Conform statisticilor oficiale, România se află pe locul doi la nivel european privind numărul de oi și capre, după Spania. Cu alte cuvinte, miorița reprezintă o adevărată bogăție națională. Și asta în condițiile în care tradiția creșterii oilor pe teritoriul României are o vechime de peste două milenii iar mioarele românești, mai ales anumite specii, sunt preferate pe piața arabă. Iar vârful de lance al cercetării și creerii de rase și variații performante la ovine este o stațiune de cercetare din județul Botoșani. Stațiunea de Cercetare a Ovinelor și Caprinelor de la Popouți este una dintre cele mai performante instituții de cercetare ale zootehniei românești. Specialiștii spun că este o adevărată șansă a țării noastre la nivel european, mai ales că instituția de cercetare de la Popăuți ar urma să fie recunoscută oficial la nivel european. Aici a fost creată, genetic, o rasă unicat în Europa, o adevărată delicatesă în țările arabe, una dintre cele mai cerute la export.

Cercetare în domeniul ovinelor cu o tradiție de aproape opt decenii

Creșterea animalelor a fost o ocupație tradițională a localnicilor de pe teritoriul județului Botoșani de astăzi. În plus, Botoșaniul era o zonă agricolă de tradiție, cu mari moșieri și crescători de animale. În plus, datorită comerțului și a dezvoltării zonei încă de la începutul secolului al XIX lea, în Botoșani au fost înființate primele insituții de cercetare și dezvoltare în domeniul zootehnic. Propriu-zis, stațiunea de Cercetare de la Popăuți a fost înființată în 1909. Dar pe atunci era mai degrabă depozit pentru tauri din rasa Sura de Stepă. Abia în anul 1947 s-a înființat Institutul de Cercetări Zootehnice și, mai apoi, stațiuni de Cercetare în toată țara. La Botoșani a fost înființată Stațiunea de Cercetare a Ovinelor și Caprinelor de la Popăuți, comuna Răchiți, având ca obiect de activitate, exact cum îi spune și denumirea, cercetarea acestor specii. Propriu-zis cercetătorii aveau ca scop să îmbunătățească rasele și să le facă mai performante. Și asta au și făcut.

Super-oaia din laboratoarele de cercetare de la Botoșani

Reprezentativă pentru Stațiunea de Cercetare de la Popăuți este o rasă de oaie unică în Europa. Se numește Karakul de Botoșani și este o creație genetică a specialiștilor de la această instituție. Totul începe în anul 1925 când câțiva mari fermieri și cu fonduri de la Ministerul Agriculturii, de la aceea vreme aduc primii 75 de berbeci karakul din Rusia. Karakul este o rasă specifică Asiei Centrale, cu o serie de caracteristici aparte, în special părul lung, capul alungit și grăsimea abundentă de la coadă. Până în anul 1948, efectivele au crescut ajungându-se pânăa câteva sute de capete. Odată cu hotărârea specificului Stațiunii de Cercetare de la Popăuți, cercetătorii s-au apucat de treabă încă din anul 1948. Scopul era să realizeze o nouă rasă de oaie, prin încrucișarea dintre mioarele autohtone, din rasa țurcană și berbecii karakul din Asia Centrală, mai relatează Adevărul.

Berbeci din rasa karakul de Botoșani FOTO adevărul

Prin încrucișări genetice realizate la modul științific s-a ajuns, după aproximativ patru decenii de cercetare și muncă, la o nouă rasă, karakul de Botoșani. Aceată rasă a fost omologată în anul 1988 și a rămas, datorită calităților sale deosebite, unicat la nivel european. Avea rezistența rasei autohtone la care se adăugau caracteristicile extraordinare ale karakulului asiatic. Era o rasă apreciată în special pentru pielicele de o frumusețe unică.  „Este unică la nivel mondial, din punct de vedere al paletei de culori, dar și al calității. Nu există o altă rasă cu așa mare varietate de culori“, spune Ionică Nechifor, director al Stațiunii de Cercetare Popouți, dar și crescător de oi karakul. Totodată, karakul de Botoșani a ajuns faimoasă în țările arabe, unde este o delicatesă datorită gustului cărnii dar și a grăsimii. Conform standardelor, o femelă karakul ajunge la 45 de kilograme, iar berbecii ajung și la 75 de

Pielicele de top la nivel mondial l-au fermecat până și pe Ceaușescu

Cercetarea la Popăuți nu s-a oprit odată cu omologarea rasei. De mai bine de patru decenii se caută în permanență soluții de ameliorare și de diversificare a acestei rase. Inclusiv crearea unor rase noi. Una dintre cele mai mari realizări este diversificarea paletei de culori la pielicele, tot prin încrucișări și studii genetice. Este o oaie unicat ca diversitate de culori a pielicelelor. De altfel, karakul de Botoșani este renumită pentru culoarea neagră, lucioasă, strălucitoare a pielicelei, din care se făceau căciuli de  „Astrahan”.

Ionică Nechifor cu un miel din rasa karakul FOTO Adevărul

„Este cea mai valoroasă linie din cadrul rasei karakul. Nu se mai întâlneşte la nicio altă rasă din cadrul speciei ovine şi este o linie extrem de rară, care nu se întâlneşte oriunde. În România nu mai există asemenea linie“, spune directorul Stațiunii de Cercetare. Varietatea este foarte mare. Există inclusiv o varietate de pielicele roz, rezultate evident din încrucișări și cercetări genetice. Această pielicică roz face furori la târgurile de profil. Căciulile, cojoacele și pielicele de karakul de Botoșani sunt căutate efectiv peste tot în lume. Dar mai ales în Germania, Canada, Rusia și Ucraina. Pielicele de karakul au câștigat un premiu important, în 2009, la Messe Berlin, un târg expozițional, aflat în top 10 mondial. O haină din pielicele de astrahan costă și 3000 de euro.”Nicio stațiune nu a reușit să omologheze șase linii de culoare în cadrul unei rase la specia ovină”

Cu toate aceste realizări, Stațiunea de Cercetare de la Popăuți s-a zbătut, după anii ’90, într-o subfinanțare cruntă, acumulând datorii enorme. La începutul anilo 2000 ajunsese în paragină. Salvarea a venit acum șapte ani, atunci când statul român, prin Ministerul Agriculturii, a achitat datoriile istorice ale stațiunii iar conducerea instituției a elaborat un plan de redresare foarte eficiente. Având în vedere că stațiunea de cercetare deține suprafațe întinse de teren, aproximativ 1000 de hectare, s-a investit masiv în utilaje agricole. Mai precis, s-au investit patru milioane de lei în utilaje agricole performante.

Pământul a fost cultivat la modul profesionist, modern, ajungându-se la recolte bune. În anul 2021, stațiunea avea un excedent de un milion de lei, obținut din exploatarea terenurilor agriciole. S-au făcut și reparații, plus investiții. Stațiunea a renăscut. În plus, găzduiește și evenimente științifice, dar și târguri pentru fermieri. La toate acestea se adaugă numeroase proiecte, de câteva milioane de euro pentru dotarea laboratoarelor de cercetare și alte modernizări.

Datorită cercetărilor și a rezultatelor obținute, Stațiunea de Cercetare de la Popăuți este considerată una dintre cele mai importante stațiuni de cercetare zootehnice din România. Ba chiar, conducerea vrea să o omologheze la nivel european. „Nicio o altă stațiune nu a reușit să omologheze șase linii de culoare în cadrul unei rase la specia ovină”, spune Ionică Nechifor.

Sursa: Adevărul