Connect with us

Eveniment

Botoșani: Sătenii care zilnic sunt la un pas de moarte. Pentru a nu rămâne izolați sunt nevoiți să străbată un pod care se poate prăbuși în orice clipă

Publicat

acum 11 luni

Publicitate

O întreagă comunitate își riscă zilnic viața doar pentru a nu trăi în izolare. Este vorba despre 300 de săteni din județul Botoșani care pentru a ajunge la serviciu, la școală sau oriunde au nevoie trebuie să treacă peste un pod care se poate prăbuși în orice clipă, scrie ADEVĂRUL.

Satul Mateieni se află în comuna Dimăcheni, județul Botoșani, în nordul extrem al României. Cătunul este locuit de 300 de suflete, printre care și mulți oameni tineri și copii. Peisajele rurale sunt idilice, dar viața oamenilor din Mateieni este grea. Și asta fiindcă un banal drum la școală, serviciu , plata facturiilor sau pentru orice nevoie administrativă, este un adevărat calvar. Ca să iasă din sat și să nu trăiască în cea mai cumplită izolare, localnicii sunt nevoiți să străbată, un pod care stă să se prăbușească și pentru care Prefectura a recomandat închiderea circulației . Autoritățile mărturisesc că situația podului a fost mereu complicată, prinsă în absurdul birocrației românești. Abia de câteva luni, situația administrativă a acestuia a fost lămurită. În tot aceste timp, la noroc, peste pod trec microbuze cu copii la școală, cisterne de colectare a laptelui dar și oameni la locul de muncă.

Podul horror, putrezit și găurit

Din municipiul Botoșani, la Mateieni se ajunge după un drum de aproximativ 30 de kilometri. Șoseaua este asfaltată așa că nu durează mai mult de 30 de minute cu mașina. Intrarea în sat se face din șoseaua principală care străbate comuna vecină, Corlăteni. Trebuie mare atenție pentru că este vorba despre un drumeag îngust, la stânga, pierdut printre buruieni. La aproximativ 100 de metri de la virajul la stânga, pe drumul pietruit de țară, se ajunge la un pod care reprezintă de fapt poarta de intrare în cătunul Mateieni. Podul străbate o râpă adâncă de peste cinci metri, pe fundul căreia curge un fir de apă. Acest pod este însă un adevărat pericol public.

Podul este tranzitat zilnic de localnici FOTO Cosmin Zamfirache
Podul este tranzitat zilnic de localnici FOTO Cosmin Zamfirache

Este mai degrabă o punte de lemn lată de aproximativ trei-patru metri, veche de aproximativ șapte decenii. Ceea ce șochează este însă starea de degradare a acesteia. Grinzile de lemn care formează tăblia podului sunt efectiv putrede, cu porțiuni prăbușite sau găuri prin care se vede fundul amenințător al râpei. Doar chingile de metal fac ca podul să nu se dezintegreze. Acesta scârțâie și efectiv se clatină de fiecare dată când trece un autoturism. Acum aproximativ un deceniu, un tractor s-a prăbușit și un om a murit după ce s-a rupt o balustradă a podului. O comisie întrunită la Prefectură, anul trecut a stabilit ca recomandare închiderea imediată a podului pentru circulației.

„Acolo ne jucăm cu moartea. Zi de zi trec microbuze pline cu copii”

Cu toate acestea podul nu a putut fi închis fiindcă este singura cale de acces a localnicilor în sat. Dacă ar fi fost pusă barieră, oamenii ar fi rămas efectiv izolați. Mai ales pentru cei care trăiesc din crescutul vacilor de lapte, dacă cisterna de colectare de la procesatori nu ajunge în sat, este un adevărat dezastru. În plus, copiii din Mateieni învață la școala din centrul comunei și sunt duși acolo cu microbuzul. Pe jos ar trebui să străbată mai bine de 7 kilometri. „Dacă blocam accesul pe pod, rupeau oamenii bariera”, spune primarul comunei Dimăcheni, Marinel Moruz. Neavând de ales, localnicii își fac o cruce mare și trec podul. Unii de mai multe ori pe zi, după cum au nevoie. „Acolo ne jucăm cu moartea. Zi de zi trec microbuze pline cu copii. Este foarte, foarte periculos, dar nu avem ce face. Copiii trebuie să meargă la școală, oamenii trebuie să ajungă la treabă, plus aprovizionare”, spune un sătean din Mateieni.  Alții mărturisesc că podul reprezintă un stres constant.

Podul este singura cale de acces facilă către Mateieni FOTO Cosmin Zamfirache
Podul este singura cale de acces facilă către Mateieni FOTO Cosmin Zamfirache

”Mă trezesc cu gândul că trebuie să trec podul. Se mișcă domne pe sub mașină. Dar ce să fac, dacă eu trebuie să mă duc la treabă, să aduc una alta. Toată lumea trece cu frică. Dar trebuie să ajungă mașina de colectarea laptelui, că sunt oameni care trăiesc din asta. Asta este, rugăciunea la Dumnezeu și atât”, mărturisește un alt botoșănean din Mateieni. Oamenii sunt îngrijorați că dacă este nevoie de o mașină de pompieri sau de o ambulanță lucrurile s-ar putea complica. Mai este un fel de drum ocolit, dar în stare proastă și devine impracticabil mai ales când vremea este rea. Singura legătură facilă a cătunului cu lumea este doar drumul cu podul groazei. ”Când pleacă copilul la școală stau cu stres. Nu am liniște. Când îl văd în curte și știu că nu mai trece peste podul acela mă liniștesc„, mărturisește o săteancă.

Publicitate

O poveste made in România

Lolcanicii trăiesc cu frica-n sân de aproximativ de un deceniu, de când podul s-a degradat substanțial. Și-ar fi dorit să-l repare singuri, dar nu-i lasă legea. În plus, nimeni nu știa cui aparține de fapt acest pod. Nu figura nici la comuna Corlăteni, nici la Dimăcheni. Nu era intabulat și nici înscris în cartea funciară. Era podul nimănui. Și așa a și rămas fără să-i pese cuiva. Doar în ultimii trei ani podul a intrat în atenția autorităților locale. Inițial au fost anunțate structurile administrative superioare, adică Consiliul Județean și Prefectura. La acel nivel comisia întrunită s-a mulțumit să recomande închiderea podului, deși lua o cale de acees a unei comunități întregi.

În cele din urmă, autoritățile locale din Dimăcheni au reușit să intabuleze podul și să-l treacă oficial pe teritoriul comunei. Acum, edilii au cerut fonduri prin CNI pentru demolarea podului vechi și construirea altuia nou, în loc. ”Situația podului de la Mateieni este groaznică. Este într-o stare alarmantă de eroziune. Încercăm acum să-l facem printr-un proiect, prin CNI. Situația lui a fost incertă până acum câteva luni. Nu era intabulat și nici nu se știa cine este proprietarul. Între timp am rezolvat această problemă, avem carte funciară pe comuna Dimăcheni, am reușit și am făcut și studiu de fezabilitate. Poate intrăm într-un regim de urgență.„, spune primarul Marinel Moruz.

Sursa: ADEVĂRUL

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Administratie

Reforma administrației publice locale: Situația posturilor, discutată la Guvern cu reprezentanții primăriilor

Publicat

acum 6 ore

miercuri, 17.09.2025

de

Publicitate

Situația posturilor din administrația publică locală a fost discutată, miercuri, la guvern cu reprezentanții primăriilor și consiliilor județene.

Consultările Guvernului cu structurile asociative pe tema reformei administrației publice locale au continuat cu o nouă întâlnire desfășurată la Palatul Victoria, relatează alba24.ro.

Vicepremierii Marian Neacșu și Tánczos Barna și ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Attila Cseke, au analizat împreună cu reprezentanții primarilor și consiliilor județene mai multe aspecte cuprinse în proiectul de lege pentru reforma administrației publice locale.

Unul dintre subiecte l-a constituit situația posturilor din administrația publică locală, în contextul obiectivului asumat de reducere a cheltuielilor și de creștere a eficienței activității.

Pe baza datelor transmise de către unitățile administrativ-teritoriale, a fost realizată o situație ce cuprinde numărul total al posturilor aprobate potrivit organigramelor, numărul posturilor ocupate și al celor vacante.

De asemenea, această analiză arată numărul posturilor ocupate în funcție de serviciile publice pe care le oferă, precum evidența persoanei, poliția locală, asistență socială, asigurarea derulării proiectelor finanțate din fonduri europene etc.

Îmbunătățirea grilei de personal

O altă temă de discuție a fost legată de îmbunătățirea grilei de stabilire a numărului de personal din primării și autorități publice locale în funcție de numărul de locuitori din unitatea administrativ-teritorială, astfel încât să crească eficiența serviciilor publice.

Publicitate

Tot în acest context reprezentanții Guvernului și cei ai autorităților publice locale au analizat posibilitatea redimensionării structurilor interne din instituțiile publice – direcții și servicii – tot în scopul eficientizării activității.

Finanțarea investițiilor

Continuarea investițiilor din fonduri naționale și europene a fost un alt subiect aflat pe agenda consultărilor de miercuri.

Reprezentanții Guvernului au menționat că finanțarea proiectelor susținute prin PNRR va fi prioritizată și că se va asigura predictibilitate și transparență pentru susținerea investițiilor din Programul Anghel Saligny.

La consultările de la Palatul Victoria au participat, din partea Guvernului,   vicepremierul Marian Neacșu, vicepremierul Tánczos Barna, și ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Attila Cseke, iar din partea autorităților asociative ale administrației publice reprezentanți ai Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România, ai Asociației Comunelor din România, ai Asociației Municipiilor din România și ai Asociației Orașelor din România.

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (387)

Publicat

acum 6 ore

miercuri, 17.09.2025

de

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

 

Cristian Pătrăşconiu, în „Ramuri” nr. 4 din 2020, publică un interviu cu Martin S. Martin, chirurg român stabilit în SUA. Una din întrebările puse este: „Unde e punctul sau zona de maximă criză în privinţa sistemului educaţional american?”. Martin S. Martin consideră că trei factori au dus la „ruperea filmului” cu tradiţia americană: „1. secularismul – critica religiei, falsa interpretare a principiului de neamestec al bisericii în treburile statului; 2. atitudinea antiamericană a noilor generaţii de educatori din colegii şi universităţi – în şcolile de stat nu se mai recită în fiecare dimineaţă, cum era regula, jurământul de loialitate pentru Statele Unite. (…) Unii profesori sunt cu adevărat convinşi de superioritatea ideilor de stânga, alţii fac tot ce pot să „mimeze” aderenţa lor la ele, aşa cum cei din generaţia mea repetau textele cu limba de lemn care ni se cereau în comunism, fără să credem în ele. E mai de bon ton să fii antiamerican decât patriot, să fii „de stânga” decât conservator; 3. corectitudinea politică – pe care istoricul englez Paul Johnson a numit-o „o boală mintală”, este o ideologie a frustraţilor, nemulţumiţilor care vor să blameze pentru mediocritatea lor orice altceva decât propria vină. Dar este şi va rămâne o cale periculoasă de a schimba felul de a gândi al oamenilor, un instrument de a submina criteriile riguroase de merit şi valoare pentru a face loc slăbănogilor plângăcioşi”;

Am citit, am reţinut: Răzvan Voncu: „Poezia este partea cea mai solidă şi, în acelaşi timp, mai originală a literaturii noastre”; Răzvan Voncu: „Poezia, astăzi, se găseşte, aşadar, într-o poziţie paradoxală. Continuă să fie la un înalt nivel estetic prin unele opere, precum o „regină” a literaturii, devenind, în schimb, o „cenuşăreasă” în ce priveşte difuzarea, receptarea, relevanţa publică a celor care o scriu”;

Publicitate

Alex Ştefănescu, la rubrica „Viaţă şi operă” din „Luceafărul de dimineaţă” nr. 4 din 2020, îl prezintă pe Petre Ţuţea. Distinsul critic reţine şi câteva adevăruri tăioase ale filosofului: 1. „Comuniştii au vrut să ne facă fericiţi cu forţa: Bă, să fiţi fericiţi, că vă ia mama dracului!”; 2. „Am fost acuzaţi, noi ăştia de dreapta, că exagerăm puterea naţiunii. Toate popoarele fac aşa. Nemţii se consideră buricul pământului, englezii două buricuri ale pământului, francezii trei buricuri şi jumătate”; 3. „Social-democraţia e laptele bătut al comunismului”; 4. „Când va dispărea ultimul ţăran din lume – la toate popoarele, vreau să spun -, va dispărea şi ultimul om din specia om. Şi atunci or să apară maimuţe cu haine”;

Marius Chivu, în „Dilema veche” nr 842 din 2020, reţine un punct de vedere al poetului Florin Iaru cu privire la manualele şcolare: „Pentru cine nu ştie, cu rare excepţii, manualele de limba şi literatura română sunt, vorba lui Creangă, cumplit meşteşug de tâmpenie. Ce au putut aduna între paginile lor autorii e o poveste de pe tărâmul celălalt. Adică texte ce nu pot fi citite fără să nu ţi se rupă fălcile de la căscat, fără dicţionar de termeni arhaici sau fără batistuţe pline cu mucii sentimentelor nobile, texte care nu ar fi primite, azi, nici la poşta redacţiei, nici pe un blog cu floricele, albinuţe şi păsărele, texte care nu interesează pe nimeni, de parcă ar fi scrise în persana veche. Pe scurt, manualele de română sunt cel mai mare duşman al cititului”;

George Apostoiu, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 5 din 2020, reţine un citat din Eugen Simion despre Mite Kremnitz: „Într-o scrisoare pe care Elena Văcărescu i-o trimitea de la Paris lui Iorga, la 10august 1935, am găsit aceste rânduri care mă surprind. Le iau ca o reacţie de invidie – destul de frecvente printre femeile intelectuale -, fără să le contest ab initio: „În paginile dumitale intuiţia se împleteşte cu deducţia, deopotrivă de exacte. M(ite) K(remnitz) era o spioană pe care însuşirile ei intelectuale o împiedicau să pară suspectă. Şi-apoi, pe vremea aceea, nu se cunoştea adevăratul geniu al rasei germanice, care se aplică mai ales la spionaj… Mite K. lucra pentru Goluchowski ( ministrul de externe al Austro-Ungariei- n.n.) şi Bulow (fost ambasador al Germaniei la Bucureşti – n.n.), după cum desigur arată arhivele de la Viena” (Document semnalat de Andrei Pippidi în „Agenda literară”, 1985);

Cu interes citesc serialul despre viaţa şi opera unor scriitori, serial pe care, în „Luceafărul de dimineaţă”, Alex Ştefănescu îl susţine număr de număr. În „Luceafărul de dimineaţă” nr. 4 din 2020, criticul amintit caută să descopere personajele din unii scriitori. Titlurile puse incită la lectură: „Caragiale în rolul lui Trahanache”, „Eugen Lovinescu sau democraţia practicată cu graţie”, „George Călinescu era un om grăbit”, „Petre Ţuţea – profet şi măscărici” sau „Cum se juca Titus Popovici”;

Dan Ionescu, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 4 din 2020, ne atenţionează că se împlinesc 100 de ani de la apariţia romanului „Ion” de Liviu Rebreanu. Reţinem: „Pentru „Ion”, nucleul originar este scena cu ţăranul care îngenunchează şi sărută pământul: „Ion”, mărturiseşte romancierul, îşi trage seva dintr-o scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de început de primăvară. Pământul, jilav, lipicios. Ieşisem cu puşca la porumbei sălbatici. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului Prislop, am zărit un ţăran în straie de sărbătoare. El nu mă vedea. Deodată s-a aplecat şi a sărutat pământul, l-a sărutat ca pe o ibovnică…Scena m-a urmărit şi mi s-a întipărit în minte, dar fără vreun scop deosebit, ci numai ca o simplă observaţie. Nici măcar n-am fost curios să aflu de ce a sărutat omul glia. M-a observat pe urmă şi el, căci prefăcându-se că e grăbit, a luat-o repede spre sat. Cu toate că nu-i văzusem faţa şi deci nu-l cunoscusem, aş fi putut afla cine a fost şi ce l-a îndemnat la acest gest atât de neobişnuit, dar, repet, m-a interesat numai ca o bizarerie, ca o ciudăţenie ţărănească”;

Ion Pop, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 2 din 2020, preia un punct de vedere al lui Mircea Martin despre critica literară: „Nu înţeleg actul critic altfel decât ca participare, ca „experienţă”. Critica e una, indiferent de pretext, şi identitatea ei o dă efortul interpretativ. Pentru mine această participare presupune o încercare de identificare infinit repetată. Ţinta oricărei exegeze trebuie să fie aceea de a întâlni conştiinţa unei opere (nu pe cea a autorului) şi de a-i reda (sau atribui) o coerenţă semnificativă. Nu există critică în afara unei fidelităţi fundamentale faţă de operă, a cărei „deformare” (inevitabilă) e de dorit să se producă în punctul cel mai înalt cu putinţă”;

Martin S. Martin, întrebat de Cristian Pătrăşconiu cum este „omul recent” american, face o clasificare a acestuia: 1. omul recent american tradiţional – „deşi a trecut prin educaţia superioară, a rămas fidel valorilor americane din generaţiile anterioare: modestie, politeţe, muncă asiduă, respect şi atenţie pentru familie, responsabilitate în educaţia copiilor, decenţă în opţiunile politice, rezervă faţă de excesul de modernism, practică religioasă fără exagerări”; â

2. omul recent american modificat de educaţia superioară: „nu mai seamănă cu părinţii săi, pe care îi contestă. Nu vrea să se zbată prea mult, „visul american” îi este străin. A luat de bune toate poncifele instilate în mintea lui de profesorii de ideologie radicală neomarxistă şi este de acord să arunce cu uşurinţă acuzaţii nefondate despre cei care nu gândesc la fel ca el: rasism, sexism, retrograd, incorect politic”; 3. omul recent american indiferent: „care nu citeşte, are numai păreri preluate de la posturile favorite de tv. Şi de la blogurile de pe Facebook, este mediocru dotat şi colegiul nu l-a atras, nu a realizat nimic meritoriu şi a ajuns nemulţumit cronic. Răspunde cu entuziasm la ideile politice care promit „totul gratis”: ajutoare sociale, învăţământ gratuit, asistenţă medicală free, salariu social universal”; 4. omul recent american motivat şi obsedat de activisme: „ei sunt de toate felurile: antisemiţi, albi suprematişti, feministe care se dezbracă pentru proteste „toples”, antiglobalişti, anticapitalişti, antiFA, Trump-haters, gay-pride etc. Au apărut în ultimele generaţii şi se caracterizează prin intoleranţă, violenţă, refuzul dezbaterilor, afirmaţii nedovedite. Sunt proştii americani „încremeniţi în proiect” (vezi „Ramuri” nr. 4 din 2020)

 

 

Citeste mai mult

Cultura

Filarmonica Botoșani deschide stagiunea cu „Carmina Burana” de Carl Orff

Publicat

acum 7 ore

miercuri, 17.09.2025

de

Publicitate

Deschiderea unei noi stagiuni la Filarmonica Botoșani se anunță a fi nu doar un eveniment muzical, ci o adevărată sărbătoare culturală. Anul acesta, cortina se ridică în sunetele uneia dintre cele mai puternice și spectaculoase lucrări corale ale secolului XX: „Carmina Burana” de Carl Orff, prezentată într-un an cu o semnificație aparte – marcarea a 130 de ani de la nașterea compozitorului german.

Considerată o operă monumentală, „Carmina Burana” este mai mult decât muzică: este un imn al vieții și al iubirii, o meditație asupra destinului și o celebrare a pasiunii. Partiturile ei surprind contrastul dintre fragilitatea umană și forța implacabilă a sorții, dintre jocul norocului și efemeritatea clipei, dintre umbră și lumină. În fiecare acord se simte vibrația unei lumi care arde intens și trecător deopotrivă.

Pentru melomani, debutul acestei stagiuni nu este doar un concert, ci o experiență ce promite să emoționeze și să înalțe. Publicul este invitat să asculte cu mintea, dar și cu inima, redescoperind prin muzică frumusețea universală a artei. Un început de stagiune sub semnul grandorii muzicale, menit să aducă împreună comunitatea și să celebreze arta în forma ei cea mai intensă.

Biletele vor fi disponibile online începând de luni, 22 septembrie, iar în ziua concertului vor putea fi achiziționate și la intrarea în sala de spectacol.

Citeste mai mult

Educație

Ce salarii sunt în învățământul românesc. Cât câștigă un profesor sau un educator

Publicat

acum 8 ore

miercuri, 17.09.2025

de

Publicitate

Ce salarii sunt în învățământul românesc. Un profesor câștigă, în medie, 5.000 de lei net pe lună, în timp ce salariul unui educator ajunge la doar 4.000 lunar, arată datele Salario, comparatorul de salarii realizat de eJobs, informează alba24.ro.

Totodată, un bibliotecar pleacă acasă lunar cu aproximativ 4.000 de lei, potrivit aceleiași surse.

Comparatorul de salarii funcționează pe baza datelor introduse de utilizatori sau de specialiști. „Educația rămâne unul dintre pilonii esențiali ai societății, însă piața muncii din acest domeniu nu este lipsită de provocări”, spune Raluca Dumitra, șefa de marketing în cadrul eJobs, citată de libertatea.ro.

Având în vedere salariile pe care specialiștii le-au publicat în Salario, veniturile în educație continuă să fie sub media altor sectoare dinamice.

„O tendință vizibilă este diversificarea carierei în educație: mulți profesioniști aleg să completeze veniturile prin meditații, cursuri online sau colaborări cu platforme educaționale.

Această flexibilitate aduce un plus de atractivitate domeniului, dar și o diferențiere puternică între veniturile celor care rămân exclusiv în sistemul public și ale celor care valorifică oportunitățile alternative”, adaugă Dumitra.

Publicitate

De asemenea, veniturile din învățământ diferă în funcție de nivelul la care predă cadrul didactic, dar și de experiența acumulată și de gradul profesional obținut.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending