limanul Hagieni, întâlnirea cu pacea mănăstirilor și pilda Părintelui Arsenie Papacioc, dar și bucuria simplă a unei croaziere sau emoția unui spectacol de delfini au țesut împreună o experiență unică. Fiecare zi a fost trăită cu recunoștință, fiecare clipă a adus un strop de lumină.
Despărțirea de tabără a fost grea, plină de îmbrățișări și promisiuni nerostite, semn că legăturile create aici sunt mai mult decât amintiri sunt prietenii și trăiri care vor rămâne vii. Dincolo de toate, în sufletul nostru a rămas sentimentul de familie și recunoștința pentru părintele Clement, părintele Andrei și preoteasa Ramona, care au fost călăuze, sprijin și inimă deschisă pe tot parcursul acestei aventuri. Această tabără reprezintă o experiență care, cu siguranță, nu va fi uitată”.
România are cea mai mare rată de sărăcie din Uniunea Europeană. Aproximativ unul din cinci români trăiește în sărăcie severă, conform datelor Eurostat pentru anul 2024, publicate recent. Cu o rată a sărăciei de 17,2%, țara noastră este lider în Uniunea Europeană, urmată de Bulgaria (16,6%) și Grecia (14%), informează alba24.ro.
În contrast, cele mai scăzute rate de sărăcie au fost înregistrate în Slovenia, Croația, Polonia și Luxemburg, toate sub 2,5%.
Femeile sunt mai susceptibile să fie afectate de sărăcie
Potrivit Eurostat, în 2024, UE a înregistrat o rată ușor mai ridicată a privațiunii materiale și sociale severe în rândul femeilor (6,6%) comparativ cu bărbații (6,2%).
Acest model al ratelor mai ridicate pentru femei este constant în toate grupele de vârstă observate, cu excepția persoanelor sub 18 ani, unde rata pentru bărbați (8,1%) a fost mai mare decât pentru femei (7,7 %).
În rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 18 și 64 de ani, rata generală a fost de 6,4%, femeile (6,7%) având o rată mai ridicată decât bărbații (6,1%).
Pentru grupa de vârstă de 65 de ani și peste, rata privațiunii materiale și sociale severe a fost cea mai scăzută, la 5,1%. Este de remarcat că bărbații din această grupă de vârstă au avut o rată mai scăzută (4,5%) comparativ cu femeile (5,6%).
Publicitate
România are cea mai mare rată de sărăcie din Uniunea Europeană
La nivelul UE, rata sărăciei materiale și sociale severe a scăzut de la 6,8% în 2023 la 6,4% în 2024.
În 2024, cele mai ridicate rate au fost observate în România (17,2%), Bulgaria (16,6%) și Grecia (14,0%). Aceste trei țări au fost singurele care au înregistrat o rată peste 10% la nivelul UE.
Între timp, Slovenia (1,8%), Croația (2,0%), Polonia și Luxemburg (ambele la 2,3%) și Cipru (2,5%) au înregistrat cele mai scăzute rate.
Între 2023 și 2024, cele mai mari reduceri ale ratelor privațiunii materiale și sociale severe au fost observate în România (scădere cu 2,6 p.p.), Irlanda (scădere cu 1,5 p.p.) și Bulgaria (scădere cu 1,4 p.p.).
Scăderi mai mici, sub 1,0 p.p., au fost înregistrate în alte 12 țări. În contrast, cele mai mari creșteri au fost observate în Finlanda (creștere cu 0,9 p.p.), Estonia și Slovacia (ambele cu creștere de 0,6 p.p.), Suedia și Grecia (ambele cu creștere de 0,5 p.p.).
Regiunile situate în Europa de Sud și de Est au raportat cea mai ridicată de sărăcie
O hartă prezentată de Eurostat arată distribuția ratelor de sărăcie la nivel regional în 2024. Dintre toate regiunile UE, regiunea de vest a Greciei, Ionia Nisia, a înregistrat cea mai ridicată cotă regională de privațiune materială și socială severă, cu 28,0% din populație confruntându-se cu astfel de condiții.
În întreaga UE, 8 regiuni au avut o cotă de persoane care experimentează sărăcie severă cuprinsă între 20,3% și 28,0%.
Aceste regiuni sunt situate în principal în Europa de sud și de est. În mod specific, ele includ două regiuni din Grecia, trei regiuni din Bulgaria, două regiuni din România și o regiune din sudul Italiei.
În schimb, aproape o treime din regiuni au avut rate ale privațiunii materiale și sociale severe sub 3,5%, majoritatea fiind situate în țările nordice ale UE, precum și în Estonia, Polonia, Slovenia, Cehia, Țările de Jos, Luxemburg, Italia, Croația și Cipru.