Sfântul Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, s-a născut în preajma anului 758, la Constantinopol. A primit o educație aleasă, tatăl său, Theodor, fiind secretar al împăratului Constantin al V-lea Copronimul. Deși la curtea imperială predomina erezia iconoclastă, împăratul persecutându-i pe creștinii drept-credincioși care se închinau la icoane, Theodor era totuși iconodul.

Aflându-se acest lucru, el a fost înlăturat din funcție, biciuit, torturat și apoi surghiunit. Astfel, Sfântul Nichifor a crescut având ca exemplu tăria tatălui său de a apăra cinstirea icoanelor cu orice risc. După moartea tatălui său, Nichifor s-a călugărit și a dus o viața ascetica pregătindu-se pentru duioasa mărturie pe care o va aduce peste ani Bisericii Mame. Atunci când pe tronul imperial a ajuns Constantin al VI-lea Orbul, mama acestuia, drept-credincioasă Împărăteasă Irina a restaurat cultul icoanelor în biserici.

Sfântului Nichifor Mărturisitorul a obținut în curând favoarea lor și a dobândit poziția inițială a tatălui său la curtea imperială. El a fost trimisul împăratului la Sinodul VII Ecumenic (al doilea sinod de la Niceea) din anul 787, unde a fost condamnat iconoclasmul ca fiind o erezie și s-a restabilit cultul sfintelor icoane; Nichifor a fost secretarul acestui sfânt sinod, având sarcina de a nota discuțiile purtate acolo și hotărârile finale ale sinodului.

După moartea patriarhului Tarasie al Constantinopolului (25 februarie 806), nu a fost găsit nimeni mai demn să îi succeadă decât Sfântul Nichifor Mărturisitorul. Pentru a sublinia dreapta sa credință, în timpul consacrării sale, el a ținut în mână o lucrare scrisă de el întru apărarea cultului icoanelor, iar după încheierea ceremoniei a pus acea lucrare în spatele altarului ca legământ pe care l-a făcut pentru a menține întotdeauna Sfânta Tradiție a Bisericii.

În următorii ani o succesiune de evenimente au influențat profund viața politică și religioasă a Imperiului Roman de Răsărit: împăratul Constantin al VI-lea a fost orbit (797), apoi împărăteasa Irina a fost exilată (802), succesorul ei, împăratul Nichifor I Genikos a fost ucis în timpul luptelor cu bulgarii conduși de Hanul Krum (811), iar după scurta domnie a lui Mihail I Rangabe (811-813) pe tronul Imperiului Bizantin a ajuns Leon al V-lea Armeanul, în anul 813. Acesta din urmă era un adversar al cultului sfintelor icoane, începând astfel o a doua perioadă iconoclastă.

Împăratul Leon al V-lea Armeanul a început o campanie pentru a suprima cinstirea icoanelor și pentru a-l convinge pe Sfântul Nichifor Mărturisitorul să aprobe îndepărtarea icoanelor din biserici. Dar Sfântul Nichifor nu s-a aplecat în fața pretențiilor imperiale; prevăzând însă represaliile ce aveau să urmeze, împreună mai mulți episcopi și egumeni, își petreceau cea mai mare parte a timpului în rugăciune. La scurt timp, împăratul Leon, sprijinit de o parte din episcopii iconoclaști, l-a convocat pe Sfântului Nichifor Mărturisitorul la palat și i-a cerut în mod imperios să renege cultul icoanelor.

Deoarece Sfântul a refuzat acest lucru, împăratul i-a cerut să se retragă de la conducerea Bisericii Ortodoxe a Constantinopolului, dar patriarhul a refuzat și această solicitare, spunând că nu își poate abandona credincioșii pe care îi păstorește. Episcopii iconoclaști, la instigarea împăratului Leon al V-lea, au adoptat o hotărâre de depunere a patriarhului. După mai multe încercări făcute în secret de a i se lua viața, Sfântul Nichifor Mărturisitorul a fost trimis de împărat în exil. Urmașul lui Leon al V-lea, Mihail al II-lea „Bâlbâitul” (820-829), a favorizat, de asemenea, facțiunea iconoclastă, și a continuat să îl hărțuiască pe Sfântul Nichifor, care a murit în exil, la 2 iunie 828 și a fost îngropat în mănăstirea Sfântul Teodor, din acea insulă, al cărei ctitor era.

După moartea împăraților iconoclaști, împărăteasa Teodora, soția împăratului Teofil (829-842), și patriarhul Constantinopolului Metodie au readus cinstirea Sfintelor Icoane. Sfânta Teodora împărăteasa și fiul său Mihail, după sfatul patriarhului, au hotărât să aducă la Constantinopol moaștele Sfântului Nichifor. Drept aceea patriarhul Metodie și un mare sobor de preoți și monahi au mers în insula Prokonnis, unde se aflau moaștele Sfântului Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, al cărui trup, după nouăsprezece ani, era întreg cu totul, neavând nici urmă de stricăciune și dând bună mireasmă.

Sfânta raclă a fost dusă, mai întâi, în catedrala Sfânta Sofia, apoi, a doua zi a fost dusă în biserica Sfinților Apostoli, unde a fost depusă, stabilindu-se în această zi de 13 martie prăznuirea sărbătorii în Sinaxar.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

TERMENI, CONCEPTE, SINTAGME…

INNAMORAMENTO-UL: Concept pe care l-am întâlnit explicat dintr-o perspectivă atmosferico-afectivă de Aurel Maria Baros în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 7 din 2020. El constituie subiectul unui studiu cu privire la volumul lui Costache Olăreanu „Ficţiune şi infanterie” (Editura „Cartea Românească”, Bucureşti, 1980). Explică Aurel Maria Baros: „Toposul „innamoramento”-ului traduce întâlnirea dintre un erou şi o eroină care trăiesc experienţa iubirii la prima vedere. Această secvenţă înscrisă în arsenalul amoros tradiţional comportă trei etape canonice: apariţia obiectului dorinţei, schimbul vizual şi schimbul verbal. Cine spune inamorare se gândeşte instantaneu şi la retorica tradiţională: iubirea fulgerătoare, ca explozie afectivă, este ilustrată, metaforic vorbind, de o furtună care antrenează diferite descărcări electrice”.

ÎNTREBAREA NORA IUGA: Am întâlnit-o în „România literară” nr. 5 din 2012, în eseul „Perla din scoică: Florin Hălălău”: „Care actor e mai actor, cel care rămâne acelaşi în toate rolurile sau cel care se ascunde până la neidentificare în spatele personajului?” Continuă Nora Iuga: „În faţa poetului dilema mea nu este mai mică. Există cei care rămân ei în acelaşi costum o viaţă întreagă – un Bacovia, un Mircea Ivănescu (exceptându-l pe „Mopete”) – şi alţii care schimbă registrele cum îşi schimbă şosetele: Octavian Soviany, Constantin Abăluţă. Personal mă simt mai atrasă de cea de-a doua categorie, fiindcă altfel de ce ar fi apărut noţiuni ca PLURIVALENT, HAETERONIM, POLISEMANTISM. Pessoa de ce a simţit nevoia mai multor identităţi şi vioara lu Paganini cum de şi-a descoperit mai multe sunete?”

MEMORICID:  Termen introdus adesea în discursurile lor de Ana Blandiana şi Romulus Rusan cu intenţia de a semnaliza existenţa unui pericol, acela al tinerilor de a uita şi a nu fi interesaţi de memoria comunismului. Spun cei doi: „A apărut memoricidul. Tinerii nu mai ştiu nimic despre comunism. La Sighet nu se pot face decât întâlniri cu foştii deţinuţi politici şi Şcoala de vară. Iar Statului român nu-i dă prin cap să înfiinţeze un Muzeu al Comunismului şi nici un memorial al poeţilor necunoscuţi din închisori.” (vezi „Observator cultural” nr. 453 din februarie 2014).

TEAMA DE SUCCES:   Cătălin Turliuc, în „Cronica” nr. 12 din 2011, prezintă cinci motive pentru care ne e teamă de succes: 1. TEAMA DE SCHIMBARE (succesul ne scoate din zona de confort şi ne aruncă în incertitudine şi necunoscut); 2. TEAMA DE ÎNĂLŢIME (cu cât urci mai sus în ierarhie cu atât pericolul de a cădea de mai sus creşte); TEAMA DE A FI DIFERIT (a ieşi din norma anonimatului de masă e un motiv de a fi respins de cei frustraţi); TEAMA DE REACŢIILE CELORLALŢI (izbânda stârneşte invidia şi implicit represaliile); TEAMA DE PROPRIILE REACŢII (când ţi se urcă succesul la cap degradarea personalităţii e evidentă, mai ales în universul oamenilor de cultură).

REGISTRE ALE IMAGINARULUI LINGVISTIC VIOLENT:   Au fost inventariate de Ruxandra Cesereanu în cartea sa „Imaginarul violent al românilor” („Humanitas”, 2003). Cele nouă registre pe care Ruxandra Cesereanu le consideră simptomatice pentru mentalul românesc sunt:

1. subuman
2. igienizant
3. infracţional
4. de tip bestiariu
5. religios (cu subdiviziunile sale punitiv, desacralizant şi satanizator)
6. putridului şi al excrementalului
7. sexual şi libidinos
8. funebru
9. xenofob şi rasist

METAFORA VÂNĂTORII DE FLUTURI:  Am întâlnit-o în eseul „Despre prostie” a lui Robert Musil şi se referă la situaţia în care cineva asaltat de o multitudine de idei nu reuşeşte să se oprească la / fixeze pe o idee: „Încerci să nu scapi din vedere ceea ce crezi că ai reuşit să fixezi cu privirea, dar, pentru că alţi fluturi identici apar în continuare, din toate direcţiile, zburând în zigzag, nu mai ştii dacă pe acela care îl priveşti mai este unul şi acelaşi cu cel pe care îl priveai înainte”.

URŞII GRIZZLY ŞI „PILDA” LUI BLAGA: Am întâlnit-o în „Ramuri” nr. 12 din 2020 expusă  de Daniel Cristea-Enache într-un interviu pe care i-l acordă Simonei Preda: „Voi încheia repovestind o „pildă” dată de Blaga contrat dur de Beniuc, istorisită de I. D. Sârbu, fostul discipol al lui Blaga. Fiindcă Beniuc era mic de statură, „pilda” lui Blaga arată cum tranşează urşii grizzly disputa pentru întâietate. Nu, nu se bat între ei, cum am fi tentaţi să credem. Rivalii se duc spre un copac înalt, se întind şi zgârie cu ghearele scoarţa copacului. Ursul care zgârie copacul mai sus decât celălalt câştigă competiţia, iar învinsul se retrage, înţelegând…ce? Înţelegându-şi limitele.”

DROMOCRAŢIA:  Termen (concept) introdus de arhitectul Paul Virilio care vine de la grecescul dromos = viteză. L-am întâlnit explicat în volumul „Întrebări pentru sfârşit de mileniu” (convobiri cu „Le Monde”, „Humanitas”, Bucureşti, 1992) de către traducătoarea textului, Gina Vieru: „Paul Virilio îşi pune problema vitezei şi spaţiului plecând de la experienţa războaielor. Pentru el puterea înseamnă stăpânirea timpului. Cu o erudiţie uimitoare care amestecă DISTANŢELE – SPAŢII şi DISTANŢELE – TIMPURI, acest cercetător deschide un CÂMP LARG DE ÎNTREBĂRI FILOZOFICE pe care îl numeşte DROMOCRAŢIE. Urmărind apariţia noilor tehnici, ca şi a logisticilor militare, el reperează clase de viteză pe care le consideră vectori de putere.”

„PISA MI-SI”:  Reprezintă înjurătura iubitei lui Emil Cioran, Simone Boue. Am aflat-o dintr-o povestire a Eleonorei Cioran, cumnata lui Emil Cioran, reluată în „Jurnalul naţional” din 16 februarie 2012: „Simone era gospodină, schimba faţa de masă de fiecare dată. Însă, la un moment dat, , a adus o tartă din care a curs siropul pe masă, ceea ce a făcut-o să exclame: „PISA MI-SI!”. Era tot ce învăţase din limba română”.

ELECTROLIZA SENTIMENTELOR: Sintagmă introdusă de Sorin Lavric cu scopul de a putea explica cât mai intuitiv posibil dialogul dintre Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu, dialog ce constituie conţinutul volumului „Despre destin” („Humanitas”, 2020). Am întâlnit-o explicată în eseul „Litigiu prietenesc” din „România literară” nr. 1 din 2021: „La cât de mare le e diferenţa dintre viziuni, te-ai fi aşteptat ca despărţirea să le fi fost înscrisă în fire, şi totuşi ELECTROLIZA SENTIMENTELOR le-a conferit rolul ANODULUI privind cu speranţe spre cer (e cazul lui Andrei Pleşu în virtutea umorii de sarcină pozitivă ce-i animă concepţia despre om) şi al CATODULUI colţos (cazul lui Gabriel Liiceanu, a cărui umoare negativă în judecarea omului îi împrumută un aer dezamăgit, de intelectual dezbărat de iluzii). Că între ANODUL evlaviei înfiorate şi CATODUL lucidităţii dizolvante s-a putut isca un dialog, rămâne un mister descins din afinităţi neştiute. Probabil că, dincolo de contrastul vehement dintre ideile pe care le proferează, o simbioză atavică i-a ţinut pe cei doi laolaltă.”

PRAGURI ALE APROPIERII DE POEZIE PENTRU UN ACTOR:   Le-am întâlnit enumerate de actorul Ion Caramitru în „România literară nr. 2 din 2021”, într-un interviu acordat lui Cristian Pătrăşconiu: „UNUL e când răsfoieşti cartea şi citeşti poezia. Apoi, ai o senzaţie despre ea, o emoţie, un interes. MAI APOI, şi ca să verifici dacă ea corespunde pretenţiilor tale de frumuseţe sonoră. Ţi-o citeşti ţie cu voce tare. Dacă e pentru tine, îţi vei spune: da, e o poezie pe care va trebui să o învăţ şi SĂ O PUN ÎN „RAFTURILE” MELE INTIME. O citeşti cu voce tare, ca să o înveţi, ca să adaugi acestei alchimii şi sonorităţi, în aşa fel încât memoria mea să fie pregătită să o accepte. Şi ultimul prag: când O SCOŢI ÎN LUME, când o spui publicului; o ştii, o ai în posesie şi o transmiţi mai departe, o transferi publicului. Poeezia e a ta de cele mai multe ori, eu nici nu mai spun autorii poeziilor, când sunt pe scenă-şi pentru că lumea ghiceşte imediat ale cui sunt, dar şi pentru că acele versuri sunt, în acest chip subtil, făcute să fie cumva ale mele.”

ANAF a oferit explicații suplimentare cu privire la impozitarea veniturilor a căror sursă nu poate fi justificată, subliniind că impozitul de 70% se aplică doar în situațiile în care contribuabilul nu poate dovedi proveniența banilor.

De asemenea, autoritățile fiscale au clarificat situația transferurilor între rude și a darurilor primite la evenimente precum nunțile și botezurile, acestea fiind considerate venituri neimpozabile în anumite condiții.

Banii primiți între rude, sub lupa ANAF. Când sunt impozabili?

ANAF a precizat că transferurile de bani între rude sunt încadrate fie ca donații, fie ca datorii, ceea ce înseamnă că, în general, acestea nu sunt considerate venituri impozabile. Totuși, dacă în cadrul unei verificări fiscale persoana verificată nu poate furniza documente justificative pentru aceste sume, atunci Fiscul poate decide aplicarea unui impozit.

Un caz recent a atras atenția publicului: o tânără care primise bani de la tatăl său a fost nevoită să aducă documente justificative pentru a demonstra proveniența sumelor. Fiscul a solicitat declarații notariale, note explicative și alte dovezi pentru a accepta aceste transferuri ca fiind legitime.

Obiectul ciudat pus pe sicriul Minervei, înainte de înmormântare. Este ”vestitorul morţii” în credinţă populară
„Între rude, pentru banii oferiți în numerar, rareori se întocmesc documente justificative. Stabilirea situației de fapt trebuie să aibă la bază probe caracteristice relației de rudenie, precum mesaje WhatsApp, declarații pe proprie răspundere ale părților implicate sau declarații ale martorilor”, a explicat avocatul Luisiana Dobrinescu.

Darurile de la nunți și botezuri, considerate venituri neimpozabile

În ceea ce privește sumele primite în cadrul evenimentelor de familie, ANAF a confirmat că acestea nu sunt impozabile și nu există obligația declarativă pentru contribuabili. Cu alte cuvinte, banii primiți la o nuntă sau un botez nu intră sub incidența impozitului de 70%, conform clarificărilor ANAF.

Această excepție vine după ce, anul trecut, Fiscul a emis un comunicat oficial în care a menționat că sumele provenite din darurile de la astfel de evenimente nu fac parte din veniturile supuse impozitării.

Impozit de 70% pentru sumele fără sursă identificabilă

Începând cu 1 iulie 2024, prin Legea 296/2023, impozitul pentru veniturile a căror proveniență nu poate fi justificată a fost majorat de la 16% la 70%. Acest impozit se aplică dacă ANAF constată că declarațiile și documentele prezentate de contribuabil sunt incorecte, incomplete sau false, iar persoana verificată nu poate dovedi sursa banilor.

Avocații avertizează că există deja mai multe cazuri în care sumele primite de la rude în numerar au fost considerate venituri impozabile, tocmai din lipsa documentelor justificative. O pensionară, de exemplu, a fost verificată de Fisc după ce a primit 20.000 de euro de la fiul său pentru cumpărarea unei case, fiind nevoită să demonstreze proveniența acestor bani.

Cum poți evita problemele cu ANAF?

Pentru a nu avea surprize neplăcute în cazul unei verificări fiscale, experții recomandă ca transferurile între rude să fie realizate prin online banking și să fie menționată clar destinația banilor.

„Pentru a evita orice problemă, recomand ca banii să fie transferați electronic, cu o mențiune clară privind scopul lor. Acest lucru oferă o trasabilitate clară și evită complicațiile în cazul unei verificări fiscale”, a explicat Luisiana Dobrinescu.

Pe scurt, românii trebuie să fie atenți la sumele pe care le transferă între rude sau le primesc în numerar, întrucât ANAF poate considera că acestea sunt venituri impozabile dacă nu există dovezi clare ale provenienței lor.

Președintele interimar Ilie Bolojan i-a conferit, miercuri, fostului internațional Gheorghe Hagi cea mai înaltă distincție a statului român – Ordinul Național ‘Steaua României’.

‘Suntem astăzi împreună – familie, prieteni, membri ai Generației de Aur, mari sportivi – pentru a celebra un fenomen al fotbalului românesc și internațional, un nume care ne-a făcut mândri, care ne-a adus momente de neuitat și care prin performanțe sale extraordinare a pus România pe harta sportului mondial. Astăzi, celebrăm omul Gheorghe Hagi – unul dintre cei mai mari sportivi pe care îi are țara noastră’, a spus Ilie Bolojan la ceremonia de decorare a lui Gheorghe Hagi.

El a arătat că acordarea celei mai înalte distincții a statului român lui Gheorghe Hagi este un semn al recunoștinței și al mulțumirii pentru tot ceea ce a făcut pentru sportul românesc.

Bolojan a afirmat că Hagi a fost un erou pe teren, dar și în lumea fotbalului și că Generația de Aur a rămas pentru toți ‘o dovadă a ceea ce putem realiza când suntem uniți în jurul unui vis comun’.

‘Anul acesta ați împlinit 60 de ani, dintre care 50 dedicați sportului. În toată această perioadă ne-ați arătat prin fapte ce înseamnă talentul dublat de muncă atât ca jucător, cât și ca antrenor. Ați fost un erou pe teren, dar și în lumea fotbalului. Faceți parte din Generația de Aur, acea generație care ne-a făcut să trăim fiecare victorie ca pe o mare sărbătoare națională. Generația de Aur a rămas pentru noi toți o dovadă a ceea ce putem realiza când suntem uniți în jurul unui vis comun’, a mai spus președintele interimar.